APOSTOLUL
II CORINTENI 6, 1-10
Fraţilor, fiind împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu
primiţi în zadar harul lui Dumnezeu, căci zice: La vreme potrivită te-am
ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată
acum ziua mântuirii, nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea
noastră defăimată, ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui
Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în
temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăţie, în
cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste
nefăţarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele
dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin slavă şi necinste, prin
defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ca nişte
necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că
trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi, ca nişte întristaţi, dar pururea
bucurându-ne, ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind, ca unii care n-au
nimic, dar toate le stăpânesc.
EVANGHELIA
MATEI 25, 14-30
Zis-a Domnul pilda
aceasta: un om oarecare, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe
mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul,
fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată mergând, cel ce luase cinci
talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu
doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă
în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi
stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi, apropiindu-se cel care
luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi
mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine,
slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te
voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi
talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am
câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste
puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria
domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne,
te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde
n-ai împrăştiat şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ;
iată, ai ce este al tău. Şi răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi
leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se
cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, şi eu, venind, aş
fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-l
celui care are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi,
iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o
în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Acestea zicând, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă!
*
Sf. Nicolae Velimirovici:
Prin „cinci talanţi” comentatorii înţeleg
cele cinci simţuri, prin „doi talanţi" sufletul şi trupul, şi prin „un
talant" fiinţa cea una a omului. Cele cinci simţuri i s-au dat omului ca
să se folosească de ele spre mântuire. Omul trebuie să-L slujească pe Dumnezeu
cu trup şi suflet, să se îmbogăţească intru cunoştinţă lui Dumnezeu şi intru
fapte bune. Omul întreg trebuie să fie al lui Dumnezeu.
În copilărie omul trăieşte prin cele
cinci simţuri; mai târziu îşi dă seama de
dualitatea sa, de luptă între trup şi duh; iar omul în toată firea se simte
unul duhovniceşte, biruitor asupra împărţirii de sine în cinci sau în doi. Dar
tocmai acum, la împlinire, când se crede învingător, îl paşte cea mai mare
primejdie: mândria, dispreţul faţă de ceilalţi, neascultarea faţă de Dumnezeu.
Odată ce a ajuns pe cele mai mari înălţimi, cade în pierzarea cea mai adâncă şi
îşi îngroapă în pământ talantul său.
Dumnezeu dăruieşte fiecăruia după putere:
cât poate să ducă şi să folosească fiecare. Darurile le împarte, fireşte,
potrivit iconomiei Sale, după cum nici într-o casă nu au toţi aceleaşi
înzestrări şi aceleaşi îndatoriri, ci fiecare lucrează după rostul său.Citeşte mai mult...
*
P.F. Daniel:
Când un profesor talentat cultivă
talentul său cu multă osteneală ori cu multă dăruire de sine şi îi formează pe
copii sau pe tineri într-o anumită disciplină de studiu sau profesie, iar ei
devin, la rândul lor, oameni pricepuţi, profesionişti, specialişti, experţi,
atunci el se bucură de roadele muncii sale, de înmulţirea talanţilor.
„Profesorul bun, care înmulţeşte talantul, nu moare când este pus în mormânt,
ci când moare ultimul său ucenic“ - spunea marele profesor Teodor M. Popescu.
Dar şi ucenicul lui, dacă formează alţi ucenici buni, aceştia continuă
bunătatea şi priceperea profesorilor buni din generaţie în generaţie. Când un
medic bun tratează mulţi pacienţi şi îi vindecă, el le prelungeşte viaţa şi
aduce bucurie familiei, care simte că binecuvântarea lui Dumnezeu a venit prin
medicul priceput şi bun. Astfel, bucuria cea mai mare este aceea de-a fi adus
bucurie celor întristaţi şi neajutoraţi.
Deci, darurile pe care oamenii le-au
primit de la Dumnezeu se înmulţesc prin dăruirea de sine faţă de semenii lor.
De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind această pildă a talanţilor, a
spus: „Ai văzut că cel care a primit doi a făcut patru talanţi, cel care a
primit cinci a înmulţit şi a obţinut zece, adică îndoit. Iar acest îndoit
înseamnă eu şi semenul meu: eu înmulţesc talanţii numai când ofer darul
priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din jurul meu“. Aceasta
înseamnă „i-a înmulţit îndoit, i-a dublat“, adică nu i-a păstrat numai pentru
sine, ci i-a pus în slujba aproapelui său.
De pildă, talentul şi vocaţia de a fi
mamă sau de a fi tată se arată prin dăruirea jertfelnică de sine a părinţilor
în creşterea copiilor; nu doar în creşterea biologică, ci şi în creşterea lor
spirituală şi culturală, în educaţia dată lor. Prin analogie, în viaţa
duhovnicească din mănăstiri, un părinte duhovnicesc care formează ucenici sau
fii duhovniceşti ai credinţei în Hristos înmulţeşte darul povăţuirii şi al
rugăciunii pentru ei, darul cuvântului ziditor şi pilda faptei bune pentru cei
din jurul său. De asemenea, un preot de parohie care înmulţeşte darul
cuvântului ziditor de suflete şi al păstoririi duhovniceşti pe calea mântuirii
credincioşilor intră în bucuria comuniunii cu Dumnezeu împreună cu păstoriţii
săi.
În concluzie, reţinem că cea mai mare
bucurie binecuvântată de Dumnezeu este înmulţirea darurilor primite de la El.
Iar această înmulţire a darurilor presupune smerenie şi hărnicie, nu mândrie şi
lenevire, dar mai ales iubire de Dumnezeu şi de aproapele. Dacă talanţii cuiva
sunt înmulţiţi în folosul comunităţii umane, cel talentat aduce bucurie lui
Dumnezeu şi semenilor lui. Aşadar, bucuria din Evanghelia de astăzi este
bucuria hărniciei şi a dărniciei, bucuria rodirii prin dăruirea de sine,
bucuria celui care a făcut mult bine altora, asemănându-se astfel cu Dumnezeu
Cel Multmilostiv. Numai această bucurie a rodirii este bucuria deplină în viaţa
unei persoane şi a unei comunităţi umane. Citeşte
mai mult...
*
P.S. Sebastian:
Ei bine, cunoscând Stăpânul mai dinainte că puterile şi
râvna oamenilor sunt diferite, de vreme ce ne-a lăsat liberi şi nu ne-a
„programat” viaţa ca unor roboţi, ne-a dăruit fiecăruia talanţi după aceste
puteri şi după râvna fiecăruia. Şi pentru a nu încăpea urmă de suspiciune aici,
cum că Dumnezeu ar fi nedrept, luaţi aminte că nu a cerut 10 talanţi de la cel
ce primise doar doi, şi nici nu a pretins patru de la cel primise doar unul.
Nu! Domnul a judecat cu dreptate, pe fiecare după cât a primit. Dar, nu se
poate chiar nimic!… Cel viclean şi leneş, şi care nu şi-a făcut câtuşi de puţin
datoria, pentru nelucrare, ba încă şi suspiciune şi răutate, a fost „aruncat în
întunericul cel mai dinafară”.
De ce? Pentru că Dumnezeu ne-a creat pentru împreună-lucrare,
iar nu pentru decor, ori pentru simplă trebuinţă a cuiva. Pentru decor a creat
firea lucrurilor înconjurătoare şi florile, după felul şi frumuseţea lor, iar
pentru hrană şi trebuinţa omului a creat verdeaţă cea hrănitoare şi animalele.
Pe om, însă, l-a creat „să crească, să se înmulţească… să umple pământul, să-l
supună şi să-l stăpânească” (Fac. 1,28), dar nu cu viclenie şi lene, ori
îngropându-şi talanţii… Dumnezeu ne-a conceput impreuna-partasi la opera Sa de
creaţie a lumii, atunci când a dăruit femeii capacitatea de a fi „mama”, iar
bărbatului prerogativa de a putea deveni „părinte duhovnicesc”, daruri prin
care şi unul şi altul se aseamănă lui Dumnezeu — prin postura de creatori şi
proniatori — pentru aceasta şi înzestrând pe fiecare după puterile şi râvna
dovedite.
Oricum, deşi „darurile sunt felurite, (este) acelaşi Duh”
(I Cor. 12,4). „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa”… (Mt. 25, 31), pe
niciunul nu-l va lăsa necercetat şi nerăsplătit: pe cei buni „peste multe îi va
pune” (stăpâni), iar „pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor
lucrători, care vor da roadele la timpul lor” (Mt. 21, 41). Cât priveşte soarta
talantului dezgropat, acesta a fost încredinţat celui cu zece talanţi, că cel
ce a fost mai de încredere încă de la început, lucru pentru care a şi fost
hărăzit cu mai mult.
Lui Dumnezeu Îi pasă de creaţia Sa şi nu o poate lăsa de
izbelişte. L-a creat pe om din
iubire şi nu-Şi poate uita atât de uşor propria dragoste. De aceea, cauta atât
către cei ce şi-au împlinit cu sârg misiunea, rasplatindu-i ca atare, cât şi
spre cel ce nu şi-a asumat destinul şi nu şi-a făcut datoria, dezbrăcându-l de
har:
„Luaţi dar de la el
talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi”.
Deşi ne dăruieşte în mod
inechitabil cu daruri, Domnul ne cheamă pe toţi la împreună-lucrare şi
răsplata. Aceasta este, pe scurt, concluzia evangheliei de astăzi. Şi, pentru a
înţelege foarte clar mesajul ei, trebuie s-o spunem foarte răspicat că Dumnezeu
nu este nedrept, chiar dacă împarte în mod inegal daruri oamenilor, deoarece o
face potrivit puterilor lor. Nu este nici „lacom”, “neînţelegător” ori „aspru”
— cum L-a numit „slugă vicleană şi leneşă” —, de vreme ce Se mulţumeşte cu
lucrul înmulţit după dreptate. Şi, cu atât mai puţin este rău sau nedrept,
atâta timp cât lăsa, totuşi, şi celui de pe urmă vreme de lucrare şi de
pocăinţă ca şi celui dintâi. Da! Dumnezeu procedează cu noi şi înţelept, şi
drept, şi dovedeşte aceeaşi bunăvoinţă şi răbdare şi cu cel leneş, ca şi cu cel
lucrător şi harnic. Citeste mai mult...
*
Pr. Gheorge Calciu:
Aşa spune Evanghelia: a dat
fiecăruia după puterea lui. Unuia dintre noi i-a dat cinci talanţi. Presupunem
că acesta e summum-ul de calităţi pe care Dumnezeu poate să-l ofere cuiva, la
limita noastră omenească. Altuia i-a dat doi talanţi, mai puţin, altuia i-a dat
un talant. Dar fiecare a primit ceva. Nu e nimeni în lumea aceasta care să nu
fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricât ne-am socoti, ne-am umili şi am spune noi
că n-avem nici un fel de har ori dar de la Dumnezeu, totuşi daruri avem. Iar un
talant nu înseamnă un singur dar, pentru că un talant era o monedă de o valoare
foarte mare. Adică fiecare are un dar destul de mare. Sigur, unii au mai mult,
alţii au mai puţin.
Ce înseamnă înmulţirea
talanţilor? Acolo, în parabolă spune
să-i fi neguţătorit, să fi luat dobânda. Aceasta înseamnă a folosi darul tău
pentru treburile pe care Dumnezeu ţi le-a încredinţat ţie. Fiecare dintre noi
trăieşte într-o societate, într-o biserică. Fiecare dintre noi face ceva pentru
biserică, pentru comunitate, pentru aproapele său. Aceste acţiuni pe care le
facem cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ne câştiga nouă dublu.
Dar sunt unii între noi care
spun:
„Dumnezeu mi-a dat un dar, ce să fac cu el?
Îl ţin şi îl restitui la Judecată, pentru că atunci ce e al Lui va fi al Lui”.
Aceştia sunt oamenii care trăiesc
în neutralitate. În concepţia noastră creştină, răul nu are fiinţă. Fiinţă are
binele. Acolo unde binele lipseşte, se instalează răul. Nimeni nu poate să
spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă interesează ce face vecinul meu, nu intru
în nici un fel de comerţ spiritual cu el, nu-l ajut şi nu-i cer niciodată
ajutorul. Citeste mai mult...
0 comments:
Trimiteți un comentariu