Memoriu privind studiul limbii latine – un exemplu de realism în educație

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

| | |

Deși studiul limbii latine de către elevi nu face în mod direct obiectul saitului stiripentruviata.ro, postăm Memoriul Departamentului de Filologie Clasică şi Neogreacă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea din Bucureşti în favoarea menţinerii disciplinei „Limba latină” în noile Planuri-cadru de învăţământ pentru clasele V-VIII deoarece el reprezintă un exemplu de realism în abordarea educației în românia. Se poate compara robustețea motivării de aici cu lipsa de argumente temeinice a celor care doresc să introducă educația sexuală ca materie obligatorie.

Pe baza Memoriului s-a inițiat o petiție on-line, accesibilă la aici.

În cazul în care sunteţi de acord cu principiile expuse aici, vă rugăm să susţineţi acest document prin semnătura şi, eventual, prin comentariile dumneavoastră.

Totodată, vă semnalăm posibilitatea de a vă exprima opiniile prin completarea formularului destinat consultării publice de pe site-ul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, la adresa.


MEMORIU în vederea menținerii disciplinei Limba latină
în Planurile-cadru de învățământ pentru clasele V-VIII

Ministerul Educației și Cercetării Științifice a lansat pe 23.12.2015 în dezbatere publică propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII, elaborate de ISE (Institutul de Științe ale Educației). Acestea vin să înlocuiască programele aflate în vigoare în acest moment care datează din anul 2011 (LEN nr. 1). Au fost propuse 3 variante cu mici deosebiri de pondere a numărului de ore alocate diferitelor discipline.

Prin raportare la vechile planuri cadru se remarcă, în toate cele 3 variante puse în dezbatere, eliminarea completă a unei singure discipline de studiu: limba latină de la clasa VIII unde figura cu 1 oră / săptămână în aria curriculară Limbă și comunicare.

A. În cele 10 documente-anexă care însoțesc planurile cadru există o singură „explicație” a autorilor pentru această eliminare în cazul tuturor celor 3 variante: „A existat opinia generală de a transfera studiul limbii latine la liceu” [1].

Această afirmație este un neadevăr din mai multe puncte de vedere:

1. – în documentul „Activități de dezvoltare a planurilor cadru”, postat pe site-ul ISE, se afirmă (pag. 4) că în „august-septembrie 2015 au fost organizate dezbateri față în față cu organizații sindicale, organizații din societatea civilă, asociații profesionale, experți curriculum, reprezentanți universități”.

Precizăm că Departamentul de Filologie Clasică al Universității din București (singurul competent să exprime puncte de vedere legate de predarea limbii latine) nu a fost niciodată invitat sau consultat pe nicio cale în privința viitorului limbii latine în planurile-cadru. Asemenea reprezentanți erau singurii în măsură să emite opinii pertinente cu privire la disciplina „Limba latină”. Cerem în consecință, în temeiul transparenței informațiilor de interes public, să fie dezvăluite instituțiile / autoritățile / persoanele care au reprezentat domeniul Filologie (și în special cel al Filologiei Clasice) la aceste consultări organizate de ISE. Dorim să știm cu exactitate, de asemenea, care sunt forurile academice care au fost consultate și care și-au dat acordul pentru eliminarea disciplinei limba latină din planurile cadru puse în dezbatere.

2. – susținem că nu a existat, de fapt, nicio consultare reală a tuturor factorilor implicați. Aceste discuții au avut mai degrabă un caracter secret. Intervențiile noastre repetate la Ministerul Educației pentru a fi reprezentați în orice comisie care stabilește viitorul limbii latine în învățământul preuniversitar nu au avut niciun ecou. De altfel, identitatea persoanelor care fac parte din comisia de elaborare a planurilor-cadru a fost făcută publică doar cu o lună înainte de a fi puse în discuție planurile-cadru.

3. – în data de 06.10.2015 a fost înregistrat atât la Registratura Ministerului Educației (nr. 10583 la Cabinetul Ministrului), cât și la Registratura ISE (nr. 1143) un memoriu din partea Rectorului Universității din București, domnul Prof. Dr. Mircea Dumitru, în care, pe lângă menținerea orei de limbă latină la clasa a VIII, se cerea (re)introducerea a cel puțin 2 ore de limba latină începând cu clasa a IX la secțiile de Filologie pentru „alinierea învățământului din România la normele europene”. În acest document se sublinia că numărul redus de ore alocat limbii latine era rezultatul unor reduceri succesive din anii 2000, „operate fără nicio consultare a mediului academic”. Memoriul Rectorului, făcut în numele Universității din București, era rezultatul unei voințe a mediului academic umanist. Cum se poate afirma deci că „a existat opinia generală de a transfera studiul limbii latine la liceu”???

B. Autorii acestor propuneri definesc în Introducere[2] planurile cadru drept „un instrument oficial”, iar semnificația lor, din perspectiva elevului, este „un profil dezirabil al acestuia la finalul unui ciclu de învățământ: așteptările recunoscute social de la absolvent”.

Dacă așa stau lucrurile, ne permitem să întrebăm:

1. care este studiul care demonstrează că profilul dezirabil al elevului care termină gimnaziul trebuie să nu includă și instruirea lui în disciplina limba latină?

2. care este așteptarea socială pentru a nu mai fi studiată disciplina „limba latină” la clasa a VIII-a?

Un „instrument oficial” nu se poate realiza decât în urma unor cercetări / studii științifice. Cerem, deci, în temeiul dreptului accesului la informație, să fie făcute publice studiile care au demonstrat că eliminarea limbii latine de la clasa a VIII-a este dezirabilă pentru a fi satisfăcută așteptarea socială.

C. Dacă în cazul celorlalte discipline avem de a face doar cu rearanjări de număr de ore (unele câștigă câte o oră, altele pierd), în cazul disciplinei limba latină asistăm la o eliminare completă din gimnaziu (și o soartă incertă în liceu, căci planurile cadru IX-XII nu au fost făcute publice până în acest moment).

Mai simplu spus, elevii români vor absolvi clasa a VIII-a fără să urmeze nicio oră de limba latină. Imensa majoritate dintre ei nu se va întâlni cu această disciplină nici la liceu, căci clasele de Filologie unde se (mai) studiază latină cu 1 oră / săptămână reprezintă sub 10 % din totalul claselor de liceu din România. Făcând un calcul simplu, practic mai mult de 90 % dintre elevii români nu vor studia niciodată disciplina limba latină în propria lor țară!

Rostul existenței orei de limba latină la clasa a VIII-a este tocmai acela de a oferi tuturor elevilor români ocazia de a urma timp de un an de zile această disciplină, înainte ca ei să opteze în liceu pentru o anumită specializare.

Prin eliminarea latinei din gimnaziu se creează, pe de o parte, o discriminare a elevilor care vor să o studieze în această fază de dezvoltare, pe de altă parte, sunt dezavantajate clasele de Filologie de la liceu, căci cei care nu fac latină în clasa a VIII-a nu vor avea niciun motiv sa aleagă o clasă de filologie în clasa a IX-a în dorința de a face limba latină, pentru simplu motiv că nu vor ști ce este „limba latină”. Mergând mai departe pe acest lanț, sunt dezavantajate Facultățile de profil din țară.

Ca în orice domeniu, fie el cultural, tehnic sau medical, eliminarea unui lucru care există nu se poate face fără a te gândi în prealabil cum funcționează sistemul / aparatul / organismul în lipsa lucrului eliminat. Autorii acestor planuri-cadru vor fi făcut probabil un studiu care să arate cum arată un elev care nu a făcut niciodată disciplina limba latină.

În temeiul aceluiași drept la informație cerem publicarea studiului de impact în urma eliminării disciplinei limba latină din gimnaziu. Este de interes public să știm cum va fi afectată dezvoltarea școlară a elevilor din România în urma acestei măsuri, cum vor fi afectate clasele de Filologie din liceu și Facultățile de profil din țară. D. Remarcăm totodată că această eliminare nu vine să elibereze cu 1 oră programul elevilor, ci golul rămas este umplut în curriculum școlar (pe parcursul claselor V-VIII) de discipline pentru prima dată auzite: precum „Educație pentru drepturile copilului”, „Educație interculturală”, „Educație pentru cetățenie democratică”, „Educație economică”; dincolo de incertitudinea legată de conținutul și utilitatea unor asemenea „discipline”, elevilor din România li se propun „materii” pentru care nu există profesori, căci nu există aceste discipline în oferta Universităților din România, prin urmare nici specialiști; în timp ce este eliminată limba latină unde există profesori specialiști. Elevii români nu vor mai avea la catedră dascăli de specialitate bine pregătiți, mulți dintre ei cu studii de masterat și nu de puține ori de doctorat, așa cum sunt profesorii care predau acum limba latină, ci, în cel mai bun caz, suplinitori recrutați din rândul celor care nu au reușit să ocupe un loc în specialitatea lor de bază.

E. Oferta educațională pentru gimnaziu elaborată de ISE și pusă în dezbatere de Ministerului Educației are în plus un profund caracter discriminatoriu[3]. Sunt propuse spre dezbatere publică 3 variante ale planului cadru, cu mici variații între ele (varianta 1 pune accentul pe Trunchiul Comun, varianta 2 pe Tehnologii, varianta 3 pe Aria „Om și societate”). Disciplina limba latină a fost eliminată însă din toate cele trei variante. Prin urmare ea nu este practic nici măcar pusă în dezbatere alături de celelalte discipline. Elevilor care ar dori să studieze această disciplină nu li se oferă nicio posibilitate de a o alege într-una din cele 3 variante (același lucru se întâmplă și în cazul susținerii probei limba latină la Bacalaureat). Lor li se interzice astfel, pe baza criteriului că sunt elevi români în 2016, în mod discriminatoriu, accesul la o disciplină de studiu aflată până acum în mod tradițional în oferta curriculară din România. În plus, elevilor care au intrat acum în clasa a V-a și care știau că vor face latină în clasa a VIII-a, li se restrânge în acest moment acest drept. Se încalcă astfel și principiul predictibilității, atât de des invocat în învățământ. De asemenea, deși ISE invită pe toți cei interesați (elevi, părinți, profesori) la dezbaterea planurilor-cadru, ei nu pot alege de fapt decât între cele 3 variante care, toate, exclud limba latină. Predarea acestei materii nu este practic pusă în dezbatere publică, ci limba latină este eliminată în mod arbitrar fără nicio explicație.

F. Elaborarea planurilor-cadru s-a făcut de către ISE conform unor criterii / principii de evaluare[4] și în concordanță cu niște indicatori. Eliminarea studierii limbii latine din gimnaziu încalcă, însă, în mod sistematic toate principiile în numele cărora sunt elaborate planurile-cadru:

1. Principiul selecției și al ierarhizării domeniilor de cunoaștere umane și ale culturii:

- limba latină este eliminată din aria curriculară „Limbă și comunicare”, adică exact de acolo de unde își poate împlini mai bine menirea. În această arie sunt prezente la clasa a VIII-a în TC (trunchi comun) limba română cu 4 ore, și două limbi moderne cu câte 2 ore.

Locul limbii latine se află în această Arie curriculară pentru că:

· limba latină contrabalansează aspectul vorbit / de comunicare al limbilor moderne studiate, oferind un echilibru între vechi și nou și ajutându-i pe elevi să descopere și componenta filologică a unei limbi. Contactul direct cu elevii români din ultimii ani a arătat că aceștia au mari dificultăți în a înțelege textul scris (inclusiv, și mai ales, în limba română!) și reușesc cu mare dificultate să redacteze un text. Acest lucru se datorează axării învățării limbilor străine în ultimii ani aproape în totalitate sub aspectul componentei lor de comunicare

· latina îi ajută pe elevi în mod special să înțeleagă orice limbă ca pe un organism viu, aflat mereu în transformare: limba română și limbile moderne predate în școală urmăresc astăzi doar aspectul sincronic (pe orizontală), nu și pe cel diacronic (pe verticală)

· limba latină îi învață pe elevi să folosească dicționarul – obicei uitat de elevii români

· înțelegerea gramaticii limbii române este cu mult înlesnită de învățarea gramaticii limbii latine – a cărei organizare mult mai strictă și exactă, cu un grad minim de iregularitate (spre deosebire de limba română), permite o asimilare conștientă a regulilor – și nu o memorare lipsită de logică. Or, în vederea pregătirii examenului de capacitate, această componentă este mai mult decât dezirabilă. Precizăm din contactul direct cu studenții de la Facultățile de Litere (viitorii profesori de română!) și Limbi Străine că foarte mulți dintre ei nu mai cunosc categoriile elementare ale gramaticii (cazuri, moduri, timpuri ș.a.), o consecință directă a învățământului actual, centrat pe învățarea limbii exclusiv ca mijloc de comunicare

· limba latină, pe lângă virtuțile de sine stătătoare, îi ajută în particular pe elevii români să învețe mai bine românește (limba română fiind o limbă romanică). Conform tuturor studiilor efectuate în ultimii ani s-a constatat că elevii români își cunosc din ce în ce mai puțin propria limbă, fapt datorat și reducerilor sistematice pe care le-au suferit limbile clasice. Înlăturarea limbii latine din programa de studiu a elevilor români este, până la urmă, o măsură antinațională.

· gramatica riguroasă a limbii latine organizează mintea elevilor, dezvoltă logica, lămurește și adesea tratează în exclusivitate aspecte de limbă nestudiate la nicio altă disciplină (e.g. etimologia, istoria și circulația cuvintelor, schimbarea fonetică, morfologică și semantică, evoluția limbii române)

· prin deducerea unor mecanisme ale schimbării fonetice care intervin în trecerea de la limba latină la limbile romanice, elevii vor putea înțelege mult mai ușor și deprinde perfect logic orice limbă romanică – indiferent că este studiată la clasă sau nu (franceză, spaniolă, italiană, portugheză etc.);

· studierea în sine a limbii latine creează anumite competențe pe care nicio altă disciplină nu le poate oferi: în primul rând, dezvoltă capacitatea elevului de a detecta pe cont propriu corespondențele fonetice și morfologice între limbile romanice; prin aceasta, îi oferă posibilitatea descoperirii unui algoritm funcțional în cadrul acestor limbi, pe baza căruia poate deduce singur formele unor cuvinte moștenite sau împrumutate din limba latină în orice limbă neolatină – fără a le cunoaște în prealabil –, pe baza simplei comparații a cuvântului românesc cu cel latinesc și aplicarea unor principii cu precizie matematică; această descoperire realizată la nivel individual reprezintă, pentru elevi, un stimul important în studiul limbilor moderne; în al doilea rând, extinzând capacitatea de a stabili relații între limbi, elevul dezvoltă o sensibilitate lingvistică – științifică, logică, aproape matematică –, cu ajutorul căreia va putea asimila în mod firesc orice limbă străină.

· această capacitate trebuie cultivată de la o vârstă cât mai mică (studiile de neuro-psihologie arată că asimilarea unei limbi străine se produce mai ușor până la vârsta de 15 ani, astfel că pragul de 13-14 ani – clasa a VIII-a – rămâne esențial pentru dezvoltarea sau, dimpotrivă, pierderea iremediabilă a unor competențe; amânarea până la liceu a contactului cu această disciplină scade, progresiv, influența benefică pe care o poate avea asupra dezvoltării neuro-psihice a elevului; iar lipsa totală a contactului cu limba latină, pe care îl prevede adeziunea la o clasă cu profil real, îi va nega complet elevului șansa de a-și crea competențe atât de necesare în contextul economico-social actual

2. Principiul compatibilizării cu tendințele naționale și europene din domeniul educației:

Planurile-cadru sunt, conform autorilor, „compatibile cu paradigmele educaționale promovate la nivel european”

· Fals! în Europa civilizată limbile clasice (latina și greaca veche) sunt prețuite și integrate în planurile de învățământ ale celor mai dezvoltate țări (Italia, Franța, Germania, Anglia, Spania, Elveția, Polonia și multe altele). În Germania, de exemplu, latina este studiată începând cu clasa a V-a!

· În aceste țări civilizate sunt organizate olimpiade internaționale de limbă latină. România a participat de-a lungul anilor la trei dintre acestea (în Italia) aducând anual importante premii și mențiuni. Reducerea încă o dată a numărului de ore de limbă latină ar anula pe viitor orice șansă a elevilor români la aceste competiții și ar face zadarnice toate eforturile făcute până acum de profesorii lor. România s-ar vedea astfel izolată de învățământul clasic european.

3. Principiul corelării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter- și transdisciplinar:

· limba și civilizația latină, predate conform unor programe care pot suferi îmbunătățiri, ar reprezenta materia ce ar răspunde pe deplin acestui principiu, mai mult chiar decât oricare altă disciplină de la clasa a VIII-a

a) în Aria Limbă și comunicare ar fi o bază pentru studierea limbii române și a unei alte limbi romanice. Ar fi un excelent ajutor pentru înțelegerea neologismelor – și nu numai – dintr-o limbă precum engleza (unde 50% din cuvinte sunt împrumutate din limba latină – în diverse faze ale evoluției limbii engleze – sau formate pe radicale latinești)

b) În Aria Matematică și științe ale naturii latina ar folosi pentru a explica etimologia cuvintelor tehnice de origine greco-romană (profesorul de latină are și competența limbii grecești). Elevii ar putea astfel să învețe în mod logic și ar reține mult mai ușor. Vocabularul științific de la toate disciplinele tehnice ar putea fi deci explicat în cadrul orei de limba latină.

c) În Aria Om și societate toate cele trei discipline (istorie, geografie, religie) sunt perfect deservite de cunoaștere limbilor clasice și a civilizațiilor implicite (istoria veche europeană și românească sunt părți ale civilizației romane, iar religia creștină nu se poate învăță temeinic nicăieri în lume dispensându-se de limbile clasice. Biblia însăși (Septuaginta și Noul Testament) a fost scrisă în greacă, iar limba bisericii în întreg Occidentul este latina).

4. Principiul relevanței și racordării la social:

· autorii planurilor-cadru consideră drept indicator de realizare a acestui principiu promovarea unor „discipline … relevante din perspectiva contextului socio-cultural național și european / internațional”

· considerăm că eliminarea limbii latine – care a stat la temelia formării Europei civilizate de astăzi împreună cu valorile ei creștine, este o măsură antieuropeană, în contradicție profundă cu învățământul tradițional. De dragul unor experimente cu viitor incert nu pot fi sacrificate valorile culturii europene validate de secole.

5. Principiul corelării la particularitățile de vârstă ale elevilor

· țările în care studiul limbii latine a început mai devreme au avut la sfârșitul ciclurilor de învățământ elevi mai bine pregătiți (în Germania latina se studiază din clasa a V-a, în Franța din clasa a VI-a)

· în România cea mai bună soluție ar fi introducerea latinei începând chiar cu clasa a VII-a; capacitatea acestei limbi de a ordona gândirea este exact ceea ce lipsește elevilor în această perioadă de dezvoltare (vezi studiile de neuro-psihologie invocate mai devreme)

· interesul elevilor din ciclul gimnazial pentru limba latină este dovedit de Olimpiadele școlare. Conform datelor oficiale ale Ministerului Educației, numărul cel mai mare de participanți la faza națională a Olimpiadei de limba latină s-a înregistrat la clasa a VIII-a!

6. Principiul echilibrului

Detalierea acestui criteriu de către autorii planurilor-cadru este „dezvoltarea tuturor dimensiunilor personalității umane” și, drept indicatori de realizare, „sunt incluse discipline … relevante pentru dezvoltarea dimensiunilor personalității umane”

· în numele dezvoltării personalității umane latina este poate cea dintâi disciplină care trebuie să se regăsească în programele școlare; ea dezvoltă pentru elevi dorința de a cunoaște lucrurile în profunzime, ordonează mintea elevilor echilibrând-o, îl îndreaptă pe elevul român către trecutul propriei limbi oferindu-i o perspectivă mai largă de cunoaștere

· programele actuale de limba latină la clasa a VIII-a folosesc pentru predare texte / maxime cu conținut moralizator, ceea ce încurajează un comportament civic al elevilor în societate

· întreaga cultură a antichității cultivă măsura, cumpătarea drept principiu al vieții și al educației. În numele „echilibrului” să fie eliminată disciplina în care Horațiu a îndemnat la aurea mediocritas „aurita cale de mijloc”?

7. Principiul egalității șanselor

· Remarcăm doar că cei care vor să aibă acces la studiul limbii latinei nu au nicio șansă să învețe în gimnaziu această limbă în România.

Autorii programelor cadru stabilesc câteva principii legate și de „Funcționalitate”, printre care

1. Principiul coerenței pe verticală și pe orizontală Printre indicatorii de realizare se afirmă că „sunt corelate pe orizontală pe parcursul unui an de studiu în vederea evitării suprapunerilor sau a contradicțiilor între discipline și în vederea asigurării complementarității acestora”

· prezența disciplinei limba latină la clasa a VIII-a nu se suprapune peste nicio altă disciplină, nu intra în contradicție cu niciuna, ci, dimpotrivă, este perfect complementară cu limba română și limbile moderne

2. Principiul adecvării la contextul socio-economic, cultural și educațional

Autorii programelor afirmă: „Planurile-cadru din învățământ asumă … un set de condiții de implementare, curente și viitoare; de exemplu, în raport cu resursele umane, materiale, financiare disponibile care pot fi mobilizate”

· latina poate fi predată în continuare pentru că există deja pe piața muncii profesori specialiști bine pregătiți în a căror formare nu trebuie să se mai investească. În schimb, înlocuirea latinei cu materii nou create (e.g. „educație economică” la clasa a VIII) ar presupune eforturi financiare pentru crearea unor asemenea specialiști (absolvenții de ASE nu au nicio pregătire didactică). Disponibilizarea profesorilor de latină, inerentă scoaterii latinei din gimnaziu, ar aduce o altă problemă economică, fie prin plata indemnizației de șomaj, fie prin cursuri de reconversie profesională. De asemenea, s-ar dovedi irosiți toți banii alocați de-a lungul anilor de la buget pentru pregătirea acestora pe parcursul studiilor de licență / masterat / doctorat în domeniul filologiei clasice

Dincolo de inexplicabila și impardonabila eliminare a limbii latine din programele școlare și de nerespectarea tuturor principiilor în numele cărora acestea au fost alcătuite, există și multe alte argumente temeinice pentru ca această disciplină să se regăsească în continuare în oferta școlii românești începând cu clasa a VIII-a:

a. respectarea tradiției europene (latina este studiată neîntrerupt în Europa civilizată de peste 2000 de ani!, iar în România numai regimul comunist instaurat după 1947 a recomandat eliminarea ei din curriculum la cererea expresă a NKVD-ului care considera latina, logica și filosofia „materii decadente și reacționare”!)

b. formarea de competențe inter- și transdisciplinare de la vârste fragede

c. asigurarea unui fundament cultural temeinic și indispensabil oricărei construcții umaniste ulterioare

d. favorizarea unei gândiri libere, greu de manipulat, prin accesul direct și nemediat pe care îl oferă la operele clasicilor literaturii universale

Este inacceptabil ca un grup foarte restrâns de persoane, necunoscut mediului academic, fără specializare în domeniul filologiei, să decidă în nume propriu și în mod complet netransparent eliminarea unei discipline fundamentale din învățământul gimnazial românesc. Considerăm că înlăturarea limbii latine din catalog este o măsură antinațională și în dispreț față de valorile tradiționale europene, care va afecta, dacă va fi însușită de Ministerul Educației, pe termen lung și în mod iremediabil calitatea învățământului românesc.

NOTE:

[1] Document: Analiza comparativă a celor 3 variante … pag. 5. [2] Introducere: Plan-cadru de învățământ – dincolo de tabele și cifre, pag. 1. [3] Conform definițiilor promovate de CNCD: „Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația in vigoare …. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”. Se precizează în continuare că „discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.” [4] Conform documentului pus la dispoziție de ISE „Criterii de evaluare a planurilor-cadru de învățământ”, pag. 1-4.”