Foto: Cătălin Apostol
Asociaţia Studenţi
pentru viaţă a organizat pe 13 şi 14 Aprilie prima excursie din
proiectul „Drumuri către viaţă”. Ținta a fost Așezământul pentru copii de la
Valea Plopului - Valea Screzii condus de Părintele Nicolae Tănase.
Motivele pentru care
astfel de drumeţii sunt necesare şi vor fi organizate şi în viitor sunt
schimbul de experienţă, cunoaşterea persoanelor care depun o activitate
susţinută în domeniul pro-vita
şi facilitarea comunicării între cei care doresc să promoveze valorile
asociaţiei sau se implică în activităţile desfăşurate de aceasta.
Foto: Cătălin Apostol
Iată câteva impresii ale participanților:
"A fost într-adevăr o
experienţă deosebită, o infuzie de realitate dură diluată într-un ocean de
dragoste. Am simţit acolo dragostea ca pe o spirală ce creşte spre cer.
Începând de la îndemnul Domnului Iisus Hristos de la intrarea în "biserica
cu trei altare": "Lăsaţi copilaşii să vină la mine", dragostea Părintelui Tanase pentru viaţa aproapelui ia chipul mamelor cu burticile
încălzite de soare care aleg să-şi păstreze copiii, şi a copiiilor ce cu
dragostea şi curăţenia lor umplu de viaţă întregul loc. Şi totuşi în spatele
fiecărui om de acolo sta o poveste, dar niciodată nu este una atât de fericită
cum este a noastră, a celor care din când în când ne mai amintim şi de ei.
Facă Bunul Dumnezeu
să reuşim cât mai des să arătăm şi prin faptele noastre că suntem copiii Lui,
şi nu doar de pe vârful buzelor."
Mihail Bostan
Foto: Ion Anton
Toamna trecută am cunoscut un
prieten care nu putea vedea cu ochii trupeşti, dar în schimb
avea lumină, bucurie şi dragoste în suflet să cuprindă lumea întreagă. De la
acest prieten am aflat mai multe despre copiii minunati de la Valea Plopului. Şi
mă simţeam ruşinată că fiind atât de aproape de Bucureşti, nu am ajuns şi eu în
acest loc “rupt din poveste”.
De atunci am promis că mă voi duce cu prima ocazie, orice ar fi. Iată-mă, asadar, plecată cu
Asociaţia studenţi pentru viaţa în acest scurt pelerinaj.
Grupul nostru de
prieteni mi-a fost drag. De la fiecare în parte am învăţat câte ceva.
Nădăjduiesc însă să ne înmulţim ca număr de membri în Asociaţie ca să avem mai
multă forţă în voinţa noastră.
Dar să povestesc
puţin şi despre Valea Plopului, respectiv Valea Screzii (Valea bucuriei şi a
dragostei creştine).
Când am ajuns am fost
aşezaţi la masă cu copilaşi micuţi şi mai mari. Am rămas impresionată de cum
mâncau cu furculiţa şi cum se comportau la masă precum oamenii maturi. Se vedea
“unire” la mesele lor. O adevarată masă a dragostei şi a bucuriei creştine
ortodoxe.
Foto: Mariana Nicolae
I-am surprins apoi pe
copii jucându-se “maţele incurcate", (jocul copilăriei). Am învăţat cât de
importantă este copilăria în viaţa unui om. (Şi părintele Nicolae Tanase ne-a
atras atenţia la predică să fim atenţi la creşterea copiilor şi la copilăria
lor).
Această privelişte
m-a dus cu gândul la o mică povestioară. Un preot avea 8 copii care se jucau şi
un musafir l-a certat că a făcut atât de mulţi copii, la care părintele răspunde:
Care dintre aceştia trebuia să nu fie? ”Pe care trebuia să nu l am? Pe care
să-l omor?...."
Pe care dintre
aceştia copiilasi să l scot din joc? (mă gândeam eu) pentru că fiecare este
unic în felul său de a fi.
Foto: Cătălin Apostol
La “ascultare” nu
am fost prea vrednică, pentru că a fost prima dată când am avut de plantat
copăcei. Le-am făcut aproape pe toate în grădină, dar această muncă îmi scăpase
până-n prezent. A fost minunat, dar noroc cu băieţii care au purtat greutatea
muncii.
Foto: Ion Anton
Drumeţiile pe
dealuri, bucuria mea, dar noaptea a fost superb. Stelele erau care de care mai
strălucitoare. Noaptea, Valea Screzii este fascinantă. Discuţia de sâmbătă seara
mi-a plăcut cel mai mult, deoarece am învăţat câte ceva de la fiecare în parte.
Vă mulţumesc!
Foto: Ion Anton
Duminică dimineaţă a
fost o slujbă minunată, m-am simţit “acasă”. Scaunele micuţe din Biserica am
crezut iniţial că sunt doar pentru copiilaşi. M-am înşelat. Au fost pentru toţi
cu mic cu mare. Dirijorul Bisericii ne-a primit cu dragoste şi ne-a îndemnat să
cântăm împreună. Este un foarte bun profesor de muzică pentru copii. Şi eu
mi-aş fi dorit să învăţ să cânt la slujbe de la acest părinte.
Ce pot să spun
altceva decât că ne-au primit cu toţii cu braţele deschise. Ce mai rămâne de
spus despre Părintele Nicolae Tănase, părintele copiilor? Eu cred că toată
dragostea care a primit-o de la copii s-a imprimat adânc în sufletul acestui
preot şi când te îmbrăţişează îţi umple sufletul de toată această
dragoste şi bucurie. Îmi venea pur şi simplu să nu mă mai dezlipesc de
“braţele părinteşti” ale părintelui. Acest părinte seamănă cu un bunic adevărat
din poveştile de copii. Cât de minunat lucrează Dumnezeu prin sufletele mari a
acestor oameni de aici! Te minunezi pur şi simplu şi rămâi fără cuvinte.
Foto: Cătălin Apostol
Las în urmă bucuria
acestei excursii, ca şi cum am fost într-o poveste, cu speranţa că o să mă
întorc curând şi cu nădejdea că mă voi folosi de ceea ce am învăţat: să am
bucuria unui copil, seriozitatea unui bunic, responsabilitatea faţă de cel de
lângă mine putându-I în suflet pe toţi cu dragoste şi durere faţă de toţi care
au nevoie de noi şi noi îi ocolim.
Foto: Mariana Nicolae
Dumnezeu să
binechiverniseasca viaţa noastră şi să binevoiască cu Îndurarea Să să ne ajute
că fiecare dintre noi să lucrăm câtuşi de puţin la ceea ce promitem, să fim
împreună lucrători cu Dumnezeu la mântuirea noastră şi a celor de lângă noi.
Amin!
Mariana Nicolae
0 comments:
Trimiteți un comentariu