Împlinindu-se
opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a
primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea,
cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o
împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi
robiţi de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis
Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub
lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat
trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos
n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.
Drept
aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că
de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu
putinţă să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă
grăieşte Sfântul Efrem Şirul: "Dacă n-a fost trup, pe cine
a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a şi
tăiat împrejur ca un om, şi cu sângele Său S-a roşit Pruncul,
ca un fiu omenesc şi, durându-L, plângea, precum se cădea firii
omeneşti".
Pentru
aceea S-a tăiat împrejur la trup, ca să ne aducă nouă
duhovnicească tăiere împrejur; pentru că, sfârşindu-se legea
cea veche, care era după trup, a început cea nouă, duhovnicească.
Precum omul cel vechi, trupesc, tăia împrejur pe omul cel simţit,
aşa şi cel duhovnicesc este dator a-şi tăia împrejur patimile
cele sufleteşti: iuţimea, mânia, zavistia, mândria, necurăţia
şi alte păcate. Iar a opta zi S-a tăiat împrejur, scriidu-ne nouă
cu sângele Său viaţa cea viitoare, care de învăţători se
socoteşte a fi a opta zi. Astfel, Ştefan, făcătorul canonului din
această zi, în cântarea a patra, zice: "Închipuieşte viaţa
cea neîncetată a veacului al optulea ce va să fie, în care
Stăpânul S-a tăiat împrejur". Sfântul Grigorie de Nissa
grăieşte aşa: "Cea de a opta zi s-a aşezat prin lege, ca
veacul al optulea, ce va să fie prin optime, să mi-l însemneze
mie".
Se
cuvine a şti şi aceasta: că tăierea împrejur în Aşezământul
cel vechi era rânduita în chipul Botezului şi al curăţirii
păcatului strămoşesc, măcar că acela nu se curăţa cu totul
prin tăierea împrejur, până la sângele lui Hristos cel de voie
vărsat pentru noi, pentru că tăierea împrejur era numai
închipuire a înainte curăţirii celei adevărate, iar nu adevărată
curăţire, pe care a săvârşit-o Domnul nostru, scoţând păcatul
din mijlocul lumii şi pironindu-l pe Cruce. Iar în loc de tăierea
împrejur din legea cea veche, a legiuit Botezul darului celui nou,
care este din apă şi duh. Tăierea împrejur a fost atunci ca o
pedeapsă pentru păcatul cel întâi făcut şi spre semnul acesta,
cum că pruncul ce se taie împrejur este zămislit întru
fărădelegi, după cuvântul lui David: ...în păcate m-a născut
maica mea; pentru care rana rămâne pe trupul pruncului.
Dar
Domnul nostru era fără de păcat, deşi în toate S-a asemănat
nouă, în afară de păcat; precum şarpele de aramă făcut de
Moise în pustie era şarpe numai cu asemănarea, dar fără veninul
şarpelui, aşa şi Hristos era om adevărat, dar nepărtaş
păcatului omenesc şi S-a născut din Maică fără de prihană şi
fără de bărbat, mai presus de fire.
Nu
se cădea Lui să rabde acea rană a păcatului, adică a tăierii
împrejur, după lege, ca unul Care era fără de păcat şi dătător
de lege, dar de vreme ce a venit să ia asupra Sa păcatele a toată
lumea, după cum grăieşte Apostolul: Neştiind de păcat, pentru
noi s-a făcut păcat; deci că şi cum ar fi fost păcătos, a
suferit tăierea împrejur, fiind fără de păcat. Apoi mai mare
smerenie a arătat Stăpânul nostru în tăierea împrejur decât în
naşterea Sa.
Pentru
că prin naştere a luat asupra Sa numai chipul omenesc, după cum
grăieşte Apostolul: Întru asemănarea omenească făcându-Se şi
cu chipul S-a aflat că omul, iar prin tăierea împrejur a luat
asupra Sa chipul păcătosului, suferind ca şi un păcătos rana cea
rânduita pentru păcat. Pentru ceea ce nu era vinovat a pătimit ca
un vinovat, cum grăieşte David: Cele ce n-am jefuit, atunci am
plătit; de care păcat nu sunt părtaş, pentru acela am suferit
durerea tăierii împrejur.
Deci,
a voit ca să primească tăiere împrejur, începând înainte de a
pătimi pentru noi, şi gustând acel pahar, pe care voia să-l bea
până în sfârşit, grăind pe Cruce: Săvîrşitu-s-a. Vărsa
picături de sânge dintr-o parte a trupului, până ce din tot
trupul va curge sângele pâraie; în pruncie începe a răbda şi la
pătimire se deprindea; ca, atunci când va fi bărbat desăvârşit
cu vârsta, să rabde cu înlesnire patimile cele mai cumplite:
pentru că din tinereţe se cuvine omului a se deprinde la nevoinţele
cele bărbăteşti. Viaţa omenească este plină de osteneli, fiind
că o zi, având naşterea dimineaţa, iar seara sfârşitul; că de
dimineaţă, adică din scutece, Omul - Dumnezeu Hristos iese la
lucrul Său prin osteneli, fiind în osteneli din tinereţe şi spre
lucrarea Sa până în seara aceea când soarele s-a întunecat şi
s-a făcut întuneric pe tot pământul până la al nouălea ceas;
căci grăieşte către iudei: Tatăl Meu până acum lucrează şi
Eu lucrez.
Dar
ce lucrează Domnul nostru? Mântuirea noastră; căci mântuire a
lucrat în mijlocul pământului. Iar ca s-o lucreze desăvârşit,
se apucă de dimineaţă, adică din tinereţe de lucru, începând a
răbda durere trupească şi cu inima suferind pentru noi ca pentru
fiii Săi, până ce se va închipui întru noi Hristos. De
dimineaţă, cu sângele Său începe a semăna, ca spre seară să
adune rodul cel frumos al răscumpărării noastre.
Apoi
s-a pus numele fericitului prunc "Iisus", nume care s-a dat
din cer de Arhanghelul Gavriil în vremea când a binevestit
Preacuratei Fecioare zămislirea Lui şi mai înainte până a nu se
zămisli în pântece, adică mai înainte până a nu se învoi
Preasfânta Fecioară cu cuvintele binevestitorului, sau mai înainte
până a nu zice: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.
Pentru că la acele cuvinte ale ei, îndată Cuvântul lui Dumnezeu
trup s-a făcut, sălăşluindu-Se în preacuratul şi preasfântul
Ei pântece.
Deci,
acest preasfânt nume, Iisus, care s-a spus de înger mai înainte de
zămislire, I s-a dat la tăierea împrejur Domnului Hristos, ca o
încredinţare despre mântuirea noastră; pentru că "Iisus"
înseamnă "Mântuitor", precum mai înainte a tălmăcit
acelaşi înger lui Iosif, în vis, arătându-se şi zicându-i: Vei
da numele Lui "Iisus", pentru că Acela va mântui pe
poporul Său din păcate. Încă şi Sfântul Apostol Petru,
mărturisind despre numele lui Iisus, zicea: Nu este întru nimeni
altul mântuire, pentru că nu este nici un alt nume sub cer, dat
între oameni, întru care se cade a ne mântui.
Acest
mântuitor nume, Iisus, mai înainte de toţi vecii era pregătit în
sfatul Sfintei Treimi, şi până acum păzit spre a noastră
mântuire; iar acum ca un mărgăritar de mult preţ s-a adus spre
răscumpărarea neamului omenesc din vistieriile cele cereşti şi
s-a dat prin Iosif, întru adeverirea tuturor; apoi cele neştiute şi
cele tăinuite ale înţelepciunii lui Dumnezeu, întru numele acesta
s-au arătat. Acest nume ca un soare a strălucit lumii, după cum
grăieşte proorocul: Va răsări vouă, celor ce vă temeţi de
numele Meu, soarele dreptăţii.
Ca
un mir bine mirositor a umplut lumea de bună mireasmă. Ca un mir
este vărsat numele Său, nu ţinut în vas, ci vărsat; căci până
când mirul este în vas, până atunci mireasma lui este înăuntru;
iar când se varsă, îndată bună lui mireasmă umple văzduhul.
Puterea numelui lui Iisus era tăinuită în sfatul cel mai înainte
de veci, acoperindu-se ca într-un vas; iar după ce din cer s-a
vărsat pe pământ acest nume, îndată că nişte mir plin de
aromate, prin bună mirosire a darului, de la vărsarea pruncescului
sânge la tăierea împrejur, a umplut lumea. Şi toată lumea acum
mărturiseşte că Domnul Iisus Hristos este întru slava lui
Dumnezeu Tatăl.
Arătată
s-a făcut puterea numelui lui Iisus, căci acest minunat nume a
mirat pe îngeri, a bucurat pe oameni şi a înfricoşat pe diavoli,
pentru că şi diavolii cred în El şi se cutremură. Apoi de numele
acesta tremură iadul, tremură cele dedesubt, se scutură puterea
întunericului, cad cei ciopliţi, se goneşte întunericul idoleştii
îndrăciri; iar lumina dreptei credinţe răsare şi luminează pe
tot omul ce vine în lume.
La
acest nume preamare al lui Iisus tot genunchiul se pleacă, al celor
cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Acest nume
al lui Iisus este armă tare asupra potrivnicilor, precum zice
Sfântul Ioan Scărarul: "Totdeauna cu numele lui Iisus să baţi
pe cei potrivnici, pentru că armă mai tare decât aceasta nu vei
afla nici în cer, nici pe pământ". Acest nume preascump,
Iisus, o! cât de dulce este inimilor celor ce iubesc pe Iisus
Hristos! O! cât este de dorit celui ce-L are pe El! Căci Iisus este
iubire şi dulceaţă. Acest preasfânt nume Iisus, o! cât este de
iubit robului şi legatului pentru Iisus, celui robit pentru
dragostea Lui!
În
minte să fie Iisus, pe limbă Iisus; Iisus se crede cu inima întru
dreptate, Iisus se mărturiseşte cu gura spre mântuire. Ori
umblând, ori şezând, ori ceva lucrând, Iisus să fie pururea
înaintea ochilor. N-am crezut - zice Apostolul -, a şti ceva între
voi, fără numai pe Iisus; căci Iisus, celui ce se plânge către
Dânsul, îi este luminare a minţii, frumuseţe a sufletului,
sănătate a trupului, veselie a inimii, ajutor întru necazuri,
bucurie întru mâhnire, iar iubitorului Său, plată şi răsplătire.
S-a
scris cândva numele cel nespus al lui Dumnezeu - după cum
povesteşte Ieronim - pe o tăbliţă de aur, ce se purta pe capul
arhiereului celui mare. Se scrie acum dumnezeiescul nume al lui Iisus
cu sângele cel vărsat la a Lui tăiere împrejur, şi se scrie nu
în aur, materialnic, ci duhovnicesc, adică în inimile şi în
gurile robilor lui Iisus, precum s-a scris întru a Apostolului
Pavel, despre care s-a zis: Vas ales Îmi este acesta, ca să poarte
numele Meu. Apoi ca o preadulce băutură, preadulcele Iisus doreşte
să fie purtat numele Său în vas; căci cu adevărat dulce este
celor ce-l gustă cu dragoste, despre care se grăieşte în psalmi:
Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Pe acela gustându-l
proorocul, strigă: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea.
Pe
Acesta gustându-l Apostolul Petru, zice: Iată, noi am lăsat toate
şi în urma Ta am mers, căci către cine altul să mergem? Tu ai
cuvintele vieţii veşnice. Prin această dulceaţă li s-au îndulcit
sfinţilor pătimitori chinurile cele amare, încât şi de cea mai
amară moarte nu s-au temut, ci strigau, zicând: Cine ne va despărţi
pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul, primejdia sau sabia? Nici
moartea, nici viaţa, fiindcă dragostea este mai tare ca moartea.
Deci
în care vas doreşte să se poarte cu adevărat acea dulceaţă a
numelui lui Iisus? În cel de aur, ca aurul lămurit în ulceaua
primejdiilor şi a necazurilor, care ca şi cu nişte pietre scumpe
se împodobeşte cu rănile cele suferite pentru Iisus, strigând: Eu
rănile Domnului Iisus pe corpul meu le port. Un vas ca acesta
trebuie acelei dulceţi.
În
unul ca acesta numele lui Iisus doreşte să fie purtat. Nu în zadar
Iisus, la luarea numelui Său, varsă sânge în tăierea împrejur,
voind aceasta, ca vasul, ce va purta numele Său, să se roşească
cu sânge. Că după ce Domnul a câştigat vas ales numelui Său pe
Apostolul Pavel, îndată a adăugat, zicând: Eu îi voi spune, câte
i se cade lui să pătimească pentru numele Meu. Caută la vasul
Meu, cel sângerat şi rănit. Aşa se scrie numele lui Iisus, cu
roşeala sângelui, cu durerile şi chinurile celor ce până la
sânge suferă, nevoindu-se împotriva păcatului.
Deci,
te sărutăm, cu dragoste, o, preadulce nume al lui Iisus, ne
închinăm cu osârdie preasfântului Tău nume, o! preadulce şi
întru tot îndurate Iisuse, lăudăm numele Tău cel preamare,
Mântuitorule Iisuse, umilindu-ne faţă de sângele cel vărsat în
tăierea împrejur! Pruncule cel fără de răutate şi Doamne cel
desăvârşit! Şi ne rugăm bunătăţii Tale celei mari, pentru
preasfânt numele Tău, pentru preascump sângele Tău ce s-a vărsat,
şi pentru Maica Ta cea fără de prihană, care fără stricăciune
Te-a născut, să reverşi asupra noastră mila Ta cea bogată, să
îndulceşti inimile noastre prin Tine însuţi Iisuse, să aperi şi
să ne îngrădeşti de pretutindeni cu numele Tău!
Însemnează-ne
şi ne pecetluieşte pe noi robii Tăi cu acest nume, Iisuse, ca şi
în veacul ce are să fie, ai Tăi să fim şi cu îngerii să slăvim
preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, Iisuse, şi să-l
cântăm în veci. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu