Mina,
de neam atenian şi dregător al împăratului Maximin, a fost trimis
în Alexandria pentru a izgoni creştinătatea din cetate.
Arătându-se pe dinafară păgân, sfântul era însă păzitor al
poruncilor lui Dumnezeu, dar a tăinuit acest lucru o vreme. Cu
înţelepte sfaturi a împăcat păgânii şi creştinii,
poruncindu-le să îşi ţină fiecare credinţa sa. A început apoi
a-şi mărturisi credinţa şi i s-a dat lui darul de a vindeca
neputinţele, prin numele Domnului şi semnul Crucii, încât orbii
vedeau, muţii grăiau, şchiopii săreau, iar îndrăciţii se
tămăduiau de duhurile care îi chinuiau. Poporul se minuna şi
mulţi au crezut în Hristos, cu învăţăturile Sfântului Mina.
Aflând
împăratul şi mâniindu-se, s-a sfătuit cu dregătorii să trimită
un alt bărbat care să îndrepte cele făcute de Mina. L-au ales pe
Ermoghen, tot atenian de neam, păgân şi vestit, dar milostiv.
Mergând acesta spre Egipt, a avut o vedenie cu trei bărbaţi care
i-au prorocit că va ajunge să cunoască pe Împăratul Cel Adevărat
şi că va lua cinste de la Acela. Spăimântându-se Ermoghen şi
ajungând în Alexandria, a fost întâmpinat chiar de Sfântul Mina.
Chemându-l la judecată, Ermoghen îi vorbea despre slava ce se
cuvine zeilor, dar Mina a început a-i spune despre Dumnezeu şi
despre darul vindecărilor, pe care îl primise de când s-a botezat.
Ermoghen a poruncit să îi fie tăiate tălpile şi să îi fie
despuiată carnea, să îi fie tăiată limba şi să îi fie scoşi
ochii, să vadă de-l va vindeca Domnul pe care Îl mărturisea. Şi,
fiind iarăşi trimis în temniţă, l-a vindecat Domnul, umplându-l
de bucurie şi prorocindu-i că şi Ermoghen se va nevoi pentru
numele Lui.
Ostaşii
care au mers a doua zi să îl aducă pe Sfântul Mina la judecată
s-au minunat de lumina ce strălucea în temniţă şi de cei doi
bărbaţi care se arătau lângă sfânt, ca nişte străjeri, încât
toţi au început a crede în Hristos şi nici unul nu mai îndrăznea
a-l duce la judecată. Sfântul s-a dus singur la judecător,
cântând, iar judecătorul a început a cunoaşte pe Dumnezeu şi,
amintindu-şi de vedenia pe care o avusese în drum spre Egipt, mult
se bucura, văzând şi acum pe bărbaţii străjeri şi care ţineau
o cunună deasupra Sfântului Mina. Ermoghen i-a sărutat picioarele
cuviosului şi, propovăduind împreună, iată au venit 30 de
episcopi pentru a-l boteza pe Ermoghen şi mulţime mare de popor.
Împărţindu-şi averea la săraci şi fiind ales episcop al
Alexandriei, Ermoghen a sfărâmat idolii, izgonind duhurile viclene
şi tămăduind de boli pe cei suferinzi.
Aflând
împăratul că acum şi Ermoghen s-a alăturat Sfântului Mina, a
luat oaste multă şi, intrând în cetate, i-a prins pe amândoi,
dar îngerii Domnului îi întăreau pe sfinţi, să nu se teamă.
Iar Ermoghen a început a-i vorbi împăratului despre cele
întâmplate, dar acesta a poruncit ca Sfântului Ermoghen să îi
fie tăiate mâinile şi picioarele şi arse, apoi i-a spart
pântecele cu o suliţă şi ostaşii i-au aruncat trupul în râu.
Iar pe Sfântul Mina temându-se să îl întrebe ceva, a poruncit ca
acesta să fie spânzurat, atârnându-i pietre de picioare.
Domnul
însă nu i-a lăsat, ci pe amândoi mucenicii i-a vindecat şi i-a
arătat înaintea împăratului şi a poporului, spre mirarea
tuturor, încât un om din popor, Evgraf, s-a lepădat de zei şi L-a
mărturisit pe Hristos. Împăratul a luat sabia şi, de mânie, l-a
tăiat în bucăţi, şi a poruncit ca Sfinţilor Mina şi Ermoghen
să le fie tăiat capul, mergând, astfel, toţi trei la Domnul pe
care Îl propovăduiseră.
Deşi
împăratul i-a pus într-un sicriu de fier şi i-a aruncat în mare,
sicriul a plutit până în Vizantia, unde Sfântul Mina spusese că
vrea să fie înmormântat. Trupurile lor au fost găsite de către
episcopul Constantinopolului, prin vedenie dumnezeiască. Iar
împăratul, ajuns fiind de pedeapsă, şi-a pierdut vederea, apoi a
fost bătut de mâini nevăzute, până a murit.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu