Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 4 / Însărcinată la 42 de ani: cum a schimbat o sonogramă decizia unei mame de a avorta

marți, 19 iunie 2012

| | |
Proiectul privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere în criza de sarcină prevede prezentarea examinării fotografice a sarcinii. Aceasta nu o obligă în nici un fel pe mamă. Dar cei care se opun proiectului de lege vor ca nicio mamă care este indecisă să nu aleagă să păstreze copilul. Ceea ce îi interesează, de fapt, nu este starea și sănătatea mamei, posibilitatea unei decizii informate, ci cât mai multe avorturi. De ce oare urăsc darul vieții, când este atât de minunat?


Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia! Citiți aici textul proiectului.


Însărcinată la 42 de ani: cum a schimbat o sonogramă decizia unei mame de a avorta




Într-o mărturie profundă despre folosul și puterea ecografiilor în criza de sarcină, o vizitatoare a site-ului parenting.com relatează cum a reuşit să ducă la bun sfârşit prima ei sarcină, şi aceea neaşteptată, la vârsta de 42 de ani, după ce s-a luptat cu tentaţia de a face avort.

“Nancy” are două fete pe care ea şi soţul ei le-a adoptat din China după ani întregi de tratamente de fertilitate eşuate, care i-au lăsat totuşi fără niciun copil, la o vârstă de aproape 40 de ani. ”Niciunul dintre noi nu a fost adeptul poziției că trebuie să avem doar un copil care să fie genetic al nostru ... Cumva soluţia adopţiei chiar ni se potrivea, şi întotdeauna am fost mândră de mixtura rasială a familia noastre“.

Când, la câţiva ani după ce a adoptat al doilea copil, a aflat că este însărcinată, Nancy a fost incapabilă să împartă bucuria spontană a ginecologului ei, care exclama că sarcina ei este un miracol şi a propus să deschidă o şampanie. În acel moment, spune ea, s-a simţit nepregătită să aibă grijă de un al treilea copil, care ar fi primul ei nou-născut, deoarece ambele fete au fost adoptate la o vârstă mai mare decât cea a nou-născuţilor.

„Bea, în vârstă de doi ani, încă se trezeşte de câteva ori pe noapte”, scrie ea. „De câte ori mă târăsc din pat ca să o linişesc, nu pot să nu mă gândesc cât de greu trebuie să fie cu un nou-născut. Cum voi putea, îmbătrânind, să am grija de un bebeluş?”

Soţul ei, John, îi împărtăşea neliniștea interioară în privinţa sarcinii. Amândoi simţeau că familia lor este completă şi că un copil biologic însemna acum „o intruziune, o extensie ciudată” la familia lor multiculturală.

În ciuda convingerii ei că avortul este “ceea ce trebuie să facă”, când a căutat un sprijin a observat “ezitare” şi „tensiune” pe feţele prietenelor ei care făcuseră deja avorturi.

În cele din urmă, consultul în vederea avortului, de la clinica de avorturi, a reprezentat punctul de cotitură pentru ea.

“După două minute de conversaţie am știut că nu sunt în stare să trec printr-un avort“, scrie Nancy. ”Poate nu am fost niciodată. Mă uit la sonogramă şi rămân şocată văzând că bebeluşul are braţe şi cap“. Cu patru săptămâni în urmă, în cabinetul doctorului meu ginecolog, arăta ca un bob de orez. Ies la lumina zilei şi realizez că am un alt copil”.

Două săptămâni mai târziu, relatează ea, împacheta hăinuţe vechi să le dea de pomană, dar Roma, una dintre fetiţe, a început să protesteze că trebuie să păstreze câteva dintre ele pentru bebeluş. Încă nu îi spusese fetiţei de copil!

“Totul o să fie bine. Mai mult decât bine”, a concluzionat. “Sunt binecuvântată? Eu aşa cred”.

În timp ce poveşti similare se repetă de mii de ori pe an în centrele Crisis Pregnancy din întreaga ţară, nu toate femeile sunt îndeajuns de norocoase să aibă şansa să vadă o ecografie odată ce intră pe uşile unei clinici de avorturi. Cel puţin 24 de state din SUA au legislaţie care reglementează folosirea ecografiilor atunci când este vorba despre avort, dar formele de prezentare variază foarte mult.

O lege promulgată recent în statul Virginia cere femeilor care vor să avorteze să facă o ecografie cu cel puţin 24 de ore înainte de avort şi le oferă posibilitatea să vadă această ecografie. Pe de altă parte, în Arkansas, medicilor li se cere doar să o informeze pe femeie că are dreptul să vadă ecografia dacă aceştia vor să folosească ecograful în timp ce fac avortul.

Oponenţii unei asemenea legislaţii susţin că femeile care vin la clinică să facă un avort au luat deja o decizie şi nu au nevoie de informaţii suplimentare.

Cu toate acestea, în conformitate cu organizaţia Americans United for Life (Americanii uniţi pentru viaţă), o organizaţie pro-vita care a fost în fruntea sprijinirii legislaţiei privind ecografiile, povestea lui Nancy este doar una dintre multele istorisiri convingătoare, care demonstrează impactul puternic pe care ecografiile pot sa îl aibă asupra deciziei unei femei, chiar și atunci când ele sunt prezentate la o clinică de avorturi.

“Mamele cunosc puterea unei ecografii”, spune purtătoarea de cuvânt a AUL, Kristi Hamrick, pentru LifeSiteNews.com. “Femeile, când îşi văd copilul nenăscut, pot simţi o iubire şi o legătură extraordinară cu ei, şi aceasta le influenţează decizia.”


Adaptare după LifeSiteNews.




Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.