Breaking News: British Medical Association (BMA) a aprobat o moțiune de susținere a consilierii în criză de sarcină independentă de providerul avortului !

miercuri, 27 iunie 2012

| | | 0 comments

Miercuri, 27 iunie, în cadrul întâlnirii anuale a BMA, reprezentanții medicilor britanici au votat o moțiune privind accesul la consilierea femeilor în criză de sarcină. Una din prevederile ei ne interesează în mod direct, în condițiile în care în Parlamentul României se dezbate Legea privind înființarea cabinetelor pentru consilierea în criză de sarcină. Este vorba despre prevederea prin care este sprijinită consilierea femeilor în criză de sarcină independent de instituția solicitată pentru avort.

Doctorul Mark Pink, propunând moțiunea, a arătat că aceasta nu limitează ci extinde capacitatea femeii de a decide. Punctul lui de vedere este exact cel expus de inițiatorii și susținătorii legii consilierii în criza de sarcină din România.

Profesoara Wendy Savage a răspuns că a fost purtător de cuvânt pentru organizații centrate pe dreptul femeii de a alege (n.n. organizații care, judecând după efectul practic, militează pentru mărirea numărului de avorturi) și că este ”o insultă totală” pentru medici așa-numita cerință a consiliere independentă. A susținut că argumentele pro și contra avort sunt prezentate în cadrul fiecărui consult ce are în vedere avortul și mă majoritatea consilierilor independenți actuali nu sunt de fapt independenți. Punctul ei de vedere este identic cu ceea ce susțin contestatarii legii privind consilierea în România.

În final moțiunea a fost adoptată, reprezentând o premiză majoră pentru legiferarea parlamentară în Marea Britanie a consilierii independente de medicul și cabinetul solicitat pentru avort. 

Rezultatul dezbaterii de la British Medical Association este important pentru noi, căci arată că trendul sistemelor medicale avansate, NHS fiind unul dintre cele mai performante din lume, este consilierea independentă de cabinetul solicitat pentru avort. În acest mod se exclude conflictul de interese, în care cel care face avortul, și primește bani pentru aceasta, este și cel care face consilierea.


Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citițaici textul proiectului.
Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Federația Asociațiilor de Români din Spania a inaugurat Biblioteca Românească Lucian Blaga din Madrid

| | | 0 comments
Miguel Fonda, George G. Potra, Gelu Vlașin, Ilie Bănică, Mircea Oliv


Pe 26 iunie la sediul Federaţiei Asociaţiilor de Români din Spania (FEDROM) a fost inaugurată Biblioteca Românească Lucian Blaga din Madrid. Printre invitaţii speciali ai evenimentului s-au numărat personalităţi importante precum: istoricul George G. Potra – director executiv al Fundației Europene Titulescu, criticul de artă Mircea Oliv  – director Biblioteca Județeană  Bistrița –Năsăud, Ioana Anghel – director ICR Madrid, Ilie Bănică – ministru consilier în cadrul Ambasadei României la Madrid, Francisco Canovas – istoric, scriitor, reprezentant  al Ministerului Culturiidin Spania, președinte Forumul Intercultural, Rosario Zanabria Gutiérrez – vicepreședinte Forumul pentruIntegrare Socială, Iuliana Botezan – profesoară  în cadrul Universității Complutense din Madrid, Adrian Mac Liman  - jurnalist și analist politic, președinte CIEM, precum şi alți oameni de cultură, scriitori, artiști, jurnaliști români și spanioli.



Proiectul propune crearea unei biblioteci de dimensiuni reduse concepute ca un instrument menit să amplifice cunoașterea reciprocă a culturilor română și spaniolă și, mai presus de toate, menținerea matricei identitare de origine, a limbii și a literaturii române cu toate valorile culturale care o configurează. Biblioteca pornește de la un fond de peste 1.500 volume în limba română, din diverse domenii culturale și literare, reunind nume de remarcabili scriitori români, fond constituit din donatii provenite de la Bibliotecile Judetene Alba Iulia, Bistrița-Năsăud și Dâmbovița precum si din partea Institutului Cultural Român din Madrid.

Mircea Oliv


În intervențiile lor, Miguel Fonda – președinte FEDROM, Gelu Vlașin, scriitor, vicepreședinte FEDROM, coordonator al Cluburilor Liberale din Spania și Gheorghe Vințan – președinte al Uniunii Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania au mulțumit participanților și invitaților speciali pentru contribuția adusă la deschiderea acestei biblioteci și au menționat că acest proiect se dorește a fi doar un început în idea în care FEDROM își propune deschiderea altor biblioteci de acest gen și în celelalte orașe spaniole unde există importante comunități românești.

Biblioteca dispune de o sala destinată lecturii și organizării de activități culturale precum și de 3 puncte informatice cu acces la internet care sunt disponibile începând cu data de 1 iulie pentru toți cei interesați de cultura română. Orarul este de luni până vineri între orele 9-14. Normele bibliotecii sunt disponibile pentru toți utilizatorii atât la sediu cât și în pagina web: http://www.bibliotecalucianblaga.blogspot.com.es/.

Învătături despre bine și rău, despre virtuti și patimi

| | | 0 comments
Horea Paştina, ulei pe pânză


Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?… Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.

Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre.


Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986

„Mulţumesc Bisericii Ortodoxe pentru că a păstrat Harul și Adevărul”

marți, 26 iunie 2012

| | | 0 comments
Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea I)

Articol apărut în numărul 7 al revistei “Presa Ortodoxă”.


Pronia lui Dumnezeu a rânduit să mă cunosc cu Luca Zoli la Sfântul Munte, în Mănăstirea Sfântului Pavel, unde venise cu un prieten de-al lui romano-catolic, Emanuel, care urma să se boteze în Biserica Ortodoxă. Născut într-o familie catolică din Benevento, Italia, aproape de Napoli, mi-a istorisit povestea dramatică şi pe alocuri plină de zbucium a „întoarcerii sale la origini”, aşa cum îi place să numească venirea sa la Ortodoxie – acest proces de căutare a identităţii sale şi a rădăcinilor poporului său, ce odinioară făcea parte din pliroma Bisericii Dreptslăvitoare. Iubeşte mult cultura şi ortodoxia românească pentru că în România a avut primul contact cu Ortodoxia, drept pentru care a învăţat singur limba română, fiind astăzi un bun vorbitor al ei. Ca urmare a acestui ataşament faţă de România s-a căsătorit cu o româncă, Elena-Rodica, în luna mai a anului 2000. În prezent are un copil, Ioachim, şi pe lângă grija purtată fermei proprii, cât şi lucrărilor de agricultură, pomicultură şi agroturism de pe pământurile lui, Luca mai lucrează în paralel şi la „Confederaţia Italiană de Agricultură” (CIA) şi predă cursuri de agronomie la un liceu de specialitate din Benevento. În ciuda specializării sale, ascultându-l vorbind ai impresia că ai înainte un dascăl de teologie precum cei de demult sau un veritabil şi renumit profesor de istorie. Întrucât povestea zbuciumată a căutării identităţii sale ortodoxe prezintă un real folos duhovnicesc, mai ales în aceste vremuri de mare confuzie duhovnicească şi dogmatică, datorită sincretismului religios practicat la scară largă, i-am solicitat  lui Luca un interviu pentru Presa Ortodoxă, dându-i posibilitatea să ne spună el însuşi încercările, tristeţile, dar şi bucuriile legate de trecerea sa la Dreapta-slăvire. (M.G.)

Luca, te-am ruga pentru început să ne spui puţin despre întoarcerea ta la origini. Ce anume te-a determinat să faci acest pas şi de unde au început aceste căutări?

Aceste căutări au început de când mi-aduc aminte, de mic. Prima amintire a fost bucuria în sufletul meu că vin la viaţă, că Dumnezeu îmi dă viaţă. Şi nu este o amintire mai veche decât asta! Şi a fost o bucurie imensă. Apoi mi-aduc aminte de bunica mea. Ea îmi tot povestea – şi eu îi ceream mereu să-mi povestească – de Sfinţii Părinţi italieni care au fost ortodocşi. Şi îmi spunea de Sfântul Benedict din Nursia, de Sfinţii Silvestru, Leon cel Mare şi Grigorie Dialogul, Papii Romei. 

Odată s-a întâmplat că am avut un vis. Am visat că un om ce era tot roşu intra în casă şi venea înspre mine. Şi m-am speriat, m-am ridicat din pat plângând şi imediat lângă mine n-au fost nici mama, nici tata, ci doar în câteva clipe a ajuns bunica mea. Întrebându-mă ce s-a întâmplat, i-am povestit tot visul în detalii. Atunci ea m-a dus în cea mai veche biserică din Benevento, ce a fost construită înainte de Marea Schismă. Acolo m-am simţit ocrotit. 

Pe atunci aveam vreo şapte ani. Şi ce m-a impresionat au fost stâlpii, erau 12 şi Iisus răstignit. Din faţa Lui ieşea pentru mine o forţă, o energie care-mi zicea că eu nu trebuie să am frică de nimeni, de nimic, că puterea Lui e mult mai mare decât orice mă poate speria. Şi mi s-a mai întâmplat de câteva ori că mă sculam speriat din somn. Mă speria frica de moarte. Şi eu căutam tot mai mult pe Iisus Hristos.

Au trecut mulţi ani. Eu tot timpul căutam şi mă rugam la Dumnezeu. Prin 1996 am ascultat o conferinţă despre medicina isihastă. Şi era o carte explicată de un român, Cornel, ce făcea filosofie la Napoli. Cartea era despre un călugăr ortodox român de la Mănăstirea Frăsinei, Vâlcea. Şi în acel moment… nu a explicat toată cartea, doar lucrurile cele mai importante; nu mi-a trebuit mult ca să realizez – până atunci n-am ştiut nimic de ortodoxie – că acolo e adevărul! Asta a fost într-o fracţiune de secundă. Acolo a fost primul meu contact cu Ortodoxia, şi aveam 25 de ani. Atunci, ascultând acea prelegere, mi-a venit în minte tot ce îmi spunea bunica mea, tot ce am căutat până atunci. Şi l-am întrebat pe acel băiat cum să-l cunosc pe părintele Ghelasie – căci aşa se numea călugărul de la Frăsinei – iar el mi-a dat o scrisoare de recomandare, pentru că îl cunoştea bine. Întrucât eu nu cunoşteam România, mi-a spus apoi că pot să vin cu el atunci când se va întoarce. N-am putut, pentru că am plecat în armată. După un timp, la noi în casă a venit o fată româncă ce căuta de muncă. Era viitoarea mea soţie. Întrebarea pe care i-am pus-o când am văzut-o prima oară – şi ea îşi aduce foarte bine aminte de asta! – a fost despre Dreapta-slăvire: dacă era ortodoxă. Iar a doua, dacă ştie de mănăstirea Frăsinei! Nu ştia, dar fratele ei ştia. După un an, eram deja logodit cu ea şi am mers împreună pentru prima dată în România. Nu pot să spun ce impresie extraordinară mi-a făcut România. Îmi trebuie prea mult timp…

Să înţeleg că scopul declarat pentru care ai mers în România a fost numai şi numai ca să cunoşti Ortodoxia?

Da, Ortodoxia şi pe părintele Ghelasie, iar logodnica mea ştia foarte bine că pentru asta merg. Prima oară când am intrat într-o biserică ortodoxă şi am stat la o slujbă a fost la o cununie, în Timişoara. Văzând obiceiurile din România, cu coroanele de la cununie, îmi venea să plâng şi de bucurie pentru ce vedeam şi pentru ce simţeam în sufletul meu, în inima mea… ceva se mişca, simţeam ca şi cum inima mea s-ar sparge şi îmi ziceam: „De ce eu sunt despărţit de la asta?”

Ce ai simţit când ai intrat prima oară într-o biserică ortodoxă şi ai asistat la o slujbă?

Două lucruri ce s-au întipărit în inimă. Prima a fost frumuseţea mai presus de fire, o frumuseţe din tot ce vedeam.

Ce nu poate fi exprimată în cuvinte…

Nu, nu poate fi exprimată. Ştii că-i frumos, că te prinde cu totul! Merge direct la inimă, iar gândurile se liniştesc. Nu ştiu cum să explic.

Campanie Live Action pe Facebook : "Tati, sunt mica ta prinţesă!"

| | | 0 comments


În România organizațiile societății civile pentru apărarea vieții copiilor nenăscuți sunt doar la început. Unul din motivele tinereții lor este istoria relativ scurtă – fiind interzise, ca orice demers al societății civile, înainte de 1990.

Pe plan internațional însă ele au cunoscut o amploare deosebită, în special după apariția internetului, când adolescenții și tinerii au avut acces la informații biologice și medicale despre concepția copilului și dezvoltarea sa în perioada vieții intrauterine. Este vorba despre informații cunoscute, dar a căror circulație în spațiul public era și este boicotată de către mass-media mainstream, poziționată aproape în totalitate împotriva vieții copiilor nenăscuți, sub pretextul că luptă pentru drepturile femeilor.

Dezvoltarea internetul a favorizat lămurirea de către publicul larg a faptului că orice copil nenăscut, în orice stadiul al lui, începând cu momentul concepției, este o persoană umană distinctă de mama sa, începând de la ADN, care este diferit de ala mamei, și celelalte elemente determinante ale organismului uman, cum sunt grupa de sânge, care poate fi diferită de a mamei, prezența sistemelor nervos, circulator și a celorlalte aparate ale organismului uman, neconectate la cele ale mamei, și, în general, a tuturor organelor omului – creier, inimă, ficat, plămâni etc. diferite de ale mamei.

Internetul a favorizat și  circulația mărturiilor dramelor femeilor care au făcut avort, care nici ele nu găseau spațiu în mass-media obișnuită. Un alt set de mărturii cu totul excepționale postate în format video pe internet sunt cele ale unor persoane care au fost avortate (în ultimele luni de sarcină, prin avort salin), dar au supraviețuit avortului și trăiesc, cum sunt Sarah SmithHeidi HuffmanMelissa OhdenClaire Culwell, Gianna JessenCarrie Holland-Fischer, Josiah Presley.

*


Organizaţia Live Action a pornit duminică, 24 mai 2012, o campanie pro-life pe Facebook care a atras peste 3.500 de vizualizări şi 12.700 de distribuiri într-o singură zi.

Mesajul campaniei este: „Avortul ia viaţa copilului şi o distruge pe a mamei. Este nevoie ca taţii să-şi protejeze femeile pe care le iubesc şi copiii lor. Apreciază sau distribuie pentru a contribui la salvarea copiilor nenăscuţi şi a părinţilor lor de flagelul avortului. Protejează viaţa!”

Aceasta este doar una dintre campaniile internaţionale realizate de tineri prin intermediul internetului care sprijină dreptul la viaţă al copilului nenăscut şi contribuie la responsabilizarea părinţilor implicaţi.

Vă rugăm să ne ajutați la traducerea unor materiale despre ONG-uri din străinătate a căror activitate este protejarea vieții copiilor nenăscuți. Scrieți-ne la adresa blog.stefania1@gmail.com.

Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 6 / "Vrei să ai acest copil?" - DA-ul care a schimbat totul!

luni, 25 iunie 2012

| | | 0 comments
Unul dintre motivele pe care contestatarii proiectului legii privind consilierea în criza de sarcină le invocă pentru respingerea ei este acela că deja se face o consiliere pre-avort, ca înainte de orice act medical. Dar această discuție nu este purtată cu un specialist în oferirea de soluții care aparțin și domeniului asistenței sociale, psihoterapiei etc., ea având în vedere în primul rând actul medical, nu analiza unei situații complexe de viață. Exemplul de mai jos nu este, cu siguranță, des întâlnit, dar arată fără echivoc unde poate duce lipsa de competență a unui consilier care nu este pregătit pentru aceasta.


„Vrei să ai acest copil?” – DA-ul care a schimbat totul!


”Da” este un cuvânt simplu. Este un cuvânt pe care îl folosim să răspundem la o mulțime de întrebări. Cine îşi poate aminti fiecare ”da” cu care a răspuns cererii unui prieten, dorinței unui copil, ordinului unui șef? În aglomeraţia vieţii noastre de zi cu zi adesea uităm aceste răspunsuri obișnuite. Dacă unele răspunsuri sunt nesemnificative şi e firesc să fie uitate, altele se întipăresc în memoria noastră pentru totdeauna. Acesta este cazul în povestirea care urmează. Este istoria adevărată a unei femei care îşi aminteşte clar ”da”-ul care i-a schimbat viaţa.

Era în 1980. Testul de sarcină a ieșit pozitiv. Andrea era față în față cu realitatea dură de a fi necăsătorită şi a avea un copil. Prietenul ei nu a fost încântat să afle vestea. I s-a recomandat avortul – mai bine spus era presată să avorteze. Ea a solicitat sfaturi de la îndrumătorul ei spiritual, cu speranța că va găsi consolare în cuvintele lui, de multe ori pline de compasiune. Dar pacea nu a venit, căci acesta a șocat-o cu răspunsul său: ”Dacă mai vii vreodată în această biserică, eu voi fi primul care nu te voi lăsa să intri”.

Nesigură de viitorul ei şi lipsită de sprijin, s-a programat pentru avort. A mers singură la spital. Când a ajuns i s-a dat ceva larg de bumbac pentru a se schimba. Un ”consilier” a fost desemnat să stea de vorbă cu ea înainte de procedura de avort. După ce i-a spus circumstanțele în care se află, a fost asigurat de către femeia respectivă că ”ai făcut cea mai bună alegere”. Cuvintele i-au răsunat liniştitor în urechi, căci simțea că o durere neplăcută îi creştea în stomac.

A plecat de la biroul ”consilierei” şi s-a aşezat într-un hol plin cu femei, lângă sala de aşteptare. Andrea și-a acoperit faţa cu mâinile, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji. În timp ce plângea, o femeie de serviciu, afro-americană, în vârstă, se îndrepta către ea, cu un mop şi o găleată. S-a apropiat, i-a ridicat bărbia lui Andrea, a privit-o drept în ochii și i-a spus calm: ”Vrei să ai acest copil?”. Plină de pace, în prezenţa unui om cald, deși străin, Andrea a răspuns ”DA”. ”Atunci Dumnezeu îţi va da putere” a spus femeia. ”Îmbracă-te cu hainele tale şi du-te”.

După câteva clipe, doctorul a strigat numele ei şi Andrea a intrat în sala de opera
ție. O imagine înspăimântătoare a întâmpinat-o pe podea. Lângă intrare a văzut o baltă de sânge rămasă de la ultimul avort. Sufocată de dezgust, ea a mărturisit că și-a schimbat decizia. ”Nu”, i-a spus doctorul cu fermitate. ”Ești doar nervoasă. Ai plătit deja pentru acest lucru. Trebuie să stai”. Andrea i-a aruncat o privire încât doctorul s-a temut că o să-și piardă clientela – atât Andrea cât și doamnele din sala de așteptare care ar fi văzut-o plecând. A devenit furios în timp ce se certa cu ea insistând să rămână să facă avort. Deși era puternic emoționtă, Andrea i-a spus hotărâtă: ”Eu plec. Voi naște acest copil”. A ieşit afară și s-a întâmplat ceea ce a spus.

Asta a fost acum treizeci de ani. Acest curajos ”DA” al mamei mele mi-a salvat viaţa. Am avut o programare pentru moarte, dar Dumnezeu a anulat-o. În locul ei am primit darul nepreţuit al vieţii – un cadou pentru care sunt recunoscătore pentru totdeauna.

Am plecat de la spital în condiţii de siguranţă, în pântecele mamei mele. Ceilalţi copii au avut parte de o soartă pe care nu îndrăznesc să o doresc nimănui. Au întâlnit răceala şi nerăbdarea care medicului care făcea avorturi.

Uneori m-am întrebat de ce am scăpat eu şi ei nu. Nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare. Pur şi simplu
știu acest lucru: am supraviețuit.

Vocile copiilor sunt reduse la tăcere în fiecare zi.
Și a mea a fost aproape redusă, dar de acum încolo nu voi mai tăcea. Le sunt datoare să vorbesc în numele lor. Asta este pasiunea mea şi privilegiul meu.

Oamenii spun despre fetus că nu este viabil. Ei spun că uciderea unui copil în vârstă de şase luni este mai respingătoare sau mai de neînţeles din punct de vedere moral decât uciderea unui copil la opt săptămâni. Eu nu vreau să mă joc cu numerele. În cazul în care mama mea m-ar fi avortat la opt săptămâni, nu aş fi aici. Dacă ea m-ar avortat la șase luni, rezultatul ar fi acelaşi. Oricât de jos ducem această limită, rezultatul este că ei nu mai sunt; ar trebuie să fie cu noi şi nu sunt. Până când se va sfârși aceasta, vom da timpul nostru, banii, capacitățile şi puterea, cu speranţa că alţii vor scăpa de pedeapsa iminentă cu moartea şi vor avea parte de minunatul dar al vieții, ca și mine.

Mulţumesc, mamă, pentru că ai spus DA pentru mine.

Traducere după LifeSiteNews


Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citițaici textul proiectului.
Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Sfinţenia tinereţii - IPS Justinian Chira, Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului

duminică, 24 iunie 2012

| | | 0 comments

Cât sunt de importante pentru Înaltpreasfinţia Voastră întâlnirile cu tinerii?

Pentru mine orice întâlnire este foarte importantă, nu numai cu tinerii, ci cu orice om. Este deosebit de importantă pentru că eu când mă întâlnesc cu un om parcă mă întâlnesc cu Dumnezeu, deoarece în fiecare om există şi o parte din dumnezeire: sufletul. Întotdeauna am sentimentul acesta, cu orice om mă întâlnesc, de orice vârstă, de orice stare, am aceeaşi bucurie ca şi cum m-aş întâlni cu Dumnezeu.

Întâlnirile cu tinerii sunt foarte importante şi din alt punct de vedere. După părerea mea, cu tânărul trebuie să vorbeşti şi să-l priveşti cu foarte multă evlavie! În vremurile noastre, societatea nu priveşte tineretul în adevărata lui lumină. Îl vede numai în aspectele negative. Dar nu părţile negative reprezintă tineretul. Tânărul nu este ceea ce apare: zburdalnic, păcătos, neascultător, răzvrătit. Nu acesta este el. În spatele acestor manifestări tinereşti există omul de mâine, marele om de mâine, personalitatea de mâine. Acestea trec, aşa cum trec vânturile de primăvară – ştiţi că între martie şi aprilie atmosfera este tulburată, atunci sunt „zilele babelor”. Aceste manifestări trec şi rămâne aurul curat din tânăr. În tinereţe este aur curat, este cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului.

Tânărul trebuie să fie conştient despre ce înseamnă tinereţea, cât este de frumoasă tinereţea, cât este de sfântă tinereţea, cât este de sfânt trupul tânărului. Cât timp tânărul şi-a păstrat puritatea şi curăţenia, trupul lui este ca al unui înger, ca al unui arhanghel. Aţi văzut voi un înger cu aripi bătrân? Toţi îngerii cu aripi sunt arătaţi în chipul frumos al tinerilor. Aşa este? Şi atunci, iată cum trebuie să gândim şi să vorbim despre tineri. Să le vorbim ce înseamnă de fapt el, ca tânăr. Oricare pedagog, oricare duhovnic, oricare tată, oricare mamă trebuie să spună aceasta: „Dragul meu, tu eşti ca Adam când a fost în Rai, înainte de a cădea în păcate. Tu ai corpul tău sfânt, ca un vas adevărat al Duhului Sfânt. Şi privirea ta, şi ochii tăi, şi gândirea ta, şi piciorul tău sunt aşa de frumoase şi de sfinte, totul este armonie!”

Tineretul are nevoie de iubire, nu să fie judecat, nu să fie mereu ocărât, nu să fie condamnat. Greşeli am avut toţi, căci toţi am fost tineri. Tineretul are nevoie de respectul întregii societăţi şi de iubire. Ceea ce a făcut tatăl fiului cel rătăcit face şi Dumnezeu atunci când un tânăr se întoarce, se căieşte şi îşi plânge păcatele, când acolo la picioarele altarului, sub umbra patrafirului îşi spovedeşte păcatele cu toată puterea lui şi cu toată căinţa lui. Deci, de iubire are nevoie tineretul, să fie iubit aşa cum este, dar să fie cu adevărat iubit.

În acelaşi timp, tineretul are nevoie de prietenie. Cel mai frumos dar pe care doreşti să-l cucereşti este să ai prieteni. Nimic nu ne este aşa de plăcut ca prietenia adevărată. Prietenia este împlinirea.

Apoi, fiecare tânăr are nevoie să fie ocrotit de cineva. Tânărul simte foarte puternic această dorinţă. Toată societatea trebuie să-l ocrotească pe tânăr. Aceasta este datoria ceasului de faţă, acesta este secretul dacă nu vrem ca infernul să ne înghită întreaga societate. Şi să nu uităm că tânărul este bărbatul de mâine. El se va căsători, va deveni stăpân al unei familii, va avea datoria de tată, de soţ, va fi bărbat ca un împărat.