Proiectul Felicitărilor: Copiii cu sindrom Down le mulţumesc părinţilor pentru că au ales viaţa

LifeNews, 15 august 2014

ProgramulPALS oferă tinerilor care suferă de sindrom Down un loc unde să se distreze, să se dezvolte ca şi indivizi şi să lege prietenii care să le schimbe viaţa.

Membrii acestui program realizează diferite proiecte, inclusiv Proiectul Felicitărilor, o iniţiativă prin intermediul căreia cei care fac parte din familia PALS trimit scrisori noilor membri ai comunităţii. Aceste scrisori au rolul de a-i motiva, încuraja, întâmpina şi felicita pe părinţii şi fraţii copiilor cu sindrom Down.

Cei care participă la taberele PALS au câte un consilier care îi ajută pe toată perioada taberei şi care îi ghideaza cum sa redacteze scrisorile.

O parte din copiii cu sindrom Down sunt apoi înregistraţi citindu-şi scrisorile cu voce tare. Dragostea şi bucuria pe care le resimt se citesc clar atât pe chipul lor, cât şi în modul în care vorbesc. Nu poţi să nu te bucuri în timp ce îi auzi povestindu-le noilor părinţi despre motivul pentru care vieţile lor sunt extraordinare şi ce îi face să fie atât de speciali.

Toţi îi încurajează pe părinţi şi le spun că bebeluşii lor cu sindrom Down sunt un cadou şi vor avea o viaţă minunată.

Pentru părinţii unui copil cu sindrom Down, viaţa poate părea că s-a transformat într-una extrem de dificilă şi stresantă. A avea un copil cu sindrom Down pare că aduce o mulţime de lucruri negative. Dar, în realitate, aceşti copii sunt o binecuvântare atât de mare. Aceasta este ceea ce aceşti copii din programul PALS vor să arate noilor părinţi.

A spune “Da, voi păstra copilul” nu este deloc uşor. Copiii din PALS vor să-i felicite pe aceşti părinţi pentru curajul pe care l-au avut atunci când nu au lăsat ca o dizabilitate să le dicteze ce decizie să ia atunci când au aflat că bebeluşul va avea sindromul Down.

Aceşti oameni frumoşi sunt plini de o dragoste autentică. Împart dragoste tuturor celor din jur. Văd viaţa ca pe o aventură minunată, gata să fie trăită. Ei pot atinge sufletul altor oameni prin simpla lor existenţă şi acesta este un lucru pe care nu mulţi îl pot face.

Programul PALS şi Proiectul Felicitărilor sunt exemple foarte bune de oameni care şi-au asumat responsabilitatea de a-i ajuta pe părinţii care au dificultăţi în creşterea copiilor cu dizabilităţi. Toţi cei pro-viață ar trebui să ofere un astfel de sprijin celor care se află în situaţii dificile.

Traducere: Anca Victoria Dogaru

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Interviu cu capul unei familii care numără zeci de membri: „Te costă să ai copii, dar este cel mai important lucru pe termen lung”

de Alexandra Nadane, Studenţi pentru viaţă 

L-am cunoscut pe Liam Ó hAlmhain la o masă rotundă de la Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Este director de abonamente la o publicaţie catolică şi în aprilie a fost la Bucureşti pentru a participa la conferinţa internaţională Traficul de persoane: O ameninţare la ValorileFamiliei. El a venit pentru a susţine cauza pro-familie şi a-i îndemna pe români să fie mai pro-activi ca societate civilă şi a obţine astfel politici publice care protejează familia naturală.

Irlandezii sunt foarte asemănători cu românii prin faptul că au un puternic filon religios. Deosebirea dintre noi şi ei ar putea sta în faptul că ei au încă o cultură pro-viaţă foarte pronunţată. După ce am vorbit un pic cu Liam despre familia lui – conversaţie de rutină, în pauza de cafea –, ne-am dat seama că avem ce învăţa de la irlandezi şi în termeni de cultură pro-adopţie.

Câţi copii aveţi?

Am 10 copii – nouă în viaţă.

Câţi dintre ei au fost adoptaţi?

Numai al doilea a fost adoptat, când băiatul avea vreo trei ani. Soţia mea devenea îngrijorată. Nu voiam doar un băiat, pur şi simplu. Noi ne doream o familie. De fapt, a fost destul de ciudat. Eu am fost cel care a sugerat adopţia, dar fără succes, până într-o zi, când soţia a descoperit cât de mult iubea… un iepure pe care îl aveam pe lângă casă. Atunci mi-a zis: „Aş putea iubi şi un copil adoptat, de fapt cred că ar fi mult mai bine decât un iepure!”

Femeile adesea se tem că nu ar putea iubi un copil care nu e carne din carnea lor…

Exact! Aceasta încă mai reprezintă o problemă. Dar iată că, de atunci şi până acum, soţia mea a ajuns să aibă o mulţime de copii. Şi a devenit şi un adevărat expert în adopţie. Cu toate aceastea, încă i se pare că eu am o relaţie mai bună decât ea cu fiica noastră adoptivă. Eu am spus mereu că mă asemăn cu Dreptul Iosif, fiindcă şi el a fost tatăl adoptiv al lui Iisus. Dar noi i-am spus de la bun început fetei că a fost adoptată. Fratele ei mai mare era băiat, cel care a venit pe lume după ea a fost băiat, iar următorul tot băiat. Aşa că, atunci când soţia mea a rămas gravidă cu al cincilea copil şi era întrebată ce era, ea răspundea: „Sigur că băiat! Fetele le adoptăm!” Cam asta spunea totul, nu-i aşa?

Câţi nepoţi aveţi acum?

17, din care doi sunt adoptaţi.

Nepoţii adoptaţi sunt ai fiicei voastre adoptive?

Chiar aşa. Din punct de vedere medical, nu există motive pentru a nu avea copii, dar cred că motivul poate fi unul psihologic. Aşa că, la opt sau nouă ani după căsătorie, a adoptat primul copil, iar acum se pregăteşte pentru a doua adopţie, deja a ales copilul.

Cum se desfăşoară procesul de adopţie în Irlanda?

Fiica mea trăieşte în Spania, unde procesul de adopţie e puţin diferit decât în Irlanda. Iar la noi, din câte ştiu, există firme de adopţie care îi ajută pe cei care vor să găsească un copil adoptabil. În prezent, se adoptă mulţi copii din Rusia, Vietnam, se realizează adopţii internaţionale.

Ne-aţi povestit că aveţi în familie un copil din India. Care dintre ei este?

Fata mea din Spania a adoptat un copil indian. Şi aşa am devenit şi naşul de botez al unui copil indian care s-a convertit la catolicism. Este copilul natural al unui tată catolic din Dehli. Tatăl mai sprijină un copil aflat într-un orfelinat din India. Avem mulţi prieteni care au adoptat. Eu sunt mai în vârstă. Pe vremea noastră, erau şi destui copii irlandezi adoptabili, iar toţi prietenii de vârsta noastră au adoptat copii irlandezi. Generaţia de după noi a apelat la adopţii internaţionale. A existat şi o fază în care se puteau adopta destul de mulţi copii din România. Vecinii de pe strada noastră au adoptat copii din Peru. Vin de departe. Şi copiii lor sunt foarte diferiţi unul de celălalt.

Aşadar, Irlanda are o cultură a adopţiei?

Are. Are cultura copiilor. Chiar şi cumnata mea, care, timp de nouă ani, nu a reuşit să facă copii, a adoptat. Iar peste un an a născut şi propriul ei copil natural.

Irlanda este mai conservatoare decât restul Europei, e foarte ataşată de valorile familiei naturale, nu?

N-aş spune „conservatoare”. Aşa spune mai degrabă înclinată către familia tradiţională. Dar nu aş califica-o drept „conservatoare”, totuşi. Însă, într-adevăr, Irlanda este ţara cu cea mai mare rată a natalităţii din Europa – aproape dublă faţă de a României.

Avem o situaţie destul de dramatică aici în ceea ce priveşte rata natalităţii şi valorile familiei. Aveţi un mesaj pentru români?

Mi-e greu să mă gândesc la asta. Să ştiţi că şi Irlanda se îndreaptă spre aceeaşi situaţie. Tinerii ar trebui încurajaţi să se căsătorească mai devreme, să se încreadă în Dumnezeu şi să nu caute exclusiv bunăstarea materială. E adevărat că te costă să ai copii, dar este cel mai important lucru pe termen lung.

Preluare de pe Știri pentru viață

Statele Unite: Răspunsul pro-viață al unui congresman în legătură cu sarcina fiicei sale de 17 ani

FOTO: LifeSiteNews

Congresmanul pro-viață Bill Cassidy a anunțat că va fi în curând bunic, fiica sa necăsătorită de 17 ani fiind însărcinată, iar bebelușul urmând să se nască la sfârșitul verii.

Cassidy a  făcut anunțul în presă la începutul lunii iulie:

“La începutul anului, Laura și cu mine am aflat că vom deveni bunici în această vară. Copiii noștri au fost cea mai mare binecuvântare a vieții noastre și îl așteptăm pe nepot cu bucurie ca nou membru al familiei noastre. Fiica noastră se confruntă acum cu un viitor mai provocator decât colegii săi. Ea se bucură de dragostea și suportul nostru în mod necondiționat.”

Cassidy, medic și membru al Bipartisan Pro-Life Caucus (organizaţie bipartizană a Camerei Reprezentanților a Statelor Unite care furnizează informații către membrii Congresului privind legislația și aspecte legate de preocupările pro-viață) a fost pentru mult timp un promotor al adopțiilor. În ianuarie, el a vorbit la Marșul pentru Viață din Louisiana pe tema “Adopția: Puterea posibilității”. Totuși, din declaraţiile făcute presei, reiese că fiica sa, elevă de liceu, intenționează să își crească bebelușul.

Apelul făcut la biroul de campanie al lui Cassidy pentru a clarifica planurile pe termen lung ale familiei sale nu a primit un răspuns imediat.

Unii dintre criticii liberali ai lui Cassidy au considerat sarcina fiicei lui ca pe o “probă” a faptului că abordarea preferată a candidatului “doar abstinență” în privința sexului este un eșec. Ei i-au cerut membrului Congresului să renunțe la suportul său pentru Actul de Realocare a Educației pentru Abstinență (Abstinence Education Reallocation Act) – care ar oferi fonduri federale pentru programele de educație pro-abstinență – și, în schimb, să susțină ideea finanțării contraceptivelor din banii contribuabililor pentru adolescenți.

“Finanțarea guvernamentală a educației bazate exclusiv pe abstinență în școlile publice este o politică bazată pe doctrina religioasă și este neconstituțională”, scrie Ronald DeGrove pentru Firebrand Progressive. “Această idee de a a-ți păstra virginitatea până la căsătorie este o noțiune religioasă și nu e bazată pe știință.”

“Abstinența este un alt exemplu de eșec al politicii republicane pe spinarea contribuabililor”, a adăugat DeGrove. “Legile care tind să controleze comportamentul sexual, deopotrivă cu legile care se preocupă de drepturile de reproducere ale femeilor sunt toate bazate pe premiza că sexul este  într-un anume fel murdar și nelalocul lui dacă este făcut în afara cadrului căsătoriei.”

Un alt autor al blogului liberal Daily Kos scrie: “Republicanul Cassidy ar trebui să pledeze împotriva politicii ‘doar abstinență’ și să se alăture lumii realității actuale în care tinerii au nevoie să fie învățați despre alte metode contraceptive. Nu știu dacă fiica lui Cassidy dorea să rămână însărcinată și nici nu îmi pasă. Dar, sunt o mulțime de sarcinii nedorite care ar putea să fie evitate dacă tinerele fete ar fi educate în privința celorlalte metode contraceptive ce reduc numărul sarcinilor nedorite și dacă le-ar fi oferit acces gratuit sau la cost redus la metode contraceptive…ambelor măsuri republicanul Bill Cassidy li se opune.”

În timp ce progresiștii continuă să promoveze contraceptivele ca pe un mod nevătămător de a preveni sarcinile nedorite și avortul, studii recente au dovedit opusul.

Un studiu din 2010 asupra a 660 de adolescente vulnerabile africane și americane a arătat că educația pentru abstinență i-a făcut pe copii semnificativ mai puțin predispuși să facă sex decât pe cei care au primit o educație sexuală vastă incluzând și informații despre controlul nașterilor. În același timp, pentru cei care au ales să facă sex, educația pentru abstinență nu i-a făcut să utilizeze mai puțin contracepția. Ea i-a făcut să fie mai puțin dispuși să se culce cu mai mulți parteneri.

“Știm de mai mulți ani că încurajarea abstinenței prin educație schimbă vieți,” Leslee Unruh, fondatoarea National Abstinece Clearinghouse, a spus pentru LifeSiteNews cu ocazia publicării studiului. “Educația pentru abstinență tratează întreaga ființă, învățându-i pe tineri să se respecte, să își seteze ținte, să evite comportamentele riscante pentru a avea un viitor sănătos.”

Între timp, un studiu recent făcut de cel mai mare furnizor de avorturi din Anglia a dezvăluit faptul că două treimi dintre femeile care au făcut avort în cadrul clinicilor lor foloseau metode contraceptive când au rămas însărcinate.

“În cele din urmă, femeile nu-și pot controla fertilitatea doar prin contracepție,” a mărturisit Ann Furedi, CEO al afacerii cu avorturi a British Pregnancy Advisory Service (BPAS). “[Ele] au nevoie de servicii accesibile de avort ca o variantă de rezervă pentru cazul în care metoda lor contraceptivă le joacă feste.”

Sursă: Știri pentru viață

Traducere: Alexandra Maria Vieru

Puterea unei fotografii

Comentariul Cristinei Achimescu postat pe pagina de Facebooka blogului nostru:

„Să nu mai spunem că unii „oameni de stiinta'' ar susţine că nici după naştere pruncul nu are viaţă. Adică au viaţă doar când '„simt'' părinţii asta. Fără cuvinte. Am o sarcină de 9 săptămâni. Acum 2 sau 3 saptămâni, când am mers la control, l-am văzut perfect format cu tot ce-i trebuie numai că e micuţ şi trebuie să crească. Până şi sexul este format. Cum unii „oameni'' susţin că aceşti copilaşi sunt doar o mână de celule?!?”

Mamă, tată, sunt pro-viață!

Mărturia de mai jos este a unei tinere crescute într-o familie liberală în care în care avortul ori homosexualitatea erau considerate ca dezirabile. Surpriză, când fiica se face mare, constată că ea nu mai este de acord cu acestea. Explicația este foarte simplă: fiecare om are șansa dialogului cu Dumnezeu prin care se poate încredința de adevăr, dincolo de ceea ce a fost învățat să gândească. Așa se face că din ce în ce mai mulți adolescenți abandonează poziția pro-avort a părinților lor, fiindu-le clar că avortul înseamnă moartea unui copil. Al unui copil ca James, pe care chiar bunicii lui o forțau să îi ia viața.

În ziua în care am spus asta ultra-liberalei mele familii a fost de groază. Pentru că tata și mama au fost oamenii care, practic, au încercat să mă forțeze să avortez pe fiul meu (aka nepotul lor), atunci, în 2011. Dumnezeu știe că îi iubesc, dar atunci chiar m-am gândit serios că am terminat-o cu ei.

Trebuie să știți că în familia mea eu am fost întotdeauna cea care-mi păstram părerile pentru mine. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am făcut asta când am aflat la 17 ani că sunt însărcinată.

Sierra și soțul ei

 Îmi amintesc de câteva probleme dezbătute în familie în care am plecat capul și m-am dus în camera mea ca să nu spun ceea ce gândeam. Dar atunci gândurile parcă erau țipete, iar urechile îmi ardeau.

Este foarte interesant că de data asta am procedat altfel. Părinții mei ne-au încurajat mereu pe fratele meu și pe mine să spunem ce gândim. Și, pentru a fi sinceră, uneori am făcut-o. Am fost la un club gay-straight în liceu. M-am implicat într-un miting de pace. Dar să fiu împotriva convingerilor familiei mele?

Știu că transformarea mea spirituală s-ar putea să pară cu totul străină membrilor familiei mele, dar de fapt nu ar trebui să fie așa. M-au dus la biserică, m-au lăsat acolo și apoi m-au luat acasă. Iar eu am iubit Biserica. Întotdeauna L-am iubit pe Dumnezeu. Am iubit întotdeauna mesajul lui Iisus Hristos.

Acum, la 19 ani, iau aceste lucruri mult mai în serios și încerc să trăiesc ca un creștin în fiecare aspect al vieții mele. Am observat că Dumnezeu mi-a darurile pe care i le-am cerut de atât de mult timp. Am o voce. Am folosit mereu această voce în muzică, iar părinții mei au fost mereu uimiți de versurile mele, uneori foarte adânci și întunecate.

La un moment dat, urechile tale ard atât de tare încât simți că pocnesc! Ei bine, acum îmi folosesc vocea mea.

Le place să creadă că aceasta este o „etapa de la 20 de ani” și că eu cred că avortul este greșit doar pentru că sunt creștină. Oh, și că ar avea de-a face cu faptul că locuiesc în Texas, în Bible Belt.

Îmi pare rău că v-am șocat, oameni buni. Dar sunt pro-viață pentru multe, multe motive. Da, este adevărat că eu cred că Biblia este clară cu privire la această problemă. Dar nu e numai asta. Multă vreme mi-a fost greu să-mi impun să ignor datele științifice. Mi-a fost greu să-mi impun să cred că mărturiile oamenilor care au lucrat în industria avortului și au părăsit-o sunt „false”. Acum știu că acele fotografii ale copiilor avortați nu sunt photoshop-ate. Știu nenumărate femei care regretă avorturi lor. Soacra mea ieșea cu Norma McCorvey, adică cu Jane Roe din Roe vs. Wade, procesul prin care s-au legalizat avorturile. Ei bine, Norma, care a contribuit la a face avortul legal, este acum pro-viață!

Să fim serioși. Eu am întâlnit încă pe cineva care a trecut de la poziția pro-viață la poziția pro-alegere și are dovezi medicale să susțină cererea lui sau a ei.

Știu că credeți că e nepoliticos să te bagi în viața oamenilor, pentru că toți au motivele lor particulare pentru care își avortează copilul. M-am prins de asta. Dar, cu aceeași logică, dacă văd o fetiță că e lovit de un tip pe stradă, eu nu ar trebui să sun la 911 sau să intervin în vreun fel. Păi el trebuie să aibă un motiv personal pentru că a abuzat-o, nu?

Fiul lui Sierra, James

M-ați învățat să iau poziție împotriva nedreptății. Egalitate pentru toți. Ei bine, exact asta fac! Acesta este un genocid global! Nu am acoperit nici măcar jumătate din lucruri oribile despre industria avortului.

Atunci când am spus părinților mei că sunt pro-viață, am realizat că am terminat să încerc să nu-i calc pe alții pe degetele de la picioare. În fiecare zi, copiii mor din cauza avorturilor legale și ilegale în întreaga lume. Sunt un luptător pro-viață creștin, ceea ce înseamnă că încerc să fac asta din dragoste și înțelegere pentru oameni.

Și nu pot să vă spun cât de minunat este să vezi o mamă tânără că naște și îmi mulțumește pentru mesajul de viață pe care i l-am transmis! Așa că, dacă citești acest material și ajungi într-o situația similară, spune clar ce crezi! Fii mândru de a fi de partea vieții! Nu-ți fie frică să vorbești cu femeile și bărbații despre această alegere, cu adevărat finală, pe care o fac. Răspândiți mesajul pentru-viață, și este de lucru!

Vorbiți clar, vorbiți clar, oriunde vă aflați! Așa veți fi voi înșivă.

Prelucrare după LiveAction

Sierra Champion are 19 ani. Ea locuiește în Texas cu soțul ei și cu fiul lor de 19 luni, James. Îi place să cânte, să gătească, să scrie și să se uite la lucruri ciudate ca Dr. Who. Are blogul lucyricardoblog.blogspot.com unde încearcă să înlăture stigmatul mamelor tinere! Este pasionată de asta și de-abia așteaptă să vadă sfârșitul avorturilor!

Campanie de strângere de fonduri pentru centrele care "salvează vieţi" sprijinită de mama lui Justin Bieber

De John Jalsevac

Campania de strângere a 10 milioane de dolari destinaţi centrelor de consiliere pentru femeile însărcinate din toată lumea a primit de curând un sprijin semnificativ din partea unei persoane publice care ştie din propria experienţă cât de folositoare e munca acestor centre: Pattie Mallette, cunoscută mai bine ca fiind mama lui Justin Bieber.

Mallette a mai povestit în trecut despre traumele, abuzurile şi dependenţa de substanţe nocive care i-au marcat copilăria şi anii adulţi. Când a descoperit că era însărcinată cu Justin, a fost constrânsă să avorteze, dar ea a refuzat şi s-a dus la un centru de consiliere pentru femei însărcinate aflate în situaţie dificilă.

‘Ştiam că nu puteam s-o fac. Nu puteam s-o fac. Ştiam că trebuia să păstrez copilul’ i-a spus Mallette lui Kathie Lee Gifford anul trecut. ‘Nu ştiam cum o să mă descurc. Ştiam doar că nu puteam să avortez copilul. Trebuia să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să reuşesc şi eram hotărâtă să fac totul.’

Mallette spune că centrul de consiliere către care s-a îndreptat le-a ‘salvat vieţile’ la modul propriu.

Într-un video lansat ieri, Mallette anunţa că şi-a unit forţele cu ‘Movie to Movement’ pentru ca împreună să strângă fonduri destinate centrelor de consiliere pentru femeile însărcinate aflate într-o situaţie dificilă - prin proiectarea celui mai nou film pro-viaţă, Crescendo. Mallette este ea însăşi producătorul executiv al filmului.

‘Prin această implicare, speranţa mea este de a încuraja tinerele din toată lumea, la fel ca mine, de a le face cunoscut că există un loc unde se pot duce, oameni care vor avea grijă de ele şi o casă în care să poată trăi în siguranţă - atunci când sunt însărcinate şi cred că nu mai pot găsi nici un sprijin în altă parte’ spune Mallette.

‘Movie to Movement’ speră să găzduiască 1000 de proiecţii în toată lumea, prima dintre ele având loc pe 28 februarie. Mallette îşi va povesti experienţă proprie la unele din aceste proiecţii.

Până acum, aproape 100 de centre pentru femei însărcinate au promis că vor susţine filmul în weekendul lansării. Pe lângă numărul de proiecţii de pe tot teritoriul Statelor Unite, filmul este programat şi în Irlanda şi în Europa pentru a fi vizionat de mii de spectatori.

Justin Bieber însuşi a provocat discuţii în trecut prin declaraţiile lui despre convingerile pro-viaţă pe care le are.

‘Chiar nu cred în avort’ le spunea Bieber celor de la revista Rolling Stones în 2011. ‘Cred că [un embrion] este o fiinţă umană. E ca şi cum ai omorî un copil.’

Filmul ‘Crescendo’ primeşte distincţii în aceeaşi măsură de la critici ne-religioşi şi de la adepţi ai principiilor pro-viaţă.

‘Din punct de vedere profesional, o operă de artă... Din punct de vedere moral şi spiritual, unul din cele mai puternice instrumente pe care le are mişcarea pentru viaţă... Să mă asigur că oamenii vor vedea Crescendo a devenit o ambiţie personală pentru mine.’ a declarat doctorul Frank Pavone după ce a văzut filmul.

După părerea doctorului Alveda King, nepoata lui Martin Luther King Jr. şi activistă pentru viaţă, ‘Crescendo atinge inima şi sufletul cântecului dulce-amar al vieţii cu promisiunea intensă ca, atunci când notele sunt lăsate pe mâna lui Dumnezeu, El o să creeze o operă de artă.’

Sursa: http://www.lifesitenews.com

Filmul a participat şi a caştigat până acum 11 premii la urmatoarele festivaluri internaţionale:

The Crystal Heart Award at the Heartland Film Festival
The LA Shorts Film Festival
Short Films Festival Mexico
Big Bear Lake International Film Festival 2012
Vancouver International Film Festival 2012
Woods Hole Film Festival 2012
San Antonio Film Festival 2012​​

Dances With Films 2012
16th Annual Playhouse West Film Festival
Sacramento International Film Festival
Newport Beach Film Festival
Rochester Film Festival
San Luis Obispo International Film Festival
Sedona Film Festival
Guadalajara International Film Festival

Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul http://www.cpcmovie.com/

Tatăl copilului nenăscut – victima neglijată a avortului

De Raimundo Rojas

Articolele și postările de pe bloguri care comemorează 40 de ani de la cea mai mare tragedie a Americii spun toate o poveste asemănătoare. Este vorba despre un număr inimaginabil de mare de morți. În prezent sunt 55 de milioane de copii care au fost otrăviți, tăiați în bucăți sau sufocați de către susținătorii avortului - având acest drept recunoscut legal.

S-a scris mult despre rănile provocate în tot acest timp – zeci de milioane de femei care au fost rănite fizic sau sufletește din cauza avorturilor, unele dintre ele fiind afectate iremediabil pentru tot restul vieții. Lupta lor de acceptare a experienței avortului trebuie să fie susținută și transmisă mai departe pentru ca și ceilalți să evite pe viitor pierderile de vieți și durerea provocată de acestea.

Însă  s-a scris foarte puțin despre victimele colaterale ale avortului, și anume tații copiilor avortați.

În fiecare zi, din ce în ce mai mult, ideea „drepturilor” câștigă teren în Statele Unite. Putem admira reclame sofisticate la o multitudine de probleme sociale – de la drepturile animalelor la drepturile homosexualilor, de la dreptul la portarmă la drepturile reproductive ale femeii. Drepturile noastre sunt cele mai trâmbițate sloganuri în ultima vreme.

Cu toate acestea, cu 40 de ani în urmă, Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie prin care bărbaților nu li se mai recunoștea nici un drept reproductiv. Odată cu decizia în Cazul Roe versus Wade, bărbații din Statele Unite nu au mai avut niciun cuvânt de spus despre când pot deveni tați. Nu pot decide nici câți copii să aibă, nici la cât timp unul după altul. Și sunt lipsiți total de putere dacă doresc să apere viața copilului deja conceput.

L-am cunoscut pe Julio cu 4 ani în urmă, la o petrecerea de premiere a unui concurs de pescuit. Am stat la masă cu el, cu soția lui și 2 din cei 3 copii. În timpul cinei, am descoperit că mă născusem în același sat din Cuba cu părinții lui. Ne-am împrietenit și pentru că e mare pescar, mă ia și pe mine pe barca lui de 2 sau 3 ori pe an. Ținem legătura pe rețelele de socializare și pentru că vede ce postez, știe foarte bine despre lupta pe care o duc pentru stoparea avortului în Statele Unite.

Am petrecut 6 săptămâni în arhipelagul Florida oblojindu-mi rănile dupa recentele alegeri petrecute in SUA. O parte din procesul de vindecare l-a constituit și pescuitul și desigur că am apelat la amicul Julio să mă ducă la pescuit în larg. Ne-am pus de acord asupra programului și am ieșit în larg la începutul lunii decembrie – dar Julio nu era deloc în formă, aşa cum era el de obicei ... acum pur și simplu își pierduse cheful de așa ceva. Am aruncat ancora relativ rapid și, la o bere, mi-a spus povestea lui.

Cu 23 de ani în urmă, fusese logodit pentru câteva luni cu o tânără femeie cu care fusese prieten timp de 2 ani. Urma să-și stabilească ziua nunții, când ea i-a mărturisit că este însărcinată. Julio a vrut să se căsătorească imediat și era foarte emoționat că va fi tată. Însă femeia avea alte planuri. După o lună a rupt logodna și a făcut avort fără să-i spună și lui înainte.

În noaptea aceea, în larg, Julio s-a gândit la copilul său avortat care ar fi trebuit să se nască la începutul lui decembrie. Pescarul bine făcut avea lacrimi în ochi când îmi spunea:  „Săptămâna asta ar fi împlinit 23 de ani.” Nimic din ce i-am spus apoi nu i-a alinat durerea.

Chiar dacă Julio ar fi dispus de mijloacele financiare cu 23 de ani în urmă pentru a cere ajutor legal, nu ar fi avut cum să-l primească. Nu exista nicio hotărâre judecătorească de interzicere a avortului, nicio posibilitate legală de a acționa, nimic care ar fi putut să-l ajute să salveze viața copilului nenăscut.

În epoca în care trăim, când fiecare grup de interese susține anumite ierarhii în privința afirmării drepturilor, tații rămân la coadă. De 40 de ani nu avem nici un cuvânt de spus. De 40 de ani ni se neagă în continuu drepturile reproductive. De 40 de ani suntem neajutorați, fiind forțați să stăm deoparte și să privim la măcelul propriilor copii.

Decizia Roe versus Wade a dus la o tragedie care trebuie să înceteze, pentru că trebuie să punem capăt uciderii de copii, mamele nu trebuie să mai fie rănite fizic și sufletește, iar calitatea de tată nu mai trebuie negată. Este de ajuns!

Notă: Raimundo Rojas este directorul Adunării hispanice a Comitetului Național pentru Dreptul la Viață (NRLC). A fost președintele Asociației Dreptul la Viață din Florida și a dus mai departe, prin mass-media, mesajul pro-viață către milioanele de vorbitori de limbă spaniolă. Cu ONG-ul său, Raimundo Rojas reprezintă NRLC la Națiunile Unite. Rojas s-a născut în Santiago de las Vegas din Havana, Cuba, și s-a refugiat împreună cu familia în Statele Unite în 1968.

Sursa: lifenews.com