Ilustraţiile sunt magistral realizate în
tehnica gravurii în metal de pictorul rus Boris Diodorov
Cătălin Jekel
Un clasic al literaturii
pentru copii, Spiridon Vangheli, este puţin cunoscut în România, deşi a
publicat în peste 38 de limbi, în întreaga lume. A fost distins cu Diploma de
Onoare „Hans Christian Andersen“ la Rio de Janeiro în 1974, cu Premiul „Ion
Creangă“ al Academiei Române în 1996, cu Premiul Special al Uniunii
Scriitorilor din România în 2002 şi numeroase alte premii.
„Fratele mai mic al lui Ion
Creangă“ - nenea Spiridon, cum îi spun prietenii săi mai mici - născut nu la
Humuleşti, ci în Basarabia, Grinăuţi - Bălţi, de mână cu Guguţă, Ciuboţel,
Titirică, Măriuca, Ghiocica, Crăiţa a intrat în casele din întreaga lume cu
gândul de a povesti despre copilărie, „căci ea singură este veselă şi
nevinovată“, deopotrivă copiilor, părinţilor şi bunicilor. Pe întregul pamamond
au fost primiţi ca cei mai dragi şi mai aşteptaţi oaspeţi, mărturie despre
aceasta fiind sutele de scrisori primite de la copiii din Italia, din Statele
Unite ale Americii, Germania, Cehia, Japonia, Finlanda, China, Sri Lanka,
România, Ungaria etc. Fără a sta pe gânduri, cititorii de pretutindeni au
intrat în jocurile lui Guguţă ori ale lui Ciuboţel, într-o complicitate asumată
din toată inima, pentru a trăi sau retrăi, în satul Trei Iezi sau în Cucuieţi
ori pe malurile Răutului, prima zi de şcoală (în clasa întâi atunci când porţi
cu tine o carte, că... dacă ai două mergi neapărat într-a doua), mersul cu
uratul în noaptea de Anul Nou (când fulgii, câtă frunză, câtă iarbă, auzind de
sus zurgălăii, vin să asculte urătura), aşteptarea lui Moş Crăciun (care vine,
cum altfel?, doar din Ţara Moşi Crăciunilor, unde tremură norii de frig fiindcă
soare n-au, ci doar o bucată de lună şi câteva stele pe cer) şi câte alte
lucruri minunate.
Un univers al copilăriei
miraculos şi plin de gingaşă taină vom deschide în curând, la Editura Doxologia
a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, prin publicarea volumului Isprăvile lui
Guguţă, un ştrengar de toată isprava. În 1973, Căciula lui Guguţă, în limba
rusă, a fost tipărită într-un tiraj de un milion opt sute de mii de exemplare,
iar cartea Isprăvile lui Guguţă a cunoscut de-a lungul timpului peste şaptezeci
de ediţii. Nu vor mai mira pe nimeni astfel de date statistice după ce îl vom
vedea pe Guguţă alintând mâna măicuţei sale - „Nani, nani,/ Mâna mamii“ - şi
felul în care unul dintre micii cititori şi-a însuşit acest delicat gest al lui
Guguţă:
„Mi-a plăcut atât de mult
cum Guguţă adoarme mâna trudită a mamei: „De ziua mămicăi am încercat să fac şi
eu la fel, dar n-am obţinut decât o lacrimă în ochii ei albaştri. Mama mi-a
spus că-i o lacrimă de bucurie - am crescut mare!“
Poate, citind aceste
rânduri, veţi dori să-i scrieţi lui Guguţă, de ce nu... chiar de ziua lui, dar
să ştiţi că atunci „când toate răţuştele de pe uliţă se fac raţe, iar cocoşii
cei tineri încep a cânta pe sub ferestre şi harbujii din câmp vin în sat,
înseamnă că se apropie ziua lui Guguţă“.
Ilustraţiile, magistral
realizate în tehnica gravurii în metal de pictorul rus Boris Diodorov, te
determină, dragă cititorule, să intri cu orice preţ în bogata lume a lui
Guguţă, plină de fulgi de nea, de săniuţe, de oameni de zăpadă, de viorele, de
omuleţi verzi (minciunelele lui Guguţă) şi, de fapt, de tot ce se poate afla în
imaginaţia fără limite a copiilor de pretutindeni.
După ce l-a cunoscut pe
Guguţă şi prietenii săi, reputatul istoric literar Dumitru Micu nu şi-a ascuns
surprinderea afirmând despre cărţile lui Spiridon Vangheli:
„E paradoxal şi revoltător
că, traduse în atâtea limbi, aceste cărţi nu circulă, nu se găsesc în
librăriile din Bucureşti sau din celelalte oraşe din ţară. Entuziasmul cu care
vă scriu copiii de pretutindeni este - analizat cu toată obiectivitatea -
legitim“.
Redăm în cele ce urmează din
scrisorile primite din toată lumea de Spiridon Vangheli şi eroii săi:
„Când l-am întâlnit pe
Guguţă, am rămas uluită: povestirile astea se deosebeau de tot ce am citit mai
înainte... Am tradus imediat cartea în limba japoneză şi am citit-o mai întâi
fiicelor mele. Ele l-au îndrăgit pe Guguţă ca pe un frăţior...“ (Saiaka Maţuia,
Tokio, Japonia)
„Am tradus mai mulţi
scriitori celebri pentru copii, dar Guguţă e un caz aparte. Curios lucru, un
copil născut în Moldova mă reîntoarce pe mine, un chinez, în propria mea
copilărie şi-mi descoperă subtilităţi pe care le-am uitat de mult, dar le-am
trăit aici, în China. E o artă pe care o stăpânesc numai adevăraţii scriitori“.
(Wei Wei, Shanghai, China)
„Obţinem prin Guguţă cea mai
strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguţă e un
Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică şi alţi eroi ai lui
Vangheli sunt, ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate
literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare... Iată de ce opera
acestui mare scriitor va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes citită şi de
copii, şi de omul matur“. (Grigore Vieru, Chişinău)
Sursă: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu