Tatăl copilului nenăscut – victima neglijată a avortului

De Raimundo Rojas

Articolele și postările de pe bloguri care comemorează 40 de ani de la cea mai mare tragedie a Americii spun toate o poveste asemănătoare. Este vorba despre un număr inimaginabil de mare de morți. În prezent sunt 55 de milioane de copii care au fost otrăviți, tăiați în bucăți sau sufocați de către susținătorii avortului - având acest drept recunoscut legal.

S-a scris mult despre rănile provocate în tot acest timp – zeci de milioane de femei care au fost rănite fizic sau sufletește din cauza avorturilor, unele dintre ele fiind afectate iremediabil pentru tot restul vieții. Lupta lor de acceptare a experienței avortului trebuie să fie susținută și transmisă mai departe pentru ca și ceilalți să evite pe viitor pierderile de vieți și durerea provocată de acestea.

Însă  s-a scris foarte puțin despre victimele colaterale ale avortului, și anume tații copiilor avortați.

În fiecare zi, din ce în ce mai mult, ideea „drepturilor” câștigă teren în Statele Unite. Putem admira reclame sofisticate la o multitudine de probleme sociale – de la drepturile animalelor la drepturile homosexualilor, de la dreptul la portarmă la drepturile reproductive ale femeii. Drepturile noastre sunt cele mai trâmbițate sloganuri în ultima vreme.

Cu toate acestea, cu 40 de ani în urmă, Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie prin care bărbaților nu li se mai recunoștea nici un drept reproductiv. Odată cu decizia în Cazul Roe versus Wade, bărbații din Statele Unite nu au mai avut niciun cuvânt de spus despre când pot deveni tați. Nu pot decide nici câți copii să aibă, nici la cât timp unul după altul. Și sunt lipsiți total de putere dacă doresc să apere viața copilului deja conceput.

L-am cunoscut pe Julio cu 4 ani în urmă, la o petrecerea de premiere a unui concurs de pescuit. Am stat la masă cu el, cu soția lui și 2 din cei 3 copii. În timpul cinei, am descoperit că mă născusem în același sat din Cuba cu părinții lui. Ne-am împrietenit și pentru că e mare pescar, mă ia și pe mine pe barca lui de 2 sau 3 ori pe an. Ținem legătura pe rețelele de socializare și pentru că vede ce postez, știe foarte bine despre lupta pe care o duc pentru stoparea avortului în Statele Unite.

Am petrecut 6 săptămâni în arhipelagul Florida oblojindu-mi rănile dupa recentele alegeri petrecute in SUA. O parte din procesul de vindecare l-a constituit și pescuitul și desigur că am apelat la amicul Julio să mă ducă la pescuit în larg. Ne-am pus de acord asupra programului și am ieșit în larg la începutul lunii decembrie – dar Julio nu era deloc în formă, aşa cum era el de obicei ... acum pur și simplu își pierduse cheful de așa ceva. Am aruncat ancora relativ rapid și, la o bere, mi-a spus povestea lui.

Cu 23 de ani în urmă, fusese logodit pentru câteva luni cu o tânără femeie cu care fusese prieten timp de 2 ani. Urma să-și stabilească ziua nunții, când ea i-a mărturisit că este însărcinată. Julio a vrut să se căsătorească imediat și era foarte emoționat că va fi tată. Însă femeia avea alte planuri. După o lună a rupt logodna și a făcut avort fără să-i spună și lui înainte.

În noaptea aceea, în larg, Julio s-a gândit la copilul său avortat care ar fi trebuit să se nască la începutul lui decembrie. Pescarul bine făcut avea lacrimi în ochi când îmi spunea:  „Săptămâna asta ar fi împlinit 23 de ani.” Nimic din ce i-am spus apoi nu i-a alinat durerea.

Chiar dacă Julio ar fi dispus de mijloacele financiare cu 23 de ani în urmă pentru a cere ajutor legal, nu ar fi avut cum să-l primească. Nu exista nicio hotărâre judecătorească de interzicere a avortului, nicio posibilitate legală de a acționa, nimic care ar fi putut să-l ajute să salveze viața copilului nenăscut.

În epoca în care trăim, când fiecare grup de interese susține anumite ierarhii în privința afirmării drepturilor, tații rămân la coadă. De 40 de ani nu avem nici un cuvânt de spus. De 40 de ani ni se neagă în continuu drepturile reproductive. De 40 de ani suntem neajutorați, fiind forțați să stăm deoparte și să privim la măcelul propriilor copii.

Decizia Roe versus Wade a dus la o tragedie care trebuie să înceteze, pentru că trebuie să punem capăt uciderii de copii, mamele nu trebuie să mai fie rănite fizic și sufletește, iar calitatea de tată nu mai trebuie negată. Este de ajuns!

Notă: Raimundo Rojas este directorul Adunării hispanice a Comitetului Național pentru Dreptul la Viață (NRLC). A fost președintele Asociației Dreptul la Viață din Florida și a dus mai departe, prin mass-media, mesajul pro-viață către milioanele de vorbitori de limbă spaniolă. Cu ONG-ul său, Raimundo Rojas reprezintă NRLC la Națiunile Unite. Rojas s-a născut în Santiago de las Vegas din Havana, Cuba, și s-a refugiat împreună cu familia în Statele Unite în 1968.

Sursa: lifenews.com