Învăţături despre bine şi rău: Nu deznădăjdui!

De ai păcate, nu deznădăjdui! Şi n-am să încetez de a-ţi spune necontenit aceasta. De păcătuieşti în fiecare zi, în fiecare zi pocăieşte-te !

Să facem cu noi, ceea ce facem cu casele noastre care se învechesc. Când părţi din ele putrezesc, scoatem părţile putrezite şi punem în loc materiale noi; şi niciodată nu încetăm a face asta. Te-ai învechit azi din pricina păcatului? Înnoieşte-te prin pocăinţă!

„Dar pot să mă mântuiesc, dacă mă pocăiesc?”, „Da, poţi!”. „Am trăit toată viaţa în păcate! Dacă mă pocăiesc mă mântuiesc?”. „Da! De unde-o ştiu? De la iubirea de oameni a Stăpânului tău!”.

„Să am oare încredere numai în pocăinţa de care îmi vorbeşti? Este oare în stare pocăinţa să şteargă atâtea păcate?”.

„Dacă ar fi numai pocăinţa, atunci, pe bună dreptate, teme-te! Dar când iubirea de oameni a lui Dumnezeu se alătură pocăinţei, prinde curaj!”.

Iubirea lui Dumnezeu nu are hotar, nici bunătatea Lui cu cuvântul nu se poate tălmăci.

Păcatul tău are hotar; leacul, însă, nu are hotar. Păcatul tău, oricum ar fi, este păcat făcut de om; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negrăită.

Ai curaj! Pocăinţa biruie păcatul! Închipuie-ţi o scânteie ce cade în ocean! Poate rămâne ea aprinsă? Poate să se vadă? Nu! Ei bine, ce e scânteia faţă de ocean, aceea e păcatul faţă de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dar, mai bine spus, nici atâta, ci cu mult mai mult. Oceanul, oricât de mare-ar fi, tot are margini.

Bunătatea lui Dumnezeu, însă, e fără de margini. Nu vă spun acestea ca să vă fac trândavi, ci ca să vă fac şi mai sârguincioși.

Foto : Strange Fruit, Anca Stanciu

Sursa: Orthograffiti.ro