Părintele Teofil Pârâian
Răstimpul acesta până la Sfintele Paşti, până în Sâmbăta cea Mare inclusiv,
se numeşte Săptămâna Patimilor sau poate că mai corect Săptămâna Pătimirilor
Domnului Hristos, pentru că în acest răstimp se pomenesc evenimente legate de
suferinţele Mântuitorului şi evenimente premergătoare acestor suferinţe, şi se
face pomenire de lucruri care privesc mântuirea noastră, lucruri de o importantă
deosebită. De aceea săptămâna aceasta se mai numeşte şi Săptămâna Mare, săptămâna
în care ne gândim la lucruri mari şi minunate, de importantă pentru fiecare
dintre noi.
Credincioşii în această săptămână sunt cu mai multă grijă în ceea ce priveşte
rânduiala Postului, sunt cu mai multă luare aminte la slujbele dumnezeieşti
care se fac în mod deosebit în această săptămână, slujbe mai lungi, slujbe mai
adânci parcă decât în altă vreme, slujbe mai angajante pentru credincioşii care
iau parte la ele, în dorinţa de a-şi aduce iubirea şi recunoştinţa lor fată de
Mântuitorul care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în
vremea lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat, ca după aceea să urmeze Învierea
cea de-a treia zi, propovăduită de Scripturi şi prăznuită de noi la Sfintele Paşti.
În primele zile ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos este
rânduit ca în Sfânta Biserică să se spună în chip de mărturisire şi de rugăciune
următorul text liturgic: "Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită şi îmbrăcăminte
nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de
lumină şi mă miluieşte".
Duminica Floriilor este punct de început al privegherii pentru adâncirea în
gândurile prăznuitoare ale evenimentelor care ţin de mântuirea noastră. De
fapt, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, în care Biserica pomeneşte învierea lui Lazăr făcută de
Domnul nostru Iisus Hristos şi care are legătură şi cu Duminica Stâlpărilor, în
înţelesul că primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, care a intrat în
Ierusalim ca Împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a
fost determinată cumva şi de învierea Sfântului şi dreptului Lazăr, de minunea
premergătoare primirii triumfale a Domnului în Ierusalim. De aceea Biserica şi
zice, vorbim cu Domnul Hristos şi în sâmbăta premergătoare Duminicii Floriilor,
şi în Duminica Floriilor, zice exprimând prin alcătuirea Bisericii următoarele
cuvinte: "Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule.”
Pentru aceasta şi noi că pruncii semnele biruinţei purtând, Ţie
biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat
Cel Ce vii întru numele Domnului". Aducem în actualitatea noastră un
eveniment petrecut în vremea propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos şi
participăm şi noi la el în vremea noastră. Îl avem în fată pe Mântuitorul care
intră în Ierusalim, călare fiind pe mânzul asinei, cum spune proorocia. Şi noi îl
întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi înverzite şi cu inima
primitoare, ca Domnul Hristos să nu intre numai în Ierusalimul cel pământesc,
ci mai ales în Ierusalimul sufletului nostru, Ierusalim însemnând cetatea păcii
sfinte, pacea sfântă.
Aducem şi noi Mântuitorului laudă, aşa cum i-au adus pruncii din Ierusalim
când au zis: "Osana celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru
numele Domnului" (Mt. 21, 9), iar Domnul nostru Iisus Hristos s-a îndreptat
spre Templul din Ierusalim unde a făcut minuni. Aşteptam ca şi în sufletul
nostru să intre Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca într-un lăcaş al Său, ca într-un
templu şi să vindece neputinţele noastre. De aceea zicem cu Biserica: "Învierea
cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat
Hristoase Dumnezeule". Şi din partea noastră spunem: "Pentru aceasta şi
noi că pruncii" - se înţelege de odinioară - "semnele biruinţei purtând",
- semnele Învierii, arătată în viaţa cea nouă din crengile pe care le avem în mână
sau măcar în conştiinţa - "Ţie biruitorului morţii strigăm: Osana Celui
dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului". Şi
adăugăm: Vino şi în viaţa noastră, în conştiinţa noastră, vino şi ne ajută să-Ţi
aducem tot mai multă mărire, să conştientizăm tot mai mult binefacerile Tale.
Fragment dintr-un interviu difuzat în Vinerea Mare (10 aprilie
1998) pe Canalul Radio România Actualităţi
Sursă: Pr. Iulian Nistea
0 comments:
Trimiteți un comentariu