Fapta buna este sufletul credintei crestine! / Sensul vieții

Motto: “Da cat poti da. De ai un ban, cumpara cu el cerul, nu pentru ca acesta este asa de ieftin, ci pentru ca Dumnezeu este asa de milostiv si iubitor.”

(Sfantul Ioan Gura deAur)

Viata fiecaruia dintre noi trebuie traita in spiritul iubirii si ascultarii de Dumnezeu, si al iubirii aproapelui, dupa pilda samarineanului cel milostiv. Astfel, cununa vietii crestinesti este impletita din laurii faptelor bune. Ele sunt dovezile harului divin si roadele credintei crestine. Cum creste arborele din radacini si fructele din ramurile lor, asa izvorasc faptele bune din credinta si din har. In faptele bune, avem certificatul prin care se adevereste Ortodoxia, una din conditiile mantuirii noastre. Niciuna dintre religiile lumii nu pune atata greutate pe valoarea faptelor bune, cum pune Crestinismul.

De la inceputul vestirii Evangheliei, Mantuitorul adreseaza ascultatorilor si ucenicilor Sai aceste cuvinte de indemn la fapte bune: “Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor ca vazand ei faptele voastre cele bune, sa mareasca pe Tatal vostru cel din ceruri.” (Matei 5, 16) Faptele bune preamaresc pe Dumnezeu inaintea oamenilor. Crestinul se aseamana cu lumina care arde si lumineaza. Menirea lui este sa inlature intunericul din jur si sa fie, pentru alti oameni, unealta binelui, fiinta in care sa se fericeasca si sa se proslaveasca Dumnezeu.

Tatal ceresc este Cel ce a gatit pentru noi faptele cele bune, pentru a umbla in ele, si tot El ne intareste si ne desavarseste in tot cuvantul si lucrul bun. Prin urmare, fapta buna este semnul ca traim in Hristos, fara de care nu putem face roade spre mantuire.

Fapta buna este sufletul credintei crestine. Nu poti spune nimic despre credinta ta, daca nu o arati in fapte. “Caci precum trupul fara de suflet este mort, asa si credinta fara de fapte, este moarta” (Iacov 2, 14-26). Cei ce cred in Dumnezeu, trebuie sa fie in frunte cu faptele bune, facute cu toata smerenia si iubirea, ca sa fie in toate desavarsiti. Faptele bune sunt arvuna mantuirii si insotitoarele noastre dupa moarte. Ele sunt jertfa cea bine primita inaintea lui Dumnezeu.

Omul fara fapte bune este ca pomul neroditor, este sterp si netrebnic. Vremea vietii prin care trecem ne da tuturor posibilitatea sa sporim duhovniceste, sa ne imbogatim moral si sa cunoastem fericirea daruirii, pentru ca: “Fericiti cei milostivi caci aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Fapta buna devine astfel jertfa de daruire facuta din iubire pentru aproapele tau, hrana spirituala ce te inalta si te lauda inaintea lui Dumnezeu.

E drept ca, in privinta daruirii, sunt oameni ca de piatra; adica, dau numai loviti si cu sila, altii sunt ca buretele; adica dau numai presti; iar altii sunt ca fagurele; adica dau cu prisosinta si din toata inima; dau cum da pamantul - mai mult decat primeste, fiindca in el pui un bob si iese un spic. Fapta buna trebuie sa urmeze exemplul daruirii lui Dumnezeu, Care face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni.

Facerea de bine aduce nume bun si bucurie sarbatorilor. Multi dintre noi ne facem daruri, unii altora, fara sa cunoastem adevaratul sens al acestui gest. Ei bine, orice dar facut cuiva este rodul plin de iubire, in al carui prisos, lipsindu-ne pe noi, daruim celui de langa noi: parinti, frati, rude, prieteni, cunoscuti sau necunoscuti.

Nu trebuie uitat faptul ca, din dulceata milosteniei au gustat si Sfintii Parinti, cei cu ale caror rugaciuni mijlocim la Hristos. Toti si-au incununat viata cu fapte bune, prin ele arvunindu-si mantuirea. Sfantul Ierarh Nicolae atat de iubit de noi toti, Sfintele cuvioase Parascheva si Filoftea, sunt exemple de urmat pentru noi in urcusul nostru duhovnicesc.

Asfel, daca unul dintre Sfinti ar fi intre noi, si s-ar desprinde dintr-o icoana acum, iata ce ne-ar invata: ne-ar vesti Evanghelia faptelor bune, Evanghelia milosteniei si darniciei. Ne-ar vesti, cu cuvintele si cu exemplul vietii lui de indreptator al credintei, de chip al blandetei si de invatator al infranarii, Evanghelia faptelor indurarii sufletesti si trupesti, caci: “Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele Luminilor, si Tie slava si multumita si inchinaciune inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor. Amin!” (Rugaciunea Anvonului – de la Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur).

Sursa: Părintele Marius