Deși
studiul limbii latine de către elevi nu face în mod direct obiectul
saitului stiripentruviata.ro, postăm Memoriul Departamentului de
Filologie Clasică şi Neogreacă al Facultăţii de Limbi şi
Literaturi Străine din Universitatea din Bucureşti în favoarea
menţinerii disciplinei „Limba latină” în noile Planuri-cadru
de învăţământ pentru clasele V-VIII deoarece el reprezintă un
exemplu de realism în abordarea educației în românia. Se poate
compara robustețea motivării de aici cu lipsa de argumente
temeinice a celor care doresc să introducă educația sexuală ca
materie obligatorie.
Pe
baza Memoriului s-a inițiat o petiție on-line, accesibilă la aici.
În
cazul în care sunteţi de acord cu principiile expuse aici, vă
rugăm să susţineţi acest document prin semnătura şi, eventual,
prin comentariile dumneavoastră.
Totodată,
vă semnalăm posibilitatea de a vă exprima opiniile prin
completarea formularului destinat consultării publice de pe site-ul
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, la adresa.
MEMORIU
în vederea menținerii disciplinei Limba latină
în
Planurile-cadru de învățământ pentru clasele V-VIII
Ministerul
Educației și Cercetării Științifice a lansat pe 23.12.2015 în
dezbatere publică propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII,
elaborate de ISE (Institutul de Științe ale Educației). Acestea
vin să înlocuiască programele aflate în vigoare în acest moment
care datează din anul 2011 (LEN nr. 1). Au fost propuse 3 variante
cu mici deosebiri de pondere a numărului de ore alocate diferitelor
discipline.
Prin
raportare la vechile planuri cadru se remarcă, în toate cele 3
variante puse în dezbatere, eliminarea completă a unei singure
discipline de studiu: limba latină de la clasa VIII unde figura cu 1
oră / săptămână în aria curriculară Limbă și comunicare.
A.
În cele 10 documente-anexă care însoțesc planurile cadru există
o singură „explicație” a autorilor pentru această eliminare în
cazul tuturor celor 3 variante: „A existat opinia generală de a
transfera studiul limbii latine la liceu” [1].
Această
afirmație este un neadevăr din mai multe puncte de vedere:
1.
– în documentul „Activități de dezvoltare a planurilor cadru”,
postat pe site-ul ISE, se afirmă (pag. 4) că în „august-septembrie
2015 au fost organizate dezbateri față în față cu organizații
sindicale, organizații din societatea civilă, asociații
profesionale, experți curriculum, reprezentanți universități”.
Precizăm
că Departamentul de Filologie Clasică al Universității din
București (singurul competent să exprime puncte de vedere legate de
predarea limbii latine) nu a fost niciodată invitat sau consultat pe
nicio cale în privința viitorului limbii latine în
planurile-cadru. Asemenea reprezentanți erau singurii în măsură
să emite opinii pertinente cu privire la disciplina „Limba
latină”. Cerem în consecință, în temeiul transparenței
informațiilor de interes public, să fie dezvăluite instituțiile /
autoritățile / persoanele care au reprezentat domeniul Filologie
(și în special cel al Filologiei Clasice) la aceste consultări
organizate de ISE. Dorim să știm cu exactitate, de asemenea, care
sunt forurile academice care au fost consultate și care și-au dat
acordul pentru eliminarea disciplinei limba latină din planurile
cadru puse în dezbatere.
2.
– susținem că nu a existat, de fapt, nicio consultare reală a
tuturor factorilor implicați. Aceste discuții au avut mai degrabă
un caracter secret. Intervențiile noastre repetate la Ministerul
Educației pentru a fi reprezentați în orice comisie care
stabilește viitorul limbii latine în învățământul
preuniversitar nu au avut niciun ecou. De altfel, identitatea
persoanelor care fac parte din comisia de elaborare a
planurilor-cadru a fost făcută publică doar cu o lună înainte de
a fi puse în discuție planurile-cadru.
3.
– în data de 06.10.2015 a fost înregistrat atât la Registratura
Ministerului Educației (nr. 10583 la Cabinetul Ministrului), cât și
la Registratura ISE (nr. 1143) un memoriu din partea Rectorului
Universității din București, domnul Prof. Dr. Mircea Dumitru, în
care, pe lângă menținerea orei de limbă latină la clasa a VIII,
se cerea (re)introducerea a cel puțin 2 ore de limba latină
începând cu clasa a IX la secțiile de Filologie pentru „alinierea
învățământului din România la normele europene”. În acest
document se sublinia că numărul redus de ore alocat limbii latine
era rezultatul unor reduceri succesive din anii 2000, „operate fără
nicio consultare a mediului academic”. Memoriul Rectorului, făcut
în numele Universității din București, era rezultatul unei voințe
a mediului academic umanist. Cum se poate afirma deci că „a
existat opinia generală de a transfera studiul limbii latine la
liceu”???
B.
Autorii acestor propuneri definesc în Introducere[2] planurile cadru
drept „un instrument oficial”, iar semnificația lor, din
perspectiva elevului, este „un profil dezirabil al acestuia la
finalul unui ciclu de învățământ: așteptările recunoscute
social de la absolvent”.
Dacă
așa stau lucrurile, ne permitem să întrebăm:
1.
care este studiul care demonstrează că profilul dezirabil al
elevului care termină gimnaziul trebuie să nu includă și
instruirea lui în disciplina limba latină?
2.
care este așteptarea socială pentru a nu mai fi studiată
disciplina „limba latină” la clasa a VIII-a?
Un
„instrument oficial” nu se poate realiza decât în urma unor
cercetări / studii științifice. Cerem, deci, în temeiul dreptului
accesului la informație, să fie făcute publice studiile care au
demonstrat că eliminarea limbii latine de la clasa a VIII-a este
dezirabilă pentru a fi satisfăcută așteptarea socială.
C.
Dacă în cazul celorlalte discipline avem de a face doar cu
rearanjări de număr de ore (unele câștigă câte o oră, altele
pierd), în cazul disciplinei limba latină asistăm la o eliminare
completă din gimnaziu (și o soartă incertă în liceu, căci
planurile cadru IX-XII nu au fost făcute publice până în acest
moment).
Mai
simplu spus, elevii români vor absolvi clasa a VIII-a fără să
urmeze nicio oră de limba latină. Imensa majoritate dintre ei nu se
va întâlni cu această disciplină nici la liceu, căci clasele de
Filologie unde se (mai) studiază latină cu 1 oră / săptămână
reprezintă sub 10 % din totalul claselor de liceu din România.
Făcând un calcul simplu, practic mai mult de 90 % dintre elevii
români nu vor studia niciodată disciplina limba latină în propria
lor țară!
Rostul
existenței orei de limba latină la clasa a VIII-a este tocmai acela
de a oferi tuturor elevilor români ocazia de a urma timp de un an de
zile această disciplină, înainte ca ei să opteze în liceu pentru
o anumită specializare.
Prin
eliminarea latinei din gimnaziu se creează, pe de o parte, o
discriminare a elevilor care vor să o studieze în această fază de
dezvoltare, pe de altă parte, sunt dezavantajate clasele de
Filologie de la liceu, căci cei care nu fac latină în clasa a
VIII-a nu vor avea niciun motiv sa aleagă o clasă de filologie în
clasa a IX-a în dorința de a face limba latină, pentru simplu
motiv că nu vor ști ce este „limba latină”. Mergând mai
departe pe acest lanț, sunt dezavantajate Facultățile de profil
din țară.
Ca
în orice domeniu, fie el cultural, tehnic sau medical, eliminarea
unui lucru care există nu se poate face fără a te gândi în
prealabil cum funcționează sistemul / aparatul / organismul în
lipsa lucrului eliminat. Autorii acestor planuri-cadru vor fi făcut
probabil un studiu care să arate cum arată un elev care nu a făcut
niciodată disciplina limba latină.
În
temeiul aceluiași drept la informație cerem publicarea studiului de
impact în urma eliminării disciplinei limba latină din gimnaziu.
Este de interes public să știm cum va fi afectată dezvoltarea
școlară a elevilor din România în urma acestei măsuri, cum vor
fi afectate clasele de Filologie din liceu și Facultățile de
profil din țară. D. Remarcăm totodată că această eliminare nu
vine să elibereze cu 1 oră programul elevilor, ci golul rămas este
umplut în curriculum școlar (pe parcursul claselor V-VIII) de
discipline pentru prima dată auzite: precum „Educație pentru
drepturile copilului”, „Educație interculturală”, „Educație
pentru cetățenie democratică”, „Educație economică”;
dincolo de incertitudinea legată de conținutul și utilitatea unor
asemenea „discipline”, elevilor din România li se propun
„materii” pentru care nu există profesori, căci nu există
aceste discipline în oferta Universităților din România, prin
urmare nici specialiști; în timp ce este eliminată limba latină
unde există profesori specialiști. Elevii români nu vor mai avea
la catedră dascăli de specialitate bine pregătiți, mulți dintre
ei cu studii de masterat și nu de puține ori de doctorat, așa cum
sunt profesorii care predau acum limba latină, ci, în cel mai bun
caz, suplinitori recrutați din rândul celor care nu au reușit să
ocupe un loc în specialitatea lor de bază.
E.
Oferta educațională pentru gimnaziu elaborată de ISE și pusă în
dezbatere de Ministerului Educației are în plus un profund caracter
discriminatoriu[3]. Sunt propuse spre dezbatere publică 3 variante
ale planului cadru, cu mici variații între ele (varianta 1 pune
accentul pe Trunchiul Comun, varianta 2 pe Tehnologii, varianta 3 pe
Aria „Om și societate”). Disciplina limba latină a fost
eliminată însă din toate cele trei variante. Prin urmare ea nu
este practic nici măcar pusă în dezbatere alături de celelalte
discipline. Elevilor care ar dori să studieze această disciplină
nu li se oferă nicio posibilitate de a o alege într-una din cele 3
variante (același lucru se întâmplă și în cazul susținerii
probei limba latină la Bacalaureat). Lor li se interzice astfel, pe
baza criteriului că sunt elevi români în 2016, în mod
discriminatoriu, accesul la o disciplină de studiu aflată până
acum în mod tradițional în oferta curriculară din România. În
plus, elevilor care au intrat acum în clasa a V-a și care știau că
vor face latină în clasa a VIII-a, li se restrânge în acest
moment acest drept. Se încalcă astfel și principiul
predictibilității, atât de des invocat în învățământ. De
asemenea, deși ISE invită pe toți cei interesați (elevi, părinți,
profesori) la dezbaterea planurilor-cadru, ei nu pot alege de fapt
decât între cele 3 variante care, toate, exclud limba latină.
Predarea acestei materii nu este practic pusă în dezbatere publică,
ci limba latină este eliminată în mod arbitrar fără nicio
explicație.
F.
Elaborarea planurilor-cadru s-a făcut de către ISE conform unor
criterii / principii de evaluare[4] și în concordanță cu niște
indicatori. Eliminarea studierii limbii latine din gimnaziu încalcă,
însă, în mod sistematic toate principiile în numele cărora sunt
elaborate planurile-cadru:
1.
Principiul selecției și al ierarhizării domeniilor de cunoaștere
umane și ale culturii:
-
limba latină este eliminată din aria curriculară „Limbă și
comunicare”, adică exact de acolo de unde își poate împlini mai
bine menirea. În această arie sunt prezente la clasa a VIII-a în
TC (trunchi comun) limba română cu 4 ore, și două limbi moderne
cu câte 2 ore.
Locul
limbii latine se află în această Arie curriculară pentru că:
·
limba latină contrabalansează aspectul vorbit / de
comunicare al limbilor moderne studiate, oferind un echilibru între
vechi și nou și ajutându-i pe elevi să descopere și componenta
filologică a unei limbi. Contactul direct cu elevii români din
ultimii ani a arătat că aceștia au mari dificultăți în a
înțelege textul scris (inclusiv, și mai ales, în limba română!)
și reușesc cu mare dificultate să redacteze un text. Acest lucru
se datorează axării învățării limbilor străine în ultimii ani
aproape în totalitate sub aspectul componentei lor de comunicare
·
latina îi ajută pe elevi în mod special să înțeleagă
orice limbă ca pe un organism viu, aflat mereu în transformare:
limba română și limbile moderne predate în școală urmăresc
astăzi doar aspectul sincronic (pe orizontală), nu și pe cel
diacronic (pe verticală)
·
limba latină îi învață pe elevi să folosească dicționarul
– obicei uitat de elevii români
·
înțelegerea gramaticii limbii române este cu mult înlesnită
de învățarea gramaticii limbii latine – a cărei organizare mult
mai strictă și exactă, cu un grad minim de iregularitate (spre
deosebire de limba română), permite o asimilare conștientă a
regulilor – și nu o memorare lipsită de logică. Or, în vederea
pregătirii examenului de capacitate, această componentă este mai
mult decât dezirabilă. Precizăm din contactul direct cu studenții
de la Facultățile de Litere (viitorii profesori de română!) și
Limbi Străine că foarte mulți dintre ei nu mai cunosc categoriile
elementare ale gramaticii (cazuri, moduri, timpuri ș.a.), o
consecință directă a învățământului actual, centrat pe
învățarea limbii exclusiv ca mijloc de comunicare
·
limba latină, pe lângă virtuțile de sine stătătoare, îi
ajută în particular pe elevii români să învețe mai bine
românește (limba română fiind o limbă romanică). Conform
tuturor studiilor efectuate în ultimii ani s-a constatat că elevii
români își cunosc din ce în ce mai puțin propria limbă, fapt
datorat și reducerilor sistematice pe care le-au suferit limbile
clasice. Înlăturarea limbii latine din programa de studiu a
elevilor români este, până la urmă, o măsură antinațională.
·
gramatica riguroasă a limbii latine organizează mintea
elevilor, dezvoltă logica, lămurește și adesea tratează în
exclusivitate aspecte de limbă nestudiate la nicio altă disciplină
(e.g. etimologia, istoria și circulația cuvintelor, schimbarea
fonetică, morfologică și semantică, evoluția limbii române)
·
prin deducerea unor mecanisme ale schimbării fonetice care
intervin în trecerea de la limba latină la limbile romanice, elevii
vor putea înțelege mult mai ușor și deprinde perfect logic orice
limbă romanică – indiferent că este studiată la clasă sau nu
(franceză, spaniolă, italiană, portugheză etc.);
·
studierea în sine a limbii latine creează anumite competențe
pe care nicio altă disciplină nu le poate oferi: în primul rând,
dezvoltă capacitatea elevului de a detecta pe cont propriu
corespondențele fonetice și morfologice între limbile romanice;
prin aceasta, îi oferă posibilitatea descoperirii unui algoritm
funcțional în cadrul acestor limbi, pe baza căruia poate deduce
singur formele unor cuvinte moștenite sau împrumutate din limba
latină în orice limbă neolatină – fără a le cunoaște în
prealabil –, pe baza simplei comparații a cuvântului românesc cu
cel latinesc și aplicarea unor principii cu precizie matematică;
această descoperire realizată la nivel individual reprezintă,
pentru elevi, un stimul important în studiul limbilor moderne; în
al doilea rând, extinzând capacitatea de a stabili relații între
limbi, elevul dezvoltă o sensibilitate lingvistică – științifică,
logică, aproape matematică –, cu ajutorul căreia va putea
asimila în mod firesc orice limbă străină.
·
această capacitate trebuie cultivată de la o vârstă cât
mai mică (studiile de neuro-psihologie arată că asimilarea unei
limbi străine se produce mai ușor până la vârsta de 15 ani,
astfel că pragul de 13-14 ani – clasa a VIII-a – rămâne
esențial pentru dezvoltarea sau, dimpotrivă, pierderea iremediabilă
a unor competențe; amânarea până la liceu a contactului cu
această disciplină scade, progresiv, influența benefică pe care o
poate avea asupra dezvoltării neuro-psihice a elevului; iar lipsa
totală a contactului cu limba latină, pe care îl prevede adeziunea
la o clasă cu profil real, îi va nega complet elevului șansa de
a-și crea competențe atât de necesare în contextul
economico-social actual
2.
Principiul compatibilizării cu tendințele naționale și europene
din domeniul educației:
Planurile-cadru
sunt, conform autorilor, „compatibile cu paradigmele educaționale
promovate la nivel european”
·
Fals! în Europa civilizată limbile clasice (latina și
greaca veche) sunt prețuite și integrate în planurile de
învățământ ale celor mai dezvoltate țări (Italia, Franța,
Germania, Anglia, Spania, Elveția, Polonia și multe altele). În
Germania, de exemplu, latina este studiată începând cu clasa a
V-a!
·
În aceste țări civilizate sunt organizate olimpiade
internaționale de limbă latină. România a participat de-a lungul
anilor la trei dintre acestea (în Italia) aducând anual importante
premii și mențiuni. Reducerea încă o dată a numărului de ore de
limbă latină ar anula pe viitor orice șansă a elevilor români la
aceste competiții și ar face zadarnice toate eforturile făcute
până acum de profesorii lor. România s-ar vedea astfel izolată de
învățământul clasic european.
3.
Principiul corelării abordărilor disciplinare cu cele de tip
multi-, pluri-, inter- și transdisciplinar:
·
limba și civilizația latină, predate conform unor programe
care pot suferi îmbunătățiri, ar reprezenta materia ce ar
răspunde pe deplin acestui principiu, mai mult chiar decât oricare
altă disciplină de la clasa a VIII-a
a)
în Aria Limbă și comunicare ar fi o bază pentru studierea
limbii române și a unei alte limbi romanice. Ar fi un excelent
ajutor pentru înțelegerea neologismelor – și nu numai –
dintr-o limbă precum engleza (unde 50% din cuvinte sunt împrumutate
din limba latină – în diverse faze ale evoluției limbii engleze
– sau formate pe radicale latinești)
b)
În Aria Matematică și științe ale naturii latina ar folosi
pentru a explica etimologia cuvintelor tehnice de origine
greco-romană (profesorul de latină are și competența limbii
grecești). Elevii ar putea astfel să învețe în mod logic și ar
reține mult mai ușor. Vocabularul științific de la toate
disciplinele tehnice ar putea fi deci explicat în cadrul orei de
limba latină.
c)
În Aria Om și societate toate cele trei discipline (istorie,
geografie, religie) sunt perfect deservite de cunoaștere limbilor
clasice și a civilizațiilor implicite (istoria veche europeană și
românească sunt părți ale civilizației romane, iar religia
creștină nu se poate învăță temeinic nicăieri în lume
dispensându-se de limbile clasice. Biblia însăși (Septuaginta și
Noul Testament) a fost scrisă în greacă, iar limba bisericii în
întreg Occidentul este latina).
4.
Principiul relevanței și racordării la social:
·
autorii planurilor-cadru consideră drept indicator de
realizare a acestui principiu promovarea unor „discipline …
relevante din perspectiva contextului socio-cultural național și
european / internațional”
·
considerăm că eliminarea limbii latine – care a stat la
temelia formării Europei civilizate de astăzi împreună cu
valorile ei creștine, este o măsură antieuropeană, în
contradicție profundă cu învățământul tradițional. De dragul
unor experimente cu viitor incert nu pot fi sacrificate valorile
culturii europene validate de secole.
5.
Principiul corelării la particularitățile de vârstă ale elevilor
·
țările în care studiul limbii latine a început mai devreme
au avut la sfârșitul ciclurilor de învățământ elevi mai bine
pregătiți (în Germania latina se studiază din clasa a V-a, în
Franța din clasa a VI-a)
·
în România cea mai bună soluție ar fi introducerea latinei
începând chiar cu clasa a VII-a; capacitatea acestei limbi de a
ordona gândirea este exact ceea ce lipsește elevilor în această
perioadă de dezvoltare (vezi studiile de neuro-psihologie invocate
mai devreme)
·
interesul elevilor din ciclul gimnazial pentru limba latină
este dovedit de Olimpiadele școlare. Conform datelor oficiale ale
Ministerului Educației, numărul cel mai mare de participanți la
faza națională a Olimpiadei de limba latină s-a înregistrat la
clasa a VIII-a!
6.
Principiul echilibrului
Detalierea
acestui criteriu de către autorii planurilor-cadru este „dezvoltarea
tuturor dimensiunilor personalității umane” și, drept indicatori
de realizare, „sunt incluse discipline … relevante pentru
dezvoltarea dimensiunilor personalității umane”
·
în numele dezvoltării personalității umane latina este
poate cea dintâi disciplină care trebuie să se regăsească în
programele școlare; ea dezvoltă pentru elevi dorința de a cunoaște
lucrurile în profunzime, ordonează mintea elevilor echilibrând-o,
îl îndreaptă pe elevul român către trecutul propriei limbi
oferindu-i o perspectivă mai largă de cunoaștere
·
programele actuale de limba latină la clasa a VIII-a folosesc
pentru predare texte / maxime cu conținut moralizator, ceea ce
încurajează un comportament civic al elevilor în societate
·
întreaga cultură a antichității cultivă măsura,
cumpătarea drept principiu al vieții și al educației. În numele
„echilibrului” să fie eliminată disciplina în care Horațiu a
îndemnat la aurea mediocritas „aurita cale de mijloc”?
7.
Principiul egalității șanselor
·
Remarcăm doar că cei care vor să aibă acces la studiul
limbii latinei nu au nicio șansă să învețe în gimnaziu această
limbă în România.
Autorii
programelor cadru stabilesc câteva principii legate și de
„Funcționalitate”, printre care
1.
Principiul coerenței pe verticală și pe orizontală Printre
indicatorii de realizare se afirmă că „sunt corelate pe
orizontală pe parcursul unui an de studiu în vederea evitării
suprapunerilor sau a contradicțiilor între discipline și în
vederea asigurării complementarității acestora”
·
prezența disciplinei limba latină la clasa a VIII-a nu se
suprapune peste nicio altă disciplină, nu intra în contradicție
cu niciuna, ci, dimpotrivă, este perfect complementară cu limba
română și limbile moderne
2.
Principiul adecvării la contextul socio-economic, cultural și
educațional
Autorii
programelor afirmă: „Planurile-cadru din învățământ asumă …
un set de condiții de implementare, curente și viitoare; de
exemplu, în raport cu resursele umane, materiale, financiare
disponibile care pot fi mobilizate”
·
latina poate fi predată în continuare pentru că există
deja pe piața muncii profesori specialiști bine pregătiți în a
căror formare nu trebuie să se mai investească. În schimb,
înlocuirea latinei cu materii nou create (e.g. „educație
economică” la clasa a VIII) ar presupune eforturi financiare
pentru crearea unor asemenea specialiști (absolvenții de ASE nu au
nicio pregătire didactică). Disponibilizarea profesorilor de
latină, inerentă scoaterii latinei din gimnaziu, ar aduce o altă
problemă economică, fie prin plata indemnizației de șomaj, fie
prin cursuri de reconversie profesională. De asemenea, s-ar dovedi
irosiți toți banii alocați de-a lungul anilor de la buget pentru
pregătirea acestora pe parcursul studiilor de licență / masterat /
doctorat în domeniul filologiei clasice
Dincolo
de inexplicabila și impardonabila eliminare a limbii latine din
programele școlare și de nerespectarea tuturor principiilor în
numele cărora acestea au fost alcătuite, există și multe alte
argumente temeinice pentru ca această disciplină să se regăsească
în continuare în oferta școlii românești începând cu clasa a
VIII-a:
a.
respectarea tradiției europene (latina este studiată neîntrerupt
în Europa civilizată de peste 2000 de ani!, iar în România numai
regimul comunist instaurat după 1947 a recomandat eliminarea ei din
curriculum la cererea expresă a NKVD-ului care considera latina,
logica și filosofia „materii decadente și reacționare”!)
b.
formarea de competențe inter- și transdisciplinare de la vârste
fragede
c.
asigurarea unui fundament cultural temeinic și indispensabil
oricărei construcții umaniste ulterioare
d.
favorizarea unei gândiri libere, greu de manipulat, prin accesul
direct și nemediat pe care îl oferă la operele clasicilor
literaturii universale
Este
inacceptabil ca un grup foarte restrâns de persoane, necunoscut
mediului academic, fără specializare în domeniul filologiei, să
decidă în nume propriu și în mod complet netransparent eliminarea
unei discipline fundamentale din învățământul gimnazial
românesc. Considerăm că înlăturarea limbii latine din catalog
este o măsură antinațională și în dispreț față de valorile
tradiționale europene, care va afecta, dacă va fi însușită de
Ministerul Educației, pe termen lung și în mod iremediabil
calitatea învățământului românesc.
NOTE:
[1]
Document: Analiza comparativă a celor 3 variante … pag. 5. [2]
Introducere: Plan-cadru de învățământ – dincolo de tabele și
cifre, pag. 1. [3] Conform definițiilor promovate de CNCD: „Prin
discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție
sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația in
vigoare …. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau
exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a
libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice”. Se precizează în continuare că
„discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un
criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite
persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare,
cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau
practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele
de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea,
discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv
care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau
defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de
altele care se află în situații egale.” [4] Conform documentului
pus la dispoziție de ISE „Criterii de evaluare a planurilor-cadru
de învățământ”, pag. 1-4.”
Sursa:
Știri pentru Viață
0 comments:
Trimiteți un comentariu