Avort forţat: Povestea unei femei

Sursă: Feminist for life

Când Marion Syversen avea 15 ani, dornică de afecţiune şi cu speranța că va scăpa de locuinţa instabilă şi de mama dependentă de droguri, a decis că cel mai bun mod de a le împlini pe amândouă era să rămână însărcinată – intenţionat. “Voiam să dau spre adopție copilul şi mă gândeam că noua familie a copilului ar putea să mă adopte şi pe mine”, îşi aminteşte ea. “Bineînțeles că nu aveam nici cea mai mică idee despre cum funcţionează aceste lucruri. Ştiam doar că vreau să scap de viaţa mea de acasă.”

Ea spera că cineva o va ajuta să îşi dea seama ce să facă, cum să se ajute pe ea şi pe copilul ei. Mai întâi, a vorbit cu un consilier de la Planning Family, care i-a propus să facă avort. “Dar m-am gândit: «Eu nu îmi doresc să fac asta, eu vreau să nasc copilul». Aşa că am mers la un pastor de la o biserică din zonă”, spune Marion. “Mă aşteptam să îmi țină morală, dar m-am gândit că va trebui să mă ajute când i-am spus că vreau să dau copilul spre adopţie.”

În schimb, pastorul a căutat în biroul său şi i-a dat 150 de dolari cash. “Şi atunci mi-am dat seama, şocată: «Vrea să fac avort. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea ca eu să avortez»”, spune Marion.

Ea îşi aminteşte cum vorbea cu copilul ei, cerându-şi iertare pentru ceea ce urma să se întâmple. “Am spus: «Nu vreau să te omor, dar Dumnezeu vrea ca eu să fac asta.» După procedura medicală, i-am spus mamei ce s-a întâmplat, şi ea mi-a spus că sunt o uşuratică”.

Mama lui Marion aducea în mod constant în casă bărbaţi dubioşi şi periculoşi – bărbaţi cărora li se spunea că Marion este promiscuă şi dispusă să facă orice. A fost violată în repetate rânduri.

Marion a cerut ajutor de la un consilier şcolar care i-a spus că nu se poate face nimic în privinţa violurilor pentru că ea avea o reputaţie proastă. “În liceul meu erau două mii de oameni. Eu eram prostituata; eram fata pe care o chemau când echipa de fotbal voia să se distreze.”

Când Marion a rămas însărcinată a doua oară, la vârsta de 17 ani – din nou, în încercarea de a ieşi din familia ei disfuncţională – chiar mama ei a dus-o la clinica de avorturi pentru a se asigura că va scăpa de sarcină. “I-am spus asistentei: «Eu nu vreau să fac asta. Mama mă forţează să fac asta. Mă puteţi ajuta?»” îşi aminteşte Marion. “Iar ea mi-a spus: «Sunt alţii care aşteaptă. Doriţi sau nu procedura?» Nu puteam să mă gândesc la ce altceva aş putea face. Unde puteam să merg? Cine m-ar ajuta să  plătesc pentru tot ceea ce i-ar trebui bebeluşului? Aşa că am avortat. Din nou.”

Marion descrie viaţa ei de după avorturi ca “atât de întunecată şi rece. Şocul şi disperarea pe care le simţeam erau atât de intense. Oamenii întotdeauna spun că femeile trebuie să avorteze pentru că sunt disperate. Dar eu eram disperată şi nu am vrut să fac avort, dar cu toate acestea am fost forţată să-l fac. Toţi cei cu care am vorbit mi-au spus că era singura cale, deşi nu era ceea ce îmi doream.”

După spusele lui Marion, departe de a îi rezolva problemele, avorturile sale “pur şi simplu au înrăutăţit lucrurile – acumulând traumă după traumă.” Pentru că ea însăși era doar o victimă, nu putea să nu se identifice cu copiii ei nenăscuţi care la rândul lor erau niște victime.

“Există multe femei ca mine cărora nu le este oferit ajutorul de care au nevoie cu adevărat”, spune Marion. “Am vorbit cu multe femei care spun «Este decizia mea să fac avort. Prietenul meu m-a lăsat, iar părinţii mei au spus că nu mă vor ajuta şi nu mă vor susţine financiar în timpul facultăţii decât dacă fac avort – dar este în totalitate decizia mea.» Poftim? Cum poate fi aceasta decizia ta? Eşti însărcinată, şcoala ta nu permite fetelor însărcinate să locuiască în cămine, dar este decizia ta să faci avort?”

Marion spune că nu şi-a dat seama, la vârsta de 15 ani, că adulţii la care a apelat pentru ajutor aveau propriile lor interese: “Am presupus că vor face ceva să mă ajute. Nu am ştiut că toţi vor spune acelaşi lucru, că trebuie să fac avort. M-am simţit atât de singură – Cu câți oameni ar fi trebuit să vorbesc ca să le cer ajutorul? Nu ştiu. Toţi cei cu care am discutat mi-au spus acelaşi lucru.”

Marion crede că “discuţia este într-o oarecare măsură diferită acum – femeile au posibilitatea să se informeze mai mult despre alte alegeri.” Dar, spune ea, mai este mult de lucru, mai ales în privinţa modului în care informaţia este prezentată femeilor care se află în stare de şoc şi se simt tulburate şi izolate şi copleşite de situaţie. Şi mulţi oameni, subliniază ea, pur şi simplu nu ştiu cum să vorbească cu femei însărcinate.

“A ţipa la femei care se confruntă cu o criză de sarcină nu este o soluţie”, spune ea. “Nici a le constrânge sau a le spune că există o singură alegere pe care o pot face. Acesta nu este o modalitate corectă de a prezenta toate opţiunile. Nu le fereşte de posibilitatea de a fi exploatate sau a face ceva disperat.”

După mulţi ani, Marion spune că a reuşit să se vindece şi într-un final să ierte toţi oamenii care i-au spus să facă acele avorturi – chiar şi pe mama care a dus-o la clinică şi care a aşteptat-o afară să se asigure că într-adevăr a făcut avort. Dar ea regretă faptul că multor femei astăzi încă li se oferă informaţii false sau înşelătoare şi li se spune că nu au alte opţiuni decât aceea de a avorta.

“Informaţii unilaterale ca acestea duc la decizii proaste”, spune ea. “Atât de multe femei sunt constrânse sau obligate să avorteze, fie li se spune direct să facă avort – cum mi s-a întâmplat mie – fie nu li se oferă niciun sprijin să facă altceva. Oamenii care vorbesc cu femeile care se confruntă cu o sarcină neplanificată trebuie să realizeze că sunt într-o situaţie delicată. Trebuie să fie atenţi, să îşi cântărească vorbele cu respect şi să ofere informaţii conştientizând faptul că ar putea să schimbe în întregime cursul vieţii unei femei. Ce va face ea dacă i se oferă o singură opţiune? Cât de mult timp îi va lua să se refacă?”

Traducere Diana Elena Gratie

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.