de Kristen Walker Hatten
12 martie 2013 (LiveActionNews.org)
- De obicei îmi condimentez blogul cu ceva umor, dar astăzi o să fiu extrem de
serioasă... în cea mai mare parte a articolului.
Iată care-i treaba: Primesc multe e-mailuri de la multe persoane. Unele
dintre ele vor să-mi demonstreze cât de idioată sunt, dar multe au o poveste de
zis.
Păi, până la urmă toată lumea are
câte o poveste, dar majoritatea femeilor care-mi scriu povestea vieţii au şi
câte un avort undeva în istorioară.
Nici măcar una dintre ele nu mi-a zis vreodată: „De-abia aşteptam să fac un avort.” sau „M-am simţit extraordinar după avort.” sau „Nu am avut niciodată dubii în legătură cu hotărârea mea de a face avort.”
Tot mai aştept pe cineva care să-mi scrie că „Am făcut un avort, m-am simţit fantastic şi sunt super fericită că l-am
făcut!” (Oricum, probabil că n-aş crede-o nici măcar o clipă).
Cel mai adesea aud cuvinte de genul: „constrângere”,
„rămasă fără opţiuni”, „singură” şi „îngrozită”. Mai aud cuvinte precum „regret” şi „tortură”, „depresie” şi „negare”.
Din experienţa mea acumulată în urma discuţiilor cu diverse femei, atât
înainte cât şi după ce am intrat în mişcarea pentru-viaţă, m-am convins că până
la urmă efectiv toate femeile regretă că au făcut avorturi. Chiar cred cu tărie
asta. N-am întâlnit până acum nici o mamă care să regrete că şi-a născut copiii
şi n-am întâlnit nici o femeie care să nu
regrete că a făcut avort.
Dacă ai făcut avort, există mari şanse ca în adâncul inimii să-l regreţi.
S-ar putea să îţi exprimi pe faţă regretul sau s-ar putea să te arăţi
foarte furioasă pe cel care-ţi sugerează că ar trebui să-ţi pară rău. În orice
caz, eu cred că în adâncul inimii tu suferi. Şi vreau să te ajut.
Vezi tu, cunosc o doamnă foarte drăguţă la inima căreia am vrut de mult să
ajung în mod special, dar care se ofensează imediat ce se aduce în discuţie
subiectul numit avort. De fiecare dată când aduc vorba despre avort pe Facebook
– se mai întâmplă din când în când – ea apare adesea de nicăieri şi postează un
comentariu cu referire la dreptul femeii de a alege ce face cu corpul ei.
Dar din întâmplare ştiu că ea a făcut avort. Şi mai ştiu şi că ea n-a vrut
să-l facă. Dar nu ştiu dacă ea ştie că eu ştiu. Este o situaţie ciudată, în cel
mai bun caz.
N-o cunosc prea bine, dar adesea îmi vine să-i scriu şi să-i spun că „Ştiu că ai făcut avort. Ştiu că te doare.”
Totuşi nu ştiu dacă e cel mai potrivit să procedez aşa ceva. Nu vreau ca ea
să creadă că vreau astfel să am câştig de cauză în discuţiile noastre. Iar asta
m-a pus pe gânduri. Ştiu o grămadă de femei care au făcut avort şi vreau să le
zic în principiu cam acelaşi lucru tuturor.
Aşa că vă scriu tuturor chiar acum, în acest blog. Tuturor celor pe care vă
cunosc personal dar celor pe care nu vă cunosc. Dacă aţi făcut avort, iată
care-i mesajul meu pentru voi. Nu are girul vreunui specialist în psihologie,
iar eu nu sunt un consilier autorizat. Nu ştiu dacă spun „cuvintele potrivite”. Vorbesc pur şi simplu din inimă:
***
Nu sunt mânioasă pe voi şi nici nu ţin duşmănie. N-am nimic de zis în
legătură moralitatea a ceea ce aţi făcut. N-am nimic de zis nici în legătură
legile sau cu drepturile femeilor sau cu etapele de dezvoltare a fetuşilor. Nu
mă interesează să port sau să câştig o discuţie în contradictoriu.
Ştiu că credeţi că n-ar trebui să simţiţi nimic pentru copilaşul vostru
avortat. Vreau să ştiţi că este în regulă. Ce simţiţi este absolut normal. Ceea
ce simţiţi este doliul pentru pierderea copilului vostru.
Nu vă aşteaptă decât iertare şi vindecare.
Este normal să plângeţi. Este normal să fiţi contrariate. Este normal să
aveţi regrete. Este normal să fiţi furioase. S-ar putea să fiţi furioase şi pe
mine chiar acum. Credeţi-mă - pot face faţă.
Dacă vreţi să vorbiţi cu mine, vă pot ajuta să cunoaşteţi oameni care au
trecut prin ce treceţi voi acum şi cunosc lucrurile astea, pentru că sincer eu nu
le cunosc. Dar sunt şi eu om, deci ştiu ce este aia durere şi ştiu că vreţi să
se termine.
Există oameni cu care puteţi sta de vorbă. Există lucruri pe care le puteţi
afla citind, le puteţi face, le puteţi învăţa şi le puteţi descoperi şi care vă
vor ajuta să vă vindecaţi. Sunt câteva linkuri
la sfârşitul articolului care vă vor da idei ca să vă puneţi în mişcare sau,
dacă vreţi, îmi puteţi trimite un e-mail.
Vorbesc efectiv în numele fiecărei persoane pro-viaţă pe care o cunosc când
spun asta: Vreau să vă ajut. Nu este
vreo şmecherie la mijloc ca să vă fac să vă deschideţi inima în faţa mea şi să
vă pot judeca. Nu găsesc nicio plăcere în a vă judeca. Nu sunt de părere că voi
„meritaţi” să suferiţi sau să fiţi
pedepsite. Dacă ar fi aşa, atunci şi eu aş merita aşa ceva. Şi restul lumii.
Meritaţi mai mult. Meritaţi acceptare şi vindecare.
Oricine aţi fi, există atâţia oameni pe care nici nu-i cunoaşteţi dar care
de-abia aşteaptă să vă ajute. Şi eu mă număr printre ei.
Şi oamenii ăştia vor să vă ajute: Rachel’s
Vineyard
Şi aceştia: Silent
No More
Puteţi să-mi lăsaţi şi un e-mail. Şi să aveţi încredere că tot ce-mi veţi
spune va rămâne doar între noi.
Oricine aţi fi, eu mă rog din inimă să vă vindecaţi şi să fiţi fericite.
***
Sursa: LifeSiteNews
0 comments:
Trimiteți un comentariu