Cuvânt despre bărbăţia duhovnicească (6): Despre lupta gândurilor şi lepădarea de lume

Un tânăr oarecare căuta să se lepede de lume și pornindu-se și ieșind din cetate, să meargă la o mănăstire, îl întorceau iarăși gândurile încurcându-l cu oarecare lucruri și griji. ce se păreau de nevoie, căci era bogat. Într-o zi, pornindu-se el asemenea și ieșind, după ce l-au înconjurat iarăși gândurile, ridicând asupra sa mult praf și punându-i înainte pricini oarecare de nevoie ca să-l întoarcă iarăși și simțind războiul și sila gândurilor și neavând ce să mai facă, dezbrăcându-se deodată de hainele pe care le purta aruncându-le, alerga gol, vrând să meargă la mănăstire. Iar Dumnezeu i-a descoperit unui bătrân către care mergea tânărul, zicând:

-        Scoală-te și primește-l pe nevoitorul Meu!

Iar bătrânul sculându-se, a ieșit și l-a întâmpinat și înștiințându-se de acel lucru, s-a minunat. Și primindu-l, îndată l-a învrednicit de chipul călugăresc. Deci, când veneau vreunii la bătrânul să-l întrebe de gânduri, el răspundea, iar dacă vorbeau pentru lepădarea de lume, îi trimitea la acela, zicând:

- Întrebați-l pe fratele!

Din cartea „Cuvinte folositoare ale sfinților bătrâni cei fără de nume”, p. 179.

Cartea se poate cumpăra de aici.