Darul cuvântului

Autor: Алексий Москвин (OrthPhoto)

Pune, Doamne, strajă gurii mele. (Psalmi 140, 3)

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să se sălăşluiască şi să crească în inima noastră. Numai atunci vom putea aduce fo­los şi-i vom putea ajuta pe cei din jurul nostru. Când ne pă­trundem în totul de cuvântul lui Dumnezeu, inima ni se în­moaie, tulburarea gândurilor îşi află liniştea, ne umplem de o iubire care se va răsfrânge în cuvintele şi în faptele noastre.

Cel mai mult avem nevoie să punem pază gurii noastre. De cele mai multe ori uităm ce consecinţe pot avea spusele noastre, cât de uşor şi cât de repede „dăm drumul” la o vor­bă necugetată, care poate jigni, învenina, în general, poate face rău aproapelui.

Modul de a te exprima creştineşte este un dar de care nu se bucură mulţi, chiar dacă sunt animaţi de cele mai bu­ne intenţii. Din nebăgare de seamă ni se întâmplă uneori să atingem o rană deschisă şi să provocăm o suferinţă, chiar acolo unde am fi vrut să aducem mângâiere. Trebuie să ne rugăm în continuu pentru ca limba să se supună Domnu­lui, să ne rugăm ca, în clipele noastre cele mai grele, Sfân­tul Duh să ne înveţe ce trebuie să spunem (cf. Luca 12,12). Atunci spusele noastre vor putea lucra spre bine. Viaţa nu ne va fi niciodată inutilă, dacă vom învăţa să slujim Dom­nului cu cuvintele noastre, să întrebuinţăm spre slava Sa minunatul dar al cuvântului.

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008