Cum să reacţionăm faţă de cei nedrepţi? - Patriarhul Pavle al Serbiei ( † 15 noiembrie 2009)
„Noi, dacă voim să fim oameni şi creştini, nu trebuie să ţinem seama de cum se
poartă alţii, ci suntem datori să preţuim principiul evanghelic care spune că
fiecare în parte suntem ca o celulă într-un trup. Dacă acea celulă devine
canceroasa, ea va primejdui întregul organism. Se înţelege, nu generalizam
niciodată, nu putem spune că toţi sârbii sunt buni, iar ceilalţi rai. Asta nu!
Şi printre noi sunt oameni de tot felul. Dar îi avem în vedere acum pe cei ce
dau tonul şi conduc, care dau identitatea poporului nostru ca popor al lui
Dumnezeu. Dintre aceştia, cei care au făcut rele cu adevărat sunt datori să se
cerceteze pe sine. Fără a ţine seama de cum se poartă alţii, noi trebuie să
rămânem pe această cale a Evangheliei, care până astăzi a fost şi calea noastră
naţională.
Deseori pomenesc
cuvintele lui Marko Milianov ca «vitejia înseamnă a te apăra de duşmani, iar
omenia este a-i apăra pe duşmani de tine.» Asta nu înseamnă să zicem oricui:
«Vino, frate!» – noi să-l îmbrăţişăm, iar el să ne ucidă. Creştinismul nu
propovăduieşte o astfel de dragoste faţă de duşmani. Nu vorbim acum de o
purtare sentimentală, ci despre purtarea evanghelică care trebuie să ne
îmboldească să rămânem Oameni. Cu alte cuvinte, cum se spune în popor: «Când ai
o puşca-n mâna, să am şi eu una, şi-apoi să fie după voia lui Dumnezeu şi după
norocul viteazului!» Dar dacă celălalt nu are puşca-n mâini, dacă-i
neputincios, atunci cu nici un preţ să nu-i scoţi ochii, să nu-i tai capul, să
nu-l măcelăreşti!…
Nu există pe lume nicio
pricină care să ne îngăduie sau să ne îndreptăţească să ne purtăm aşa,
indiferent de cum se poartă alţii cu noi. Oricine face astfel de lucruri este
un ticălos. Iar noi, oare nu vom fi la fel dacă vom răspunde cu aceeaşi monedă?
Noi suntem oameni,
poporul lui Dumnezeu care trăieşte aici şi, dacă oameni vom fi cu toţii,
pământul nu ne va fi neîncăpător. Dacă însă vom fi ne-oameni, negreşit ne va fi
mereu strâmt, chiar dacă am rămâne numai doi pe lume”.
Apostolul Pavel zice:
«Cât ţine de voi, pace să aveţi cu toţi oamenii.» Se-nţelege, dacă puterile
mele sunt să duc treizeci de kilograme şi-mi pui chiar şi-o jumate de kilogram
în plus, atunci o să cad, n-o să mai pot căra nimic. Despre asta-i vorba. Nici
Dumnezeu nu cere mai mult de la noi. Dar nici mai puţin.
Sfântul Vasilie cel Mare
zice:«Să nu căutaţi cele mai presus de puterile voastre, dar nici să nu vă
mulţumiţi cu cele ce sunt sub puterile voastre.» Trebuie să punem în balanţă
de-o parte puterile noastre, iar de cealaltă parte faptele noastre, şi dacă
vedem că avem nevoie de mai multe puteri, atunci ne va ajuta Cel Atotputernic.
De nu ne-ar fi ajutat El vreme de cinci sute de ani de robie, nimic n-ar mai fi
rămas din sârbi.
Trebuia doar să-ţi
schimbi credinţa şi-ai fi dobândit toate drepturile! Dar înaintaşii noştri
ştiau că astfel ar fi pierdut nemăsurat mai mult decât ar fi dobândit. Cât de
greu a fost să supravieţuieşti în aceste cinci veacuri!
Domnul nu se uită la
faţa omului, ci la faptele lui. Iar noi, dac-am fi lucrat după dreptatea şi
după adevărul lui Dumnezeu şi-am fi urmat numai cele sfinte şi cinstite, n-am
fi ajuns niciodată în situaţia ăsta şi-am fi trăit cu toţii o viaţă mai bună.
Şi tot în acest chip putem să ieşim din necazurile în care ne aflăm acum. [...]
Dacă ne-am ţine cu toţii de dragoste, acest pământ ar fi rai. Măcar dacă ne-am
ţine de ceva mai mic decât dragostea – căci dragostea este legătura
desăvârşirii – măcar dacă ne-am ţine de principiul «ceea ce vă doriţi vouă,
aceea să faceţi altora, iar ceea ce nu vă doriţi vouă, nu faceţi nici altora» –
atunci vom vedea că pământul, chiar dacă n-ar fi un rai, totuşi ar fi mai
aproape de rai. Dar când noi facem tocmai pe dos, iată unde ajungem”.
Fragment preluat din
articolul: Strigătele
în pustiu ale Patriarhului Pavle. Lecţiile neauzite ale unui om evenghelic şi
nemeritat. Cum să reacţionăm faţă de cei nedrepţi? - Război întru Cuvânt.
0 comments:
Trimiteți un comentariu