Nici n-ai zice că
Theodor Rădulescu e altfel decât alţi copii de vârsta lui. Îşi plimbă mâinile
pe clapele pianului din faţa lui într-un fel special, caracteristic celor care
nu văd, cu degetele tremurând uşor, că o fluturare. Face asta întotdeauna înainte
de a începe să cânte.
Pentru că la cei opt ani ai lui, Theodor, care are
auz absolut, cântă perfect, fără să poată vedea partiturile sau
instrumentul. Poate că Dumnezeu i-a oferit, ca o compensaţie pentru lipsa vederii, acest dar aproape
unic, auzul perfect, şi i-a dat posibilitatea de a deveni o celebritate a
muzicii.
Auzul perfect este capacitatea de a recunoaşte notele
muzicale din orice sunet, o memorie instantanee a înălţimii, dar mai ales a
intervalelor dintre note şi apare doar la un copil sau doi dintr-o generaţie.
O ureche absolută nu va percepe, de exemplu, în sirena
ambulantei un sunet strident, ci o repetiţie a notelor „la“ şi „fa“
sau a altora asemănătoare. Pentru Theodor, tot ce considerăm noi zgomot
strident sau supărător se poate transpune pe portativ, asemenea unei simfonii,
căci auzul lui percepe toate sunetele din jur ca note ale gamelor muzicale.
Sursă: Revista
Avantaje
0 comments:
Trimiteți un comentariu