Părintele Sofronie Saharov - despre relația cu semenii noștri / Cuvinte despre bine și rău

miercuri, 20 ianuarie 2016

| | |


                      foto: Igor Varnavsky (OrthPhoto-This day God gives me)
Străduiţi-vă să nu acuzaţi niciodată pe altul, ci rugaţi-vă pentru el. A judeca pe cineva pentru lipsurile pe care le are, înseamnă să nu-ţi vezi propriile tale defecte.

În starea noastră de cădere suntem incapabili să judecăm, în mod corect, pe fratele nostru. Să nu fiţi atât de siguri că fratele vostru se înşeală. Nu-l judecaţi.

Este preferabil să nu judecăm. A trăi în frică de Dumnezeu înseamnă a-ţi fi teamă să judeci pe altul într-o manieră păcătoasă şi nu aşa cum l-ar judeca Dumnezeu.

Ce câştig judecând pe fratele meu? Atâta timp cât nu-l voi vedea aşa cum Domnul îl vede, totul va fi greşit. Începeţi prin această rugăciune, prin ideea de a fi ascultători, de a nu judeca pe fraţii voştri. Începeţi prin această dorinţă de a-i sluji pe alţii cu dragoste, ca şi Sfântul Siluan, care cerea, în zilele de sărbătoare, să poată sluji în trapeza sutelor de călugări. Era atât de fericit să vadă cât de mult îi iubea Hristos pe aceşti oameni, pe aceşti copii ai lui Dumnezeu. Îi slujea cu multă dragoste. Împlinite în acest duh, muncile vieţii de zi cu zi, pot să devină o hrană duhovnicească foarte agreabilă. Seara, datorită acestei atitudini de slujire, inima voastră va fi foarte blândă şi veţi plânge înaintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greşeli, pentru lipsa voastră de iubire.

Greutatea de a comunica cu semenul provine întotdeauna dintr-o lipsă de rugăciune şi iubire. Cum spunea Stareţul” Siluan, se poate întâmpla că, în ciuda rugăciunilor celor mai fierbinţi, sporul să fie dificil. Totuşi, când ajungi, prin rugăciunea lui Iisus, să trăieşti în pace cu o persoană, devii capabil să trăieşti cu milioane de alte persoane care i se aseamănă.

A ne ruga pentru altul, înseamnă, datorită unei bune dispoziţii a inimii noastre cu privire la el, a-l ajuta să reziste gândurilor rele pe care poate, nu fără de motiv, să le aibă cu privire la noi. În schimb, a nu ne ruga pentru altul, înseamnă a justifica, prin lipsa noastră de iubire, gândurile urâte pe care poate să le aibă împotriva noastră. Să păstrăm unitatea în rugăciune în jurul potirului lui Hristos şi vom vedea că este uşor să iubim.

Să fiţi foarte atenţi! Nu permiteţi niciunui gând rău să intre în inima voastră. Nu consideraţi neînsemnate gândurile negative pe care, în linişte, le puteţi avea cu privire la altul. Păziţi-vă de orice cuvânt care răneşte. Este foarte important. Aminiti-vă, de asemenea, de aceste cuvinte ale lui Hristos: Nu faceţi altora ceea ce nu doriţi să vi se facă vouă.

Urmaţi atitudinea acestui om pe care Dumnezeu îl iubea atât de mult, Părintele Misail, egumenul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, pe vremea când eram eu acolo: Dacă cineva mi se împotriveşte, eu cedez”.

În compania acelor care vă primesc, aleşii lui Dumnezeu care va întâmpina şi va accepta să-i slujiţi, consideraţi-vă, dincolo de orice, nevrednici şi onoraţi. Atunci viaţa voastră se va schimba. În schimb, dacă veţi judeca pe alţii pentru lucruri neînsemnate şi exterioare, veţi pierde totul.

Tot ceea ce dobândiţi în luptele voastre interioare se reflectă în viaţa voastră în Dumnezeu. Luptaţi împotriva oricărei patimi care provoacă în voi gândurile critice cu privire la aproapele! Nu primiţi ceea ce vrăjmaşul vă sugerează împotriva celui care vă nedreptăţeşte. Fie că sunteţi singur în cameră sau cu cineva, orice gând critic, orice mişcare interioară negativă crează o lipsă în cetatea voastră duhovnicească şi în cea a comunităţii voastre. Nici un gând nu se naşte şi nu trece prin minte fără urmări. Având gânduri bune veţi putea vedea în orice persoană pe care o veţi întâlni o fiinţă scumpă. În schimb, având gândurile urâte, faţa voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relaţiile şi vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora: nu mai vezi decât suferinţele şi dragostea pentru fraţi.

De asemenea, este fals şi iluzoriu să aştepţi desăvârşirea unui grup decât pe cea a unei persoane. Mai întâi, pentru că noi înşine nu avem o idee adevărată şi dreapta despre ceea ce înseamnă desăvârşirea. Apoi, pentru că desăvârşirea este starea de asemănare totală cu Dumnezeu.

Respingeţi orice duh de curiozitate. Faceţi-vă muncă fără să vă îngrijiţi să aflaţi dacă ceilalţi o fac pe a lor. Când lipseşte curiozitatea, fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu putem să-L înşelăm pe Dumnezeu. El este atât de puternic şi atât de drept încât nu putem să-I ascundem nimic.

Dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fraţii mei”, spune Sfântul Efrem în rugăciunea sa. Când începem să comparăm nevoinţele noastre cu cele ale aproapelui, vrăjmaşul poate să găsească mijloacele prin care să ne descurajeze.

Când intervin între oameni certuri, neînţelegeri, stări tensionate, unitatea nu poate să fie păstrată decât dacă fiecare suporta slăbiciunile celorlati. După Apostolul Pavel, este mai bine să suporţi o jignire decât să jigneşti.

Dacă ne rugăm în mod constant pentru binele fraţilor şi al surorilor noastre, pentru a parcurge drumul vieţii în acelaşi duh şi aceeaşi armonie a dragostei duhovniceşti, realizarea asemănării cu Hristos va fi mai uşoară. În schimb, dacă ne vom opri la detaliille inevitabile şi la lipsurile vieţii exterioare, vom pierde harul contemplării lui Dumnezeu.

(extrase din aforismele duhovniceşti incluse în volumul: Arhimandritul Sofronie, Din Viaţă şi din Duh [ediţia veche], Editura Pelerinul, Iaşi, 1997)

                                                                                                                   

1 comments:

Gabriel Gheorghiu spunea...

Multumesc!Multumesc tuturor celor ce posteaza sfaturi si invataturi utile sufletului!