Unele crize de sarcină apar chiar dacă în familie totul merge bine. De exemplu la serviciu. Mentalitatea avorționistă a societății contemporane se manifestă la serviciu prin presiunea pe care tinerele femei o resimt când este vorba despre nașterea de copii. Există locuri de muncă unde se pune clar condiția înainte de angajare că angajata nu are voie să rămână însărcinată. Există șefi, colegi, colege care îndeamnă femeile să se dedice carierei cel puțin până la 30 de ani și apoi, beneficiind de stabilitate financiară, să aibă un copil. Dar ce se întâmplă dacă, în ciuda sfaturilor, tânăra angajată rămâne însărcinată?
Femeia din cazul de mai jos a avut nevoie să apeleze la consiliere pentru a depăși criza declanșată de colegele de serviciu atunci când ea a rămas însărcinată.
Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia! Citiți aici textul proiectului.
O femeie însărcinată este hărțuită de colegi să-și avorteze copilul
Presiunea asupra femeilor ca să avorteze nu se limitează la agresori sexuali, soţi care manipulează ori familii furioase. O tânără angajată se plânge că la serviciu colegii pun presiune pe ea să avorteze copilul cu care este însărcinată, copil pe care și-l dorește. Aceasta pentru că, spun ei, îi va afecta cariera.
În secțiunea “Dear Prudence” a săptămânalului american Slate, unde apar sfaturile lui Emily Yoffe, a fost postat clipul intitulat “Avocaţii avortului la locul de muncă”, în care editorialista îi răspunde unei doamnei care se confruntă cu această problemă.
Este vorba despre o femeie care se apropie de 30 de ani, care i-a scris că a rămas însărcinată pe neaşteptate, cu câţiva ani înainte de planificarea pe care o făcuseră ea și soțul ei. Dar familia este bucuroasă de copilul care se va naște. Această bucurie nu este împărtășită și de colegele de birou.
“Când două colege de la serviciu au auzit despre situaţia mea, s-au supărat foarte tare spunând că această sarcină îmi va întrerupe cariera “, a scris ea. “Mi-au trimis articole despre mame care au stat acasă cu copiii și regretă aceasta și link-uri către saituri care prezintă opţiuni pentru avort.” Ele au mers atât de departe încât au înscris-o într-un grup de sprijin pentru avort.
Editorialista a început prin a-și exprima mirare pentru faptul că aceste colege “se confundă pe ele însele cu oficialii chinezi care în prezent au puterea să oblige femeile să facă avorturi”.
Sfatul ei? Spuneți-le acestor avocate insistente ale avortului să vă lase în pace, căci altfel veți lua măsuri.
Dacă ele mai spun un singur cuvânt despre avort sau că dacă veți avea copii vă veți distruge cariera, trebuie să aveţi o discuţie foarte dură cu ele. Spuneți-le: “Poate că nu am fost clară, dar eu sunt încântată să devin mamă şi nu vreau să aud nici un cuvânt negativ despre sarcina mea”. Și dacă mai auziți un singur cuvânt negativ, luați e-mail-urile lor și mergeți la director. Spuneți că nu vă face nici o plăcere să vă dați demisia în felul acesta, dar nici o altă femeie însărcinată nu trebuie să treacă prin hărţuirea de care aveţi parte dumneavoastră.
Acest articol nu este menit să promoveze sfaturile lui Emily Yoffe, pe care le-aş evita în majoritatea cazurilor. Dar comentariile sale evidenţiază un realitate importantă şi de multe ori nerecunoscută, și anume cvasi-identitatea între “dreptul de a alege” și alegerea avortului.
Emily Yoffe nu este creştină şi nu este pro-viaţă. De fapt, ea se definește ca “un susținător înfocat al dreptului la avort” (deşi tot ea spune că “ în mod inevitabil avortul este o alegere tristă şi dureroasă”). Fostă colaboratoare la revista liberală The New Republic, Yoffe a combătut discursul pentru-viaţă în diverse articole anterioare. Dar cel puţin are onestitatea intelectuală să afirme că uneori “dreptul de a alege” al unei femei poate să însemne și că aceasta alege să nască copil şi nu să facă avort. Ceea ce nu este puțin pentru atitudinea susținătorilor avortului.
Faptul că Emily Yoffe a simțit nevoia să răspundă la această scrisoare demonstrează că în mişcarea feministă modernă “pro-alegere” înseamnă de fapt “pro-avort”. Căci alegerea de a nu avorta copilul nenăscut nu este considerată și nu este respectată.
“Dreptul de a alege” a fost pur şi simplu un eufemism util pentru a determina pe oameni să facă abstracție de realitatea ştiinţifică a vieții intrauterine a copilului, să-și pună între paranteze conștiința și să acceptă legalizarea avortului. Cu timpul, presiunea socială a devenit presiune politică. Ca și în alte țări, s-a văzut însă că în cele din urmă “alegerea” dispare, iar avortul rămâne “cea mai bună opţiune” pentru un “tată” abuziv, pentru interesul financiar al angajatorilor, pentru un stat și o societate care nu vor să se ocupe de probleme dificile.
Pe scurt, pentru toată lumea, dar nu și pentru mamă şi copilul ei.
Adaptare după LifeSiteNews.
0 comments:
Trimiteți un comentariu