Lege şi har

Autor: Игорь Годунов (OrthPhoto)

Dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor (Matei 5, 20)

Împărăţia cerurilor este acea măreaţă şi nepreţuită co­moară care ne este vestită de Evanghelie. De ea nu au par­te însă decât drepţii, cei ajunşi la desăvârşire. „Fiţi sfinţi, fiindcă şi Eu sunt sfânt”, a spus Domnul. Aşadar, un om poate fi considerat drept şi i se deschide uşa către binecu­vântata împărăţie a lui Dumnezeu când reflectă în sine sfin­ţenia lui Dumnezeu. Calitatea de drept trebuie să fie perfectă şi, în consecinţă, să depăşească condiţia cărturarilor şi a fariseilor, care şi ei se considerau drepţi. Potrivit cuvântului lui Hristos, dreptatea lor nu putea atrage după sine intrarea în împărăţia cerurilor. Ei respectau Legea în litera ei, nu se înfăţişau înaintea lui Dumnezeu cu iubirea adevărată, desă­vârşită, cerută de împărăţia lui Dumnezeu. O asemenea stare poate fi dobândită numai prin lucrarea harului ce ni s-a dat de la Hristos. „Căci legea prin Moise s-a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17). Legea lui Moise, ca lege scrisă, este un lucru imperfect, o „descoperire” (revelaţie) parţială. Lumina ei, care nu încetează a fi lumină, cedează totuşi înaintea luminii care a strălucit îna­intea oamenilor prin întruparea Cuvântului, în Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, Care este deplinătatea revelaţiei dumnezeieşti. Cu El încetează toate cele nedesăvârşite sau parţi­ale. „Să nu ucizi” spune Legea, dar cine se supune Legii şi nu „ucide” este departe de a fi considerat desăvârşit sau sfânt. Cel despre care se spune că-şi iubeşte fratele numai fiindcă... nu-l ucide, arată o iubire care nu-l face vrednic de împărăţia cerurilor. Domnul pare să ne spună: „Faci bine că nu-ţi ucizi fratele, fiindcă respecţi o poruncă a lui Dumnezeu, dar prin aceasta nu realizezi nimic din ceea ce îţi cere legea iubirii”. Pentru a intra într-o mai strânsă relaţie cu Dumnezeu se cere o desăvârşită sfinţenie. Nu-i de ajuns să nu-ţi ucizi fratele, ci să nu te mânii pe el degeaba; nu numai să nu faci păcatul cu fapta, ci şi cu gândul.

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008