Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru femeile aflate în criză de sarcină

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA  DEPUTAŢILOR                                                  SENAT

LEGE

privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină

Preambul

•Având în vedere următoarele texte de lege din legislaţia naţională:

Art. 6 din Legea 46/2003 Legea drepturilor pacientului, care prevede că "pacientul are dreptul de a fi complet informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente Ia procedurile propuse";

Art. 1 alin. 3 din Constituţia României, care prevede principiul imperativ al garantării valorilor supreme reprezentate de  demnitatea omului, drepturile     şi libertăţile acestuia, Iibera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea;

Art. 22 alin. 1 din Constituţia României, care consacră principiul imperativ al garantării dreptului Ia viaţa ;

Art. 23 alin.1 din Constituţia României, care consacră principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei al siguranţei persoanei;

Art. 24  alin. 1 din Constituţia României, care consacră principiul absolut al garantării dreptului Ia apărare;

Art. 26 alin. 2 din Constituţia României, care stipulează principiul imperativ  al dreptului persoanei fizice de a dispune de ea insăşi, cu condiţia de a nu încălca drepturilei libertăţile altora, ordinea publica şi bunele moravuri;

Art. 29 alin. 2 din Constituţia României, care stipulează principiul garantării libertăţii de conştiinţă;

Art. 31 alin. 1 din Constituţia României, care stipulează principiul liberului acces Ia orice informaţie de interes public;

Art. 31 alin. 2 din Constituţia României, care reglementează principiul obligatoriu al informării corecte a oamenilor asupra problemelor de interes personal de către autorităţile publice ;

Art. 34  alin.  1  din  Constituţia  României, care  consacră  principiul  garantării ocrotirii sănătăţii ;

Art.  34 alin. 2 din Constituţia  României, care prevede principiul  obligatoriu al asigurării de către stat a sănătăţii publice ;

Art. 46   din   Constituţia   României,  care   reglementează  principiul   garantării dreptului Ia moştenire ;

Art. 47 alin. 2 din Constituţia României, care prevede principiul liberului acces Ia măsurile de asistenţă socială ;

Art. 48 alin. I din Constituţia  României, care stipulează principiul obligativităţii din partea părinţilor de a sigură creşterea, educaţiei instruirea copiilor;

Art. 49 alin. 1 din Constituţia  României, care prevede principiul potrivit căruia copiii beneficiază de  un  regim special de  protecţiei  de asistentă  în realizarea drepturilor lor;

Art.  57  din  Constituţia  României, care  consacră  principiul  în  temeiul  căruia fiinţele  umane  trebuie  să-şi  exercite  drepturile i libertăţile  constituţionale  cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi;

Art. 654 alin. 1, 2 şi 3 din Codul Civil, potrivit căruia "Pentru a succede trebuie neapărat că persoană ce succede să existe în momentul deschiderii  succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există";

Art. 808 alin. 1 din  Codul  Civil,  potrivit căruia "Este  capabil  de a primi  prin donaţiune între vii oricine este conceput în momentul donaţiunii";

Art. 808 alin. 2 din Codul Civil în conformitate cu care "Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput Ia epoca morţii testatorului";

Art.  7 alin. 2 din  Decretul  nr. 3111954 privitor Ia persoanele  fizice i juridice precum art. 36 din noul Cod Civil, care consacră principiul imperativ în temeiul căruia "drepturile copilului sunt recunoscute de Ia concepţie, însă numai dacă el se naşte viu";

Art. 176 alin. 1 din Codul Penal care prevede faptul că omorul săvârşit asupra unei femei gravide constituie omor deosebit de grav.

•Considerând că dreptul copilului nenăscut de a trăi este un drept fundamental  având în  vedere următoarele texte de lege din  Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U .D.O.), Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (C.E.D.O.)  din alte convenţii internaţionale Ia care România este parte:

Art. 3 din D.U.D.O., care reglementează principiul dreptului Ia viaţă, libertate şi securitate al oricărei fiinţe umane;

Art. 25 din D.U.D.O., care prevede principiul potrivit căruia orice fiinţă umană are dreptul Ia serviciile sociale necesare. Tot acest articol prevede  principiul în virtutea căruia mama copilul au dreptul la ajutori ocrotire deosebite;

Art. 29 din D.U.D.O., care reglementează principiul satisfacerii justelor cerinţe ale moralei, ordinii publice;

Art. 2 din C.E.D.O., care reglementează principiul protejării obligatorii a dreptului Ia viaţa prin lege; embrionul şi fătul nefiind exclus  de Ia această protecţie. Conform acestui articol, ţările membre ale Consiliului Europei sunt solicitate să ia măsuri adecvate pentru protejarea vieţii celor aflaţi în jurisdicţia proprie;

Art. 53 din C.E.D.O., care permite statelor membre să ofere oricui inclusiv embrionului sau fătului) o  protecţie mai bună a drepturilor omului decât  cea stabilită prin Convenţie;

Preambulul Protocolului Adiţional nr. 13  Ia C.E.D.O. încheiat Ia Vilnius Ia 03.05.2002, care prevede că "dreptul Ia viaţă reprezintă o valoare fundamentală într-o societate  democratică", drept ce  reprezintă în  concepţia europeană "o demnitate înnăscută a tuturor fiinţelor umane";

Art. 6 alin. 1 din Pactul Internaţional cu privire Ia Drepturile Civilei  Politice, adoptat  de  Adunarea  generală  a  Naţiunilor  Unite  Ia  16  decembrie  1966) reglementează faptul că "Fiecare fiinţă umană are dreptul inerent Ia viaţa. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viaţă";

1 Vo v. France, no. 53924/00, judgment of  8 July 2004, ş 78;

2 L.C.B. v. UK, judgment of 9 June 1998, ş 36;

'A., B. and C. v. Ireland, no. 25579/05, judgment of 16 December 2010, ş 222;

Art.  2  din  Convenţia  Europeană  pentru  Protecţia  Drepturilor Omului şi a Demnităţii  Fiinţei  Umane  (Convenţia  de  Ia  Oviedo,  1997)  ce  prevede că "lnteresele bunăstarea fiinţei umane vor prevala asupra intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei.";

Art. 6 din  Convenţia  Europeană  cu  privire Ia  Drepturile  Copilului,  ce reglementează principiul ocrotirii al recunoaşterii dreptului Ia viaţa al fiecărui copil principiul asigurării, în limitele posibilului, a dreptului Ia supravieţuire   şi Ia dezvoltare al copilului;

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. Prezenta lege reglementează măsuri privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină.

Art.  2.  Activităţile de  consiliere  pentru criza  de  sarcina  se  realizează în cabinetele de consiliere pentru criză de sarcină din sectorul public sau privat, constituite ca atare sau în cadrul unităţilor spitaliceşti, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Art. 3. În  sensul prezenţei legi, următoarele noţiuni se  definesc după cum urmează:

a). Criză  de  sarcină  - o conştientizare bruscă a  unei sarcini nedorite şi care ameninţă bunăstarea emoţională, fizică spirituală a unei persoane.

b). Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criză de sarcină sunt instituite în scopul  de a informa într-un cadru organizat, confidenţiali sigur, femeile însărcinate cu privire Ia riscurile avortului, Ia drepturile avantajele pe care femeile însărcinate le au conform legii, astfel încât decizia pe care o iau privind sarcina să fie în deplină cunoştinţă de cauză.

c).  Consilierea în criză de sarcină reprezintă activitatea de:

•cercetare a cauzelor care determină femeia însărcinată să ceară întreruperea voluntarii de sarcină;

•explicarea ilustrarea cu imagini foto/video a procedurii medicale de avort;

•informare cu privire Ia existenţa riscurilor complicaţiilor imediatei tardive, fizice psihice  ale  avortului  la  cerere  precum  sterilitatea,  suferinţa psihologică, sindromul post-avort etc.;

•informare asupra dezvoltării embrionarei fetale din momentul conceperii copilului  până Ia naştere, prin discuţii  prezentarea unui scurt material video,  precum şi sublinierea  faptului  că  încă  din  momentul  conceperii embrionul este o fiinţă umană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viaţă va înceta în urma procedurii medicale;

•prezentarea examinării ecografice a  sarcinii i înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil;

•explicare a alternativelor Ia avort, cum ar fi: posibilitatea de încredinţare a copilului spre adopţie, darea copilului în asistenţă maternală sau în plasament simplu, creşe cu program săptămânal, etc.;

•informare  cu privire Ia asistenţa socială, medicală, psihologică, financiară şi materială, în timpul sarcinii după naştere, furnizată de diverse instituţii de stat sau organizaţii private;

•înmânare a unei liste cu instituţii organizaţii ce oferă asistenţă sprijin, cum ar  fi:  organizaţii  non-guvernamentale, culte,  asistenta  socială  din  partea primăriilor prin Direcţia de  Asistenta Socială  Protecţia Copilului, centre maternale, etc.

d). Consilier pentru  criză de  sarcină (numit în  continuare "consilier") - reprezintă persoană de specialitate medic, psiholog său asistent social care efectuează activitatea de consiliere în criză de sarcină.

e). Certificatul de consiliere - reprezintă înscrisul oficial prin care se atestă de consilier faptul că femeia însărcinată a fost consiliată de un specialist în legătură cu decizia asupra sarcinii respective în cadrul unui cabinet de consiliere pentru criză de sarcină.

f). Perioada de gândire - reprezintă o perioadă de reflecţie şi este instituită în scopul ca femeia însărcinată să decidă în deplină cunoştinţă de cauză asupra actului de avort (întrerupere a sarcinii). Decizia de a păstra sau nu sarcina aparţine exclusiv femeii.

CAPITOLUL II

CABINETELE (CENTRELE) DE CONSILIERE PENTRU CRIZĂ DE SARCINĂ

Art.  4.  (1)  Cabinetele  (Centrele)  de  consiliere  pentru  criza  de  sarcină se înfiinţează funcţionează, potrivit prezenţei legi, în cadrul fiecărei secţii de ginecologie a unităţilor spitaliceşti de stat în fiecare clinică de obstetrică-ginecologie de stat.

(2) Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criză de sarcina se pot înfiinţa în regim privat, în afară unităţilor spitaliceşti de stat.

(3)  În  cazul  în  care  clinicile  de  obstetrica-ginecologie  de  stat  nu  dispun  de consilieri  pentru  criză  de  sarcină,  aflându-se în  imposibilitatea  de  a înfiinţa  cabinete (centre) de consiliere pentru criză de sarcină în cadrul propriilor secţii de ginecologie, acestea acestea sunt obligate să încheie contracte privind furnizarea unor astfel de servicii cu cabinete (centre) de consiliere pentru criză de sarcină înfiinţate în regim privat.

Art. 5. (1) Cabinetele private de consiliere se acreditează după o procedură care va fi stabilită de Ministerul Sănătăţii prin normele metodologice emise pentru aplicarea legii.

(2)  Se înfiinţează  în  cadrul Ministerului Sănătăţii - Registrul cabinetelor  de consiliere pentru criză de sarcină, care ţine evidenţa cabinetelor acreditate. Medicii care lucrează în secţiile de obstretica-ginecologie din unităţile spitaliceşti de stat private au obligaţia să se informeze asupra cabinetelor de consiliere acreditate, înainte de a recurge Ia procedura întreruperii sarcinii.

(3) Certificatul de consiliere eliberat de un cabinet de consiliere neacreditat este nul.

ART.  6. Cabinetul  de  consiliere  pentru  criză  de  sarcină  va  fi  condus  de  un consilier. În compunerea cabinetului de consiliere pentru criză de sarcină pot lucra mai mulţi consilieri.

Legea a fost iniţiată de un grup de 51 de deputaţi şi senatori:

Deputaţi fără grup: Giurgiu Mircia

Deputaţi PD-L:   Ardeleanu Sanda-Maria, Arion Viorel, Axenie Carmen, Barbu Sulfina, Bode Lucian Nicolae, Boiangiu Victor, Botiş Ioan-Nelu, Boureanu Cristian Alexandru, Călian Petru, Chircu Doiniţa-Mariana, Ciobanu Gheorghe, Croitoru Cătălin, Dascălu Constantin, Dobre Cristina Elena, Drăgulescu Iosif Ştefan, Dugulescu Marius Cristinel, Ghiţă-Eftemie Stelian, Gurzău Adrian, Hogea Gheorghe, Holdiş Ioan, Iacob Ridzi Monica Maria, Lubanovici Mircea, Marin Mircea, Novac Cornelia Brînduşa, Păduraru Nicuşor, Popoviciu Alin Augustin Florin, Postolachi Florin, Riviş-Tipei Lucian, Rusu Valentin, Spînu Teodor-Marius, Stavrositu Maria, Stoica Mihaela, Surpăţeanu Mihai, Şandru Mihaela Ioana, Tabără Valeriu, Toader Mircea-Nicu, Turcan Raluca, Udrea Elena Gabriela, Uricec Eugen Constantin, Voinescu-Cotoi Sever

Deputaţi PSD:     Neacşu Marian

Deputaţi Mino.:  Ganţ Ovidiu Victor, Ibram Iusein, Mircovici Niculae, Păun Nicolae, Popov Duşan, Zisopol Dragoş Gabriel

Senatori PD-L:    Boagiu Anca-Daniela, David Gheorghe, Popa Mihaela

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.