de Lavinia Betea
"Propaganda comunismului rusesc se întemeiază
pe credinţa că repetarea de lozinci poate înlocui adevăratele convingeri câştigate
prin judecată critică. În clasele primare, copiii sunt obligaţi să repete clişeele
obişnuite din broşurile despre Karl Marx şi Engels" C. Radulescu-Motru -
1948
Încercarea de aducere aminte a impresiilor şi
discuţiilor ce le-ar fi putut avea generaţia mea în tinereţe despre formă sub
care eram guvernaţi numită "republica populară", rebotezată ulterior
"republica socialistă" a eşuat în amintirea unui cântec învăţat la şcoală.
"Republică măreaţă vatră/Născută-n fum de
bătălii/Pământ al păcii şi-al dreptăţii/Slăvită fii, slăvită fii!"
erau versurile uneia dintre strofele sale.
Nu mai ştiu cine i-a scris muzica, nici poezia.
Poate că n-am ştiut nici când l-am cântat. Dacă însă atunci s-ar fi publicat
topurile celor mai difuzate cântece ori clasamentele compozitorilor şi
textierilor după drepturile de creaţie încasate, rămâneau memorabile numele
autorilor acelui "imn patriotic" ce intra la modul obligatoriu în
programele şcolare, repertoriul oricărei formaţii corale sau "manifestări
culturale". După astfel de criterii a fost unul dintre
"hiturile" româneşti "legendare". Construind o reprezentare
fără legătură cu datele realităţii, fără ancore afective ori raţionale,
versurile sale repetate mecanic au rămas fără alt ecou în amintire decât al împrejurărilor
când s-au cântat. Lipsit de suportul emoţiilor, cântecul a alunecat în străfundurile
memoriei colective, unde se afundaseră şi teoriile "părtinice" despre
instaurarea şi funcţionarea republicii. Ne născusem şi trăiam "în republică",
iar bătăliile în urma cărora se întronaseră pacea şi dreptatea de pe pământul
ei erau indiscutabilele "flori de stil" din compoziţia discursului
public.
Printre puţinele mărturii oneste de epocă provenite de la martori cu deprinderea reflecţiei scrise sunt caietele unde
Constantin Rădulescu Motru (1866-1957) şi-a consemnat "Revizuirile şi adăugirile"
din 1943 şi până la moarte. În chiar primul an de republică, filosoful e
"epurat" din Academia Română, unde intrase în urmă cu un sfert de
veac, prezidând-o între 1938 şi 1941.
"N-am crezut că viaţa mea are să fie mai
lungă decât durata regalităţii româneşti!", notează el în cea de-a doua zi
a anului 1948, la moşia sa din Butoesti, după ce luase cunoştinţă de sfârşitul
monarhiei. Şi continuă astfel despre trecut: "Trăii sub patru regi: Carol
I, Ferdinand I, Carol II şi Mihai I. I-am cunoscut pe câteşipatru. Singurul cu
prestigiu de rege adevărat a fost Carol I. Ceilalţi trei n-au fost născuţi
pentru a fi conducători de popor. Ferdinand I a fost norocos, Carol II
excentric vanitos, Mihai copilăros". De altfel, "regimul parlamentar
n-a fost nici până acum practicat în mod sincer în România, fiindcă el
presupune la cetăţeni o voinţă liberă de a se guverna, ceea ce cetăţenii români
nu au".
Se bucura cumva de "instaurarea
republicii" al cărei preşedinte devenise tocmai prietenul său Constantin
Parhon? Îl "firitiseşte" pe acela printr-o scrisoare, după care, cu
luciditate, se pronunta în însemnările personale că Parhon şi Sadoveanu, amândoi
colegi de Academie, sunt "simple marionete" în Prezidiul Republicii
pentru comuniştii Pauker, Bodnăraş şi Luca, la rându-le simpli agenţi ai lui Vâşinski.
Iar viitorul este "citit" cu ochii limpezi ai cugetătorului, trăit
sub patru regi şi trei dictaturi, ca o intrare în cea de-a patra:
"Socializarea politică a României, adică de fapt rusificarea României, se
face într-un tempo grăbit. S-a pus la cale traducerea tuturor legilor judecătoreşti,
administrative şi fiscale din Uniunea Sovietelor. Este probabil că şi Constituţia
politică viitoare va fi o traducere după Constituţia lui Stalin. Se imitează
acum formele instituţionale sovietice, aşa cum altădată erau imitate acele din
Apusul european". Prevede şi "ratificarea de formă" a actelor
unui conducător comunist de "eprezentantii poporului"după modelul
sovietic. Probabil că în Uniunea Sovietică, scrie el, şi alegerile sunt
fictive. Cu distanţele şi drumurile Rusiei este imposibil ca, în doar câteva
ceasuri, milioane de cetăţeni alegători să ajungă la urne într-o jumătate de zi
şi să voteze în procent de 99,99% pe "cei mai buni fii".
Prezentul imediat îl surprinde peste măsură cu
noutăţile lui. "Ce n-aş fi crezut vreodată "exclamă" la 20
ianuarie 1948, iată, s-a întâmplat: denumirea Bulevardului Regele Ferdinand
unde locuiesc în Bucureşti s-a schimbat de două zile în Bulevardul Gheorghe
Dimitroficii. De asemenea, au fost scoase portretele vechilor monarhi de peste
tot. În cărţile de şcoala s-a luat dispoziţia să se rupă paginile care vorbesc
despre regii dinastiei de Hohenzollern. Astfel istoria românilor va avea un
lapsus de 80 de ani. Motivul? Ascultaţi motivul. Tot ce s-a făcut în ultimii 80
de ani a fost corupt şi putred. Poporul a trăit în acest răstimp în robie şi
corupţie. De la 30 decembrie înainte începe adevărata lui viaţă în libertate, în
prietenie cu marea Uniune a Republicilor Sovietice..."
"Bizare" relatări şi descrieri pentru
românul care citeşte în "actualităţile" ziarelor de azi cum criminal şi
corupt a fost totul din 1948 şi până-n 1989...; şi iar slăvită fii, acum, adevărata
viaţă...; slăvită adevărata libertate fii...!
0 comments:
Trimiteți un comentariu