«Mai fericit este a da, decât a lua» (F. Apost. XX, 35)

Într-o zi, cineva a bătut la uşa chiliei călugărului sihastru Macarie:

- Părinte, zise omul, ţi-am adus un strugure cu broboane mari aurii, ca să-ţi îndulceşti gura şi să te răcoreşti.

Părintele Macarie îl primi mulţumindu-i şi binecuvântându-l. Când se uită mai bine la strugurele care strălucea ca aurul la soare, îşi zise zâmbind: Oare n-aş face eu mai bine să-l dau vecinului meu mai bătrân, care stă în chilia vecină, decât să-l mânânc eu? I-aş face o bucurie?!

Şi duse strugurele vecinului său.

Acesta îl luă cu mare bucurie şi mulţumire şi-şi zise:

O, cât de bine este venit acest strugure frumos, pentru vecinul meu, fratele Nazarie, care este bolnav. Şi îl duse. Şi Nazarie îi mulţumi, dar şi el îşi zise: cum o să mânânc eu o aşa dulceaţă de strugure, când Mântuitorul a fost adăpat cu oţet şi fiere pe Cruce? Oare nu sunt eu ucenicul Lui? Şi aşa a trecut strugurele din chilie în chilie, până în amurgul serii, când a ajuns din nou la părintele Macarie, căruia i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie, văzând că este înconjurat de adevăraţi următori ai lui Hristos.

Ei au îndeplinit îndemnul Mântuitorului, care a zis: «Mai fe­ricit este a da, decât a lua».

Autor: Dr. Uie Dăianu

Sursa: Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român) / Valeriu Dobrescu. - Bacău: Babei, 2011