tag:blogger.com,1999:blog-14804953398490729662024-03-15T12:30:20.211+02:00Vremuri vechi si noiNu contează anii din viaţa ta, ci contează viaţa din anii tăiVremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.comBlogger4268125tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-18397992305891773772019-09-07T22:08:00.001+03:002019-09-07T22:08:44.571+03:00Predica la Nașterea Maicii Domnului -- Sfântul Ioan Maximovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/09/18800.jpg?itok=d8eMc7nd" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="431" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/09/18800.jpg?itok=d8eMc7nd" width="518" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
10, 38-42; 11, 27-28</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele
Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria,
care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis:
Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să
slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a
zis: Marto, Marto, te îngrijeşti și pentru multe te silești, dar
un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales,
care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din
mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care
Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis:
Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-l păzesc pe el.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Ioan Maximovici</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Naşterea Maicii Domnului</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cât
s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut!” (Psalmi 103, 25), exclama încă în vechime Psalmistul.
Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia),
prin care s-au făcut toate?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
alt psalm se spune: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit
şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmi 32, 6). Iar
Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: „La început era
Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi
fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 1-3).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înţelepciunea
lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut
de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui
Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: „Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am
văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1,
14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşadar,
Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui
Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi
„înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa
Sfântul Apostol Pavel: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii
caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel
răstignit..., puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu”
(I Corinteni 1, 22-24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiul
lui Dumnezeu Se numeşte Cuvântul şi înţelepciunea lui Dumnezeu
pentru că Dumnezeu-Tatăl pe toate le săvârşeşte prin Fiul Său.
În acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ni Se vesteşte prin
faptele Sale şi prin El [Fiul] s-a arătat în diversitatea ei
înţelepciunea lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înţelepciunea
lui Dumnezeu s-a manifestat prima oară la crearea lumii văzute şi
nevăzute. Noi vedem acum lumea ajunsă la starea păcătoasă, după
ce şi-a pierdut bunătatea dintru început, dar lumea este minunată,
chiar şi stricată de păcat şi răsfrânge în ea înalta
înţelepciune a Creatorului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vom privi cerul, vom vedea mişcările armonioase ale luminătorilor
cereşti, totul se mişcă după legi veşnice, date naturii de
Ziditor, la facerea ei. Dacă vom privi în jurul nostru, în fiecare
plantă, în fiecare animal, chiar şi în oricare pietricică vom
vedea înţelepciunea Celui ce le-a zidit!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiecare
vietate, până la cele mai mici insecte, este înzestrată cu toate
însuşirile necesare pentru supravieţuirea, apărarea şi
dezvolarea vieţii sale şi pentru înmulţirea speciei. Fiecare corp
însufleţit şi neînsufleţit din natură este compus din particule
minuscule, distribuite armonios, care alcătuiesc o zidire minunată,
o ţesătură graţioasă a Marelui Artist şi Ziditor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne uităm în noi înşine, ce combinaţie minunată şi înţeleaptă
a nevăzutului cu văzutul alcătuim! Prin trupul nostru aparţinând
lumii zidite, noi alcătuim cea mai meşteşugită zidire, în care
fiecare celulă îşi are menirea ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
cât ştiinţa pătrunde mai adânc în tainele naturii, cu atât
devine mai evident că natura este zidirea unei preamăreţe
înţelepciuni şi cu atât mai sus se înalţă ochiul minţii
noastre, în cunoaşterea Creatorului său.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
înalta înţelepciune a lui Dumnezeu mărturiseşte cu deosebire
duhul nostru cel după asemănarea lui Dumnezeu, care-l înalţă pe
om deasupra pământului şi a mării vieţii acesteia şi ne dă
putinţa să ne împărtăşim chiar şi în viaţa aceasta de
puterile înaltului...</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
acestea le avem chiar şi acum, în starea noastră păcătoasă, a
omului căzut, supusă stricăciunii naturii. Cum a fost, dar,
frumuseţea şi bunătatea lumii la zidirea ei!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Încântat
de propria frumuseţe, primul dintre îngeri, Luceafărul de
dimineaţă, s-a mândrit şi dorind să se facă deopotrivă cu Cel
Preaînalt, a căzut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a pizmuit
pe omul creat şi l-a ademenit să încalce porunca lui Dumnezeu.
Păcătuind Adam, cel întâi zidit, o dată cu el întreaga omenire
s-a lipsit de slava şi de cinstea ei cea dintru început.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mintea
omului s-a întunecat, voinţa i-a slăbit, simţurile i s-au
întinat. Omul s-a lipsit de comuniunea harică cu Dumnezeu, Izvorul
vieţii, şi a devenit muritor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pierzând
omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare în întreaga lume, căci
urmările păcatului s-au simţit peste tot. Întreaga lume a devenit
stricăcioasă şi păcătoasă. Natura, începând cu animalele, a
început să-i facă rău omului, iar omul, înlăuntrul său, era
chinuit de despărţirea de Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Însă
Preaînţeleptul Dumnezeu, încă înainte de zidirea lumii, nu numai
că a prevăzut căderea omului pe care urma să-l zidească, dar a
şi hotărât dinainte cum să-l îndrepteze, înainte ca lumea să
fie zidită. În Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte rânduit că a
doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om şi
va lua asupra Lui păcatele lumii, îndreptând greşeala lui Adam.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nimănui
nu i-a fost dezvăluit leacul pregătit pentru boala omenească;
hotărârea Sfatului Sfintei Treimi a rămas o taină pentru întreaga
lume zidită. Trebuia pregătit pe pământ un adăpost vrednic să-l
primească pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma să Se întrupeze.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
neamul omenesc stricat de păcat trebuia găsit un vas nepângărit,
în care să Se coboare Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate
le-a zidit şi cu trupul primit, să Se sălăşluiască printre
oameni, El însuşi devenind om.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
multe veacuri a fost nevoie ca să se pregătească împlinirea
preaînţeleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. Şi a apărut o
Fecioară Curată, vrednică a deveni Maica după trup a Aceluia prin
Care s-au făcut cerul şi pământul şi prin Care urmau să se
împlinească cele dinainte hotărâte de Preaînţeleapta Treime,
pentru mântuirea lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
a venit plinirea vremii (Galateni 4, 4) şi a venit sorocul ca să Se
întrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pământ, taina minunatului Sfat al
Sfintei Treimi a fost dezvăluită de Dumnezeu Arhanghelului Gavriil,
care a fost trimis în Nazaret să-i binevestească Preacuratei
Fecioare Maria despre naşterea Mântuitorului lumii, ce avea să se
petreacă de la ea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfatul
cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se înfăţişă
Preacuratei, vestindu-i: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Vei naşte
Fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui
Preaînalt se va chema” (Luca 1, 28-32).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">S-a
tulburat smerita copilă auzind această prevestire. De la vârsta de
trei ani ea se afla la templu, fiind dată de părinţi şi petrecând
necontenit în rugăciune, a fost crescută în Sfânta Sfintelor,
unde a auzit glasurile locuitorilor cereşti, dar cu toate acestea
n-ar fi putut gândi să devină Maica Răscumpărătorului, dând în
acelaşi timp şi făgăduinţa de a rămâne Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema” - rosti îngerul, răspunzându-i la
întrebarea: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de
bărbat?”. „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
- răspunse Maria cu smerenie şi cu supunere faţă de voia lui
Dumnezeu (Luca 1, 35-38).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Se
sălăşlui în Maria. Cel pe Care cerul şi cerurile cerurilor nu-L
încap (III Regi 8, 27; II Paralipomena 6, 18), Căruia Cerul îi
este scaun şi pământul aşternut picioarelor (Isaia 66, Fapte 7,
49), Şi-a ales ca sălaş o Fecioară, din pântecele ei făcându-Şi
Prestol şi pântecele ei mai mult decât cerurile lărgindu-l. „Mai
întinsă decât cerurile” s-a făcut Fecioara Maria.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Peste
nouă luni ea a născut un Fiu, pe Dumnezeu arătat în trup. „Taina
cea ascunsă din veac şi de îngeri neştiută, prin Născătoarea
de Dumnezeu, Dumnezeu Se arătă pe pământ, în unire neamestecată
întrupat”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Însă
Fecioria Maria şi întruparea, prin ea, a Fiului lui Dumnezeu au
rămas o taină pentru diavol, până când Domnul nu a împlinit
lucrarea mântuirii noastre. „Primind de bunăvoie pentru noi
crucea asupra Sa”, suferind moarte şi înviind din morţi, Domnul
Iisus Hristos a dăruit viaţă neamului omenesc şi i-a deschis
Raiul care fusese pecetluit [pentru el].</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Întrupându-se
din Fecioara Născătoare de Dumnezeu, „Adam s-a chemat, Eva s-a
slobozit, blestemul s-a sfârşit, moartea s-a omorât şi noi am
înviat”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Împreună
cu omul, întreaga lume este izbăvită de stricăciune,
pregătindu-se de acum pentru ziua când lumea va fi curăţată prin
foc, când toată făptura va fi slobozită de robia stricăciunii,
când cerul cel nou şi pământul cel nou vor dezvălui zidirea lui
Dumnezeu în toată frumuseţea şi bunătatea ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
este sfărâmată uneltirea răutăţii diavoleşti şi Ziditorul
lumii, cu înalta Sa înţelepciune, le îndreaptă pe toate după
voia Sa pentru binele întregii făpturi. Aşa cum Dumnezeu a creat
la început lumea prin Cuvântul Său, adică prin Fiul Său, la fel
prin Fiul lui Dumnezeu lumea este renăscută după căderea în
păcat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
Cel prin care s-a arătat înţelepciunea lui Dumnezeu în zidire,
tot prin Acela s-a descoperit înţelepciunea lui Dumnezeu şi în
restaurarea lumii distruse de păcat şi în întoarcerea bunăvoirii
lui Dumnezeu asupra lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, Fiul lui Dumnezeu este numit înţelepciunea lui Dumnezeu sau,
în greceşte, Sophia, pentru că prin El noi L-am cunoscut şi îl
cunoaştem pe Preaînţeleptul Dumnezeu. Iisus Hristos pentru noi S-a
făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi
răscumpărare (I Corinteni 1, 30).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Preacurata
Fecioară, prin care S-a întrupat Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Ziditorul şi Mântuitorul nostru, ca să ne dăruiască viaţa
veşnică, a fost scara pe care Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi
a devenit pentru noi puntea pe care urcăm la cer.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
mult înainte de întruparea lui Hristos au prevestit despre ea
proorocii, cei care profeţeau venirea lui Mesia. Profetul Iezechiel
o vede ca pe o poartă închisă la răsărit, prin care trece Domnul
şi care rămâne închisă, ceea ce înseamnă că până la
naştere, în timpul naşterii şi după naştere, Maria a rămas
Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Profetul
Daniel, tâlcuind misteriosul vis al lui Nabucodonosor, o
preînchipuie ca pe un munte feciorelnic din care o piatră se
desprinde de la sine, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti, şi
umple pământul, ceea ce iarăşi înseamnă naşterea fără de
sămânţă şi neprihănită a lui Hristos din Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată,
Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele
lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu” (Isaia
7,14; Matei I, 23).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Strămoşul
Iacov a văzut în vechime în vis o scară sprijinită pe pământ,
al cărei vârf ajungea la ceruri şi care o preînchipuia pe cea
prin care S-a pogorât pe pământ Fiul lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Regele
David, Psalmistul, o cântă ca pe o Regină aşezată de-a dreapta
Regelui, îmbrăcată în veşminte de aur şi împodobită, a cărei
întreagă slavă se află înlăuntrul ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
înţeleptul Solomon vorbeşte despre ea în Cartea Pildelor ca
despre Casa înţelepciunii: „înţelepciunea şi-a zidit casă
rezemată pe şapte stâlpi” (Pilde 9,1). Iar casa în care S-a
sălăşluit Preaveşnica înţelepciune la întrupare este tocmai
Preacurata Fecioară Maria.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Stâlpii
acestei case sunt virtuţile ei. La popoarele orientale din vechime,
cifra şapte simboliza desăvârşirea şi cei şapte stâlpi ai
casei închipuie desăvârşirea în bine a Maicii Domnului. De
aceea, în icoane este reprezentată înţelepciunea lui Dumnezeu -
Fiul lui Dumnezeu pe tron, ca şi cum S-ar afla într-o clădire
aşezată pe şapte stâlpi, care o închipuie pe Preacurata Sa
Maică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deasupra
sunt şapte arhangheli, de amândouă părţile stau şapte prooroci
cu suluri de hârtie acoperite cu profeţii despre Maica Domnului,
iar dedesubt sunt numele celor şapte virtuţi. Cifra şapte repetată
de multe ori închipuie desăvârşirea duhovnicească a Preasfintei
Fecioare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astăzi,
când cântăm „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a
vestit bucurie întregii făpturi”, se chiverniseşte Casă
pământeană pentru înţelepciunea Cea veşnică, se pregăteşte
lăcaş pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru
mântuirea neamului omenesc....</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
întâmpinarea Lui se zideşte o Cămară însufleţită, o Biserică
sfinţită, în care Se va sălăşlui Cuvântul lui Dumnezeu Cel
dinainte de veci, coborât pe pământ, pentru ca de aici să înceapă
rezidirea lumii, ca să unească din nou cerul cu pământul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne bucurăm, aşadar şi să ne veselim de Naşterea Alesei de
Dumnezeu Prunce Maria, să o lăudăm pe cea mai cinstită decât
oştirile cereşti, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu,
Casa înţelepciunii dumnezeieşti, să dăm cinstirea cuvenită
drepţilor ei părinţi şi împăratului veacurilor, Celui
Nestricăcios, Nevăzutului, Singurul Dumnezeu Preaînţelept, prin
Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava în vecii
vecilor (I Tim. 1, 17). Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Cindao,
1948)</span></span></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/predica-la-nasterea-maicii-domnului-sfantul-ioan-maximovici" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-24274679513600364642019-08-31T22:25:00.000+03:002019-08-31T22:25:17.572+03:00Predica la Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) -- Pr. Cleopa Ilie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/08/duminica_a_xi-a_dupa_rusalii_-_pilda_datornicului_nemilostiv_1.jpg?itok=fd2qFpZK" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="375" data-original-width="480" height="500" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/08/duminica_a_xi-a_dupa_rusalii_-_pilda_datornicului_nemilostiv_1.jpg?itok=fd2qFpZK" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
18, 23-35</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului
împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi,
începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de
talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a
poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte
are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi,
sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă
şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia,
milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu
el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl
sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce
era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi
îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în
închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând
cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus
stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul
său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am
iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai
milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă
de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna
chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi
Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu
va ierta greșelile fratelui său, din toată inima.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Pilda
datornicului nemilostiv</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfânta
și dumnezeiasca Evanghelie de azi ne arată datoria de a ierta pe
cei ce ne greșesc. Domnul nostru Iisus Hristos, ne învață că
toată Legea și proorocii, se reazemă pe două porunci, adică să
iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru (Matei 22, 37-40). Mila
este una din faptele bune care izvorăște din dragoste, după
mărturia Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Dragostea se
milostivește” (I Corinteni 13, 4). Cine nu are milă de fratele
său este semn că acela nu are dragoste și petrece în întunericul
urii de frați (I Ioan 2, 9-11; 4, 20).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dragostea
lui Dumnezeu către noi se aseamănă cu dragostea părinților
pentru fiii lor (Deuteronom 1, 37-45; Isaia 49, 15; 66, 13). Precum
un tată și o mamă bună își iubesc pe fiii lor și, ori de câte
ori ar greși ei, dacă se întorc și cer iertare, îi iartă și îi
mângâie, așa este și dragostea lui Dumnezeu spre noi, care suntem
fiii Săi (Ioan 1, 12) și așa ni se cuvine să fim cu dragostea și
cu mila față de cei ce ne greșesc nouă. Mântuitorul nostru Iisus
Hristos, fiind pironit pe cruce, S-a rugat pentru cei ce L-au
răstignit spunând: „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac.“
(Luca 23, 34).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
faptele bune de le va avea cineva, dacă nu are dragoste, nu are
nimic (I Corinteni 13, 1-2). Fiul lui Dumnezeu venind în lume, din
nemărginita Sa bunătate, cu dragoste și milă pentru noi (Efeseni
3, 18-19), a desființat deosebirea între vrăjmași și prieteni și
ne-a dat poruncă să iubim pe vrăjmașii noștri, să binecuvântăm
pe cei ce ne blestemă, să ne rugăm pentru binele celor ce ne
vatămă și ne prigonesc și să facem bine celor ce ne urăsc
(Matei 5, 44). După mărturia acestei învățături nu avem voie să
urâm pe nimeni, ci pe toți cei ce ne greșesc să-i iubim și să
le iertăm greșelile, chiar dacă ne-ar face cel mai mare rău.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne aducem aminte că Dumnezeu din a Sa nemărginită bunătate „plouă
peste cei drepți și peste cei nedrepți, și răsare soarele Său
peste cei buni și peste cei răi“ (Matei 5, 45). De aceea suntem
și noi datori a face bine tuturor și a ierta greșelile celor ce ne
greșesc (Matei 6, 12; I Tesaloniceni 5, 15), purtând neputințele
altora (Galateni 6, 2; Efeseni 4, 2). Așa ne îndeamnă și Sfântul
Apostol Pavel, zicând: „Fiți buni între voi și milostivi
iertând unul altuia, precum și Domnul v-a iertat vouă, în
Hristos“ (Efeseni 4, 32). În alt loc zice: „Îngăduiți-vă
unul pe altul, iertând unul altuia; iar dacă cineva are vreo
plângere împotriva cuiva, după cum Hristos v-a iertat vouă,
așișderea iertați și voi“ (Coloseni 3, 13).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Așadar,
frații mei, aducându-ne aminte de iubirea lui Dumnezeu față de
noi, care pururea greșim înaintea Lui, să ne silim și noi după a
noastră putere să iertăm întotdeauna pe cei ce ne greșesc nouă
(Ioan 13, 34). Dragostea de Dumnezeu nu se poate arăta între noi
fără de iubirea dintre noi și fără iertarea celor ce ne greșesc
nouă (I Ioan 3, 17; 4, 20-21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ascultăm acum pe Sfântul Efrem Sirul, care, vorbind despre iertarea
celor ce ne greșesc, de care atârnă și iertarea păcatelor
noastre, zice așa: „Bine a zis Domnul: că sarcina Mea este
ușoară! Că ce greutate și ce osteneală este a lăsa noi fratelui
nostru greșelile cele ușoare și de nimic vrednice, spre a ni se
ierta și nouă cele ale noastre." Și mai departe zice: „Nu
am zis să-Mi aduceți bani, sau țapi, sau post, sau priveghere, ca
să ziceți: Nu am sau nu pot! Ci ceea ce este lesnicios și ușor și
scurt ne-a poruncit, zicând: Tu iartă fratelui tău greșelile lui
și Eu îți iert pe ale tale! Tu însă nici greșelile nu ierți,
poate puțini bani doi sau trei dinari, iar Eu nenumărați talanți
îți dăruiesc ție. Tu nu mai ierți nimic dăruindu-i, iar Eu îți
dau ție vindecare și împărăție îți dăruiesc. Și darul tău
atunci îl primesc când te împaci cu cel ce îți vrăjmășește
ție, când nu ai vrajbă asupra cuiva întru mânia ta. Când ai
pace și dragoste către toți, atunci rugăciunea ta este bine
primită și prinosul tău bine plăcut și casa ta este blagoslovită
și tu ești fericit. Dacă tu cu fratele tău nu te împaci, cum
ceri iertare de la Mine?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cuvintele
Mele le calci și ceri iertare de la Mine? Eu, Stăpânul tău îți
poruncesc și tu nu iei aminte? Apoi cum îndrăznești să aduci
către Mine rugăciune și jertfă? Căci precum tu îți întorci
fața de către fratele tău, așa și Eu despre rugăciunea ta și
de la darul tău voi întoarce ochii Mei" (Cuvânt pentru
dragoste, tom III, pag. 31-33, M-rea Neamț, 1823).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeiescul
părinte Isaac Sirianul, conglăsuind cu Sfântul Efrem, arată că
nu primește Dumnezeu rugăciunea noastră, dacă noi avem ură și
nu vom ierta pe cei ce ne greșesc nouă, că iată ce zice: „Sămânță
pe piatră este rugăciunea celui ce are pomenire de rău asupra
fratelui său" (Cuvânt 58, pag. 297, Mănăstirea Neamț,
1818). Așadar, frați creștini, să luăm aminte cu toată frica de
Dumnezeu la cuvintele acestor sfinți părinți, care se reazemă pe
cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis în Sfânta
Sa Evanghelie: „De veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta
și vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor
greșelile lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu va ierta vouă
greșelile voastre“ (Matei 6, 14-15).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Frații
mei, dacă credem că acestea sunt cuvintele și poruncile
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și că niciodată gura Lui nu
poate să spună neadevăr, El fiind ființa adevărului, apoi să ne
dăm seama că niciodată nu vom primi iertarea de la Dumnezeu, atâta
vreme cât vom fi învrăjbiți cu oamenii și „nu vom ierta din
toată inima păcatele și greșelile fraților noștri" (Marcu
11, 25). Nimeni să nu creadă că, cu darurile sale sau cu slujbele
ce le dă la sfânta biserică, se va putea împăca cu Dumnezeu și
va lua iertare de păcatele sale, mai înainte de a se împăca și a
se ierta cu cei ce au fost învrăjbiți.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acest
adevăr ni-l arată Însuși Hristos Domnul când zice în Sfânta
Evanghelie: “De-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți
vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău
înaintea altarului și du-te de te împacă cu fratele tău, apoi
vină și adu darul tău“ (Matei 5, 23-24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
numai darul nostru nu-l primește Dumnezeu mai înainte de a ne
împăca cu aproapele nostru, ci nici rugăciunea noastră n-o
primește că zice: „Când stați de vă rugați, iertați tot ce
aveți asupra cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă
ierte vouă greșelile voastre“ (Marcu 11, 25). Același lucru ne
învață Mântuitorul și în rugăciunea domnească Tatăl nostru,
pe care o rostim zilnic, dimineața și seara: „Și ne iartă nouă
greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri“
(Matei 6, 12). Dacă nu iertăm noi mai întâi pe frații noștri,
nici Tatăl nostru ceresc nu ne va ierta păcatele noastre. Iertarea
este o condiție obligatorie pentru mântuirea omului, a lumii
întregi. Iertarea stă la temelia păcii din inimă și a
cunoștinței fiecăruia dintre noi. Iertarea salvează familia de
divorț și distrugere, salvează rudele de ceartă și judecăți,
salvează lumea de războaie, de ură și de moarte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Însă
nimic nu-i mai greu pentru noi oamenii decât să iertăm pe cei ce
ne-au jignit, ne-au defăimat sau ne-au păgubit. Pentru un cuvânt
de ocară, pentru un lucru de nimic, pentru o mică pagubă, unii
creștini trăiesc în ceartă, și chiar înjură, ani de zile. Ba
ajung la judecată și la fapte de răzbunare, încât nici preotul
din parohie, nici rudele, nici bătrânii satului, nici boala și
frica morții nu le înmoaie inima să se ierte, să se împace unii
cu alții. De aceea nu puțini mor certați între ei, spre veșnica
lor osândă. Că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru
mântuirea lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această
stare grea de ură și răzbunare dintre oameni, care duce pe acei
care nu iartă la moarte, o arată Hristos foarte clar în pilda din
Evanghelia care s-a citit astăzi. Împăratul care ia socoteală
slugilor sale este Împăratul Hristos care ne va judeca pe toți la
sfârșitul veacurilor. Datornicul care datorează Împăratului
ceresc zece mii de talanți este fiecare dintre noi, care datorăm
lui Hristos pocăință, lacrimi, milostenie și iertare pentru
mulțimea păcatelor pe care le-am făcut.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
în timp ce Dumnezeu, ca un tată bun, ne iartă toată datoria,
adică toate păcatele, noi oamenii nu iertăm pe cei ce ne-au greșit
puțin, ci le cerem datoria cu dobândă. Iar dacă nu ne întorc
datoria ne răzbunăm pe ei, îi dăm în judecată, le dorim răul,
nu-i iertăm până la moarte. De aceea și Dumnezeu se supără pe
cei care nu iartă pe aproapele, ci trăiesc în ură și răzbunare,
și le va zice la judecată: „Slugă vicleană, toată datoria
aceea ți-am iertat-o adică toate păcatele pentru că M-ai rugat.
Nu se cădea oare ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu
tine, precum și Eu am avut milă de tine? Și mâniindu-se stăpânul
lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată
datoria“ (Matei 18, 32-34).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Auziți
ce zice Hristos, Stăpânul vieții și al morții? Pe cei ce nu
iartă pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la judecata cea
mare de apoi, ci îi va arunca în chinurile iadului pentru vecii
vecilor. Că dacă în viață nu ne pocăim, nici nu iertăm, nici
nu facem milostenie și murim așa, nu vom avea iertare niciodată și
nimeni nu ne va mai scoate din veșnica osândă.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cea
mai mare virtute creștină este iubirea. Ea este viața noastră și
avem nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune Sfântul Evanghelist
Ioan: „Dumnezeu este iubire. Iar iertarea, împăcarea, milostenia,
cercetarea bolnavilor, primirea străinilor și altele asemenea sunt
fiicele cele mai mari ale iubirii creștine.”</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubirea
de Dumnezeu și iubirea de aproapele, sunt poruncile cele mai mari
din Sfânta Evanghelie care stau la temelia mântuirii noastre. De
felul cum vom ști să iertăm, să ajutăm pe aproapele, să răbdăm
pe toți, să facem pace, să nu ne răzbunăm, de aceasta depinde
pacea noastră, bucuria vieții noastre, mântuirea fiecăruia dintre
noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce să facă acei creștini, care își cer iertare de la cei cu care
sunt certați, dar aceia nu vor să-i ierte? Să facă ce ne învață
Sfinții Părinți. Întâi să se roage lui Dumnezeu pentru
îmblânzirea vrăjmașilor lor. Să ceară sfatul duhovnicilor lor
și să le respecte cuvântul. Apoi să-și ceară personal iertare
de la cei cu care sunt certați, prin cuvintele: „Iartă-mă,
frate, pentru toate câte ți-am greșit și Dumnezeu să te ierte!"
Iertarea să se facă cel mai bine în biserică, sau în casa unuia
dintre ei, sau în casa preotului. Dacă cearta este veche și mare,
împăcarea să se facă în prezența preotului, și să se încheie
cu o rugăciune de mulțumire și chiar cu o masă creștinească,
sau acordarea reciprocă de daruri. Dacă aproapele nu vrea să ne
ierte, să urmăm sfatul duhovnicului, să cerem iertare de trei ori
și așa, dacă nu ne mustră conștiința, ne putem împărtăși cu
Sfintele Taine. Iar dacă încă suntem tulburați și ne chinuie
gândurile de răzbunare, să amânăm Sfânta Împărtășanie, ca
să nu ne fie spre osândă. Smerenia și rugăciunea curată ne
ajută cel mai mult la împăcare. Cine urmează calea aceasta, acela
nu este departe de mântuire!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Citim
în Pateric că un călugăr tânăr s-a dus la un sihastru bătrân
și i-a spus că are vrajbă asupra cuiva și nu-l poate ierta
nicidecum. Zadarnic l-a îndemnat bătrânul la iertare, că ucenicul
nu voia să-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: „Să
spunem împreună Tatăl nostru, fiule!" Pe când ucenicul
zicea: „Și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm
greșiților noștri", bătrânul îi spuse: "Nu așa,
fiule! Ci să zicem: Și nu ne ierta nouă greșelile noastre, precum
nici noi nu iertăm greșiților noștri!" Auzind aceasta
ucenicul, a căzut în genunchi și a zis: „Iartă-mă, părinte,
că am greșit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Așa
să facem și noi, frați creștini. Să cerem iertare întâi și să
iertăm cu dragoste pe toți, ca să fim și noi iertați de Dumnezeu
pe pământ și în cer. Căci fără iertare nu avem mântuire, nici
nu putem zice Tatăl nostru.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
rugăm pe Dumnezeul dragostei și pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a
răstignit pe cruce din dragoste pentru noi, să ne împace pe toți
în numele Său, știind că dragostea nu moare niciodată! Amin.</span></span></div>
<br /><div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-xi-dupa-rusalii-despre-datoria-de-ierta-celor-ce-ne" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-62314585895539860282019-05-26T11:17:00.003+03:002019-05-26T11:17:31.655+03:00Predica la Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei) -- Părintele Dumitru Stăniloae<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/04/duminica-samarinencei_w1300_h718_q100.jpg?itok=zBlFOV42" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="345" data-original-width="480" height="460" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/04/duminica-samarinencei_w1300_h718_q100.jpg?itok=zBlFOV42" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Ioan
4, 5-42</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar,
aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era
acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie,
S-a așezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci
a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi
să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să
cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti
iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă?
Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi
i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel
Ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi
dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi
fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu
mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această
fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi turmele
lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va
înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în
veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în
el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică. Femeia a zis
către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici
să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe
bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am
bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci
bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat.
Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti
Proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi
ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe
muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia
ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, şi
acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui
în duh şi în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își
dorește. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I
se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Știm că va
veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti
nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar
atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie.
Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar
femeia şi-a lăsat găleata și s-a dus în cetate şi a zis
oamenilor: Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am
făcut. Nu cumva Aceasta este Hristos? Și au ieşit din cetate şi
veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:
Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o
mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau, deci, ucenicii între ei:
Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea
este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc
lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine
secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi
holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte
plată şi adună roade spre viaţă veșnică, pentru ca împreună
să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în
aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi
altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi
muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Și mulţi
samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul
femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după
ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a
rămas acolo două zile. Și mult mai mulţi au crezut pentru
cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul
tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu
adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Părintele
Dumitru Stăniloae </span><span style="color: #004586;">- </span><span style="color: #004586;">„Numai
ce iese din inimă merge în inimă”</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
“<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Duh
este Dumnezeu şi cel ce se închină Lui se cade să I se închine
cu Duhul şi cu adevărul”.(Ioan IV, 24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cuvintele
pe care le-am aşezat în fruntea acestei predici au fost spuse de
Mântuitorul Iisus Hristos, ca răspuns la întrebarea femeii
samarinence: unde se poate aduce cea mai bună închinare lui
Dumnezeu: în Ierusalim, cum susţineau iudeii, sau în muntele
Garizim, cum afirmau samarinenii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mântuitorul
învaţă prin aceste cuvinte pe femeia samarineancă — şi prin ea
pe noi toţi — că nu locul contează când se aduce închinare lui
Dumnezeu, ci modul în care se aduce. A spune că numai într-un
anumit loc se poate aduce închinare lui Dumnezeu, înseamnă a
socoti că Dumnezeu este numai în acel loc, deci că Dumnezeu este
mărginit şi trupesc. Or, Mântuitorul Iisus îi spune femeii că
Dumnezeu nu este trup, ci Duh, şi de aceea nu Se află numai într-un
singur loc, ci pretutindeni; aşadar, oriunde ne poate auzi şi primi
rugăciunea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Faptul
că noi găsim mai mult îndemn la rugăciune în biserici nu
contrazice acest cuvînt al Mântuitorului, pentru că bisericile
sunt şi ele răspândite în toate localităţile, la îndemîna
tuturor, pe când în vremea Testamentului Vechi nu exista decât
templul din Ierusalim, unde trebuiau să meargă, măcar din când în
când, toţi iudeii să se închine lui Dumnezeu. Acum e prezent
Hristos cu trupul şi cu sângele Lui în toate bisericile de
pretutindeni; în toate e adus jertfă la Sfânta Liturghie pentru
păcatele noastre şi ale morţilor noştri, ca şi pentru ajutorul
nostru în viaţă. Iar bisericile sunt între casele noastre şi
puterea jertfei lui Hristos din biserici se întinde peste şi prin
casele noastre şi noi Îl simţim, pe El, cu darul şi cu ajutorul
Lui pretutindeni, în drumurile şi în ocupaţiile noastre, dacă ne
înălţăm pe aripile rugăciunii cu gândul la El. „Căci Domnul
aproape este” — spune Sfântul Apostol Pavel (Filipeni IV, 15) şi
„în El trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Fapte XVII, 28).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
de o parte, această putinţă şi datorie de a preamări pe Dumnezeu
în tot locul pune în lumină cu mult mai vie măreţia lui Dumnezeu
decât într-un singur loc. Pe de alta, aceasta uşurează foarte
mult pe credincioşi ca să-şi îndeplinească datoria şi pornirea
sufletească de a se închina lui Dumnezeu şi dă putinţa ca ea să
se poată face în orice zi şi la orice oră din zi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Mântuitorul nu S-a mulţumit să spună samarinencii — şi prin ea
nouă —- numai că Dumnezeu este de faţă, ca Duh, pretutindeni,
şi că deci, putem şi trebuie să-I aducem închinare în orice loc
şi în orice zi, că El a adăugat şi o învăţătură despre
modul cum trebuie să-I aducem închinare lui Dumnezeu. Închinarea
noastră trebuie să fie „în Duh şi Adevăr” — a spus
Mântuitorul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestea
sunt cuvinte mari, cuvinte pline de înţeles dumnezeiesc. Nimeni nu
poate scoate la arătare tot înţelesul lor; de aceea, ne vom
mulţumi şi noi să punem în lumină numai câte ceva din bogatul
lor conţinut.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Chiril din Alexandria, un sfânt părinte al Bisericii vechi, a scris
pe la anul 430 d. Hr. două cărţi mari, ca să arate că închinarea
cu Duhul şi cu Adevărul este opusă închinării din Vechiul
Testament, care consta în aducerea de jertfe de animale în templul
din Ierusalim. Hristos ne-a despovărat de aceste jertfe, aducându-Se
pe Sine ca jertfă nesfârşit mai preţioasă decât toate acele
jertfe, căci nu putea sângele de tauri şi de viţei să cureţe
conştiinţele cum poate să cureţe sângele lui Hristos — spune
Sfântul Apostol Pavel.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
ne cere acum numai să ne unim fiinţa noastră cu El, în
continuarea jertfei Sale de pe altarele bisericilor. Omul, înainte
de Hristos, nu-şi dădea fiinţa sa lui Dumnezeu când se închina,
ci dădea o parte din bunurile sale exterioare, dar lui Dumnezeu îi
este mai scump sufletul nostru, inima noastră, fiinţa noastră. Mai
mult se dă omul lui Dumnezeu prin sufletul său decât prin anumite
lucruri exterioare ale sale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
aceasta, Domnul Hristos a adus oamenilor o nouă uşurare în
închinarea ce o aduc lui Dumnezeu. Este o uşurare care face şi ea
cu putinţă închinarea în orice clipă şi în orice loc. Hristos
ne-a scăpat de drumuri si de cheltuieli mari, pentru ca să-I aducem
închinare. În schimb, ne cere să ne dăruim fiinţa noastră
întreagă, iar aceasta este spre cel mai mare folos al nostru, căci
Dumnezeu Se sălăşluieşte astfel în toate cutele fiinţei
noastre, curăţind-o de toate gândurile şi faptele urâte şi
întărindu-ne spre cele bune, adică sfinţindu-ne.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Noi
am scăpat astfel de jertfele exterioare ale animalelor, dar încă
suntem de multe ori robii altei închinări externe. Noi nu ne rugăm
în duh atunci când ne rugăm numai cu buzele, căci a ne ruga „cu
duhul” înseamnă a ne ruga cu cele dinlăuntru ale noastre, cu
simţirea noastră, cu gândul că vorbim cu Dumnezeu, că suntem în
faţa Lui. Câtă neplăcere producem celui ce ne ascultă când îi
vorbim numai cu gura, când nu suntem atenţi la ceea ce spunem, când
din pricina aceasta cuvintele noastre sunt reci şi noi nepăsători,
când prin toată poziţia noastră arătăm celui cu care vorbim că
suntem cu gândul în altă parte, că nu-i acordăm propriu-zis nici
un respect.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar,
dacă lipsa de respect e ceva jignitor chiar faţă de semen, cu cât
mai jignitoare este această lipsă de respect când vorbim de
Dumnezeu numai cu buzele, iar gândul ne este în altă parte, când
duhul nostru nu participă la rugăciune, când atenţia noastră
este împrăştiată, când gândul nostru nu stă ţintă la Cel
Căruia ne rugăm. Se spune că de câte ori un preot sau de câte
ori un credincios care se roagă cu tot sufletul adunat în
rugăciune, că întinde în jurul lui duhul rugăciunii, că atrage
şi pe cei din jur în adâncul liniştit al rugăciunii. Cineva a
spus: numai ce iese din inimă merge în inimă. Cine nu se roagă
din inimă nu are în cuvintele sale, în fiinţa sa iradierea care
să meargă la inima lui Dumnezeu şi la inima celor din jur.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
se roagă cu gândul concentrat, cu sufletul încredinţat că
Dumnezeu e în faţa lui, se arată convins de cuvântul
Mântuitorului că Dumnezeu că Duh e pretutindeni şi deci şi în
locul unde se roagă în acea clipă. Iată legătura între
învăţătura că Dumnezeu e Duh şi deci pretutindeni şi între
trebuinţa de a te ruga cu toată simţirea, cu duhul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Desigur,
un credincios care se roagă cu duhul dă dovadă că duhul său e
înălţat şi încălzit de duhul lui Dumnezeu, că s-a pus prin
aceasta în legătură cu Dumnezeu şi că prin puterea duhului
dumnezeiesc simte faţă de Tatăl Ceresc căldura iubirii de fiu.
Duhul dumnezeiesc ne face vii în rugăciunea noastră, prin el
strigăm în rugăciunea noastră cu inima plină de afecţiune către
Dumnezeu: „Avva, Părinte” (Romani VIII, 28). Duhul vine în
ajutor neputinţelor noastre în rugăciune.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Mântuitorul ne cere să ne rugăm şi „în adevăr” sau „cu
adevărul”. Aceasta înseamnă în primul rând să ştim cum ne
rugăm, iar în al doilea rând să ştim ce să cerem în rugăciunea
noastră. De câte ori nu întâlnim credincioşi şi mai ales
credincioase care nu ştiu cui se roagă şi cer lucruri necuvenite.
Dumnezeu, pentru aceştia, nu are o faţă lămurită, e ca o putere
oarbă pe care trebuie s-o sileşti prin gesturi şi cuvinte ciudate,
lipsite de înţeles ca să ţi se împlinească o poftă oarecare,
un interes egoist, să se dea la o parte o piedică din calea
îndeplinirii plăcerilor tale, din calea unor succese exterioare, a
izbândirii asupra unor semeni, numai ca să te poţi arăta mai tare
ca ei. În toate acestea, religia se confundă cu un fel de
vrăjitorie şi omul nu iese din aceste fapte cu nici un folos pentru
îmbunătăţirea lui sufletească şi pentru mântuirea lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Crediciosul
trebuie să ştie că Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Că
Tatăl a trimis dintr-o neţărmurită iubire faţă de noi pe însuşi
Fiul Său Unul Născut în lume; că acesta a luat trup şi suflet
omenesc, că S-a răstignit din aceeaşi iubire faţă de noi, pentru
iertarea păcatelor noastre, că a înviat, asigurându-ne şi nouă
la sfârşitul timpului învierea pentru vecie; că până suntem pe
pământ ne conduce prin Duhul Său cel Sfânt pe un drum de
îmbunătăţire şi desăvârşire neîncetată, de iubire de
Dumnezeu şi de oameni ca să devenim vrednici de împărăţia
veşnică a iubirii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestea
trebuie să le ştim şi să le cerem. Să rugăm pe Dumnezeu pentru
mântuirea noastră şi pentru creşterea puterilor noastre
sufleteşti spre toate cele bune, ca să ne putem mântui. Să ne
rugăm şi pentru sănătatea şi cuminţenia noastră şi a copiilor
şi a fraţilor noştri. De asemenea şi pentru pacea şi buna
înţelegere între toţi oamenii; să nu ne rugăm pentru izbândirea
noastră în plăceri uşoare, în lucruri rele şi nefolositoare, în
biruinţa pornirilor noastre de ură, de mândrie şi de invidie
împotriva semenilor noştri. Să ne rugăm să fie cu noi duhul
iubirii de Dumnezeu şi de oameni, ca să putem răspunde cu iubirea
noastră la iubirea lui Hristos Domnul şi să sporim în pace şi
comuniunea cu toţi credincioşii şi cu toţi oamenii cu care
ajungem în legătură. Căci Duhul Sfânt este puntea de unire între
credincios şi credincios, e deschiderea şi voinţa de prietenie şi
de bună înţelegere a celui credincios cu orice om, e cel ce dă
fiecărui om un alt dar, dar şi pornirea de a folosi darul său spre
folosul altora. Duhul e bunul comun al tuturor, e cel în care ne
întâlnim şi ne simţim toţi una. Unde este dezbinare şi
duşmănie, nu este Duhul. Acolo nu poate fi nici rugăciune
adevărată, rugăciune „în duh”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Se
cuvine deci să rugăm pe Dumnezeu să ne dea puterea „să păzim
unitatea Duhului în legătura păcii”, cum spune Sfântul Apostol
Pavel (Efes. IV, 3).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Rugându-ne
„în duh şi în adevăr”, vom putea să simţim tot mai mult ce
mare lucru se cuprinde în binecuvîntarea aceluiaşi Sfânt apostol:
„Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl
şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II
Corinteni XIII).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Pr.
Prof. D. Stăniloae, Glasul Bisericii, nr. 5-6/1966, pag. 377-380)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/numai-ce-iese-din-inima-merge-inima-predica-parintelui-dumitru-staniloae-la" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-91875195520542573502019-04-14T11:36:00.001+03:002019-04-14T11:36:26.561+03:00Predica la Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) -- Sfântul Teofan Zăvorâtul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/03/cererea_fiilor_lui_zevedeu.jpg?itok=egdsUEH1" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="366" data-original-width="480" height="488" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/03/cererea_fiilor_lui_zevedeu.jpg?itok=egdsUEH1" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
7, 36-50</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la
el. Şi, intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi, iată,
era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus şade
la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi, stând
înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude
cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei să le şteargă. Şi
săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta,
fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă ar fi
proroc, ar şti cine e şi ce fel este femeia care se atinge de El,
că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el:
Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune! zise el. Un
cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari,
iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească,
i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult?
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai
mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către
femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa
ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat
picioarele şi le-a şters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai
dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute
picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a
uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele
multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei ce
şedeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta
care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credinţa
ta te-a mântuit; mergi în pace!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Teofan Zăvorâtul</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Cuvânt
în Duminica a cincea din Postul Mare</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
“<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
câte săptămâni cântăm: “Uşile pocăinţei deschide-mi mie,
Dătătorule de viaţă“! Şi de fiecare dată primim de la Domnul
răspuns mângâietor şi însufleţitor la pocăinţă: fie în
citirile din Evanghelie, fie în pomenirile legate de Duminici.
Lucrarea pocăinţei este ceva ca şi cum Stăpânul casei şade în
cămările dinăuntru şi unii, căutând intrare la El, strigă de
afară: „Deschide-ne nouă, deschide-ne nouă, uşile!” Iar
Stăpânul casei îi răspunde dinăuntru unuia: „Vino, uşa este
deschisă“, altuia: „Vino, uşa nu este zăvorâtă, e doar
închisă, deschide-o şi intră“, altuia: „Cheia este afară;
caut-o, găseşte-o, bag-o în lacăt, descuie şi intră“. Oameni
feluriţi, răspunsuri felurite şi felurite osteneli pentru a intra:
dar toţi, intrând pe uşă, merg înăuntru cu îndrăznire, se
apropie de Stăpânul casei, se aruncă la picioarele Lui, sunt
învredniciţi de milostiva Lui îmbrăţişare şi sunt aşezaţi
aproape de El – ca să se mângâie cu această apropiere
atotfericitoare. Oare vă este limpede această pildă?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Stăpânul
casei este Domnul, Care primeşte pe păcătoşii ce se pocăiesc şi
iarăşi îi apropie de Sine. Dintre cei care vin la El, cine sunt
cei dintâi, care află uşa deschisă? Sunt cei ce după spovedania
şi împărtăşirea dinainte s-au păzit curaţi de tot păcatul, nu
şi-au spurcat gândurile şi simţămintele cu nici o necurăţie şi
au păstrat nestins focul osârdiei. Cine sunt cei ce au găsit uşa
închisă, dar nu şi zăvorâtă? Sunt cei ce câteodată au mai
slăbit în râvna de a plăcea lui Dumnezeu, s-au lăsat uneori
pradă nepăsării şi nelucrării, şi cu toate că s-au păzit de
păcatele de moarte, nu şi-au păstrat întotdeauna curate gândurile
şi simţămintele înaintea Domnului. Cine sunt cei pentru care uşa
e zăvorâtă şi cheia aruncată, aşa încât mai trebuie şi
găsită? Sunt cei căzuţi în păcate de moarte, care s-au robit
patimilor şi obiceiurilor păcătoase şi prin aceasta au căzut în
nesimţire împietrită, în nepăsare şi orbire.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
care dintre aceste tagme ţinem şi noi? De cea în rândul căreia
ne vom pune. De prima? Se va găsi, oare, cineva de felul acesta? De
a doua? Şi aceştia sunt rari. Rămâne să ne punem în rândul
celei de-a treia. Fericiţi sunt cei dintâi; nu e cu totul rău nici
de cei din a doua tagmă; să nu deznădăjduim, însă, nici noi,
cei împovăraţi cu păcatele şi încurcaţi în patimi. Şi pe noi
este gata să ne primească Domnul, şi ne cheamă, şi ne primeşte
şi ne îngăduie la Sine. Chiar dacă uşa este zăvorâtă şi
cheia e închisă nu se ştie unde, să căutăm şi vom găsi; să
deschidem uşa şi să intrăm la Domnul. Chezăşia reuşitei este,
iată, Sfânta Maria Egipteanca, a cărei pomenire se săvârşeşte
astăzi. Pentru ea era cu neputinţă să se apropie de uşă şi să
intre pe ea: dar Domnul i-a dăruit înţelepţire ca să poată
intra. Să mergem pe urmele ei, şi vom dobândi toate.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
s-a întâmplat cu ea, că uşa pe care mai înainte nu putea intra i
s-a făcut deodată cu putinţă de trecut? Doar ea n-a întreprins
nimic deosebit. Stătea şi ea mai într-o parte şi tot stătea şi
nimeni n-auzea nici un sunet din gura ei – şi într-o clipă a
mers şi a aflat trecere prin uşa care mai înainte era cu neputinţă
de străbătut. Asta înseamnă că în aceeaşi clipă a aflat
cheia, a şi deschis uşa şi a şi înlăturat toate piedicile.
Tocmai la această clipă trebuie să privim şi noi mai cu stăruinţă
şi să pricepem puterea ei. Ce s-a întâmplat atunci?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeţi
şi voi că pe dinafară pare să nu se fi întâmplat nimic, ci
totul s-a săvârşit prin schimbarea lăuntrică a gândurilor şi
simţămintelor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Am
văzut“, spune ea, „întregul adânc al păcatului şi m-a
cuprins groaza în urma simţirii mâniei lui Dumnezeu, care era gata
să mă lovească pentru păcatele mele. M-a dezgustat patima mea,
care mă dăduse pierzării; m-am întors de la ea cu inima şi am
urât-o – şi am dat făgăduinţă Domnului să nu mă mai întorc
la urâciunile dinainte, ci să-I slujesc doar Lui în toate zilele
vieţii mele, luând-o drept chezaşă pe Preacurata Stăpână, ceea
ce L-a născut“.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
ce s-a întâmplat! Priviţi, şi veţi afla aici şi cheia, şi
descuierea uşii, şi deschiderea ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Care
e cheia de la uşa pocăinţei? Simţămintele dureroase de pocăinţă:
simţământul păcătoşeniei proprii şi al vinovăţiei pentru ea,
simţământul mâniei lui Dumnezeu pentru păcate şi al groazei de
ea, simţământul frângerii inimii şi al părerii de rău pentru
toate păcatele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
alcătuieşte întoarcerea cheii, care descuie uşa zăvorâtă?
Dezgustarea de păcat, urarea lui, întoarcerea inimii de la el către
Dumnezeu şi lucrurile plăcute Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
alcătuieşte deschiderea uşii pocăinţei? Hotărârea tare şi
neclintită de a nu ne mai întoarce la faptele netrebnice dinainte
şi legământul nefâţarnic de a sluji de acum înainte numai
Domnului în toate zilele vieţii noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată:
recunoaşterea păcatelor, frângerea inimii şi necazul pentru ele,
întoarcerea de la ele către Domnul, împreună cu legământul de a
nu mai arăta îngăduinţă patimilor – şi uşa e deschisă.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce, dacă toate acestea au fost făcute, asta înseamnă că vom şi
intra îndată? Nu încă, trebuie să primim îngăduinţa de a
intra. Ingăduinţa aceasta se cumpără prin mărturisirea de către
noi a păcatelor noastre şi ni se înmânează prin dezlegarea de
păcate primită de la părintele nostru duhovnic. După aceea,
rămâne numai să intrăm, să ne apropiem de Stăpânul casei, să
ne învrednicim de îmbrăţişarea Lui şi de starea în apropierea
Lui. Asta se săvârşeşte prin primirea Sfintei împărtăşanii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată,
Sfânta Maria Egipteanca ne-a arătat care e cheia de la uşa cea
zăvorâtă a pocăinţei, cum poate fi aflată ea, cum trebuie
întoarsă în uşă, cum să descuiem, cum să deschidem şi, în
cele din urmă, să intrăm. Deci urmaţi această cale toţi cei ce
aveţi nevoie. Dar cine nu are nevoie? Să mergem, aşadar, cu toţii.
Nimeni să nu se dea în lături, nimeni să nu rămână în urma
celorlalţi, nimeni să nu cadă în deznădejde. Pe toţi îi cheamă
Stăpânul casei şi pe toţi îi aşteaptă. Să mergem,
împingându-ne şi îndemnându-ne unii pe alţii. Să spunem celui
care stă pe loc:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Tu
de ce stai, nu cumva vrei să rămâi fără fericitul Lui Sânge
de-ţi înfigi picioarele în pământ şi nu te mişti din loc? Oare
nu strigi şi tu împreună cu Biserica, sau strigi numai cu limba,
nu şi cu inima: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule
de viaţă”? De ce stai, deci? Apucă-te de treabă. Totul îţi e
la îndemână. Puţină osteneală, şi vei afla toate, şi vei
reuşi în toate. Iată şi cheia: uite cum trebuie întoarsă, uite
cum trebuie deschisă uşa şi dobândită îngăduinţa de intrare.
Iată, priveşte prin uşa deschisă celorlalţi şi braţele
Părinteşti, care stau întinse spre tine şi sunt gata să te
primească. Oare tot vei mai amâna, privind nepăsător încoace şi
încolo, pierzând fără folos vremea scurtă şi preţioasă?“</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Da,
fraţilor, scurtă este deja vremea noastră cea preţioasă! Scumpă
vreme e vremea postului şi pocăinţei: iar din ea nu au mai rămas
decât o săptămână şi ceva. Ai lăsat-o să treacă: oare o vei
mai apuca? Asta o spun celor ce încă nu s-au împăcat cu Domnul şi
se văd împovăraţi cu o mulţime de păcate – şi o spun ca pe o
preîntâmpinare, ca nu cumva cineva, amânând de la o săptămână
la alta pregătirea pentru spovedanie şi împărtăşanie, să o
amâne de tot şi în acest post: drept care se va chinui un an
întreg sub povara păcatelor şi a mâniei lui Dumnezeu care stă să
cadă asupra lor. Şi încă este bine dacă vom mai trăi până la
următoarea vreme bineprimită: altfel vom merge nemiluiţi şi în
lumea cealaltă, unde ne vor deschide uşa şi fără ca noi să
facem ceva pentru asta, dar deja nu spre pocăinţă, ci ne vor
îmbrânci pe ea şi ne vor întemniţa pentru totdeauna; dincolo de
ea nu ne vor mai aştepta braţele Părinteşti, ci focul cel
nestins, viermele cel neadormit şi duhurile răutăţii, ce ne
urăsc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
acestea aducându-ne aminte, să ne grăbim, fraţilor, a ne deschide
uşile pocăinţei, aşa cum ne-o arată Sfânta Maria Egipteanca, cu
ale cărei rugăciuni fie ca Domnul să ne înţelepţească în
această lucrare atât de trebuincioasă pentru noi. Amin!”</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">21
martie 1865</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/teofan-zavoratul-predici-duminica-sfintei-maria-egipteanca-2/" target="_blank">Cuvantul Ortodox</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-87045645173142067852019-04-07T17:59:00.001+03:002019-04-07T17:59:19.523+03:00Predica la Duminica a 4-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/03/fiul_cu_duh_mut_si_surd.jpg?itok=gBYXhKdW" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="349" data-original-width="480" height="465" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/03/fiul_cu_duh_mut_si_surd.jpg?itok=gBYXhKdW" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
4, 25; 5, 1-12</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea, după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din
Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iisus,
văzând mulţimile, S-a suit în munte, a şezut jos şi ucenicii
Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi
învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este
Împărăţia Cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor
mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci
aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor
milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe
Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci
a lor este Împărăţia Cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din
pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor
zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă
veseliţi, căci plata voastră multă este în Ceruri!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Despre
credință și îndoială</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
înțelegem că alta este credința tare, deplină, și alta este
credința îndoielnică și puțină. Prin credința dreaptă și
deplină omul poate, cu puterea lui Dumnezeu, să facă minuni și să
dobândească fericirea vremelnică și veșnică. Credința deplină
sau desăvârșită este credința propovăduită de Biserica
Ortodoxă și mărturisită pe scurt în Simbolul Credinței
(Crezul). Această sfântă și dreaptă credință, împreună cu
lucrarea faptelor bune, cu scopul de a plăcea numai lui Dumnezeu, îi
aduce omului mântuirea sufletului (I Corinteni 10, 31).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
știți, frații mei, că sunt multe feluri de credințe pe pământ
care nu aduc mântuirea sufletului, ci și la piezare îl duc. Așa
sunt credințele păgâne, credințele strâmbe ale celor care cred
în vrăji, în descântece și în fermecătorii, în visuri și
vedenii false și alte multe feluri de credințe străine de adevăr
care duc la pierzare pe cei înșelați de ele. Numai credința cea
deplină și dreaptă pe care o mărturisește și o propovăduiește
Biserica Ortodoxă este mântuitoare fiind întemeiată pe Sfânta
Scriptură și Sfânta Tradiție apostolică și patristică. Ea are
temelie neclintită pe Hristos piatra cea din capul unghiului (Matei
21, 42).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfinții
și dumnezeieștii Părinți, ca și Sfinții Apostoli au fost cei
mai mari apărători ai dreptei credințe la cele șapte Sinoade
ecumenice și la cele locale. Prin învățăturile lor scrise ne-au
lăsat luminate căile mântuirii, care duc la Hristos numai după
dreptarul credinței Ortodoxe. Când pe Sfântul Vasile cel Mare îl
îndemna guvernatorul Modest să primească unirea cu erezia lui
Arie, atunci marele ierarh i-a zis: "Nu! Biserica a primit
învățătura sa de la Hristos Dumnezeu și această învățătură
eu sunt dator s-o apăr chiar cu prețul vieții mele. De aceea nu
voi îngădui să se lase la o parte sau să se schimbe vreun cuvânt,
sau măcar o silabă din această dumnezeiască predanie. Ci ca un
paznic rânduit de Dumnezeu prin har voi sta aici credincios și
neclintit la postul meu, chiar dacă voi plăti această împotrivire
cu viața mea. Eu nu voi înceta de a apăra tezaurul cel neprețuit
al credinței contra tuturor vătămăturilor ce vin de la
necredincioși și eretici. Adevărurile dreptei credințe au fost
păstrate în totalitatea și curăția lor cu multe jertfe omenești
și cu mari valuri de sânge creștin".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
milioane de oameni, bărbați și femei, copii, tineri și bătrâni,
învățați și filosofi din primele veacuri ale creștinismului
și-au dat viața pentru învățătura creștină, pentru a ne lăsa
moștenire curată în Iisus Hristos, nimeni dintre creștinii
zilelor noastre n-are dreptul să strice frumusețea și podoaba
dreptei credințe, având în ea adevărul. Toți care vor face unele
schimbări în cuvintele Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții
nu vor avea parte de Hristos și nu vor moșteni împreună cu
sfinții Lui cereasca împărăție.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Credința
deplină și tare este cea care se lucrează prin dragoste (Galateni
5, 6), adică cea care este urmată de fapte bune. Iar credința care
este lipsită de dragoste, adică de fapte bune, este zadarnică și
nefolositoare. Aceasta ne-o arată Sfântul Apostol Pavel zicând:
“De aș avea darul proorociei și orice știință și de aș avea
totă credința încât să pot muta și munții, iar dragoste nu am,
nimic nu sunt“ (I Corinteni 13, 2). Încă să știm, fraților, că
dreapta noastră credință cea deplină și tare, care lucrează
prin fapte bune, trebuie să fie statornică până la ultima noastră
suflare. În această privință avem mii și milioane de pilde
lăsate nouă de Sfinții lui Dumnezeu care L-au mărturisit și,
pentru dragostea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
și-au pus sufletele lor pentru Evanghelie, răbdând până la
moarte înfricoșătoare chinuri. Pentru a adeveri acest lucru despre
credința cea statornică a Sfinților lui Dumnezeu voi aduce câteva
exemple din viața Bisericii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Primul
exemplu de jertfă totală pentru mântuirea lumii și pentru
propovăduirea Sfintei Evanghelii pe pământ a fost Însuși Domnul
nostru Iisus Hristos. El ne-a descoperit adevărurile veșnice ale
dreptei credințe. El ne-a învățat cum să credem în adevăratul
Dumnezeu cel închinat și mărit în trei persoane: Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt. Hristos, Mântuitorul lumii, ne-a descoperit că Duhul
Sfânt purcede de la Tatăl și ni L-a trimis pe pământ ca
Mângâietor și Domn al vieții. El a sfințit pe fecioara Maria
prin întruparea Sa și ne-a încredințat-o tuturor ca Născătoare
de Dumnezeu și mamă, zicându-i: Iată fiul tău! iar prin iubitul
Său ucenic Ioan Evanghelistul, căruia i-a spus: “Iată mama ta!“
(Ioan 19, 26-27), ne-a făcut fiii ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dreaptă
credință plină de Duh și de putere a avut dintre oameni cel mai
mult Maica Domnului, cea dintâi rugătoare pentru noi toți înaintea
Preasfintei Treimi. Ea a crezut în cuvintele Arhanghelului Gavriil
și prin el a primit să nască cu trup pe Hristos, când a spus:
“Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce vom spune de marea credință a Sfinților Apostoli? Oare nu ei au
semănat dreapta credință și Evanghelia în toată lumea? Nu au
străbătut ei Asia, Europa și Africa, vestind venirea Mântuitorului
în lume și apropierea Împărăției Cerurilor? Nu au răbdat ei
atâta prigonire și temniță și moarte martirică pentru Hristos
și pentru Evanghelie? Nu au vindecat ei bolnavi și tot felul de
suferinzi cu puterea credinței, chemând numele lui Hristos? Nu au
dărâmat ei capiștile idolești și în locul lor au înălțat
biserici creștine?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
ce vom vorbi de credința plină de râvnă a lui Petru, căruia i-a
spus Hristos: “Amin zic ție, tu ești Petru și pe această piatră
voi întemeia Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui“
(Matei 16, 18)? Oare nu a fost el răstignit pe cruce cu capul în
jos pentru dragostea lui Hristos? Ce vom zice de credința
Apostolului Pavel, gura lui Hristos? Pe el l-a făcut Mântuitorul
din tiran și persecutor, Apostol al neamurilor și martir. Deci, cum
vom lăuda credința de foc a Sfântului Pavel, dragostea lui pentru
mântuirea păgânilor și a evreilor, curajul și bărbăția lui,
înțelepciunea lui și răbdarea lui, bătăile, temnița și
lanțurile pe care le-a suferit el pentru Evanghelie,
învrednicindu-se să fie înălțat de Duhul Sfânt până la al
treilea cer? Oare nu el a spus că “după plecarea mea vor intra
între voi lupii răpitori - adică ereticii -, care nu vor cruța
turma?“ (Fapte 20, 29).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
poate spune cu câtă dragoste și fierbinte credință au slujit
Apostolii pe Hristos și Evanghelia Lui? Sau cine știe câte bătăi
și torturi și lanțuri au pătimit pentru Hristos Sfinții
Mucenici? Căci cu cât îi chinuiau păgânii mai mult, ei mai tari
se făceau în credință și primeau cu bucurie să moară pentru
Iisus, decât să se lepede de El. Cine știe dintre muritori numărul
și numele tuturor sfinților lui Dumnezeu? Sau cine poate lăuda
după vrednicie credința lor, dragostea lor, smerenia lor, bărbăția
lor și sfințenia cu care au trăit ei Evanghelia și au împlinit
poruncile lui Dumnezeu? Oare ei credeau în Hristos numai cu buzele
sau pentru răsplată? Sau slujeau Biserica pentru ranguri? Sau
mărturiseau Evanghelia învierii pentru bani și daruri?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu,
niciodată. Sau se temeau de oameni mai mult decât de Dumnezeu? Sau
se certau pentru întâietate? Sau se pârau unii pe alții, sau
urmăreau averi și scopuri pământești în Biserică? Sau se
îndoiau în credință și schimbau după plac și după mintea lor
învățătura Evangheliei, cum fac sectele de azi? Nu. Ci credința
lor dreaptă și statornică în Dumnezeu era tare ca fierul; fețele
și inimile lor străluceau de lumina Duhului, ca făcliile pentru
sfințenia vieții lor; mâinile lor nu oboseau să dea milostenie,
picioarele lor nu conteneau să alerge la biserici și la vestirea
Evangheliei; gurile lor nu încetau să se roage lui Dumnezeu, iar
sufletele lor albe ca zăpada așteptau cu bucurie dezlegarea de trup
și unirea în cer cu Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceeași
credință tare până la jertfă și viață îngerească au dus pe
pământ toți sfinții și Cuvioșii Părinți ai Bisericii
Ortodoxe. Ei cu rugăciunea și credința lor făceau multe minuni,
cu lacrimile lor sfințeau pustiul și mănăstirile, cu inima lor
odihneau pe Dumnezeu, iar cu înțelepciunea și sfaturile lor scriau
cărți de folos, apărau dreapta credință în lume, combăteau pe
eretici și izgoneau pe diavoli dintre oameni. De aceea sunt trecuți
ca sfinți în calendar și le cerem ajutorul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
putem spune de părinții și înaintașii noștri care au păstrat
cu atâta sfințenie și tărie credința ortodoxă pe pământul
țării noastre? Să amintim de marele domn al Moldovei Ștefan cel
Mare, care a apărat ortodoxia aproape o jumătate de secol și a
înălțat 48 de biserici și mânăstiri. Să pomenim și pe domnul
martir Constantin Brâncoveanu, cu cei patru copii ai săi, care
și-au vărsat sângele pentru Hristos departe de țară. Să amintim
și pe ierarhii mărturisitori și apărători ai dreptei credințe
din Transilvania, și pe sihaștrii și cuvioșii sfinți care s-au
nevoit în Carpați, în pădurile și mânăstirile noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
putem uita nici pe bunii noștri părinți și țărani credincioși
de la sate. Oare câți erau mai credincioși decât ei? Cine se ruga
mai cu credință și cu lacrimi ca ei, țăranii și mamele noastre
blânde și evlavioase de prin sate?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
acestea le-am spus, frații mei, ca să ne dăm seama că și în
țara noastră credința în Dumnezeu a avut dintotdeauna bărbați
sfinți, trăitori adevărați în Hristos și apărători ai
credinței curate împotriva tuturor sectelor și a celor îndoielnici
și slabi în credință.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Împotriva
credinței adevărate și puternice în Dumnezeu, de-a lungul celor
două mii de ani de creștinism, s-au ridicat tot felul de obstacole,
ispite și neghine, cum le numește Iisus Hristos în pildele Sale.
Și care au fost acestea? La începutul creștinismului s-au ridicat
creștini iudaizanți, care voiau să amestece credința curată în
Hristos cu practicile religioase ale Legii Vechi. Apoi s-au ridicat
împotriva credinței propovăduite de Mântuitorul și de Apostoli,
împărați păgâni romani, care prin grele persecuții sângeroase
căutau să-i întoarcă pe creștini din nou la idolatrie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din
secolul IV diavolul a ridicat împotriva credinței apostolice tot
felul de eresuri, secte și curente filosofice păgâne, ca
arianismul, nestorianismul, monofizismul, monotelismul, iconoclasmul,
gnosticismul, maniheismul, montanismul și multe altele. Mai târziu
s-au ridicat reformiștii luterani, calvinii, husiții și sectele
mai noi din zilele noastre. Toate acestea au urmărit slăbirea
dreptei credințe și convertirea ortodocșilor la eresul lor. Unii
au reușit mai mult, alții mai puțin în scopul lor prozelitist,
diabolic, de fărâmițare a Bisericii lui Hristos, iar alții au
dispărut fără urme.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Corabia
Bisericii lui Hristos merge mai departe pe marea vieții dar diavolul
nu încetează s-o atace cu noi și noi arme și ispite. Cea mai
puternică armă, după secte, este necredința în Dumnezeu care,
luând locul păgânismului, încearcă să slăbească credința
tare și curată în Dumnezeu. Însă jertfa păstorilor devotați ai
Bisericii, scrierile Sfinților Părinți și rugăciunile
călugărilor și ale credincioșilor au slăbit atacul
necredincioșilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
diavolul a inventat o nouă armă împotriva credinței vii,
lucrătoare în Hristos, anume, îndoiala. Creștinii îndoielnici
sunt din ce în ce mai numeroși. Ei cred în Dumnezeu, dar se
îndoiesc și de viața veșnică, și de puterea rugăciunii, și de
harul Lui. Se roagă, dar cu îndoială, cum s-a rugat și tatăl
copilului bolnav din Evanghelia de astăzi. Creștinii îndoielnici
merg la biserică numai când sunt bolnavi, când au dușmani,
necazuri, sau examene. În rest, spun că n-au timp, că se pot ruga
și acasă sau că se roagă preoții pentru ei. Aceștia se îndoiesc
și de viața veșnică, și de puterea rugăciunii, și de harul
preoției, și de sfințenia Sfintei Împărtășanii. Duhul
îndoielii este un diavol cumplit care chinuie pe mulți credincioși
și îi aruncă în deznădejde, în gânduri negre, în secte, în
sinucidere. Căci și creștinii care se duc la secte, tot din cauza
îndoielii în credință o fac. De aceea îndoielnicii și sectanții
sunt mereu tulburați, îngândurați, gata oricând de ceartă și
chiar de răzbunare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">O
imagine clară a îndoielii noastre în credință o prezintă
Evanghelia de astăzi. Un tată și-a adus copilul bolnav de
epilepsie să-l vindece Hristos. Mai întâi a cerut să-l vindece
ucenicii Săi dar n-au putut. Apoi căzând la picioarele lui
Hristos, I-a spus durerea și L-a rugat să-i vindece copilul. Dar
Mântuitorul întârzia să facă minunea. De ce? Din cauza
necredinței tatălui copilului. Că iată cum se ruga: "Doamne,
de poți ceva, ajută-ne nouă, fiindu-Ți milă de noi!" Atunci
Hristos i-a răspuns: “De poți crede, toate sunt cu putință
celui credincios.“ Tatăl copilului, apăsat de boala fiului său,
a strigat cu lacrimi: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“
(Marcu 9, 22-24). Atunci îndată Hristos a izgonit duhul rău din
copil și l-a vindecat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
câți dintre creștinii noștri nu cârtesc înaintea lui Dumnezeu
când sunt în suferință și necaz? Câți nu vin la biserică și
se roagă mai mult din interese pământești, zicând cam aceleași
cuvinte îndoielnice: "Doamne, dacă ești bun, ajută-mi!
Doamne, dacă m-ai iertat, miluiește-mă! Doamne, dacă poți și
vrei, vindecă-mă și pedepsește pe vrăjmașii mei!" Or,
aceasta nu este rugăciune primită de Dumnezeu!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vrem să ne mântuim și să fim miluiți de Hristos, să avem
credință tare, vie, curată, statornică. Altfel nu ne aude repede
Dumnezeu. Sau ne răspunde ca omului din Evanghelia de azi: De poți
crede, toate sunt cu putință celui credincios! Să avem credință
puternică și toate le vom dobândi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Îndoiala
în credință a adus lumea aici, la marginea prăpastiei. Îndoiala
în credință a creat atâtea secte și a adus dezbinarea în
Biserică, în familie și peste tot. Cum ne putem întări în
credință ca să scăpăm de îndoială și de cumplitele ei urmări?
Numai prin rugăciune și post, prin deasă spovedanie și
împărtășire și prin citirea cărților sfinte. Căci așa a
răspuns Mântuitorul ucenicilor Săi care L-au întrebat: “Pentru
ce noi n-am putut să-l scoatem? Pentru puțina voastră credință“
(Matei 17, 19-20). “Acest neam de diavoli cu nimic nu poate fi
scos, fără numai cu rugăciune și cu post!“ (Marcu 9, 28-29).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeți
ce ne răspunde Hristos? Vedeți puterea rugăciunii ajutată de
post? Vedeți puterea postului ajutat de rugăciune? În zadar unii
vorbesc de rău postul. În zadar alții se roagă, dacă nu vor să
postească. Uniți rugăciunea cu postul, mergeți regulat la Sfânta
Liturghie, spovediți-vă curat, mai ales acum în Sfântul și
Marele Post. Împăcați-vă, ajutați-vă în greutățile vieții
și creșteți-vă copiii în credință și frică de Dumnezeu, ca
să nu fie robiți de diavolul prin păcatele tinereții. Doar vedeți
câți părinți suferă pentru copiii lor bolnavi, neascultători și
răi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
ne vom ruga cu credință și cu post, vom dobândi cererile noastre
și vom putea rosti cu folos rugăciunea omului din Evanghelia de
astăzi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/parintele-cleopa-ilie-predica-la-duminica-iv-sfantului-marelui-post" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-69123630693605273242019-03-31T11:49:00.001+03:002019-03-31T11:49:12.251+03:00Predica la Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci) -- Sfântul Nicolae Velimirovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/02/duminica-sfintei-cruci.jpg?itok=9zVzaDxf" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="372" data-original-width="480" height="496" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/02/duminica-sfintei-cruci.jpg?itok=9zVzaDxf" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Marcu
8, 34-38; 9, 1</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi
scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa
pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i
foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde
sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul
său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în
neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina
de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce
stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia
lui Dumnezeu venind întru putere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Nicolae Velimirovici</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la </span><span style="color: #004586;">Sfânta Cruce</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mare
e puterea adevărului, şi nimic pe lume nu-i poate lua adevărului
puterea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mare
e puterea tămăduitoare a adevărului, şi nu-i suferinţă sau
slăbiciune pe lume pe care adevărul să n-o poată tămădui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Bolnavii,
când suferă, caută un doctor care să le dea un leac pentru
durerea lor. Nimeni nu umblă după un doctor care să-i dea o
doctorie bună la gust, ci oricine caută pe unul care să-i dea o
doctorie bună la boală, fie ea dulce, amară ori sălcie. Cu
cât e mai amară doctoria, cu cât mai complicat procesul
vindecării, cu atât mai multă încredere pare să aibă bolnavul
în doctorul care i-o prescrie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
ce leapădă oamenii doctoria amară doar când vine din mâna lui
Dumnezeu? De ce aşteaptă de la Dumnezeu numai dulceţuri? Desigur,
pentru că nu-şi dau seama cât sunt de bolnavi, cât e de grea
boala păcatului. Ei cred că se pot lecui cu delicatese!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">O,
de s-ar întreba oamenii de ce sunt leacurile pentru trup atât de
amare! Le-ar răspunde atunci Duhul Sfânt: sunt amare ca să-i facă
să înţeleagă amărăciunea leacurilor duhovniceşti. Pentru că,
precum boala trupească dă oarecare idee despre cea suflească, tot
aşa leacurile pentru trup trimit cu gândul la cele ce se dau în
boala duhovnicească.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
oare nu sunt bolile sufleteşti, aceste boli capitale, mult mai grave
decât bolile trupului? Cum atunci să nu fie doctoria pentru suflet
mai amară decât cea pentru trup?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mare
grijă au oamenii de trupurile lor, şi când se îmbolnăvesc nu
precupeţesc nimic, nici osteneală, nici timp, nici bani, când e
vorba de însănătoşire. Atunci nici un doctor nu-i prea scump,
nici un izvor de cură prea departe, nici o doctorie prea amară, mai
ales când li se dă de înţeles că îi paşte moartea. O, de-ar
avea grijă oamenii şi de suflet! De ar căuta tot atât de
mult vindecare şi un vindecător sufletului!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">E
greu să mergi desculţ prin spini; dar dacă vreun desculţ ar muri
de sete şi ar vedea un izvor de apă dincolo de spinii aceia, n-ar
pregeta să calce peste spini rănindu-şi picioarele ca să ajungă
la apă, în loc să stea pe loc în iarba moale pierind de sete!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
putem să înghiţim un hap atât de amar", zic mulţi din cei
slăbănogiţi de păcat. Aşa că doctorul, iubitorul de oameni, a
înghiţit El cel dintâi leacul, leacul cel prea amar, numai ca
să arate că se poate lua. O, cu cât mai greu îi este celui
sănătos să înghită doctoria pe care trebuie s-o ia
bolnavul! Dar El a luat-o, pentru ca cei bolnavi de moarte s-o ia şi
ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
putem să trecem desculţi prin câmpia spinoasă, oricât ne-ar fi
de sete şi oricâtă apă ar fi de cealaltă parte”, zic cei
slăbănogiţi de păcat. Aşadar Domnul, iubitorul de oameni, a
trecut El desculţ prin spini şi acum, de cealaltă parte,
cheamă pe toţi cei însetaţi la izvorul de apă vie. „Se poate”,
ne strigă El, „am trecut prin spinii ascuţiţi şi, călcând
peste ei, i-am tocit. Hai, veniţi!”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
crucea e doctorie, nu, nu putem s-o luăm; şi dacă crucea este o
cale, noi nu putem să mergem pe acolo”, zic cei îmbolnăviţi de
păcate. Dar Domnul, iubitorul de oameni, a luat cea mai grea Cruce
asupra-I, ca să arate că se poate.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
Evanghelia de astăzi Domnul prescrie crucea, acest mijloc amar de
vindecare, oricui vrea să se vindece de moarte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Domnul
spune: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Nu-i trimite pe oameni
s-o apuce înainte la cruce, ci îi cheamă să vină după El,
pentru că El a dus mai întâi Crucea. Înainte încă de a da glas
acestei chemări, Mântuitorul a prezis suferinţele prin care va
trece: Fiul Omului trebuie să pătimească multe... şi să fie
omorât, iar după trei zile să învieze (Marcu 8, 31). Şi a venit
ca să fie El Calea. Ca să fie cel dintâi în durere şi cel
dintâi în slavă. Ca să arate că tot ceea ce oamenilor le pare
cu neputinţă, se poate: a venit pentru ca să se poată.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu-i
sileşte pe oameni, nu-i striveşte, ci îi învaţă şi îi cheamă
ca să le dea. Oricine voieşte! De bunăvoie s-au îmbolnăvit de
păcat, de bunăvoie au să se tămăduiască. Şi nu ascunde că
leacul e amar, foarte amar. Dar, pentru că El cel dintâi l-a luat —
sănătos fiind — le vine mai uşor să-l ia şi ei. El era
sănătos, şi ne-a arătat nouă minunata putere a leacului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
se lepede de sine. Primul om, Adam, s-a lepădat şi el de sine când
a căzut în păcat, dar s-a lepădat de şinele său adevărat.
Cerând omului să se lepede de sine, Domnul cere omului să se
lepede de şinele cel mincinos. Şi mai simplu spus: Adam s-a lepădat
de adevăr şi s-a lipit de minciună. Acum, Domnul cere de la
urmaşii lui Adam ca ei să se lepede de minciună şi să se
lipească iarăşi de adevărul de la care au căzut. Aşadar, a ne
lepăda de noi înşine înseamnă a ne lepăda de fiinţa
înşelătoare care s-a aşezat peste noi în locul fiinţei noastre
dăruite de Dumnezeu. Trebuie să ne lepădăm de legătura cu
pământul care a luat locul, în ce ne priveşte, duhovnicescului,
şi de patimile care au luat locul faptelor bune. De frica slugarnică
ce întunecă în noi dragostea de fii ai lui Dumnezeu şi de
cârtirea care ucide în noi duhul ascultării de El. Să ne lepădăm
de gândurile rele, de dorinţele rele, de faptele rele. Să ne lepăm
de idolatra închinare la natură şi la trup. într-un cuvânt: să
ne lepădăm de tot ceea ce socotim drept „eu”, dar care nu
este de fapt fiinţa noastră ci doar rău şi păcat,
stricăciune, iluzie şi moarte. Să ne lepădăm, O, să ne lepădăm
de obiceiurile rele, de această „a doua natură” care nu este
cea zidită de Dumnezeu, ci o îngrămădire de iluzii şi amăgiri
împietrite acolo în noi — să ne lepădăm de minciuna
făţarnică ce trece drept noi înşine, şi noi drept ea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
înseamnă: ia-ţi crucea? înseamnă să primeşti de bunăvoie, din
mâna Proniei, orice mijloc de lecuire, oricât ar fi de amar, care
ţi se întinde. Se abat asupra-ţi nenorociri? Fii ascultător ca
Noe. Ţi se cere jertfă? Lasă-te în mâna lui Dumnezeu cu credinţa
lui Avraam când mergea să-şi jertfească fiul. Ţi-ai pierdut
averea? Ţi-au murit pe neaşteptate copiii? Îndură alipindu-te de
Dumnezeu în inima ta, ca Iov. Prietenii îţi întorc spatele, eşti
înconjurat de duşmani? Rabdă fără să cârteşti, cu credinţa
că ajutorul lui Dumnezeu e aproape, aşa cum făceau apostolii.
Eşti osândit la moarte pentru Hristos? Mulţumeşte lui Dumnezeu
pentru asemenea cinste, ca miile şi miile de mucenici. Nimic nu
ţi se va cere care să nu fi fost răbdat de alţii înainte, şi nu
ai decât să urmezi pilda sfinţilor, apostolilor, mărturisitorilor
şi martirilor, a celor care au împlinit voia lui Dumnezeu. Trebuie
să înţelegem bine că, cerând de la noi o răstignire, Domnul o
cere pe cea a omului vechi, a omului ţesut din obiceiuri rele, a
omului aflat în slujba păcatului. Pentru că, prin această
răstignire, omul vechi, omul fiară din noi e dus la moarte, şi
omul nou, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, cel nemuritor, este
adus la viaţă. Cum spune apostolul: Omul nostru cel vechi a fost
răstignit; şi arată mai departe de ce: pentru a nu mai fi robi ai
păcatului (Romani 6, 6). Crucea e grea pentru omul vechi, omul
simţurilor, e grea pentru trupul împreună cu patimile şi cu
poftele (Galateni 5, 24), dar nu e grea pentru omul duhovnicesc.
Crucea este pentru cei ce pier, nebunie; iar pentru noi, cei ce ne
mântuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18). Noi ne
lăudăm aşadar în crucea lui Hristos, şi în crucea pe care o
ducem de dragul Lui. Mântuitorul nu ne cere să luăm crucea Lui, ci
să o luăm pe a noastră. Crucea Lui e cea mai grea. El nu S-a
răstignit pentru păcatele Sale, ci pentru păcatele noastre,
şi aşa crucea lui e cea mai grea. Noi suntem răstigniţi pentru
păcatele noastre, deci crucea noastră e mai uşoară. Şi când
durerile noastre sunt la culme, să nu spunem că sunt prea mari. Viu
e Domnul, şi ştie El mai bine măsura suferinţelor noastre,
şi nu ne va lăsa să suferim mai mult decât suntem în stare.
Măsura suferinţei noastre nu e cu nimic mai puţin potrivită şi
socotită decât este măsura zilei şi a nopţii, sau decât sunt
hotarele stelelor în drumurile lor. Ni se înmulţeşte
durerea? Ni se îngreunează crucea? Şi puterea lui Dumnezeu e
mai mare: Precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi, aşa
prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră (II Corinteni
1, 5).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mai
presus de toate, mare este mângâierea noastră că Domnul ne cheamă
să venim după El. Să vină după Mine, spune Domnul. De ce îi
cheamă pe cei care îşi iau crucea lor? Mai întâi pentru ca ei să
nu se împiedice, să nu cadă şi să fie striviţi sub greutatea
ei. Atât e de nevolnic neamul omenesc, încât nici cea mai uşoara
cruce n-o poate duce cel mai vomit om fără ajutorul cerului. Vedem
cum se de/nădăjduiesc necredincioşii la cea mai mică lovitură,
cum ridica glasul şi se plâng cerului şi pământului pentru cel
mai mic neajuns! Cum se clatină neajutoraţi dintr-o parte
într-alta, căutând sprijin în pustietatea lumii şi cum socotesc
că, dacă lumea nu poate să le stea într-ajutor, e toată un
deşert al disperării! De aceea ne cheamă Domnul. Pentru că numai
urmându-l pe El vom putea şi noi să ne ducem crucea. La El vom
afla putere, îndrăzneală şi mângâiere. El este lumina
noastră pe o cărare întunecată, El este sănătatea noastră
în boală, tovarăş în singurătate, bucurie în suferinţă,
bogăţie în lipsă. O lampă de veghe arde toată noaptea la
căpătâiul bolnavului, şi în toată noaptea acestei vieţi. Ne
trebuie lumina lui Hristos ca să ne alinăm durerea şi să ne
păstrăm nădejdea în zorii ce vor să vină.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Al
doilea temei al chemării Domnului întru urmarea Lui e tot atât de
însemnat cât şi primul, şi e legat de lepădarea de sine şi
luarea de bunăvoie a crucii. Mulţi au făcut paradă de
lepădare de sine, doar ca să câştige vază în lume. Mulţi au
trecut prin încercări şi suferinţe ca să câştige laudă şi
cinste de la oameni. Mulţi, până astăzi, fac acest lucru, mai
ales între popoarele păgâne, ca să-şi adune puteri vrăjitoreşti
prin care să stăpânească pe alţii, să vatăme sau să ajute pe
cine vor ei, după plac — şi totul din lăcomie şi sete de
putere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asemenea
lepădare de sine nu este lepădare de sine adevărată; este,
dimpotrivă, înălţare de sine; o astfel de cruce nu duce la
înviere şi la mântuire, ci la ruină şi predare în mâna
diavolului. Cine îşi ia crucea ca să vină după Hristos e lipsit
de obrăznicie, de înălţare pe seama altora şi de setea de
putere şi de câştig. Aşa cum bolnavul ia leacul amar nu ca
să se laude că e în stare să înghită amărăciune, ci ca
să se vindece, tot aşa un creştin adevărat se leapădă de sine:
se ridică împotriva bolii, îşi ia crucea ca pe o doctorie amară
dar salvatoare şi vine după Hristos, Doctorul şi Mântuitorul său,
nu pentru slavă şi laudă de la oameni ci ca să-şi scape sufletul
din nebunia de moarte aducătoare a vieţii acesteia şi din chinul
şi focul vieţii viitoare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde
viaţa sa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scăpa.
Grele cuvinte!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Foc
ce caută să ardăpe omul cel vechi din rădăcina, si rădăcina
însăşi! Hristos nu avenit doar ca să schimbe lumea, ci ca s- o
facă din nou, s-o aducă din nou la viaţă. Să topească în foc
metalul vechi şi să-l făurească iar. Dumnezeu nu e un reformator:
e Ziditorul. Nu-i un cârpaci; e ţesătorul! Oricine vrea să
păstreze un pom bătrân, mâncat de viermi, rămâne fără el
orice ar face: poate să-l ude, să-l împrejmuiască, să-i pună
îngrăşăminte la rădăcină; totul va fi zadarnic: pomul e
ros pe dinăuntru de vierme, şi e pierdut; putrezeşte, se
prăbuşeşte. Iar cine taie pomul viermănos şi-l pune pe foc cu
viermi cu tot, şi se îngrijeşte apoi de vlăstarele noi ieşite
din rădăcină păzindu-le de viermi, are să-şi păstreze
pomul cel nou. Cine vrea să-şi păstreze sufletul cel vechi, chipul
lui Adam, sufletul acesta ros de păcat şi putred, îl va pierde,
pentru că Dumnezeu nu îngăduie în faţa Lui un astfel de suflet;
şi ceea ce nu stă înaintea feţei lui Dumnezeu e ca şi când
n-ar fi. Cine, aşadar, îşi pierde sufletul său vechi, acela
şi-l va salva pe cel nou, pe cel născut din nou din Duh (Ioan 3,
6), pe cel logodit cu Hristos. Când spui suflet, spui de fapt viaţă,
şi chiar citim în unele traduceri: „cine va voi să-şi scape
viaţa sa” şi: „cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine o va
scăpa” Amândouă traducerile au aici acelaşi înţeles.
Pentru că cine va căuta să-şi scape cu orice preţ viaţa cea
muritoare, o va pierde până la urmă nu numai pe aceasta, ci le va
pierde pe amândouă: şi viaţa muritoare şi viaţa veşnică.
Pe cea muritoare pentru că este supusă morţii şi oricât de
mult ar izbuti s-o lungească, tot la moarte ajunge până la urmă;
iar pe cea veşnică o va pierde pentru că nu a făcut nimic ca să
o aibă. Dar cine se osteneşte să câştige viaţa cea fără de
moarte în Hristos, are s-o primească şi are s-o aibă în
veşnicie, chiar dacă pe cea vremelnică a pierdut-o. Poate cineva
să-şi piardă viaţa vremelnică, muritoare, pentru Hristos şi
pentru Evanghelie, fie în caz extrem, când se jertfeşte şi moare
martir pentru Hristos şi pentru sfânta lui Evanghelie, sau atunci
când, nesocotind viaţa aceasta păcătoasă şi nevrednică, se
dăruieşte cu toată inima sa, cu tot sufletul său şi cu toată
puterea sa lui Hristos, intrând în slujba Lui, dându-I totul Lui
şi aşteptând de la El totul. Se poate ca cineva să-şi piardă
viaţa luându-şi-o singur, sau dându-şi-o pentru nimic, dintr-o
ceartă sau dintr-o neînţelegere. Nu unuia ca acesta i s-a
făgăduit că are să-şi scape sufletul, pentru că zice:
pentru Mine şi pentru Evanghelie. Hristos şi Evanghelia sunt
nemăsurat mai mari decât sufletul nostru. Sunt cele mai mari
bogăţii, şi în timp şi în veşnicie; nimeni n-ar trebui să
şovăie a da orice numai ca să le câştige pe acestea!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
ce spune Domnul: şi pentru Evanghelie? Nu ajunge să zică: pentru
Mine? Nu ajunge. Domnul spune: pentru Mine şi pentru Evanghelie, ca
să înmulţească omului temeiurile de a muri sieşi şi a vieţui
lui Dumnezeu, şi ca astfel să se poată mântui cât mai mulţi. Se
mântuieşte, aşadar, cel care îşi pierde pentru Hristos viaţa,
pentru Cel Viu, Cel fără de moarte. Şi se mântuieşte şi
acela care îşi pierde viaţa pentru lucrările lui Hristos, fie şi
pentru un singur cuvânt al Lui. Domnul este legiuitorul vieţii;
cine se jertfeşte pentru legiuitor, se jertfeşte pentru legile puse
de El, şi de asemenea: cine se jertfeşte pentru legile Lui, pentru
El se jertfeşte. Socotindu-Se pe Sine împreună cu lucrările şi
cu cuvintele Sale, Domnul deschide drum larg spre mântuirea multora.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi
pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru
sufletul său? Cuvintele acestea aruncă o lumină mare asupra
celor dinainte. Din ele se vede că Dumnezeu socoteşte sufletul
omului mai de preţ decât lumea toată. Se vede de asemenea ce
fel de suflet trebuie să piardă omul ca să se mântuiască:
sufletul vătămat, sufletul molipsit de lume, încovoiat de lume,
înrobit de lume. Pierzând acest aşa-zis suflet, omul şi-l scapă
pe cel adevărat; dacă retează de la sine viaţa cea mincinoasă, i
se va da viaţa adevărată.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
folos ai să câştigi toată această lume ce se îndreaptă spre
pieire, şi să-ţi pierzi sufletul menit mântuirii? Lumea se
apropie de sfârşit, şi va fi lepădată ca o haină veche. Iar
sufletele adevărate, sufletele care îl iubesc pe Hristos, se vor
înălţa atunci în împărăţia veşnicei tinereţi. Sfârşitul
lumii este începutul vieţii celei noi a sufletului. La ce bun
ar avea omul lumea de care curând oricum se va despărţi? La ce
bun, când lumea întreagă, într-un viitor ce nu-i departe, se
va risipi şi va dispărea ca un vis care a trecut? De ce folos o
să-i fie un leş zăcând neajutorat ? Ce o să dea în schimb
pentru sufletul său? Chiar dacă toată lumea ar fi a lui, Dumnezeu
tot n-ar primi-o în locul sufletului său! Dar lumea nici măcar
nu-i a lui. Lumea e a lui Dumnezeu, şi Dumnezeu i-a dat-o omului
spre dobândirea unui bun şi mai mare, şi mai preţios. Cel
mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu omului este sufletul zidit după
chipul Său.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Si
acest dar Dumnezeu vrea, la vremea potrivită, să I se întoarcă.
Omul nu poate să-I dea nimic în schimb lui Dumnezeu pentru
sufletul său. Sufletul e regele; tot restul e rob. Dumnezeu nu
va primi rob în locul regelui, nici lucru pieritor în locul celui
fără de moarte. O, ce va da păcătosul în locul sufletului său?
Câtă vreme e în trup, omul e vrăjit de multe lucruri pe care le
socoteşte de preţ; dar când se desparte de trup, îşi dă seama -
O, de n-ar fi prea târziu! - că în afară de Dumnezeu şi de
suflet nimic nu are preţ. Deci nu are ce să dea, în locul
sufletului. O, ce primejdie, ce jale pe sufletul păcătos când
vede că toate legăturile cu lumea i s-au tăiat, şi stă gol şi
lipsit de toate în lumea cea de duh! Pe cine să strige într-ajutor?
Al cui nume să cheme? De poala veşmântului cui să se ţină când
se vede căzând în abis pentru totdeauna? Fericiţi cei care, în
lumea aceasta, au ajuns la dragostea lui Hristos şi au învăţat să
cheme numele Lui ziua şi noaptea, odată cu răsuflarea şi cu
bătăile inimii! Deasupra abisului vor şti pe cine să strige, vor
şti al Cui nume să cheme. Vor şti de poala hainei Cui să se ţină.
Cu adevărat, vor fi înafară de orice primejdie sub aripa Domnului
lor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică
pentru cei care, în viaţa aceasta, nu se tem de păcat. Spune
Domnul: Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,
în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va
ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii
îngeri. Luaţi aminte, voi toţi care aveţi credinţă: nu vă
bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu! Cu adevărat, mila lui
Dumnezeu se revarsă numai în viaţa aceasta peste hulitorii care nu
se căiesc; iar la înfricoşata Judecată dreptatea va lua
locul milei. Luaţi aminte, voi toţi cei care, cu fiecare zi, vă
apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli! Luaţi
aminte, întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte. Nu le-a spus un
vrăjmaş al vostru, ci prietenul cel mai bun. Aceleaşi buze care pe
cruce au dat iertare duşmanilor, tot ele au rostit aceste cuvinte
grozave, grozave dar drepte. De cel care se ruşinează de
Hristos în acesta lume, şi Hristos Se va ruşina înaintea
sfinţilor îngeri. Cu ce ai să te mândreşti, omule, dacă lui
Hristos îi va fi ruşine cu tine? Dacă-ţi e ruşine de Viaţă,
înseamnă că te mândreşti cu moartea; dacă-ţi e ruşine de
Adevăr, înseamnă că te mândreşti cu minciuna; dacă ţi-e
ruşine cu Mila, te mândreşti cu facerea de rău; dacă ţi-e
ruşine cu Dreptatea, te mândreşti cu nedreptatea. Dacă ţi-e
ruşine cu Patima de pe cruce, înseamnă că te mândreşti cu
închinarea la lume; dacă ţi-e ruşine de Nemurire, te mândreşti
cu stricăciunea şi cu mormântul! Atunci, în faţa cui te vei
ruşina de Hristos? În faţa unuia mai bun ca Hristos? Nu; pentru că
nu există cineva mai bun ca Hristos. Atunci de bunăseamă te
ruşinezi de Hristos faţă de cineva mai mic decât Hristos. Ţi-e
ruşine de părintele tău în faţa unui urs, sau se ruşinează
fiica de mama ei în faţa unei vulpi? Cum să te ruşinezi de Cel
Bun în faţa celui rău, de Cel Curat în faţa Celui necurat, de
Cel Atotputernic în faţa neputinciosului, de Cel înţelept în
faţa nebunului? De ce să te ruşinezi cu Domnul slavei in faţa
unui neam curvar şi păcătos? Doar pentru că neamul acesta îți
joacă mereu înaintea ochilor pe când Domnul nu Se vede? Puțin,
doar puţin mai este şi va apărea în slavă pe nori de îngeri,
iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui ca praful pe
care-l spulberă vântul. Cu adevărat, cu adevărat ai să te
ruşinezi atunci, nu de împăratul Slavei ci de tine însuţi,
omule; dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea. Mai bine
să-ţi fie ruşine acum, rată vreme ruşinea îţi mai e bună la
ceva! Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos, iar nu de
Hristos înaintea tuturor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
ce spune Domnul: de Mine şi de cuvintele Mele? Cine se ruşinează
de Mine înseamnă: cine se îndoieşte de dumnezeirea Mea, şi de
întruparea Mea din preacurata Fecioară, şi de suferinţele Mele pe
Cruce, şi de Învierea Mea, şi cine se ruşinează de puterea Mea
pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşi. Cine se
ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de
Evanghelie şi tăgăduieşte învăţătura Mea, sau cine îmi
răstălmăceşte vorbele şi aduce, prin erezie, neodihnă şi lupte
între credincioşi, sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de
dezvăluirile şi învăţăturile Mele, înlocuindu-le cu învăţături
străine, sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa
puternicilor acestei lumi, acela se ruşinează de Mine şi se teme
pentru sine însuşi. Cuvintele lui Hristos sunt Testament dătător
de viaţă, aşa cum sunt şi Patimile Sale, şi Trupul şi Sângele
Său. Domnul nu-Şi desparte cuvintele de Sine însuşi, nu le dă
mai puţină însemnătate. Cuvântul lui nu poate fi rupt de
El. Cuvântul are lot atâta putere cât şi Persoana, pentru aceea
le spune ucenicilor: Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe
care vi l-am spus (Ioan 15, 3). Hristos a curăţat prin cuvântul
său suflete, a vindecat bolnavi, a izgonit duhurile rele, a înviat
morţi. Cuvântul Lui e ziditor, curăţitor, de viaţa dătător.
Deceatunci sane pară străin lucru când ni se spune în Evanghelie:
şi Cuvântul era Dumnezeu (loan I,I)?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mântuitorul
numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg, tot
aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare închinarea la
alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37). Oricine îşi lasă soţia şi îşi
ia altă femeie este curvar; şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi
se închină lumii este şi acela curvar. Cine lasă credinţa în
Domnul ca să creadă în oameni, cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca
să iubească lucruri şi oameni, acela săvârşeşte
desfrânare. Pe scurt, orice păcat care desparte sufletul de
Dumnezeu, legându-l de vreun lucru oarecare, sau de vreun om, poate
fi numit pe bună dreptate desfrânare, pentru că poartă toate
însemnele preacurviei. Aşadar cine se ruşinează de Hristos
Domnul, Mirele inimii, în faţa unui astfel de neam desfrânat,
e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei
adunări de neruşinaţi. Domnul nu vorbeşte de un neam păcătos,
ci de un neam desfrânat şi păcătos. De ce? Ca să osândească
şi mai mult desfrânarea. Sub cuvântul „desfrânare” se
înţeleg aici cele mai grele, cele mai înveninate, cele mai
aducătoare de moarte păcate, care-l întorc cel mai adesea pe om de
la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de
la naşterea din nou.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
vedeţi ce straniu sfârşit are Evanghelia de astăzi: Şi le zicea
lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici,
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui
Dumnezeu, venind întru putere. Ai zice la prima vedere că
vorbele acestea nici n-au legătură cu cele spuse mai înainte.
Cu toate acestea, legătura e limpede, şi sfârşitul acesta al
Evangheliei minunat. Domnul nu-i lasă pe credincioşii Săi fără
mângâiere. Chemându-i să-şi ia crucea, să se lepede de sine şi
de viaţa lor, ameninţându-i cu pedepse înfricoşătoare dacă
se ruşinează de El şi de cuvintele Lui, Mântuitorul ridică
acum un curcubeu pe cer după furtună. Se grăbeşte să vorbească
de răsplată celor ce-L ascultă şi vin după Dânsul luându-şi
crucea lor. Iar această răsplată o vor primi unii chiar
înainte de sfârşitul lumii şi de Judecată, şi chiar
înainte de sfârşitul vieţii lor pământeşti. Aceştia nu
vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui
Dumnezeu, venind întru putere. Cu câtă înţelepciune ne învaţă
Mântuitorul! El niciodată nu vorbeşte de pedeapsă fără să
pomenească şi răsplata, nici nu osândeşte fără să laude,
nici nu îndrumă omul pe calea spinilor fără să-i pună înainte
bucuria de la sfârşitul drumului, nici nu ameninţa fără să
mângâie. Nu lasă cerul întunecat de nori fără să arate
îndată strălucirea soarelui şi frumuseţea curcubeului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
sunt aceştia care nu vor gusta moartea până ce nu vor fi văzut
împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere? Mântuitorul, grăind
ucenicilor Săi şi mulţimii de oameni, zice: sunt unii, din cei ce
stau aici... Pe cine are în vedere Domnul? Mai întâi pe cei care
au împlinit poruncile Sale lepădându-se de sine şi luându-şi
crucea lor. Aceştia vor simţi înlăuntrul lor, încă în această
viaţă, în această lume fiind, puterea împărăţiei lui
Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu va coborî peste dânşii ca să-i
cureţe şi să-i sfinţească, şi să le deschidă uşile
cereştilor taine, cum s-a făcut mai târziu apostolilor şi
arhidiaconului Ştefan. N-au văzut apostolii, în ziua Pogorârii
Sfântului Duh, împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere în
clipa când li s-a dat putere de sus? Iar Ştefan fiind plin de
Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu (Fapte
7,55). N-a văzut loan Evanghelistul împărăţia lui Dumnezeu
înainte de moartea sa trupească? Nu s-a ridicat Pavel până
la al treilea cer înainte să fi gustat moartea? Dar să-i lăsăm
pe apostoli. Cine ştie câţi din cei ce-L ascultau pe Hristos
vor fi simţit puterea Duhului Sfânt şi vor fi văzut Împărăţia
lui Dumnezeu mai înainte de a pleca din această lume?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
lângă interpretarea aceasta, unele comentarii dau cuvintelor lui
Hristos citate mai sus şi un alt înţeles, socotind că au în
vedere trei ucenici anume: Petru, Iacov şi loan, cei care, curând
după aceea, au văzut schimbarea la faţă a Mântuitorului pe
Tabor, şi vorbirea Lui cu Moise şi cu Ilie. Este o
interpretare corectă, desigur, care însă nu o exclude pe cealaltă.
Într-adevăr, cei trei apostoli au văzut împărăţia lui Dumnezeu
întru putere pe muntele Tabor, când Mântuitorul S-a arătat în
slava Sa cerească iar Moise şi Ilie au apărut din cealaltă
lume, de o parte şi de alta a Domnului slavei. Dar să nu credem că
aceea a fost singura împrejurare când muritorii au văzut împărăţia
lui Dumnezeu venind întru putere. Cu adevărat mare a fost acea
vedere pe Tabor, dar sunt şi alte împrejurări, care nu pot fi
numărate, când oamenii au văzut încă în această viaţă (deşi
într-alt fel decât pe Tabor) împărăţia lui Dumnezeu întru
putere şi slavă.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vrem cu adevărat, şi noi putem să vedem împărăţia lui Dumnezeu
venind întru putere şi slavă mai înainte să gustăm moartea, iar
împrejurările acestei dezvăluiri sunt arătate limpede în
Evanghelia de astăzi. Sa ne grăbim a pierde suflelul nostru cel
vechi, viaţa noastră cea păcătoasă, şi să înţelegem că este
mai bine pentru om să-şi mântuiască sufletul decât să câştige
lumea. Aşa ne vom învrednici şi noi, cu mila lui Dumnezeu, să
vedem împărăţia lui Dumnezeu, mare în putere şi nemăsurată în
slavă, unde îngerii împreună cu sfinţii dau slavă ziua şi
noaptea Dumnezeului Celui Viu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea
cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/sfantul-nicolae-velimirovici-predica-la-duminica-iii-din-postul-mare" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-23540031882285395592019-03-24T11:52:00.001+02:002019-03-24T11:57:29.362+02:00Predica la Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) -- Sfântul Nicolae Velimirovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/03/vindecarea_slabanogului_din_capernaum_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="350" height="526" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/03/vindecarea_slabanogului_din_capernaum_2.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br /></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Marcu
2, 1-12</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br /></div>
<div align="justify" style="font-weight: normal; line-height: 0.32in;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva
zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de
mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le
grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un
slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din
pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul
casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care
zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis
slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau
acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile
lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să
ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată,
cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis
lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor,
a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice:
Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că
putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis
slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la
casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit
înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi.</span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br /></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ioan
10, 9-16</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Eu sunt uşa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi
va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca
să fure, să înjunghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele
viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt Păstorul cel
bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile Sale. Iar cel
plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când
vede lupul venind, lasă oile şi fuge; iar lupul le răpeşte şi le
risipeşte. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are
grijă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ale
Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe
Tatăl. Şi sufletul îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt
din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor
asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Nicolae Velimirovici</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Predică
la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) -
Vindecarea slăbănogului din Capermanum</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Duminica
trecută am auzit Evanghelia despre minunata tărie a marii şi
atotputernicei lui Hristos prezenţe. Natanael, care punea la
îndoială cuvântul apostolului Filip cum că în lume ar fi apărut
Mesia şi acesta este lisus din Nazaret, acest Natanael (chiar el)
aflându-se în faţa Domnului însuşi, L-a recunoscut pe dată şi
L-a mărturisit Fiu al lui Dumnezeu şi împărat al lui Israel.
Evanghelia de astăzi ne vorbeşte de strădania cea mare şi de
lupta pe care o duce omul cu adevărat credincios ca să ajungă în
faţa lui Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Patru
bărbaţi duc pe un altul, rudă de-a lor sau prieten, bolnav de
paralizie. îl cară cu tot cu patul pe care zace, omul fiind cu
totul slăbănog şi neajutorat. în zadar au încercat să-şi facă
loc prin mulţime ca să ajunaălângă domnul şi, dând greș
așa, ei încearcă altfel: cațără pe acoperişul casei, îl
desfac şi, cu mare truda, coboară pe acolo patul pe care zace
bietul om, până ce acesta se odihneşte la picioarele minunatului
Vindecător. Aceasta a fost măsura credinţei lor în Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
văzând lisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate
îţi sunt păcatele tale! Domnul nu le-a auzit din cuvinte credinţa,
ci a văzut-o. Vederea Lui, care pătrunde în cele mai ascunse
adâncimi ale inimii, a privit la marea lor credinţă. Iar cu ochii
trupeşti le-a văzut strădania de a-l aduce pe bolnav în faţa
Lui. Credinţa lor se vădea Domnului şi trupeşte şi duhovniceşte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">I
se vădea totodată şi necredinţa cărturarilor aflaţi de faţă.
Aceştia cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta
astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai
unul Dumnezeu? Domnul, cunoscând cu duhul Lui, că aşa cugetau
ei în sine, a prins să-i mustre cu blândeţe: De ce cugetaţi
acestea în inimile voastre? Domnul, cu pătrunderea pe care o
are, citeşte în inimile prihănite tot atât de uşor ca şi în
cele curate. Aşa cum a văzut inima cea curată şi fără vicleşug
a lui Natanael, vede şi inimile necurate şi pline de viclenie ale
cărturarilor. Şi, ca să le arate acestora că are putere şi
asupra trupurilor şi asupra sufletelor, putere şi să ierrte
păcatele şi să tămăduiască boala, Domnul îi spune
paraliticului: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. La
porunca dată cu atâta tărie, bolnavul s-a sculat îndată şi,
luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi
uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am
văzut niciodată.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Priviţi
numai ce minunate puteri arată, dintr-o singură dată, Domnul:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
pătrunde inimile oamenilor, vede credinţa unora şi viclenia
altora.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
iartă sufletului păcatul, vindecându-l şi curăţindu-l de
izvorul slăbiciunii şi al bolii sale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
însănătoşeşte trupul bolnav şi slăbănogit cu tăria
cuvintelor Sale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">O,
mare şi înfricoşată, minunată şi tămăduitoare este prezenţa
Dumnezeului Celui Viu! Dar trebuie mai întâi să ajungem să stăm
în faţa Lui. Este lucrul de căpetenie pe calea mântuirii: să vii
cu credinţă în faţa Domnului, să-I simţi prezenţa. Câteodată
Domnul însuşi vine şi îşi dezvăluie în noi prezenţa-I plină
de har, aşa cum a venit la Marta şi Maria in Betania, aşa cumi-a
apărutpe neaşteptate apostolului Pavel în drum, iar celorlalţi
apostoli la Marea Galileii, şi la Emaus, şi în odaia cuuşi
încuiate, şi Mariei Magdalena în grădină, şi multor sfinţi în
visuri şi vedenii. Câteodată, omul e adus de alţii în faţa lui
Hristos, cum l-a adus Andrei pe Simon Petru, şi Filip pe Natanael,
şi cum urmaşii apostolilor, propovăduitorii credinţei, au
adus la Hristos mulţime nenumărată de oameni. Câteodată, în
sfârşit, oamenii se luptă singuri să ajungă la Domnul, ca aceşti
patru care au rupt acoperişul spre a-l coborî pe slăbănog
înaintea Domnului. Acestea sunt cele trei feluri în care oamenii
ajung în faţa Domnului. Să ne silim şi să ne luptăm ca să
ajungem în faţa Domnului, şi ca Dumnezeu să ne îngăduie lângă
El, luminându-ne cu prezenţa Sa. Noi avem a străbate aceste trei
căi luându-le altfel la rând: trebuie mai întâi să facem tot ce
putem ca să ajungem în faţa Domnului; apoi trebuie să urmăm
drumul pe care ne duce sfânta şi apostolica Biserică, părinţii
şi învăţătorii ei; şi, pe urmă, să aşteptăm cu rugăciune
şi cu nădejde ca Dumnezeu să ne aducă la Sine şi să ne lumineze
cu prezenţa Sa, să ne dea tărie, să ne vindece, să ne
mântuiască.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cât
de mari trebuie să fie strădaniile noastre de a ne face drum până
la Domnul se vede din pilda acestor patru care nu s-au dat în lături
să se caţere pe acoperiş, fără să le fie frică sau ruşine,
numai ca să-l poată lăsa pe prietenul bolnav înaintea Domnului
Celui Viu. Pilda aceasta de stăruinţă seamănă — dacă nu chiar
o întrece — cu cea a văduvei care supăra pe judecătorul cel
nedrept cerându-i mereu să-i facă dreptate faţă de un potrivnic
(Luca 18,1-5). Iată ce înseamnă să împlineşti porunca Domnului
care este a striga ziua şi noaptea către El Se dovedeşte astfel şi
adevărul unei alte porunci: Bate, şi ţi se va deschide (Matei
7, 7). Este, în sfârşit, lămurirea straniilor cuvinte ale lui
Hristos: Împărăţia cerurilor se ia cu silinţa şi silitorii o
răpesc pe ea (Matei 11,12). Domnul cere aşadar celor ce-L urmează
să facă tot ce le stă în putere, să se silească, să lucreze
câtă vreme mai au lumină, să se roage necontenit, să ceară, să
caute, să bată, să postească, să facă faptele milosteniei fără
să le numere — toate acestea să le împlinească spre a li se
deschide împărăţia cerurilor: marea, înfricoşata, de viaţă
dătătoarea lui Dumnezeu prezenţă. Privegheaţi dar în toată
vremea, rugându-vă, spune Domnul, ca să vă învredniciţi a scăpa
de toate cele ce au să vină şi a sta înaintea Fiului Omului (Luca
21, 36). Priveghează şi păzeşte Inima ta, ca sănu se lipească
de pământ; veghează asupra gândurilor tale, ca să nu te ducă
departe de Dumnezeu; ia aminte la lucrul tău, ca să îți
înmulţeşti talantul, iar nu să-l împuţinezi şi să-l
pierzi; păzeşte zilele tale, ea să nu vină pe nepregătite
moartea peste tine şi să te găsească în păcate. Aceasta este
dreapta noastră credinţă: lucrătoare, rugătoare şi
veghetoare, pătrunsă de lacrimi şi trudă. Nici o credinţă nu
cere ca a noastră atâta strădanie din partea omului ca să se
poată acesta înfăţişa înaintea Fiului lui Dumnezeu. Lumea
întreagă este chemată la această strădanie, dar credincioşilor
Săi Mântuitorul o cere anume, iar Biserica le-o repetă prin
vremuri, din neam în neam, înălţând icoana mulţimii ce creşte
mereu a luptătorilor duhovniceşti care au împlinit legea lui
Hristos şi s-au învrednicit de negrăită slavă şi putere în cer
şi pe pământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să nu ne înşelăm crezând că strădaniile noastre aduc după ele
de la sine mântuirea. Să nu ne închipuim că ar putea omul,
străduindu-se, să ajungă prin proprie silinţă în faţa
Dumnezeului Celui Viu. Fără voia lui Dumnezeu nici un muritor nu
poate sta înaintea feţei Sale. Pentru că Domnul, care ne-a
poruncit silinţă şi strădanie, spune în alt loc: Când veţi
face cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice,
pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem (Matei 17,10). Şi
în altă parte: Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l va
trage Tatăl (Ioan 6, 44). Şi iarăşi: Fără Mine, nu puteţi face
nimic (Ioan 15, 5). Şi iarăşi, în alt loc: Prin har sunteţi
mântuiţi (Efeseni 2, 5). Ce să mai spunem după toate acestea? Să
spunem că toată strădania noastră e în zadar? Să ne lăsăm în
jos mâinile, a neputinţă, aşteptând ca Domnul să ne ia, cu
puterea Sa, şi să ne aşeze în faţa-I? Zice proorocul Isaia: ...
toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat
(Isaia 64, 5). Vom lăsa deoparte orice silinţă? Dar oare, făcând
aşa, nu ne vom asemăna slugii care a îngropat talantul în pământ,
pentru care faptă i-a strigat stăpânul: Slugă vicleană şi
leneşă ! (Matei 25, 26)? Să fim chibzuiţi, să ne silim a
împlini poruncile cele limpezi ale Domnului. Noi ne silim, iar
lui Dumnezeu singur îi stă în putere să binecuvânteze
strădania noastră şi să ne aducă în faţa Sa. Apostolul
Pavel a arătat limpede lucrul acesta: Eu am sădit, Apolo a udat,
dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel nici cel ce sădeşte nu e
ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească (1
Corinteni 3, 6-7). Totul, aşadar, e în mâna lui Dumnezeu: stă în
puterea, în înţelepciunea, în mila Lui. Noi trebuie să sădim şi
să adapam, şi nu putem să ne abatem de la această îndatorire
fără să cădem în primejdia veşnicei pierzanii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Datoria
lucrătorului e să sădească şi să ude, dar de puterea şi de
înţelepciunea şi de mila lui Dumnezeu depinde dacă sămânţa
prinde sau nu prinde rădăcină, creşte sau nu, aduce sau nu aduce
roade.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Datoria
savantului e să cerceteze şi să caute, dar depinde de puterea,
de înţelepciunea şi de mila lui Dumnezeu dacă i se va dezvălui
cunoaşterea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">E
datoria părintelui să-şi crească în frica lui Dumnezeu copilul,
dar depinde de puterea, de înţelepciunea şi de mila lui Dumnezeu
viaţa acestui copil.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">E
datoria preotului să înveţe, să îndrumeze, să îndrepteze pe
credincioşi, dar depinde de puterea, de înţelepciunea şi de mila
lui Dumnezeu dacă strădania lui rodeşte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">E
datoria noastră a tuturor să ne silim şi să facem totul ca să
fim vrednici să stăm în faţa Fiului lui Dumnezeu, dar depinde de
puterea, de înţelepciunea şi de mila lui Dumnezeu dacă vom
fi sau nu vom fi îngăduiţi lângă Domnul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să nu luptăm fără nădejde în mila lui Dumnezeu! Fie ca
strădaniile noastre să fie străluminate de nădejdea că Domnul e
lângă noi, şi că ne va primi şi pe noi întru lumina feţei
Sale. Nu e fântână mai adâncă, mai nesecată decât mila lui
Dumnezeu! Când Fiul Risipitor şi-a venit întru sine după
groaznica-i cădere între porci, milostivul tată a ieşit să-l
întâmpine, l-a îmbrăţişat şi l-a iertat. Dumnezeu nu
osteneşte să iasă în întâmpinarea copiilor săi care se întorc,
îşi întinde braţele spre toţi cei care se îndreaptă spre El.
Tins-am mâinile Mele în toată vremea spre un popor răzvrătit
(Isaia 65, 2), spune Domnul despre evrei. Dacă Domnul îşi întinde
braţele către cei răzvrătiţi, cum nu Şi le-ar întinde
spre cei ascultători? Spune proorocul David, cel ascultător:
Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a
dreapta mea este ca să nu mă clatin (Psalm 15, 8). Pe cei care se
luptă spre mântuire, Dumnezeu nu îi lipseşte de-a sta înaintea
feţei Sale. Să nu socotim aşadar că nevoinţele ne sunt în
zadar, cum fac cei fără Dumnezeu şi deznădăjduiţii; ci
silindu-ne şi trudind, să nădăjduim în mila Domnului Dumnezeu.
Şi mai ales în vremea Marelui Post să ne înmulţim strădaniile,
aşa cum ne învaţă Sfânta Biserică. Iar cărarea întru acestea
sa ne fie luminata ele pilda celor patru care s au suit pe acoperiş,
l-au rupt şi l-au aşezat pe al cincilea, pe prietenul bolnav,
înaintea Domnului. Dacă o cincime din suflet ne e paralizat, sau
bolnav, să ne grăbim a o aduce cu cele patru tefere înaintea
Domnului, şi El va vindeca ce-i bolnav în noi. Dacă unul din
cinci simţuri ni s-a smintit de către lume şi boleşte, să
alergăm cu celelalte patru înaintea Domnului, ca să aibă El milă
de cel bolnav şi să-l vindece. Când e bolnavă o parte din trup,
doctorul prescrie două feluri de îngrijire: grijă de mădularul
bolnav, şi întărirea celor tefere, încât acestea fiind mai
sănătoase, mai puternice, să ţină cumpănă părţii
bolnave. Aşa e şi cu sufletul. Dacă ne îndoim cu mintea, să
alergăm cu inima a ne întări în credinţă şi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, să vindecăm mintea bolnavă. Dacă am păcătuit uitând
rugăciunea, să ne grăbim cu fapte de milostenie a restaura în noi
rugăciunea pierdută; şi aşa cu toate.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
Domnul va vedea credinţa noastră, strădania şi silinţa noastră,
şi va avea milă de noi. În îndurarea-I fără margini, ne va lăsa
lângă El, înaintea feţei Sale de viaţă dătătoare, de unde
primesc viaţă, putere şi bucurie fără de număr cete îngereşti
şi armii de sfinţi. A Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt,
Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa: <a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/sfantul-nicolae-velimirovici-predica-la-duminica-doua-din-postul-mare" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-29991480871313200182019-03-10T11:40:00.000+02:002019-03-10T11:40:26.490+02:00Predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) -- Sfântul Ioan Gură de Aur<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/02/izgonirea_lui_adam_din_rai7.jpg?itok=fCOZnFeF" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="445" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/02/izgonirea_lui_adam_din_rai7.jpg?itok=fCOZnFeF" width="502" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
6, 14-21</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor
greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi
întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat
grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti,
unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor
că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl
tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi
comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii
le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici
molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le
fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima
voastră.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Ioan Gură de Aur</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - a lăsatului sec de brânză</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fost-a
cuvantul Domnului catre Iona: Scoala-te si mergi la Ninive, cetatea
cea mare” (Iona l, 1-2). Dar ce trebuia el sa vesteasca acolo? El
trebuia sa strige: „Inca trei zile si Ninive se va prapadi” (Iona
3, 4). Dar pentru ce, o Dumnezeule, poruncesti sa se vesteasca mai
inainte nenorocirea pe care voiesti sa o trimiti? Raspunsul lui
Dumnezeu este: „Tocmai ca sa nu fac ceea ce am poruncit sa se
vesteasca”. Pentru aceea Dumnezeu ne-a amenintat si cu iadul,
pentru ca sa nu ne arunce in iad.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
zice catre noi cam asa: „Teme-te de cuvintele Mele si nu vei
tremura de faptele Mele”. Insa pentru ce oare hotaraste El un
termen asa de scurt de iertare? Pentru ca tu sa cunosti fapta cea
buna a ninivitenilor, care in asa de putine zile s-au pocait de asa
de multe pacate si le-au starpit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Totodata,
trebuie sa te minunezi de indurarea lui Dumnezeu, careia i-a fost de
ajuns o pocainta atat de scurta pentru atat de multe pacate; de aceea
tu nu trebuie sa cazi in deznadajduire, macar de ai fi savarsit mii
de pacate. Precum un om lenes si delasator, care, desi are timp de
pocainta, totusi nu savarseste nimic insemnat, ci din usuratatea
mintii, intarzie de a se impaca cu Dumnezeu; pe cand dimpotriva, cel
ravnitor si dispus la pocainta, in timp scurt poate face indestulare
pentru pacatele multor ani.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
s-a lepadat oare Petru de Domnul de trei ori? Si a treia oara n-a
facut el oare aceasta cu juramant? Nu s-a temut el oare de vorbele
unei slujnice nebagate in seama? Si ce? Avut-a el oare trebuinta de
multi ani spre a se pocai? Nicidecum, ci intr-o noapte a cazut si
iarasi s-a ridicat, intr-o noapte s-a imbolnavit si iarasi s-a
insanatosit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
cum s-a facut aceasta? El a plans si s-a vaitat si nu in chip
obisnuit, ci plin de ravna si de seriozitate. De aceea Evanghelistul
nu zice numai: ,,a plans”, ci: „a plans cu amar” (Mt. 26, 75).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Insa
cat de mare a fost puterea acestor lacrimi, cuvintele nu o pot spune;
dar urmarea lucrului arata aceasta. Adica, dupa acea cadere grea - si
ce cadere in pacat putea fi mai cumplita decat lepadarea de Domnul?
Hristos iarasi a asezat pe Petru in vrednicia sa cea de mai inainte
si iarasi i-a dat dregatoria intaietatii in Biserica si ceea ce este
mai mult, el ne spune ca dragostea lui Petru este mai mare decat a
tuturor celorlalti Apostoli, cand il intreaba: „Petre, Ma iubesti
tu mai mult decat acestia?” (In. 21, 15).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Poate
tu vei zice ca pe niniviteni de aceea i-a iertat Dumnezeu asa de
usor, caci ei nu erau invatati in religia cea adevarata, dupa cum
zice Sfanta Scriptura: „Sluga care nu a stiut voia Domnului sau si
a facut cele vrednice de batai, se va bate putin” (Lc. 12, 48).
Pentru ca tu sa nu pui aceasta impotriva, ti-am adus caderea
Sfantului Petru, care, desigur, cunostea cu desavarsire voia
Domnului, insa iata ca el, macar ca a pacatuit, ba inca a savarsit
cel mai mare pacat, totusi a dobandit din nou cea mai mare incredere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, nu deznadajdui nici tu pentru pacatele tale. Mai rau decat
insusi pacatul este impietrirea in pacat; si inca si mai rau este, la
cadere, cand cineva nu se scoala iarasi. Aceasta o deplange Sfantul
Apostol Pavel mai mult si o socoteste mai vrednica de tanguit, cand
scrie Corintenilor: „Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma
smereasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit
mai inainte si nu s-au pocait de necuratia, de desfranarea si de
necumpatarea pe care le-au facut” (II Cor. 12, 21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
care timp ar putea fi mai potrivit pentru pocainta decat tocmai
timpul postului? Dar sa ne intoarcem la istoria profetului Iona. Dupa
ce a auzit el aceste cuvinte ale Domnului, s-a sculat si s-a dus la
Iope, „spre a fugi de la fata Domnului la Tharsis” (Iona l, 3).
O, omule, unde voiesti sa fugi? Nu stii tu oare, ce zice Psalmistul:
„Unde ma voi duce de la duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?”
(Ps. 138, 7). Poate undeva pe pamant?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Insa
„al Domnului este pamantul si plinirea lui” (Ps. 23, 1). Sau in
lumea cea dedesubt? Dar „de ma voi pogori si acolo - zice
Psalmistul -Tu de fata esti” (Ps. 138, 8). Sau in cer? Insa „de
ma voi sui in cer, Tu acolo esti” (loc. cit.). Sau poate cumva in
mare? „Dar si acolo mana ta ma va apuca”, zice Sfanta Scriptura
(ibidem, 10), precum tocmai s-a intamplat lui Iona.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
toate acestea, pacatul are acea insusire ca umple sufletul nostru de
multa nebunie. Adica, precum cei ametiti si beti nebuneste si fara
prevedere sovaiesc in toate partile, chiar si cand in apropierea lor
ar fi o bezna sau o prapastie adanca, sau altceva asemanator, in care
ar putea sa se rostogoleasca, tot asa se li intampla si pacatosilor,
imbatati, ca de vin, de pofta de a savarsi pacatul, ei sovaiesc in
toate partile, nu stiu ce fac si nu vad nici primejdia cea de fata,
nici pe cea viitoare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
ce, spune-mi, Iona, pentru ce vrei tu sa fugi de Domnul? Rabda putin
si cu fapta te vei incredinta ca nu poti sa fugi la mare, care si ea
este o sluga a lui Dumnezeu. Deci, abia s-a suit Iona in corabie, ca
marea a inaltat valurile sale si a aruncat undele sale pana la cer.
Marea a facut ca robul cel credincios, care intalnind pe un alt rob
care a pradat pe stapanul sau, nu-l pierde din vedere si impiedica pe
oricine ar voi sa-l ia, pana ce robul cel necredincios nu s-a intors
indarat, indata ce ea a intampinat si a cunoscut un alt rob
necredincios, pricinuieste mii de greutati corabierilor care l-au
primit, mugeste si macar ca nu face chiar judecata, totusi ameninta a
inghiti corabia impreuna cu oamenii, daca nu se va preda robul cel
necredincios.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
ce au facut corabierii in acea furtuna? Au aruncat proviziile din
corabie (Iona l, 5). Corabia insa nu s-a usurat, caci povara cea mai
grea ramasese in ea, adica profetul cel pacatos; atat de greu nu prin
trupul sau, ci prin pacat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Caci
nimica nu este asa de greu si apasator ca pacatul; de aceea, profetul
Zaharia l-a infatisat sub icoana unui bulgare de plumb (Zah. 5, 7);
iar David descrie firea pacatului prin cuvintele: „Pacatele mele au
covarsit capul meu, ca o sarcina grea s-au ingreuiat peste mine”
(Ps.37, 5)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Si
Hristos a strigat catre cei ce au trait cu multe pacate: „Veniti
catre Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni”
(Mt. 11, 28). Asadar, pacatul lui Iona a ingreunat corabia si o
ameninta cu pieirea. Intre acestea, Iona zacea dedesubt in corabie si
dormea. Somnul, desi era greu, nu era placut, ci trist; era un somn
in care el cazuse nu din nepasarea de primejdie, ci din melancolie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Adica,
robii care nu s-au inrautatit, pricep indata ca au gresit. Asa a fost
si cu Iona. Dupa ce a savarsit pacatul, el indata a cunoscut marimea
greselii sale. Asa este firea pacatului. Odata pacatul nascut, el
pricinuieste sufletului, ce l-a nascut, nenumarate dureri. Se
intampla cu totul altfel decat la nasterea cea fireasca. Odata ce
femeia a nascut, vaietele ei inceteaza.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dimpotriva,
pacatul tocmai dupa nasterea sa chinuieste mai mult sufletul din care
s-a nascut. Deci, ce face carmaciul corabiei? „A venit la Iona si
i-a zis: „Scoala-te si roaga pe Dumnezeul tau” (Iona 1,6).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asadar,
el stia din experienta ca aceea nu era o furtuna obisnuita, ci era
trimisa de Dumnezeu, impotriva careia nu ajunge mestesugul oamenilor
si mana carmaciului nimica nu ispraveste. El a vazut ca in cazul de
fata avea trebuinta de un alt carmaci mai puternic, adica de acela
care carmuieste toata lumea, de ajutorul cel ceresc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, corabierii au parasit carma si odgoanele si toate celelalte si
au ridicat mainile lor la cer, spre a chema pe Dumnezeu in ajutor. Si
cand aceasta n-a folosit la nimic, atunci ei, zice Sfanta Scriptura
au aruncat sorti, iar sortii au descoperit pe cel vinovat (Iona l,
7). Insa ei nu l-au aruncat indata in mare, ci l-au tinut in mijlocul
furtunii si al freamatului, ca si cum ar fi fost liniste, au format
judecata in corabie, ca el sa vorbeasca pentru sine si sa se apere si
totul s-a cercetat cu asa amanuntime ca si cum ei ar fi trebuit sa
dea cuiva socoteala despre hotararea lor de judecata.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asculta
numai cum totul seamana a fi cercetat judecatoreste: „Spune noua ce
este lucrul tau si de unde vii si incotro mergi si din ce tara si din
ce popor esti tu?” (Iona l, 8). Marea cea mugitoare l-a parat,
soarta l-a aflat si a marturisit contra lui, ei totusi nu au rostit
indata hotararea de osanda asupra lui, ci au urmat ca la o curte de
judecata, unde, cu toate ca sunt de fata paratii, martorii si
dovezile, totusi osanda mortii nu se rosteste, pana ce paratul insusi
nu marturiseste nelegiuirea sa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asa
au facut si corabierii aceia. Macar ca erau oameni neinvatati si
nestiutori, ei totusi au urmat obiceiul judecatoriei, si inca intr-o
astfel de mugire si invaluire a marii, incat ei abia puteau rasufla.
De unde oare, iubitilor, venea aceasta putere atat de prevazatoare
impotriva profetului? Ea venea de la pronia si de la intelepciunea
lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Adica
Dumnezeu a ingaduit acestea, ca sa aduca aminte profetului ca el
trebuie sa fie bland si iubitor de oameni. Aceasta era ca si cum ar
fi strigat catre dansul si i-ar fi zis: „Urmeaza acestor corabieri,
acestor oameni altminteri neinvatati. Ei nu socotesc lucru mic o
singura viata, se poarta nu fara crutare chiar si cu o singura
persoana; tu, dimpotriva, ai expus la primejdia pieirii o cetate
intreaga, cu atat de multe mii de locuitori. Ei, macar ca au
descoperit pe pricinuitorul rautatii izbucnite asupra lor, totusi, nu
s-au napustit asupra lui cu judecata osandirii; tu insa, macar ca nu
ai parat pe nimeni dintre niniveteni, totusi ii arunci in nenorocire
si in pierdere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Eu
ti-am poruncit sa te duci la dansii si prin predicarea ta sa-i chemi
la mantuire; tu insa n-ai ascultat; dimpotriva, acesti corabieri,
fara a le cere cineva, fac totul ca sa te scape; de pedeapsa pe tine,
cel vinovat. Adica, cu toate ca marea s-a infatisat ca paras al
profetului si sortii au marturisit contra lui si el insusi a
recunoscut si a marturisit fuga sa, cu toate acestea ei nu s-au
grabit a-l pierde, ci s-au oprit, au cercat si au facut totul ca, la
o asemenea vadita vinovatie, de va fi cu putinta, sa nu-l predea
marii, insa marea, sau mai bine Dumnezeu, n-a ingaduit aceasta,
voind, atat prin corabieri, cat si printr-un monstru din mare, sa
aduca pe profet la o cale mai buna.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
cand ei au auzit pe Iona zicand: „Luati-ma si ma aruncati in mare
si se va alina marea asupra voastra” (Iona l, 12), ei n-au voit sa
faca aceasta, ci au carmit spre tarm; valurile insa i-au impiedicat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Tu
pana acum ai judecat pe profet pentru fuga lui; asculta-l acum cum
graieste in pantecele chitului de mare si cum marturiseste
nedreptatea sa. Acolo, adica in fuga, el a gresit ca un om de rand,
iar aici s-a aratat ca un profet.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asadar,
marea l-a luat si l-a inchis in pantecele unui monstru, ca intr-o
temnita. El nu s-a nimicit nici de valurile cele infricosate, nici de
monstrul cel inca si mai infricosat care l-a inghitit; ba mai mult,
acesta din urma l-a mantuit si l-a dus la Ninive; iar el s-a dus apoi
acolo si a vestit hotararea Domnului pentru pierderea cetatii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ninivetenii
au auzit aceasta, au crezut cuvintele lui, nu le-au nesocotit, ci
s-au grabit indata la post, barbati si femei si robi si stapani,
capetenii si supusi, copii si batrani; ba chiar nici animalele cele
fara de minte n-au fost scutite de pazirea acestei datorii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pretutindeni
se vedeau haine de pocainta, pretutindeni cenusa, pretutindeni
lacrimi si suspine, insusi imparatul s-a pogorat de pe tron, a depus
coroana sa si s-a imbracat in vestmant de pocainta; si cu chipul
acesta ei au mantuit cetatea de pieire. Aici s-a putut vedea ceva
rar, adica porfira stand indarat, in dosul hainei celei de pocainta.
Ceea ce n-a putut porfira, a ispravit vestmantul cel de pocainta, iar
ce n-a putut coroana, a putut cenusa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asadar,
vezi cat de adevarat este ceea ce zic eu, ca cineva nu trebuie sa se
teama de post, ci sa se teama de viata cea desfatata, de lacomie si
de imbuibare, indoparea si imbuibarea au zguduit cetatea Ninivei si
au dus-o aproape de pieire. Postul insa iarasi a intarit cetatea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
postul a intrat Daniil in groapa leilor, umbland printre fiarele
acelea grozave ca printre niste oi. Cu postul au intrat cei trei
tineri in cuptorul cel infocat din Babilon, mult timp petrecand in
flacara. Iata rodurile cele marite ale postului!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
vei zice, poate: postul slabeste trupul. Dar asculta ce invata Sfanta
Scriptura: „Chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel
dinlauntru insa se innoieste din zi in zi” (II Cor. 4, 16).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Afara
de aceasta, daca vei cumpani lucrul mai cu deamanuntul, vei afla ca
postul este chiar folositor sanatatii, intreaba pe doctori si ei
cumpatarea si infranarea o vor numi mama a sanatatii, pe cand din
imbuibare si din viata cea desfatata provin mii de boli. Acestea sunt
niste lucruri otravite, care ies dintr-un izvor otravit si vatama
atat sanatatea trupului, cat si a sufletului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asadar,
sa nu ne infricosam de post, care ne libereaza de nenumarate rautati.
Eu zic aceasta nu fara temei, ci pentru ca stiu ca unii se tem de
post, ca de un tiran cumplit, astfel ca ei insisi se vatama pe sine,
prin imbuibare si necumpatare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Eu,
deci, va indemn sa nu pierdeti prin desfatare si betie folosul adus
de post. Cand cineva, pentru stricarea de stomac, trebuie sa ia
doctorie, dar mai intai isi incarca stomacul cu mancari nesanatoase,
atunci el, desi simte amaraciunea doctoriei, nu are de la ea nici un
folos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Tocmai
asa se intampla cu tine, cand inainte de a incepe postul, mai intai
te umpli cu mancare si cu bautura, ca apoi a doua zi sa primesti
doctoria postului. Tu simti atunci numai neplacerea, dar n-ai nici un
folos de la dansa, fiind luata toata puterea doctoriei, prin
necumpatarea cea savarsita de tine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cand
tu insa vei lua doctoria postului cu cumpatare trupeasca si cu
trezvie sufleteasca, ea va putea curati multe din pacatele tale cele
vechi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asadar,
sa nu intram in post beti si ametiti, nici sa nu trecem de la post
iarasi la betie, ca sa nu se intample cu noi ceea ce se intampla cu
un trup slab, care, impins fiind mai tare, cade. Acelasi lucru se
intampla sufletului nostru, daca el la inceputul si la sfarsitul
postului se inveleste de norul necumpatarii si al betiei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceia
care se lupta cu fiarele cele salbatice pazesc si invelesc in tot
chipul cu putinta membrele cele de capetenie. Asemenea fac acum multi
oameni in fata postului. Ei privesc postul ca pe o fiar salbatica, cu
care trebuie sa se lupte si deci se inarmeaza cu imbuibarea, se
invelesc cu lacomia si cu imbuibarea si asa asteapta venirea
postului, care totusi nu este salbatic si infricosat, ci infatisarea
lui este blanda si lina.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Daca
intreb pe vreunul: „De ce te imbeti tu astazi?”, el zice: „Pentru
ca maine am sa incep postul”, insa spuneti, nu este aceasta oare o
nebunie infricosata, de a voi sa inceapa cu suflet necurat aceasta
marita indeletnicire cu fapta cea buna?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Am
mai avea multe de zis, dar pentru cei intelegatori este destul
aceasta, de vor voi sa faca indreptare vietii lor. Fie ca noi, prin
postul nostru, sa ne facem vrednici de imparatia cerului, pe care sa
ne-o dea harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se cuvine marirea, acum si
in vecii vecilor! Amin</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/predica-la-duminica-izgonirii-lui-adam-din-rai-lasatului-sec-de-branza-sfantul-ioan-gura-de" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-139457485152386852019-03-03T11:34:00.002+02:002019-03-03T11:34:17.716+02:00Predica la Duminica Înfricoșătoarei judecăți (a Lăsatului sec de carne) -- Sfântul Ioan Maximovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/02/infricosatoarea-judecata17_moscova_s14.jpg?itok=R7bHYnTu" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="556" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2014/02/infricosatoarea-judecata17_moscova_s14.jpg?itok=R7bHYnTu" width="402" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
25, 31-46</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii
îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor
aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de
alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile
de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul
celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat
am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci,
drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut
flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau
când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am
îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am
venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei:
Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi
ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a
stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci
flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost
şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit;
gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi
cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau
în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde,
zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre
aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia
la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Ioan Maximovici</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Despre
</span><span style="color: #004586;">Judecata de Apoi</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
astăzi suntem în Săptămâna Înfricoşatei Judecăţi şi este
firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele
sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de
Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în
Evanghelie şi înApocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apocalipsa
vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre
înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în
ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o
tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele
apropierii sfârşitului lumii şi despre Judecata de Apoi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înainte
de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie,
frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de
spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va
fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de
pierdere a legăturii cu viaţa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi
Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18,
8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemulţumitori, vor respinge Legea
lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viaţa, va slăbi
şi morala. Binele va slăbi şi răul va creşte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
aceste vremuri vorbeşte şi Sfântul Apostol Ioan Teologul în
lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El însuşi
mărturiseşte că „a fost în Duh”, ceea ce înseamnă că
însuşi Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite
imagini simbolice destinele Bisericii şi ale lumii; de aceea,
Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în
acele zile în pustie: ea nu se arată în viaţă... .</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care
pregătesc venirea lui Antihrist... . Acela doreşte să fie în
locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar
trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de
fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El
îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi
va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea
lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi
drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de
trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea
mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui.
Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui
Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist
va cădea deodată mort, omorât de puterea Duhului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce se ştie despre Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte.
Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată
care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan.
Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre
urmaşii săi „Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă,
înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea
49, 17).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceasta
ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate.
Sfântul Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsa despre mântuirea
fiilor lui Israel, că înainte de sfârşitul lumii o mulţime de
evrei se vor întoarce la Hristos, dar din şirul seminţiilor
mântuite lipseşte seminţia lui Dan.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Antihrist
va fi foarte inteligent şi va şti cum să se poarte cu oamenii. Va
fi fermecător şi prietenos. Filozoful Vladimir Soloviov a lucrat
mult ca să-şi închipuie venirea şi personalitatea lui Antihrist.
El a folosit minuţios toate materialele existente pe această temă,
nu numai ale Sfinţilor Părinţi, ci şi textele musulmane şi a
creionat acest tablou tulburător.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Până
la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită.
„Taina lucrează deja” şi forţele care-i pregătesc apariţia
se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite.
Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu
va fi îndepărtat „cel care o împiedică” (II Tes. 2, 7).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că „cea care o împiedică” este
stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu. Această stăpânire
se luptă cu răul. „Taina” care lucrează în lume nu doreşte
aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei:
dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va
obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face
acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale.
Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte
întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Capitala
pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru că aici Mântuitorul
Şi-a descoperit învăţătura dumnezeiască şi Persoana, aici
întreaga lume a fost chemată să guste fericirea binelui şi a
mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos şi L-a răstignit la
Ierusalim.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a
recunoscut stăpânirea: atingând culmile puterii, Antihrist le va
cere oamenilor să-l recunoască drept cel ce a obţinut ceea ce nici
o altă putere pământeană şi nimeni nu a mai obţinut vreodată
şi va pretinde închinare ca unei fiinţe supreme, ca unui dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vladimir
Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii lui Antihrist,
ca a unui conducător de rang înalt. El le va face pe plac tuturor,
cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El
va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să
slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu
condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea
să i se închine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Va
avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură
şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică.
Va fi o apostazie generală şi pe deasupra, mulţi episcopi vor
trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea
strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea
caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii
vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o
moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii
vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii
compromisului şi a păcatului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Antihrist
va îngădui oamenilor totul, numai ca ei „căzând în faţa lui,
să i se închine”. Nu este o atitudine nouă faţă de oameni: şi
împăraţii romani erau gata să le redea libertatea creştinilor cu
condiţia ca ei să le recunoască divinitatea şi suprema putere
divină şi îi chinuiau doar pentru că ei mărturiseau că
„Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui Singur să-i
slujeşti” (Matei 4, 9-10).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Întreaga
lume i se va supune şi atunci el îşi va descoperi faţa şi ura
faţă de Hristos şi de creştinism. Sfântul Ioan Teologul spune că
toţi cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte şi pe mâna
dreaptă. Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe
trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor
recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi
că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel
de supuneri totale a întregii lumi - şi cu voinţa şi cu
conştiinţa - vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care
vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe
Antihrist.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfânta
Scriptură spune că înainte de venirea Mântuitorului vor apărea
două „sfeşnice”, doi „măslini arzători”, „doi drepţi”.
Pe aceştia Antihrist îi va omorî cu puterile magului. Cine sunt
drepţii aceştia? După Predania Bisericii, sunt cei doi drepţi
care nu au gustat moartea: profetul Ilie şi profetul Enoh. Există o
proorocire că aceşti drepţi Care nu au gustat moartea o vor gusta
pentru trei zile, iar peste trei zile vor învia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Moartea
lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist şi pentru slugile lui.
Învierea lor de peste trei zile îi va aduce într-o stare de
nespusă groază, de înfricoşare şi tulburare. Atunci va veni
sfârşitul lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Apostol Petru spune că prima lume a fost creată din apă şi a
pierit prin apă. „Din apă” este tot un simbol al haosului masei
fizice şi a pierit prin apa potopului. Iar lumea de azi este
păstrată pentru foc (II Petru 3, 5-7). „Pământul şi lucrurile
de pe el se vor mistui” (Petru 3, 10), toate stihiile se vor
aprinde.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această
lume de acum va pieri într-o singură clipă, într-o clipă totul
se va schimba. Şi se va arăta semnul Fiului lui Dumnezeu - adică
semnul Crucii, întreaga lume care s-a supus de bunăvoie lui
Antihrist „va plânge”. Totul s-a sfârşit. Antihrist a fost
omorât. Este sfârşitul împărăţiei sale, a luptei cu Hristos.
Este sfârşitul şi vremea răspunsului pentru întreaga viaţă,
răspuns dat Adevăratului Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci,
din munţii Palestinei va apărea chivotul Legii: profetul Ieremia
ascunsese chivotul şi Focul sacru într-o adâncă fântână. Când
din acea fântână a fost luată apă, ea s-a aprins. Dar chivotul
nu a fost găsit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
privim acum la viaţa din jur, cei ce pot vedea văd că tot ce a
fost prezis despre sfârşitul lumii se împlineşte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
este, dar, acest om, Antihrist? Sfântul Ioan Teologul îi dă în
mod simbolic numele 666, dar toate încercările de a înţelege
acest însemn au fost zadarnice. În viaţa contemporană putem avea
o viziune destul de clară despre posibiltatea arderii lumii, când
„toate stihiile se vor aprinde”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această
viziune ne-o oferă fisiunea atomului. Sfârşitul lumii nu înseamnă
distrugerea ei, ci schimbarea ei. Totul se va schimba deodată,
într-o clipită. Morţii vor învia în trupuri noi: vor fi
trupurile lor, dar înnoite, aşa cum Mântuitorul a înviat în
trupul Său, care purta urmele rănilor şi ale suliţei, dar avea
însuşiri noi şi în acest sens, era un trup nou.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
se ştie clar dacă va fi un trup nou cu totul sau va fi trupul cu
care omul a fost creat. Şi Se va arăta Domnul în slavă, pe nor.
Cum îl vom vedea? Cu ochii duhului. Şi acum, înainte de moarte
drepţii văd în jurul lor ceea ce ceilalţi oameni nu văd.
Trâmbiţele vor suna cu putere. Ele vor suna în suflete şi în
conştiinţe. Totul se va limpezi în conştiinţa omului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Proorocul
Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteşte despre un Bătrân
Judecător aşezat pe tron, în faţa căruia este un râu de foc.
Focul este elementul curăţilor. Focul mistuie păcatul, îl arde şi
dacă păcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie şi
pe om. Acest foc se va aprinde înlăuntrul omului: văzând Crucea,
unii se vor bucura iar alţii vor cădea în disperare, se vor
tulbura, se vor îngrozi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
oamenii se vor despărţi dintr-o dată: în relatarea evanghelică
unii se aşază la dreapta, în faţa Judecătorului, iar alţii la
stânga: i-a despărţit conştiinţa, însăşi starea sufletească
a omului îl aruncă într-o parte sau în cealaltă, la dreapta sau
la stânga. Cu cât mai sârguincios şi mai insistent a năzuit omul
spre Dumnezeu în viaţa sa, cu atât mai mare îi va fi bucuria când
va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!” şi
dimpotrivă, aceleaşi cuvinte vor stârni focul groazei şi al
chinului celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptat
cu El sau L-au hulit în timpul vieţii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Judecata
de Apoi nu cunoaşte martori sau listă de protocol. Totul este scris
în sufletele oamenilor şi aceste însemnări, aceste „cărţi”
se vor deschide. Totul se va descoperi tuturor şi fiecăruia în
parte şi starea sufletească a omului îl va face să meargă la
dreapta sau la stânga. Unii, la bucurie, alţii la chin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
se vor deschide „cărţile”, toţi vor înţelege limpede că
rădăcinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului, lată
beţivul, desfrânatul: când moare trupul, unii cred că moare şi
păcatul. Nu e aşa, în suflet exista o înclinaţie, pentru suflet
păcatul era dulce. Şi dacă nu s-a pocăit de păcatul respectiv,
dacă nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu
aceeaşi dorinţă a dulceţii păcatului şi niciodată nu îşi va
satisface dorinţa. Va suferi de ură şi de răutate. Şi aceasta e
o stare infernală. „Gheena de foc” este focul lăuntric, este
flacăra viciului, flacăra neputinţei şi a răutăţii şi aici va
fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” răutăţii
neputincioase. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/discutie-despre-judecata-de-apoi-sfantul-ioan-maximovici" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-87064104493664315832019-02-03T12:55:00.001+02:002019-02-03T12:55:07.191+02:00Predica la Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu) -- Sfântul Ioan Maximovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/01/duminica_a_xxxii-a_dupa_rusalii_-_a_lui_zaheu.jpg?itok=7bLdXhgB" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="480" height="450" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2019/01/duminica_a_xxxii-a_dupa_rusalii_-_a_lui_zaheu.jpg?itok=7bLdXhgB" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
19, 1-10</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu
numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine
este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
Şi alergând el</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">înainte,
s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să
treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a
zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să
rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit,
bucurându-se. Şi, văzând toţi murmurau, zicând că a intrat să
găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea
Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire
casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci
Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Ioan Maximovici</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Cuvânt
la Duminica a XXXIV-a după Rusalii - a fiului risipitor şi la
Duminica a XXXII-a după Rusalii - a lui Zaheu</span><span style="color: #004586;">
</span></span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
i-a spus tânărul tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se
cuvine din avere!”. În Pilda fiului risipitor (rătăcitor) este
conţinută cea mai ziditoare lecţie pentru tineri. Într-adevăr,
în fiul risipitor vedem întregul tablou al tinereţii uşuratice:
superficialitatea, neseriozitatea, patima independenţei - într-un
cuvânt, tot ce caracterizează cea mai mare parte a tinerilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiul
cel mic a crescut în casa părintească. Ajungând la anii tinereţii
şi-a închipuit că deja casa părintească era prea strâmtă
pentru el. I se părea neplăcut să trăiască sub conducerea
tatălui şi sub supravegherea mamei, dorea să-şi imite colegii,
care se dedau gălăgioaselor plăceri ale lumii. „Sunt
moştenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dacă
mi-aş primi chiar acum partea cuvenită? Voi putea să-mi
chivernisesc bogăţia altfel decât o face tatăl meu”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
uşuraticul tânăr se lăsă amăgit de strălucirea înşelătoarea
plăcerilor lumii şi hotărî să arunce de pe umerii săi jugul
ascultării şi să plece din casa părintească. Oare nu sunt
similare imboldurile care îi fac pe mulţi şi astăzi să
părăsească, dacă nu casa părinţilor pământeşti, atunci casa
Tatălui Ceresc, adică să iasă de sub ascultarea Bisericii?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Minţilor
necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu şi poruncile Lui,
anevoioase. Ei cred că nu există vreo nevoie anume ca să asculte
ceea ce ne porunceşte Dumnezeu şi Sfânta Sa Biserică. Putem sluji
lui Dumnezeu - li se pare lor - fără a refuza să slujim lumii.
„Suntem destul de puternici - spun ei - ca să rezistăm
tentaţiilor pierzătoare şi ispitelor. Putem şi singuri să
rămânem fermi în adevăr şi în învăţătura cea sănătoasă.
Daţine să ne desăvârşim gândirea cu informaţii multilaterale!
Daţi-ne posibilitatea să ne întărim singuri voinţa în mijlocul
ispitelor şi al tentaţiilor! Şi fie ca simţurile noastre să se
convingă prin experienţă nemijlocită de hidoşenia păcatului!”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
ce sunt mai bune aceste dorinţe decât cererea necugetată pe care
i-a făcut-o fiul cel mic tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce
mi se cuvine din avere”? Şi iată că fiul cel uşuratic încetează
să mai asculte de legile şi de sfaturile Sfintei Biserici,
încetează să mai studieze cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile
Sfinţilor Părinţi, ci îşi pleacă urechea la teoriile mincinoase
ale falşilor învăţători şi îşi omoară cu astfel de ocupaţii
cele mai bune ceasuri ale vieţii, începe să vină mai rar la
dumnezeiasca biserică sau stă neatent, împrăştiat în biserică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
găseşte posibilitatea să se ocupe cum se cuvine cu lucruri
evlavioase şi să se exerseze în fapte bune, întrucât cea mai
mare parte a timpului o foloseşte ca să meargă la spectacole, la
petreceri publice şi aşa mai departe.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
alte cuvinte, cu fiecare zi se dedă tot mai mult lumii şi în
sfârşit, pleacă „în ţara îndepărtată”. Unde se ajunge
după o asemenea îndepărtare de Sfânta Biserică? Tot acolo unde a
adus pe fiul risipitor plecarea din casa părintească.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Tinerii
uşuratici îşi consumă foarte repede minunatele lor puteri şi
capacităţi sufleteşti şi trupeşti şi distrug tot ce făcuseră
bun mai înainte pentru vremea veşniciei. Iar între timp vine „o
foamete mare în ţara aceea”, apare pustiirea lăuntrică şi
nemulţumirea - urmări inevitabile ale plăcerilor zgomotoase; apare
setea de desfătări, care se întăreşte şi mai mult prin
satisfacerea patimilor păcătoase şi devine, în sfârşit, de
nepotolit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
cât de adesea se întâmplă că nefericitul petrecăreţ recurge,
pentru satisfacerea patimilor sale, la îndeletniciri josnice şi
ruşinoase, care nu-l fac să-şi vină în fire, ca fiul risipitor,
şi nu-l întorc pe calea mântuirii, ci îi desăvârşesc pieirea,
cea vremelnică şi cea veşnică!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Să
ne aducem aminte de vameşul Zaheu.) Iisus a intrat în Ierihon şi
trecea prin oraş. Şi iată că un oarecare Zaheu, mai marele
vameşilor, un om bogat, căuta să-L vadă pe Iisus, să vadă cine
este. Nu putea vedea din spatele mulţimii, pentru că era mic de
statură. Atunci, alergând înainte, s-a urcat într-un sicomor ca
să-L vadă, pentru că Iisus urma să treacă pe acolo.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
ajunse în acel loc, Iisus, privind în sus, îl văzu şi îi spuse:
Zaheu, coboară mai repede, căci astăzi trebuie să fiu în casa
ta”. El coborî degrabă şi îl primi cu bucurie”. Şi văzând
lumea acestea, a început să cârtească şi să murmure, că Iisus
a intrat la un om păcătos. „Iar Zaheu, stând, i-a spus Domnului:
Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am
năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a zis:
Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este
fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să
mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 1-10).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
este Zaheu? „Mai marele vameşilor”. Obişnuita antiteză dintre
vameşul smerit şi mândrul fariseu ne întunecă adesea în minte
caracteristicile reale ale acestor două tipuri de personaje.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar,
ca să înţelegem corect Evanghelia, trebuie să ni-i imaginăm cu
claritate. Fariseii erau într-adevăr drepţi. Dacă, pe buzele
noastre, numele de „fariseu” sună ca o ocară. În zilele lui
Hristos şi în primele decenii ale creştinismului nu era aşa.
Dimpotrivă, Sfântul Apostol Pavel declară triumfător în faţa
iudeilor: „Eu sunt fariseu, fiu de farisei” (Fapt. 23, 6).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
tot el le scrie creştinilor, fiilor săi duhovniceşti: „Sunt din
neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după
lege fariseu” (Fii. 3, 5). Şi în afară de Sfântul Apostol
Pavel, mulţi alţi farisei au devenit creştini: Iosif, Nicodim,
Gamaliel.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fariseii
(în ebraica veche, „perusim”, în aramaică, „ferisim”, ceea
ce înseamnă „alţii”, „separaţi”) erau râvnitori ai Legii
lui Dumnezeu. Ei „se odihneau în Lege”, adică meditau la ea
necontenit, o iubeau, se străduiau să o împlinească întocmai, o
propcvăduiau, o tâlcuiau.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Rostul
demascărilor repetate ale fariseilor pe care le face Domnul este de
a-i preveni că toată nevoinţa lor, toate silinţele lor cu
adevărat bune, ei le compromit în ochii lui Dumnezeu, le fac de
nimic şi astfel îşi capătă osândă, iar nu binecuvântare de la
Dumnezeu, datorită înălţării cu duhul, din pricina faptelor de
dreptate pe care le săvârşesc, a orgolioasei păreri de sine şi
ce este mai grav, a osândirii aproapelui - pentru care îl avem ca
exemplu grăitor pe fariseul din pildă, care spunea: „Dumnezeule,
îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni” (Luca 18, 11).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dimpotrivă,
vameşii erau cu adevărat păcătoşi, încălcători ai legilor
fundamentale ale lui Dumnezeu. Vameşii erau cei ce strângeau
birurile de la evrei pentru romani. Să nu uităm că evreii,
cunoscându-şi bine situaţia de excepţie de aleşi ai lui
Dumnezeu, erau vestiţi prin faptul că „Noi suntem sămânţa lui
Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi” (In. 8, 33).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
acum, în urma ştiutelor evenimente istorice, ei s-au trezit
subjugaţi, înrobiţi de poporul mândru şi brutal, „de fier”,
al păgânilor romani. Şi jugul acestei înrobiri se îngreuna tot
mai mult şi devenea tot mai apăsător.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Semnul
cel mai simţit şi mai grăitor al subjugării şi al supunerii
evreilor de către romani era plata către cuceritorii lor a tot
felul de biruri şi dajdii. Pentru evrei, ca şi pentru toate
popoarele antichităţii, plata birurilor era în primul rând un
semn al supunerii. Iar romanii, neavând nici un fel de scrupule faţă
de poporul cucerit, le pretindeau cu brutalitate şi neînduplecare
atât birurile hotărâte, cât şi altele suplimentare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Desigur
că evreii plăteau cu ură şi cu dispreţ. Nu degeaba, dorind să-L
compromită pe Domnul în faţa poporului Său, cărturarii îl
întrebau: „Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?” (Matei
22,17). Ei ştiau că, de Hristos va răspunde că nu, va fi uşor de
învinuit în faţa romanilor, iar dacă va răspunde da, atunci va
fi compromis definitiv în ochii poporului Său.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atâta
vreme cât romanii cârmuiau Iudeea prin intermediul domnitorilor
locali, de felul lui Irod, Arhelau, Agripa şi alţii, această
supunere faţă de Roma şi în particular, obligativitatea plăţii
birurilor se îndulcea pentru iudei prin faptul că ei se supuneau
nemijlocit domnitorilor lor, cărora le plăteau tributul, iar aceia,
la rândul lor, se supuneau şi plăteau Romei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
exact cu puţină vreme înainte de începerea propovăduirii
Mântuitorului, s-a produs o schimbare în sistemul de conducere a
Iudeii. Recensământul general, legat de evenimentul Naşterii lui
Hristos, a fost primul pas pentru instaurarea tributului individual
pentru toţi supuşii romani ai acestei regiuni, în anul 6 sau 7
după Naşterea lui Hristos, după înlocuirea lui Arhelau, când a
fost introdusă dania personală pentru toţi locuitorii Palestinei,
iudeii au răspuns la aceasta cu revolta fariseului Sadoc şi a lui
Iuda Galileianul (vezi Fapt. 5, 37) şi cu mare greutate reuşi
Arhiereul Iazar să liniştească atunci mulţimea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
locul domnitorilor locali, au fost numiţi la conducerea Iudeii şi a
regiunilor învecinate procuratori romani. Pentru o mai eficientă
colectare a tributului, romanii au apelat la un institut al
vameşilor, existent deja de multă vreme la Roma. Dar, în timp ce
la Roma şi în întreaga Italie vameşii se recrutau din
respectabila pătură socială a călăreţilor, în Iudeea romanii
erau nevoiţi să recruteze vameşi din renegaţii societăţii, din
iudeii care acceptau să treacă în slujba lor şi să-şi
constrângă confraţii la plata daniilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acceptarea
unei asemenea slujbe era coreiată cu cea mai profundă decădere
morală. Ea era legată nu numai de trădarea naţională ci, în
primul rând, de cea religioasă: ca să devii armă de înrobire a
poporului ales de Dumnezeu de către nişte păgâni primitivi,
trebuia să te lepezi de făgăduinţa lui Israel, de sfinţii lui,
de speranţele lui, mai ales că romanilor nu le păsa de suferinţele
sufleteşti ale agenţilor lor: acceptând această funcţie, vameşii
trebuiau să facă jurământ păgânesc de credinţă împăratului
şi să aducă jertfă păgânească spiritului său (geniului
împăratului).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Desigur
că vameşii, strângând biruri de la fraţii lor de acelaşi sânge,
nu urmăreau numai interesele Romei. Dar, urmărindu-şi scopurile
egoiste, îmbogăţindu-se pe spinarea confraţilor înrobiţi, ei
îngreunau şi mai mult, insuportabil de mult, jugul asupririi
romane.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
cine erau vameşii, iată de ce erau înconjuraţi de ură
îndreptăţită şi de dispreţ, ca trădători ai poporului lor,
trădători nu ai unui neam oarecare, ci ai celui ales, arma lui
Dumnezeu în lume, unicul popor prin care lumii îi putea veni
renaşterea şi mântuirea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
acestea se referă în cel mai înalt grad la Zaheu, întrucât el nu
era un vameş de rând, ci mai marele vameşilor - arhitelonis. Fără
îndoială că le făcuse pe toate: adusese jurământ păgânesc şi
jertfa păgânească, îi jupuia fără milă de dăjdii pe confraţii
săi, le mai şi mărea birurile în interesul lui propriu. Şi
deveni, cum mărturiseşte Evanghelia, un om bogat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Desigur
că Zaheu înţelegea bine că pentru el erau pierdute toate
aşteptările lui Israel. Toate cuvintele pronunţate de prooroci,
îndrăgite din copilărie, la auzul cărora fremăta de bucurie
orice suflet credincios din vremea Vechiului Legământ, „cunoscător
al strigătului proorocesc”, nu erau pentru el. El era trădătorul,
un renegat. El nu avea parte în Israel. Şi iată că ajung până
la el zvonuri că Sfântul lui Israel, Mesia cel profeţit de
prooroci, a venit deja pe pământ şi împreună cu un mic grup de
ucenici, trece prin câmpiile Galileei şi Iudeei, propovăduind
Evanghelia împărăţiei şi săvârşind mari minuni, în sufletele
credincioase se aprind, fremătător, speranţe pline de bucurie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum
va reacţiona la aceasta Zaheu?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
el, personal, venirea lui Mesia este o catastrofă, înseamnă că
stăpânirea romană se sfârşeşte şi desigur că biruitorul
Israel se va răzbuna pe el pentru pierderile suferite din cauza lui,
pentru jignirile şi strâmtorările pe care i le-a pricinuit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
chiar dacă nu este aşa, căci - după mărturia proorocului - Mesia
vine drept, biruitor şi smerit (Zah. 9, 9) chiar şi atunci biruinţa
lui Mesia nu îi va aduce decât cea mai mare ruşinare şi privarea
de toată bogăţia şi situaţia pe care le-a dobândit cu
înfricoşătorul preţ al trădării lui Dumnezeu, a poporului natal
şi a tuturor aşteptărilor lui Israel.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
poate că nu e tocmai aşa. Poate că noul prooroc nu e deloc Mesia.
Nu toată lumea crede în El. Cei mai importanţi duşmani ai
vameşilor şi în particular, ai lui Zaheu - fariseii şi cărturarii
- nu cred în El. Poate că toate acestea nu sunt decât scornelile
deşarte ale lumii. Atunci poate continua să trăiască liniştit,
ca şi mai înainte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Zaheu nu vrea să rămână ţintuit de astfel de gânduri. El vrea
să-L vadă pe Iisus, ca să se lămurească, să se lămurească cu
certitudine cine este El. Şi Zaheu doreşte ca proorocul (…) care
trece pe lângă el să fie cu adevărat Mesia Hristosul. El doreşte
să strige, împreună cu proorocii: „O, dacă ai desface cerurile
şi ai coborî!” - chiar dacă asta ar însemna o catastrofă de
moarte pentru el, Zaheu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Există,
va să zică, în sufletul său astfel de adâncimi, pe care nici el
însuşi nu şi le dibuise până acum, există în el o iubire
aprinsă, arzătoare, mistuitoare, totalmente dezinteresată faţă
de „aşteptarea popoarelor”, faţă de chipul zugrăvit de
profeţi al blândului Mesia, Care „a luat asupra Sa neputinţele
noastre şi a purtat durerile noastre”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
dacă s-a ivit ocazia de a-L vedea, Zaheu nu se mai gândeşte la
sine. Pentru el personal, pentru Zaheu, biruinţa lui Mesia înseamnă
dezastru şi moarte. Dar el nu se gândeşte la asta. El vrea să-L
vadă măcar cu coada ochiului pe Acela pe Care L-au prevestit Moise
şi proorocii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
iată că Hristos trece pe lângă el. El este înconjurat de
mulţime. Zaheu nu poate să-L vadă, fiind mic de statură. Dar
setea cu totul dezinteresată a lui Zaheu, dezinteresată până la
totala lepădare de sine, ca măcar de departe să-L vadă pe
Hristos, este atât de nemărginită, este de nebiruit, încât el -
un om bogat, cu situaţie, funcţionar al Imperiului roman - neţinând
seama de nimic, cuprins doar de dorinţa fierbinte de a-L vedea pe
Hristos, în mijlocul mulţimii duşmănoase, care-l urăşte şi-l
dispreţuieşte, încalcă toate convenţiile, toate cuviinţele
formale şi se suie în copac, într-un smochin - un sicomor, care
crescuse în cale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
ochii marelui păcătos, căpetenia trădătorilor, se întâlniră
cu ochii Sfântului lui Israel - Hristos Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Iubirea vede ceea ce nu îi este accesibil ochiului indiferent sau
duşmănos. Iubind dezinteresat chipul lui Mesia, Zaheu a putut să
recunoască imediat în învăţătorul aflat în trecere prin
Galileea pe Domnul Hristos, iar Domnul, plin de iubire dumnezeiască
şi omenească, a văzut în acest Zaheu, care îl privea din
ramurile sicomorului, acele adâncimi sufleteşti pe care nici Zaheu
nu şi le cunoscuse până atunci.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Domnul
a văzut că iubirea arzătoare pentru Sfântul lui Israel,
neîntunecată câtuşi de puţin de vreun interes personal, a
acestei inimi de trădător, poate să-l renască şi să-l
înnoiască. Atunci răsună glasul dumnezeiesc: ,Zahee, coboară-te
degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”. Şi
renaşterea morală, mântuirea, înnoirea au venit la Zaheu şi la
toată casa lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiul
Omului a venit cu adevărat să-i caute şi să-i mântuiască pe cei
pierduţi. „Doamne, Doamne şi noi Te-am trădat odinioară, ca
Zaheu, pe Tine şi lucrarea Ta, neam lipsit de partea noastră
din Israel, ne-am trădat aşteptările! Dar, chiar de-ar fi întru
ruşinarea noastră şi a celor ca noi, vie împărăţia Ta,
biruinţa Ta şi sărbătoarea Ta! Ca să nu-şi bată joc vrăjmaşii
Tăi de moştenirea Ta! Chiar dacă venirea Ta ne va aduce pieire şi
osândă, după cum merităm pentru păcatele noastre, vino, Doamne,
vino cegrabă! Dar dă-ne să vedem, măcar de departe, biruinţa
adevărului Tău, chiar dacă nu vom izbuti a-i fi părtaşi! Şi
pomeneşte-ne, mai presus de aşteptările noastre, cum l-ai pomenit
odinioară pe Zaheu!”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Clement Romanul relatează că, ulterior, Zaheu a devenit însoţitorul
Sfântului Apostol Petru şi împreună cu întâiul dintre apostoli,
a propovăduit la Roma, unde şi-a primit mucenicescul sfârşit
pentru Hristos, în timpul lui Nero.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Le-a
răsplătit romanilor creştineşte, cu cea mai mare binefacere
pentru răul de moarte pe care au fost pe cale să îl pricinuiască,
în mândra capitală a romanilor, care l-au ispitit şi l-au înrobit
odinioară şi l-au silit să se lepede de tot ce-i era mai sfânt
sufletului său, soseşte Zaheu, eliberat de harul Domnului nostru
Iubitor de oameni şi îi aduce Romei nu blestem, ci binecuvântare,
dându-şi pentru aceasta chiar propria viaţă.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/cuvant-la-duminica-xxxiv-dupa-rusalii-fiului-risipitor-la-duminica-xxxii-dupa-rusalii-lui" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-51382060495843862882019-01-01T12:17:00.000+02:002019-01-01T12:17:05.448+02:00Predica la Tăierea împrejur cea după trup a Domnului -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/12/taierea-imprejur-a-domnului.jpg?itok=12iOxaGz" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="222" data-original-width="350" height="404" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/12/taierea-imprejur-a-domnului.jpg?itok=12iOxaGz" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
2, 20-21; 40-52</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe
Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, după cum li se
vestise. Şi, când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur,
I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a
Se zămisli în pântece. Iar Pruncul creştea şi Se întărea cu
duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era
asupra Lui. Şi părinţii Lui în fiecare an se duceau de
sărbătoarea Paştilor la Ierusalim. Iar când a fost El de
doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a
rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi, socotind că
este în ceata călătorilor, pe drum, au venit cale de o zi,
căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Însă,
negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim căutându-L. Iar după trei
zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor,
ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se
minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Deci, văzându-L,
rămaseră uimiţi, iar Mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai
făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat
îngrijoraţi. Atunci El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi?
Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar
ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu
ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar Mama Sa păstra în
inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi
cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Tăierea împrejur a Domnului</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Părinţilor,
fraţilor şi iubiţi credincioşi,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astăzi,
Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, Biserica
Răsăritului, prăznuieşte Tăierea împrejur cea după trup a
Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca şi
pe Marele Vasile, adică pe Sfântul Vasile cel Mare. În predica ce
urmează vom vorbi puţin despre acest prealuminat praznic al
Tăierii-împrejur.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mai
întâi, să ştiţi că, înainte cu 2406 ani de venirea Domnului
nostru Iisus Hristos, a trăit un patriarh preafericit, ales de
Dumnezeu, Avraam, din a cărui seminţie, după credinţă, ne
tragem toate popoarele pământului. Nu numai poporul evreiesc,
ci toate popoarele, după credinţă. Căci zice Sfânta
Scriptură: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i-a socotit lui
întru dreptate” (Facerea 15, 6). Deci toţi care cred în Dumnezeu
se numesc „fiii lui Avraam” după credinţă, nu după trup,
cum este poporul evreu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeu
a dat poruncă acestui patriarh ca toţi copiii care se vor naşte de
parte bărbătească să fie tăiaţi împrejur la marginea trupului
lor, ca semn de legătură veşnică între seminţia lui şi
Dumnezeu, Ziditorul său. Iar marele apostol Pavel zice: „Toate
cele mai înainte de Lege şi cele din Legea veche au fost umbra
celor viitoare”. Avraam trăieşte înainte de Legea veche cu
430 de ani. Câte s-au întâmplat pe vremea patriarhilor şi a
proorocilor în tot cursul Legii vechi, toate au fost umbră şi
închipuire a celor ce erau să fie la plinirea vremii, toate
aveau să se desăvârşească adică în Legea darului,
prin venirea în lume a lui Dumnezeu Cuvântul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşadar,
după cum toate au închipuit pe cele desăvârşite din Legea
darului, aşa şi tăierea-împrejur, care era un legământ
între Dumnezeu şi Avraam, a închipuit botezul din
Legea darului, sau uşa tainelor creştineşti, cum mai este
numit. De aceea botezul se face la opt zile de la naşterea
pruncului, aşa cum în Legea veche pruncii se tăiau împrejur de
către preoţi în templu, la locul tăierii-împrejur, la opt zile
de la naştere, când li se punea şi numele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această
tăiere-împrejur nu era un lucru de ajuns spre mântuire, ci o
închipuire şi o umbră a Evangheliei. Aţi auzit în Apostolul de
astăzi că s-a zis: „că ne-am tăiat împrejur cu tăiere
nefăcută de mână”, cu tăierea poftelor trupului, care sunt
căile păcatului. Câţi în Hristos ne-am botezat, în moartea Lui
ne-am îngropat prin botez şi am primit această tăiere-împrejur
duhovnicească, nefăcută de mână, care se lucrează numai de
Duhul Sfânt, fără mână omenească. Dar oare pentru care
pricini Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a
primit tăierea-împrejur cea trupească a Legii vechi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeieştii
Părinţi spun că pentru şapte pricini Domnul Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a primit tăierea-împrejur a
trupului Său. Au fost şapte pricini binecuvântate pentru a se
întări Legea darului, ca Însuşi Dumnezeu, Cel Ce nu avea
păcate, să primească cele ale Legii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Întâia
pricină a fost ca să arate la toată lumea că El a venit cu trup
în lume, că în adevăr a avut trup omenesc, nu cum au
inventat unii eretici că s-a născut cu un trup de nălucă. Că
dacă era cu trup nălucit, cum era să se taie împrejur trupul, să
curgă sânge din el? Deci s-a tăiat împrejur mai întâi ca să se
arate că a venit în trup. „Şi Cuvântul Trup S-a făcut – cum
spune Dumnezeiescul Evanghelist – şi S-a
sălăşluit între noi” (Ioan 1, 14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
doua pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a tăiat
împrejur a fost ca să plinească Legea dată de Dumnezeu lui
Avraam; ca să nu pară că a venit să strice Legea. Mântuitorul a
împlinit Legea, primind până şi tăierea-împrejur. Dar fariseii
şi cărturarii zavistnici, invidioşi şi răi,
spuneau că a venit să strice Legea. Dar Hristos le-a arătat: „Să
nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; n-am
venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17). N-a venit să o
strice, ci să o desăvârşească, să o facă cu totul desăvârşită
şi preasfântă. Deci, a doua pricină pentru care Hristos a
primit tăierea-împrejur a fost ca să păzească Legea dată lui
Avraam de Dumnezeu, Părintele Său, sau mai bine zis de Însuşi El,
că El este Una cu Tatăl.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
treia pricină pentru care Hristos a primit tăierea-împrejur
a fost ca să ne slobozească pe noi din robia Legii şi de
tăierea-împrejur cea după trup. A venit Însuşi Cel fără de
păcate şi a primit tăierea-împrejur, ca pe noi, fiii Săi după
dar, să ne slobozească de această dureroasă şi prea grosolană
tăiere-împrejur care se făcea cu mână de om, să ne aducă altă
tăiere-împrejur, mult mai desăvârşită, mai adâncă, mai sfântă
şi mai curată decât cea din Legea veche.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
patra pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a lăsat
tăiat împrejur a fost ca să ne înveţe pe noi a asculta. A
venit să asculte pe Părintele Său până la moarte – şi moarte
pe Cruce. Deci, aşa cum a ascultat până la patimă de Părintele
Său, aşa şi acum, la naştere, a ascultat să primească
tăierea-împrejur cea a trupului Său Sfânt şi Preacurat şi
Nevinovat, ca să arate că e ascultător Părintelui
Său, împlinind porunca cea veche dată lui Avraam de El.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
cincea pricină pentru care S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să
meargă înainte ca un conducător sau înaintemergător în
toată fapta cea bună şi să înveţe pe fiii Săi după dar
şi pe tot neamul creştinesc şi să le arate că din frageda
Sa copilărie, din fapte, El este gata să sufere toate şi să
împlinească toate poruncile Legii, nu să le strice; să primească
cele ale Legii, cum i-a spus lui Ioan la Iordan: „Lasă acum,
că se cade nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15).
Care? Nu cea din Legea darului, ci pe cea din Legea umbrei, toate ale
Legii vechi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
şasea pricină pentru care Mântuitorul nostru S-a lăsat tăiat
împrejur a fost ca să ne arate mila, îndurarea, dragostea cea
nemărginită şi bunătatea Sa. Fiind un prunc nevinovat, preasfânt
şi preacurat, de la cea mai mică vârstă, că era numai de opt
zile, a început să-Şi verse sângele pentru noi şi pentru
mântuirea noastră. Ce nevoie a avut El de tăierea-împrejur,
dacă era Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu după fiinţă,
nu după dar şi după cauză, ci după voie şi după putere? Dar a
vrut să arate dragostea Sa cea nemărginită. El pare a zice:
„Îndată ce M-am îmbrăcat cu trup şi am primit să fiu născut
din Fecioara şi Pururea Preacurata Maria, vreau să vă arăt
dragostea cea nemărginită. De aceea nu numai că am
pogorât cerul şi M-am pogorât Eu Însumi şi am venit prin
pântecele unei Fecioare, ci şi de aici înainte voiesc să vă
arăt cu câtă dragoste am să vă mântuiesc. Căci vreau
să-Mi vărs sângele preascump şi preacurat, pe care l-am luat din
sângele Fecioarei celei preasfinte, pentru voi şi pentru mântuirea
voastră, ca să vă povăţuiesc şi pe voi către dragostea Mea.
Căci mai înainte de a Mă iubi voi pe Mine, vreau să vă arăt
câtă dragoste am Eu faţă de voi, că încă din pruncie
vreau să-Mi vărs sângele şi să primesc cele ale Legii pentru
voi”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
şaptea pricină pentru care Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a
lăsat tăiat împrejur a fost pecetluirea tăierii-împrejur. A
pecetluit-o pe ea Preabunul nostru Mântuitor şi a arătat încetarea
tăierii-împrejur celei după trup, a Legii vechi adică. Aceea,
după cum v-am spus mai sus, a ţinut 2406 ani, adică de la Avraam
până la Hristos. Dumnezeu a circumscris-o acum prin cuvântul
Său şi a pecetluit-o cu altă tăiere-împrejur. Căci de acum
înainte nu va mai fi tăiere-împrejur făcută de mână, ci altă
tăiere-împrejur, mai înaltă, mai duhovnicească, cum i-a spus lui
Ieremia despre sărbătoarea sâmbetei: „Voi face alt popor
nou şi alt nume nou voi da şi altă sărbătoare vor ţine”
(Coloseni 2, 16). A pus duminica în locul sâmbetei şi alt nume,
Noul Israel, în locul celui vechi – căci aşa se numesc
creştinii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
pricina a şaptea a fost pecetluirea pentru veşnicie şi
oprirea de a nu se mai tăia cineva împrejur după Hristos, dintre
cei ce cred în El. Căci trebuie să se nască o altă
tăiere-împrejur, prin credinţă, cum o numeşte Dumnezeiescul
Părinte Maxim: tăierea-împrejur cea în duh, a inimii
(„Filocalia”, vol. II, p. 136). De aceea marele Apostol Pavel
spune: „În Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva,
nici netăierea împrejur”, ci „făptura cea nouă”. Care
făptură nouă? Când ne-am făcut noi şi făptură nouă?
În Sfânta Taină a Botezului. El este tăierea-împrejur
duhovnicească, nevăzută, nefăcută de
mână, prin care ne-am făcut şi făptură nouă, prin Hristos
Iisus. Deci botezul este tăierea-împrejur a tot creştinul,
tăierea-împrejur nu trupească, ci duhovnicească,
preasfântă şi mântuitoare, plină de toată curăţenia şi
sfinţenia lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeiescul
Părinte Maxim Mărturisitorul, marele filosof duhovnicesc
şi coroana teologiei greceşti din secolul al VII-lea, cel mai
mare teolog al vremii aceleia, arătându-ne tăierea-împrejur
cea duhovnicească a creştinilor, zice:
„Tăierea-împrejur cea duhovnicească este tăierea-împrejur
a simţirilor pătimaşe ale sufletului raţional către
toate cele ce se nasc şi pier” (tot acolo, la cap. 41).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
câte le vedem în jurul nostru şi se află în timp şi spaţiu,
toate sunt supuse timpului şi prefacerii, toate se nasc şi
iarăşi pier. Numai Dumnezeu rămâne veşnic neschimbat. El
este, cum au zis Dumnezeieştii Părinţi, Unitate în Treime şi
Treime în Unitate, fiinţă din Sineşi, existând din Sineşi,
pururea nemişcată, care pe toate le mişcă. El este motorul
cel duhovnicesc al Universului, Care mişcă toate zidirile
Sale şi prin prefacere le schimbă şi le înnoieşte. Deci,
tăierea-împrejur cea duhovnicească şi adevărată este
tăierea şi lepădarea simţirii pătimaşe, adică a simţirii
sufletului către toate care se nasc şi pier. Care-s acelea?
Mâncarea, băutura, slava deşartă, mânia, bogăţia şi câte ca
acestea. Toate se nasc şi pier. Sufletul trebuie să le taie de la
el pe acestea. Această tăiere-împrejur duhovnicească, a minţii
şi a inimii omului, taie de la ele păcatele, ori de ce natură ar
fi ele, fie din partea raţională, fie din partea cea poftitoare,
sau din partea mânioasă a sufletului său, pe cele dinlăuntru sau
din afară, sau de la zidire, sau de la trup, sau în orice fel, le
taie şi n-are nici o aplecare către ele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceasta-i
adevărata tăiere-împrejur a inimii în duh, cum am zis mai sus.
Dar în Scriptură se vorbeşte de o îndoită tăiere-împrejur.
Când s-a întâmplat a doua? Când Isus al lui Navi a intrat în
pământul făgăduinţei, i-a spus Dumnezeu să facă
tăierea-împrejur, căci cât au umblat evreii patruzeci şi doi de
ani prin pustia Arabiei, au murit toţi cei ce au cârtit împotriva
lui Moise că i-a scos din Egipt şi toţi cei buni de război, iar
poporul născut pe cale, în pustiu, după ieşirea din Egipt, nu
erau tăiaţi împrejur, că n-au mai avut ei când să se
taie împrejur, să împlinească ale Legii. Aşa arată
Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
aceasta Isus al lui Navi a primit poruncă de la Dumnezeu, după ce
au trecut Iordanul, înainte de a lua şi dărâma ei Ierihonul. I-a
spus Dumnezeu: „Fă cuţite tăioase de cremene şi taie împrejur
pe fiii lui Israel a doua oară” (Iosua 5, 28). Şi aceasta
s-a chemat tăierea tăierii-împrejur în pământul
făgăduinţei. Dar în Legea darului, ştiţi care era
tăierea-împrejur, adică a doua tăiere-împrejur,
duhovnicească? Este desăvârşirea, este cea de a
doua treaptă a urcuşului duhovnicesc; este aceea care se
numeşte de către Dumnezeiescul Maxim „seceriş
al secerişului sufletului raţional”, sau „sâmbăta
sâmbetelor”, în teologia lui cea despre sâmbete.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Care
e deci tăierea-împrejur în duh, în Legea darului? Dacă
tăierea-împrejur este lepădarea simţirii pătimaşe a
sufletului nostru către cele ce se nasc şi pier, apoi tăierea
tăierii-împrejur este mult mai înaltă. Auzi ce spune Sfântul
Maxim: „Este desăvârşita lepădare şi tăiere a voilor trupului
şi ale pornirilor celor sufleteşti ale sufletului, chiar a celor
fireşti, către cele care se nasc şi pier”. Va să zică,
aici nu leapădă numai păcatul prin lucrare, ci şi prin
gând. Nici măcar să nu gândim cele pătimaşe!
Tăierea-împrejur este desăvârşita lepădare a tuturor
voilor celor pătimaşe şi mişcărilor pătimaşe ale sufletului şi
a mişcărilor fireşti ale lui. Sufletul şi trupul, cu
mişcările lor fireşti de a mânca, de a bea, de a se odihni şi
multe mişcări de acestea, cum e aceea de a se mâhni şi a se
bucura. Prin tăierea-împrejur, care e cea mai înaltă şi
duhovnicească tăiere-împrejur, omul se opreşte nu numai cu lucrul
de la aceste mişcări fireşti ale trupului de a păcătui, ci
şi cu gândul. Ea e depărtarea şi tăierea desăvârşită
chiar şi cu gândul a simţirilor şi mişcărilor fireşti ale
sufletului către cele ce se nasc şi pier, adică către toată
zidirea simţită şi văzută, ca omul să iubească numai şi numai
pe Dumnezeu, retrăgându-şi mintea din simţire şi lipind-o numai
de Dumnezeu, prin contemplarea naturală în duh („Filocalia”,
vol. II, p. 138). Şi aceasta este treapta a doua a urcuşului
duhovnicesc, după toţi Dumnezeieştii Părinţi. Iar a treia
treaptă este îndumnezeirea după dar şi teologia mistică
(cunoaşterea tainică a lui Dumnezeu).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fraţii
noştri, vorbim de lucruri aşa de mari. Să ne ajute
Mântuitorul să tăiem de la noi poftele spurcate, patimile,
aplecarea noastră către mâncări şi băuturi, către somn, către
ură, către iubirea de argint, către iubirea de plăceri, către
iubirea de răzbunare, către beţie, către furie, către toate
răutăţile. Când vom tăia din mintea noastră cu toată
puterea acestea, şi nici cu gândul nu vom greşi ceva şi le vom
lepăda pe toate de la noi prin aducerea aminte şi prin
iubirea de Dumnezeu, atunci suntem tăiaţi la inimă în duh, cu
tăierea nefăcută de mână a lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru
şi ne-am făcut o făptură nouă şi oameni noi şi n-avem nevoie
de tăierea-împrejur cea grosolană a trupului, care se mărginea
doar la atâta, cum spune Pavel: „să aibă nevoie să se laude în
trupul nostru”. Ei voiau să se laude numai că sunt sămânţa lui
Avraam prin aceea că erau tăiaţi împrejur, iar încolo erau plini
de ură, plini de zavistie, plini de făţărnicie, plini de
îngâmfare, plini de cutezanţă de sine, de încredere în
sine şi de răutate împotriva lui Hristos. Şi aceasta li se părea
că le ajută lor: tăierea-împrejur a trupului. Nu! Ei erau
netăiaţi împrejur, cum a zis Dumnezeiescul Arhidiacon Ştefan
înainte de moartea sa: „Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi
împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva
Duhului Sfânt; precum părinţii voştri, aşa şi voi!” (Faptele
Apostolilor 7, 51). Aşa i-a mustrat preasfântul acela martir
şi apostol, înainte de a-şi da duhul, pe farisei şi pe
cărturari, că sunt netăiaţi împrejur la inimă, la urechi,
adică orbi, surzi şi împietriţi şi nu văd ei răutatea şi
zavistia care-i mănâncă şi-i roade, neprimind adevărul lui
Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
zavistuim, hulim, urâm, dacă poftim răzbunare, argint,
desfrâu, beţie, lăcomie, corupţie, nu suntem tăiaţi împrejur.
În acest caz, nici noi, creştinii, nu avem tăierea-împrejur cea
duhovnicească. Deşi ne-am botezat şi ne-am lepădat de satana şi
de toate lucrurile lui, suntem şi noi netăiaţi împrejur la
inimă, la urechi şi la ochi, suntem orbiţi de satana şi de
momelile lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
să ne ajute Mântuitorul şi să nu fim şi noi ca fariseii şi
cărturarii de altădată, netăiaţi împrejur la inimă şi la
urechi şi la ochi. Să deschidem ochii inimii şi urechile
sufletului, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi să deschidem
ochii minţii, să veghem şi să primim planul lui Dumnezeu de
mântuire a lumii şi să facem poruncile Lui, să tăiem
de la noi tot păcatul: şi din lucrare şi din poftă şi din
gândire.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Numai
atunci dovedim că suntem tăiaţi-împrejur cu tăiere nefăcută
de mână, cu tăierea-împrejur cea duhovnicească, nu a Legii
vechi, ci a Legii darului. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/biblioteca/predici/predica-la-taierea-imprejur-domnului-pr-ilie-cleopa" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-66664122129791888412018-12-30T11:18:00.000+02:002018-12-30T11:18:07.077+02:00Predica la Duminica după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt) -- Pr. Cleopa Ilie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2012/12/fuga-in-egipt-e1327596326444.jpg?itok=8Q1LCS0T" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="480" height="480" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2012/12/fuga-in-egipt-e1327596326444.jpg?itok=8Q1LCS0T" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
2, 13-23</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">După
plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui
Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt
şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta
Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul
şi pe Mama Sa şi au plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la
moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul
prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu». Iar când Irod a
văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare şi,
trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în
toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care
îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia Prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie
mângâiată, pentru că ei nu mai sunt». După moartea lui Irod,
iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,
şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa şi mergi în
pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa
Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Sa şi au
venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în
Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă
acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei.
Şi, venind, a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va
chema.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Cleopa Ilie</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Despre
visuri, vedenii, minuni și prooroci mincinoși</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeiasca
Evanghelie de azi ne vorbește de visul Sfântului și dreptului
Iosif și de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat și
i-a zis: “Sculându-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în
Egipt și stai acolo până ce îți voi spune ție” (Matei 2, 13).
Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri și vedenii și
despre deosebirea lor. Trebuie să știm că visurile sunt deosebite.
Că sunt visuri de la Dumnezeu, sunt și de la diavoli, sunt visuri
de la fire și de alte multe pricini. Și dacă le-am crede așa
repede, fără să știm deosebirea lor, ușor ne putem rătăci.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Noi,
fiii Bisericii ortodoxe, știm că toate visurile și vedeniile care
sunt scrise în Sfânta Scriptură au fost recunoscute de Biserica
Universală-Ortodoxă și sunt bune și de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a
arătat lui Noe și i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14).
Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la stejarul
Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut vedenie dumnezeiască în drum
spre Mesopotamia (Facere 21, 12). Iosif a avut vis de la Dumnezeu
(Facere 37, 6). Tot așa Moise a avut descoperiri și vedenii de la
Dumnezeu (Ieșire 3, 2). La fel, Sfinții Prooroci au avut vedenii de
la Dumnezeu (Isaia 6, 15; Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe
vedenii au avut Sfântul Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) și Sfântul
Prooroc Zaharia (Zaharia 2, 7).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
visuri și vedenii vorbește și dreptul Iov, zicând: “Dumnezeu îi
vorbește prin vis și prin vedenii nopții când somnul se lasă
peste oameni și când ei dorm în așternuturile lor” (Iov 33,
15). În alt loc, același sfânt și dumnezeiesc Iov, zice: “Tu mă
spăimântezi prin visuri și cu vedenii mă îngrozești” (Iov 7,
14). În altă parte a Sfintei Scripturi, Dumnezeu zice: “De va fi
întru voi prooroc Domnului, Mă voi arăta lui în vedenii și în
somn îi voi grăi lui” (Numerii 12, 6).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
vedenii și visuri vorbește Dumnezeu prin gura proorocului Ioil,
zicând: “După aceea voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și
vor prooroci feciorii voștri și fetele voastre, iar bătrânii
voștri, visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor avea”
(Ioil 3, 1). În Legea Darului au avut vedenii de la Dumnezeu Sfântul
Apostol Petru (Fapte 11, 5), precum și Sfântul Apostol Pavel (Fapte
9, 3). Vedenii și descoperiri cu totul dumnezeiești a avut și
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul
(Apocalipsa 1, 10). Vise de la Dumnezeu a avut și Sfântul și
Dreptul Iosif, logodnicul prea Sfintei Fecioare Maria (Matei 1,
20-24; 2, 13; 2, 19-20). Vedenie de la Dumnezeu a avut și Sfântul
Apostol și întâiul mucenic și Arhidiacon Ștefan (Fapte 7, 55).
În multe locuri ale Sfintei Scripturi găsim multe mărturii despre
vise, vedenii și descoperiri arătate de Dumnezeu patriarhilor,
proorocilor, apostolilor, oamenilor sfinți și cuvioșilor părinți
aleși de Dumnezeu, prin care El a binevoit să-Și arate slava, voia
și poruncile Sale spre folosul de obște al neamului omenesc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne întrebăm: este bine ca noi creștinii să credem orice vis și
orice vedenie fără nici o cercetare? Nu! Pentru că sunt nenumărate
vedenii și visuri de la diavoli, prin care omul neiscusit, de le
crede, se duce în pierzare și el și toți care vor cădea în
mreaja vedenilor, a visurilor și a nălucirilor aduse de Satana și
de slugile lui. Tocmai de aceea Iisus Hristos, prin gura sfinților
Săi prooroci, ne face atenți să nu credem și să nu ascultăm de
proorocii mincinoși și de vedeniile lor cele înșelătoare. Iată
ce zice Dumnezeu prin gura marelui Prooroc Ieremia, în această
privință: “Așa zice Domnul Savaot: Nu ascultați cuvintele
proorocilor, că în deșert își fac vedenii, din gura lor grăiesc
și nu din gura Domnului” (Ieremia 23, 16). Și iarăși zice:
“N-am trimis Eu pe acești prooroci, ci ei alergau. Nici am grăit
către ei, ci ei prooroceau” (Ieremia 23, 21). Și iarăși zice:
“Auzit-am cele ce grăiesc proorocii. Căci ei proorocesc în
numele Meu minciuni, zicând că vis au visat” (Ieremia 23, 25). Și
iarăși zice: “Pentru aceea, iată, Eu am necaz pe proorociii ce
grăiesc vise și povestindu-le, înșeală pe poporul Meu cu
minciunile lor și cu înșelăciunile lor, dar Eu nu i-am trimis pe
ei și Eu nu le-am poruncit lor și nu vor fi de nici un folos
poporului acestuia” (Ieremia 23, 32).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
acum după ce semne se pot cunoaște adevăratele proorocii. Întâi
ele trebuie să împlinească aceleași condiții ca și minunile
Mântuitorului, ale Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți.
Al doilea ele trebuie să predice un singur Dumnezeu. Adevăratele
proorocii nu aduc nebunie și mândrie celor ce le vorbesc; nu sunt
înșelătoare, iar cel ce le vorbește nu umblă după câștig,
după averi, nu se grijește de cele necesare vieții, ci se
mulțumește cu întreținerea pe care i-o trimite Dumnezeu.
Adevăratele proorocii se împlinesc întotdeauna, iar cel ce le
vorbește din partea lui Dumnezeu este gata să sufere pentru ele,
chiar până la moarte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
e nevoie să vorbim ce sunt minunile. "Minunile sunt fapte
dumnezeiești mai presus de minte și de puterea omenească. Ele sunt
fapte săvârșite în firea văzută, numai cu puterea lui Dumnezeu,
ce întrec legile minții și ale firii. Ele se fac în momente
extraordinare, hotărâte de Ziditor, și urmăresc luminarea și
îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Minunile arată voința
lui Dumnezeu și tâlcuiesc căile Sale cele necunoscute. Dumnezeu
este cel dintâi și cel mai mare făcător de minuni ca Unul ce este
Însuși izvorul lor".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">După
ce se cunosc adevăratele minuni? Minunile adevărate se deosebesc de
cele mincinoase prin mai multe condiții din care însemnăm:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu și mai ales să fie cuprinse
în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele
altora;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să nu contrazică Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiție;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să urmărească mântuirea sufletelor omenești;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să aducă folos și spor vieții sufletești;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Săvârșitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o
viață fără pată și să nu urmărească interese personale sau
scopuri egoiste;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să îndrepte viața celor ce văd minunea;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să poarte în ele siguranța și puterea Duhului lui Dumnezeu;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Să dovedească lucrarea proniei dumnezeiești. (Învățătura de
Credință Creștină Ortodoxă, M-rea Neamț, 1965, p. 14-15)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
sunt vedeniile? Vedeniile sunt arătări pricepute de ochii minții,
fie în stare de funcționare normală a organismului, fie în somn
complet sau pe jumătate, fie în extaz.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum
se cunosc adevăratele vedenii? Vedeniile care lasă în suflet
liniște, pace, umilință și dragoste multă pentru Dumnezeu și
oameni pot fi considerate bune, după ce s-au verificat, precum cea
de pe drumul Emausului: “Au nu era inima noastră arzând întru
noi?” (Luca 24, 32) (Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila
Bisericească, 1940, p. 319-321).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mai
luminat arată Sfântul Maxim Capsocalivitul care sunt semnele
adevăratelor vedenii, în convorbirea sa cu Sfântul Grigorie
Sinaitul, zicând: "Iar semnele Harului, în vremea vedeniilor
adevărate, când se apropie de om darul Sfântului Duh, sunt
acestea: îi adună mintea; îl face să fie cu luare aminte și
smerit; îi aduce aminte pomenirea morții, a păcatelor, a Judecății
de apoi și a muncilor veșnice; îi face sufletul umilit și ochii
blânzi și plini de lacrimi. Cu cât se apropie darul de om cu atât
îl îmblânzește în suflet și-l mângâie prin sfintele patimi
ale Domnului nostru Iisus Hristos și prin nemărginita Lui iubire de
oameni îi pricinuiește în minte vedenii înalte și adevărate".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
arătăm și ce sunt visurile. "Visul este o mișcare a minții
în nemișcarea trupului", spune Sfântul Ioan Scărarul. Cum se
cunoaște un vis dacă este adevărat? Același Sfânt Ioan Scărarul
zice așa: "Visele care ne vestesc muncă și judecată, sunt de
la Bunul Dumnezeu. Iar dacă vor veni cu deznădejde, acelea sunt de
la diavolul" (Filocalia IX, Cuvântul 3, p. 14). Încă și
Sfântul Diadoh al Foticeei zice: "Visurile trimise sufletului
din iubirea de oameni a lui Dumnezeu sunt mărturiile neînșelătoare
ale unui suflet sănătos".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să vedem ce sunt proorocii mincinoși (sectanții). Proorocii
mincinoși sunt "lupi răpitori" (Matei 7, 15). Proorocii
mincinoși sunt "fii ai celui viclean" (Matei 13, 38).
Proorocii mincinoși sunt neghinele țarinei lui Hristos care este
lumea creștină (Matei 13, 27). Proorocii mincinoși sunt "vase
ale mâniei lui Dumnezeu" (Romani 9, 22). Proorocii mincinoși
sunt "fii ai gheenei" (Matei 23, 15). Toate sectele rupte
de Trupul lui Hristos care este Biserica ortodoxă (Romani 12, 5;
Efeseni 4, 14), sunt numiți "prooroci mincinoși și fii ai
celui viclean" (Matei 13, 28).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
ce vreme se vor arăta cei mai mulți prooroci mincinoși? După
cuvântul Mântuitorului cei mai mulți “prooroci mincinoși și
hristoși mincinoși se vor arăta în vremile cele de apoi și vor
înșela pe mulți” (Matei 24, 11; Marcu 13, 6). Cum se pot
cunoaște proorocii mincinoși? Să știți și să țineți minte că
proorocii mincinoși se pot cunoaște după aceste semne:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Se cunosc după faptele lor (Matei 7, 16-20; Luca 6, 44);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Învață pentru bani (Iezechiel 13, 19; Miheia 3, 11);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Proorociile lor nu se împlinesc niciodată (Deuteronom 18, 22);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Vestesc pace celor răi (Iezechiel 13, 10; Ieremia 6, 14; 8, 11; 14,
13);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Sânt iubiți de cei răi (Ieremia 5, 21; Miheia 2, 11);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Proorocesc vedenii mincinoase și năluciri ale inimii lor (Ieremia
14, 14; 23, 15; Plângerile lui Ieremia 12, 14);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Nu ascultă și nu spun profeții drepte și adevărate (Neemia 9,
30; Ieremia 7, 24-26);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Îndrăznesc a vorbi minciuni în numele Domnului (Ieremia 14, 14;
23, 26; 27, 15; 29, 9);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Sânt urâciune înaintea Domnului (Deuteronom 18, 10-12; Ieremia 23,
30-32; Iezechiel 13, 8);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Sânt trimiși ca pedeapsă de la Dumnezeu (III Regi 21, 22-25; II
Paralipomena 18, 1; 11, 21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
minunile false și mincinoase se cunosc după aceste semne:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Nu sunt vrednice de numele lui Dumnezeu, nefiind cunoscute în Sfânta
Scriptură și Sfânta Tradiție;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Nu se săvârșesc cu mijloace cu care au fost făcute minunile
Mântuitorului și ale Sfinților;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Contrazic Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Se contrazic una pe alta și se opun unele altora;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Nu urmăresc mântuirea sufletului omenesc, ci mândria și lauda;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Nu aduc folos și spor vieții sufletești, ci păcatului și morții;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Săvârșitorul este mincinos, trufaș, nesupus, plin de păcate și
lucrează cu scopuri personale și egoiste;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Minunile mincinoase niciodată n-au putere și har de a îndrepta
patimile celor ce văd minunile;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Minunile mincinoase nu poartă în ele siguranța și puterea Duhului
Sfânt;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Minunile mincinoase nu dovedesc lucrarea proniei lui Dumnezeu;</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Minunile mincinoase pot amăgi repede pe cei nelegiuiți și pe fiii
pierzării care n-au primit iubirea adevărului (II Tesaloniceni 2,
9-11);</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">-
Minunile cele mincinoase și minunile cele viclene și înșelătoare
pe care le vor face antihriștii și slugile lui, numai pe aceia îi
vor putea înșela ale căror nume nu sunt scrise în cartea Vieții.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum
se cunosc vedeniile înșelătoare ale proorocilor mincinoși?
Vedeniile înșelătoare ale proorocilor mincinoși sunt acelea ce le
săvârșește diavolul, prin îngăduința lui Dumnezeu, din pricina
nesincerității omului și a păcatelor lui tăinuite. Diavolul
angajează starea sufletelor bolnave, nesincere, neascultătoare și
cuprinse de ură față de tot ce este pe placul lor, indiferent de
binele în sine. Celor înșelați, diavolul le dă chiar imbold de
efort ascetic, de credință și de fapte bune, mai ales celor ce
dispun de un firesc potolit, înfăptuind astfel o evlavie
diavolească cu care se silește să înșele chiar și pe cei aleși.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeniile
care lasă în suflet tulburare sub orice formă sunt de la diavolul.
Acest lucru îl adeverește Sfântul Maxim Capsocalivitul în
convorbirea cu Grigorie Sinaitul din Sfântul Munte al Athosului:
"Când duhul cel rău al înșelăciunii se apropie de om, îi
tulbură mintea și îl sălbăticește, îi face inima aspră și
întunecată, îi pricinuiește temere și trufie, îi slăbănogește
ochii, îi tulbură creierii, îi înfiorează tot trupul. Îi arată
cu nălucire înaintea ochilor lumină nu strălucită și curată;
îi face mintea tulburată și demonizată și îl îndeamnă să
zică cu gura lui cuvintele necuviincioase și hulitoare. Acela care
vede pe duhul înșelăciunii de multe ori se iuțește și este plin
de mânie și totdeauna se fălește cu faptele sale. Smerenia cu
desăvârșire nu o știe, nici plânsul cel adevărat și lacrimile.
Se află fără de sfială și fără frică de Dumnezeu zace în
patimi și în cele din urmă își iese cu totul din minte și vine
la pierzarea cea desăvârșită" (Filocalia, vol. I, Sibiu
1940, p. 353-359).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
visurile înșelătoare se cunosc după următoarele semne: ele nu
rămân întru aceeași înfățișare, nici nu arată multă vreme o
formă netulburată. Căci ceea ce nu au diavolii din voie liberă,
ci împrumută din dorința de a amăgi, nu poate să-i îndestuleze
pentru multă vreme. De aceea spun lucruri mari și amenință
cumplit, luând uneori chipuri de ostași, iar uneori cântă în
suflete cu strigare. Dar mintea, recunoscându-i din aceasta, când
este curată, trezește trupul. Iar uneori se bucură că a cunoscut
viclenia lor. De aceea, vădindu-i adeseori, chiar în vis îi
înfurie groaznic. Dar se întâmplă uneori că și visele cele bune
nu aduc bucurie sufletului, ci așează în el ca într-o stare dulce
și lacrimi fără de durere. Iar aceasta se întâmplă celor ce au
înaintat mult în smerita cugetare (Ibidem).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Ioan Scărarul zice: "Diavolii slavei deșarte și mândriei, pe
cei slabi la minte, în visuri și în vedenii înșelătoare, îi
fac prooroci". Și iar zice: "Când vom începe în a ne
pleca diavolilor și a cugeta visurile lor, apoi și deștepți fiind
noi, ne batjocoresc". Și iarăși zice: "Cela ce viselor
se încrede, cu totul este neiscusit. Iar cela ce nu crede în vise,
filosof este" (Scara, Cuvântul 3, p. 14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
arătăm și mărturia Sfintei Scripturi care zice: “Deșarte
nădejdi și mincinoase sunt omului neînțelegător să prindă
umbra și să alerge după vânt. Așa este cel ce crede viselor; și
iarăși: Vrăjile și descântecele și visele deșarte sunt, și
iarăși zice: Căci pe mulți i-au înșelat și au căzut cei ce au
nădăjduit în ele” (Isus Sirah 34, 1-70).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceasta
este ultima Duminică a anului, închinată Nașterii Domnului. Am
vorbit în această Duminică despre adevăratele și falsele vise,
vedenii și profeții, pornind de la visele Sfântului și dreptului
Iosif, căruia îi poruncea Dumnezeu prin arhanghelul Gavriil să
fugă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus Hristos din fața mâniei
lui Irod.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
această privință vă îndemn ca să luați aminte, că s-au
înmulțit la noi și în lume tot felul de secte și de "profeți
mincinoși" care se declară că sunt "trimișii" lui
Dumnezeu și învață lucruri străine de credința și trăirea
noastră ortodoxă. Vă rugăm să nu-i ascultați, că sunt de la
cel rău. Sânt unii care cred în vise și așa zise "vedenii"
sau "descoperiri" și învață pe credincioși practici
străine de Biserica și cultul ortodox. Feriți-vă de toți aceștia
și ascultați numai de Biserică, de sfinții ei, de preoți și
slujitori. Când aveți vreo nedumerire, alergați la preoți și la
sfintele mănăstiri și întrebați ce trebuie să faceți și cum
să credeți ca să vă mântuiți.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acum
la sfârșit de an, să ne rugăm Bunului și Atotmilostivului nostru
Mântuitor, Cel născut din Fecioara Maria pentru mântuirea noastră,
să ne ierte păcatele făcute în anul trecut și să ne
binecuvânteze începutul și curgerea anului viitor, să-l trecem cu
pocăință și folos după voia lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să-L
rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să întărească dreapta
credință și Biserica cea dreptmăritoare în lume, să ne dea
păstori și părinți duhovnicești buni, iar peste oameni să-și
reverse din belșug, bucuria și lumina Duhului Sfânt. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/duminica-dupa-nasterea-domnului-sfintilor-iosif-logodnicul-david-prorocul-iacob-ruda-domnului-fuga#nodeevanghelie" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-62800627039617924832018-12-25T10:57:00.000+02:002018-12-25T10:57:34.557+02:00Predica la Nașterea Domnului (Crăciunul) -- Sfântul Nicolae Velimirovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2015/12/ikon1057.jpg?itok=OflLnNhX" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="683" data-original-width="480" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2015/12/ikon1057.jpg?itok=OflLnNhX" width="448" /></a></div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: 400; letter-spacing: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; orphans: 2; padding: 0px; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-indent: 0px; text-rendering: optimizelegibility; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;">
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Matei
2, 1-12</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui
Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut
la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Însă
regele Irod, auzind, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu
el. Şi, adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta
să afle de la ei unde era să Se nască Hristos. Iar ei i-au zis: În
Betleemul Iudeei, că aşa este scris de prorocul: «Şi tu,
Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între
căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, Care va
paşte pe poporul Meu Israel». Atunci Irod, chemând în ascuns pe
magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi,
trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu
de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi
mie, ca, venind şi eu, să mă Închin Lui. Iar ei, ascultând pe
rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit
mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era
Pruncul. Şi, văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte
mare. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria,
Mama Sa, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; apoi,
deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi
smirnă. Dar, luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă
la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Nicolae Velimirovici</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Nașterea Domnului</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cel
care, în ascultare şi smerenie, se apropie de Domnul Iisus Hristos
nu va mai dori niciodată să se despartă de El. Prima încercare
pentru un ostaş din oastea lui Hristos este lucrarea în ascultare
şi smerenie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Lumea
cea nouă, zidirea cea nouă, omul cel nou: toate au început cu
ascultare şi smerenie. Lumea cea veche a călcat peste ascultarea de
Dumnezeu şi peste smerenia faţă de El şi prin aceasta a stricat
podul care lega pământul de cer. Materialele duhovniceşti pentru
reconstruirea acestui pod sunt, înainte de toate, ascultarea şi
smerenia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cât
timp Adam era bogat în ascultare şi smerenie, nu era cu putinţă
să faci deosebirea între duhul său şi Duhul lui Dumnezeu, între
voia şi gândurile sale şi cele ale lui Dumnezeu. El simţea, dorea
şi gândea nimic altceva decât întru Dumnezeu şi spre Dumnezeu.
Aşa cum îngerii lui Dumnezeu se aflau pururea înaintea lui
Dumnezeu, tot aşa era şi Adam într-o apropiere directă şi din
această apropiere se vedea Izvorul luminii, al înţelepciunii şi
al iubirii. El nu avea nevoie să aprindă o lumânare, vieţuind
chiar în Soarele Însuşi. Lumânarea sa nici nu ar fi ars, nici nu
ar fi dat lumină în lumina acelui Soare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
atunci când Adam a nesocotit ascultarea şi a pierdut smerenia –
şi acestea două se câştigă sau se pierd întotdeauna împreună
– atunci comunicarea sa directă cu Dumnezeu s-a rupt, podul s-a
prăbuşit şi el a căzut într-o întunecime înfricoşătoare,
nemişcată, în care el singur a trebuit să se lumineze, cu propria
sa lumânare – lumânarea pe care i-o dăduse Dumnezeu atunci când
dreptatea Lui l-a scos din Rai.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
el a început să facă o deosebire între el şi Dumnezeu, între
voia lui şi voia lui Dumnezeu, simţămintele lui şi cele ale lui
Dumnezeu – el nu numai că a început să facă şi să vadă o
deosebire, dar nu a mai fost în stare, decât numai uneori, în
clipele de iluminare, să-şi dea seama de asemănarea sa cu
Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Doamne,
în ce stare, nenorocită şi necuprinsă, se află din pricina
neascultării şi a mândriei, cel care a fost făcut la început
după chipul şi asemănarea Sfintei Treimi! Spune Filaret al
Moscovei în Omilia sa la Intrarea Maicii Domnului în Biserică: „În
omul care se afla în starea fără de păcat chipul lui Dumnezeu era
izvorul binecuvântării; în omul căzut, era numai nădejdea
binecuvântării”. Doamne, suntem cu toţii urmaşii lui Adam,
toate mlădiţe mici din tulpina cedrului căzut care se ridicase
odinioară măreţ deasupra făpturilor lui Dumnezeu din Rai; mlădiţe
mici zdrobite de buruieni mari ale naturii nemiloase, sălbatice,
care crescuse ca un zid între el şi Izvorul iubirii fără de
moarte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeţi
numai cum, într-o singură clipă, neascultarea şi mândria
strămoşului omului schimbă pe dată întreaga zidire din jurul său
şi el se înconjoară de o oştire de neascultători şi mândri!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
când Adam era ascultător şi smerit înaintea Ziditorului său,
totul în jurul său respira ascultare şi smerenie. Dar ce schimbare
a venit cât ai clipi din ochi! În momentul căderii lui Adam, el a
fost înconjurat de neascultare. Lângă el se afla neascultătoarea
Eva. Se afla mai marele care răspândea neascultarea şi mândria,
duhul neascultării – Satan. Se afla întreaga natură –
neascultătoare, răzvrătită şi plină de mânie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fructul,
care se topise până atunci cu dulceaţă în gura omului, a început
să-i surâdă cu amărăciune. Iarba, care se înfăşurase în
jurul picioarelor lui ca mătasea, a începuit să-l înţepe ca
acele. Florile, care se bucuraseră dăruindu-i mireasma lui să o
respire pentru Domnul, au început să se sufoce cu buruienile, ca
să-l îndepărteze pe om de ele. Fiarele sălbatice, care s-au
gudurat mai înainte în jurul lui ca mieluşeii, au început să
sară la el cu dinţii ascuţiţi şi cu ochii aprinşi de furie.
Totul s-a sălbăticit şi s-a împotrivit lui Adam. Şi cea mai
bogată dintre toate făpturile s-a simţit ca fiind cea mai săracă.
Înveşmântat mai întîi în slavă îngerească, s-a simţit acum
umilit, însingurat şi gol: atât de gol, că a fost silit să ia
din natură învelitori ca să-şi acopere goliciunea, atât cea
trupească, cât şi cea sufletească. A început să ia piei de la
animale şi frunze de copaci ca să-şi acopere trupul; şi pentru
sufletul său a început să ia de la toate făpturile – de la
făpturi! – cunoştinţe şi îndemânări. Cel care la început
băuse din Izvorul îmbelşugat al vieţii era acum silit să umble
cu animalele, să se plece în noroi ca să bea din adâncitură
pentru a-şi potoli setea trupească şi sufletească.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Priviţi
acum la Domnul Hristos. Este ascultare şi smerenie desăvârşită.
Arhanghelul Gavriil, cel ce este ascultarea şi smerenia îngerească;
Fecioara Maria – ascultare şi smerenie; Iosif – ascultare şi
smerenie; păstorii – ascultare şi smerenie; craii de la răsărit
– ascultare şi smerenie. Furtuni ascultătoare, vânturi
ascultătoare, soarele şi luna ascultătoare, oameni ascultători,
fiare ascultătoare, mormântul însuşi ascultător. Totul este
ascultare pentru Soarele lui Dumnezeu, Noul Adam şi totul este
smerit înaintea Lui, căci şi El este ascultător faţă de Tatăl
Său, în chip desăvărşit şi este smerit înaintea Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Se
ştie că, laolaltă cu tot ceea ce omul seamănă şi cultivă în
pământ, răsar îndată şi alte plante şi ierburi, care nu au
fost niciodată semănate, nici cultivate. Tot la fel este şi cu
faptele cele bune: poţi semăna şi cultiva ascultarea şi smerenia
cu mare grijă în sufletul tău şi vei vedea că un întreg buchet
de alte fapte bune vor răsări îndată lângă ele. Printre primele
vor fi simplitatea, atât în lăuntru, cât şi în afară.
Ascultătoarea şi smerita Fecioara Maria era împodobită în
acelaşi timp şi cu simplitate ca de copil. Acest lucru este la fel
de adevărat şi pentru dreptul Iosif şi pentru Apostoli şi
Evanghelişti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Priviţi
doar la simplitatea fără de asemănare cu care povestesc
Evangheliştii marile întâmplări din istoria mântuirii omului,
din istoria lumii! Vă puteţi închipui cu ce amănunte şi cu ce
înfumurare ar fi scris un scriitor din lume, de exemplu, despre
învierea din morţi a lui Lazăr, dacă ar fi fost de faţă la acel
întâmplare? Sau ce fel de dramă prozaică şi înfumurată ar fi
scris despre tot ceea ce urma să se petreacă în sufletul lui Iosif
cel ascultător, smerit şi simplu, în clipa în care a descoperit
că fecioara care se afla sub ocrotirea logodnei cu el, era
însărcinată? Aceasta se relatează în câteva propoziţii simple
de către evanghelist în Evanghelia de astăzi: „Iar naşterea lui
Iisus aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără
să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de
la Duhul Sfânt...”. Înainte de aceasta, evanghelistul dăduse
genealogia Domnului Iisus, sau mai precis, aceea a Dreptului Iosif,
de la tribul lui Iuda şi casa lui David. În această genealogie,
evanghelistul a înşirat oameni, născuţi din bărbaţi în chip
firesc, aşa cum se nasc pe pământ toţi oamenii muritori.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
el începe îndată să vorbească despre naşterea Domnului şi
zice: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost...”, ca şi
cum, cu acest „iar”, el vrea să arate chipul neobişnuit şi
minunat al naşterii Lui, cu totul fără de asemănare cu chipul
naşterii tuturor strămoşilor mărturisiţi ai lui Iosif.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Maria,
mama Lui, era logodită cu Iosif. În ochii lumii, această logodnă
era văzută ca o introducere în viaţa unui cuplu căsătorit; dar
în ochii Mariei şi ai lui Iosif nu era acelaşi lucru. Cerută cu
lacrimi de la Dumnezeu, Fecioara Maria a fost făgăduită lui
Dumnezeu prin jurământul părinţilor săi. Cât despre ea, aceasta
a primit cu voia ei jurământul făcut de către părinţii ei, după
cum se vede în anii cei mulţi de slujire în Templul din Ierusalim.
Dacă şi-ar fi urmat chemarea, fără îndoială că şi-ar fi
petrecut tot restul zilelor vieţii ei în templu, întocmai ca Ana,
fiica lui Fanuel (Luca 2: 36-37), dar legea a hotărât altceva şi
aşa a trebuit să fie. Ea a fost logodită cu Iosif nu ca să
vieţuiască în căsătorie cu el, ci pentru a scăpa de căsătorie.
Toate amănuntele acestei logodne şi înţelesul ei se află în
Predania Bisericii. Şi dacă oamenii ar aprecia tradiţia cu privire
la Maica Domnului, la dreptul Iosif şi la toţi oamenii împreună
lucrători cu aceştia şi care sunt pomeniţi în Evanghelie, atât
de mult cât apreciază ei tradiţiile – unele dintre ele dintre
cele mai crunte – despre căpeteniile, conducătorii şi înţelepţii
acestei lumi, sensul logodnei Preasfintei Fecioare Maria cu Iosif ar
fi desluşit tuturor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Ignatie spune că Fecioara ar fi fost logodită „ca naşterea Lui
să fie tăinuită în faţa diavolului; ca diavolul să creadă că
El S-a născut dintr-o femeie căsătorită şi nu dintr-o fecioară”.
Şi aceasta se află în Comentariu la Matei al lui Ieronim şi în
adoua omilie la Bunavestire al Sfântului Grigorie al Neocezareei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fără
să fi fost ei înainte împreună...”. Aceste cuvinte nu înseamnă
că după aceea cei doi au fost împreună ca bărbat şi femeie, ori
că aceasta a fost în mintea Evanghelistului. În acest caz,
Evanghelistul este interesat doar de naşterea Domnului Iisus şi
nimic altceva şi el scrie cuvintele de mai sus pentru a arăta că
naşterea Lui a avut loc fără să fi fost ei împreună ca bărbat
şi femeie</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea înţelegeţi cuvintele înţelepte ale Evanghelistului ca şi
cum el ar fi scris: „şi fără să fi fost ei înainte împreună
s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt”. Numai de la
Duhul Sfânt putea fi zămislit Cel care, în mijlocul împărăţiei
întunericului şi răului, urma să afle Împărăţia Duhului
luminii şi dragostei. Cum ar fi fost cu putinţă să-Şi
îndeplinească menirea Dumnezeiască pe pământ, dacă El ar fi
venit pe pământ prin toate căile pământeşti obişnuite,
împiedicat de păcat ca ei şi simţind duhoarea urâcioasă a
stricăciunii care aduce moartea, aşa cum se întâmplă cu toţi?
În cazul acesta, vinul nou ar fi avut mirosul burdufurilor vechi de
vin şi Cel care venise să mântuiască lumea ar fi avut nevoie de
mântuire. Lumea s-ar putea mântui numai printr-o minune a lui
Dumnezeu; aceasta era credinţa tuturor oamenilor de pe pământ. Şi
atunci când se lucrează minunea lui Dumnezeu, ea nu trebuie pusă
la îndoială, ci primită şi trebuie căutat în ea leac şi
mântuire.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum
a răspuns Iosif când a aflat despre sarcina Fecioarei Maria?
„Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a
voit s-o lase în ascuns”. Vedem că el a fost în ascultare de
legea lui Dumnezeu. El a împlinit voia lui Dumnezeu căci până
atunci aceasta fusese revelată iudeilor. Şi el a fost smerit
înaintea lui Dumnezeu. „Nu te face drept”, atenţionează
înţeleptul Solomon (Sirah 7:5). Cu alte cuvinte: nu sili la prea
multă dreptate pe cei care păcătuiesc. Ci, caută să simţi
slăbiciunea ta şi propriile tale păcate şi sârguieşte-te cu
milostivire să uşurezi judecarea păcătoşilor. Insuflat cu acest
duh, Iosif nu a vrut să o vădească pe Fecioara Maria spre judecată
pentru presupusul păcat: „şi nevrând s-o vădească, a voit s-o
lase în ascuns”. Acest plan al său ne arată ce fel de om era
Iosif, chip de dreptate şi milostivire desăvârşită, cum putea să
ne arate vechea Lege. La el totul era simplu şi lămurit, aşa cum
putea fi în sufletul unui om cu frică de Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dreptul
Iosif aflase doar o cale potrivită când a venit cerul în planul
său cu o poruncă neaşteptată: „Şi cugetând el acestea, iată
îngerul Domnului i s-a arătat în vis grăind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit
într-însa este de la Duhul Sfânt”. Îngerul Domnului, care mai
înainte vestise Preacuratei Fecioare venirea în lume a Dumnezeului
Om, vine acum să lumineze calea înaintea Lui şi să o bătătorească
sub picioarele Lui. Îndoiala lui Iosif era o piedică în calea Lui
– o piedică foarte grea şi primejdioasă care trebuia
îndepărtată. Pentru a arăta cât de lesne le este puterilor
cereşti să facă lucruri care sunt cu neputinţă pentru oameni,
îngerul nu i-a apărut lui Iosif într-o viziune, ci într-un vis.
Cu aceste cuvinte către Iosif fiul lui David, îngerul a vrut să-l
răsplătească şi să-l atenţioneze în acelaşi timp. Ca urmaş
al Împăratului David: „tu trebuie să te veseleşti de această
taină sfântă şi să o înţelegi mai bine decât alţii”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
cum este aceasta că îngerul se referă la Fecioară ca logodnica
lui: „Nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta”? La fel a spus
Domnul de pe Cruce mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” şi
către ucenicul Său: „Iată mama ta!” (Ioan 19:26-27). Cu
adevărat, cerul se lipseşte de cuvinte şi nu spune nimic de
prisos. Dacă nu ar fi fost necesar să se spună aceasta, de ce a
spus-o îngerul? Dacă numind-o pe Maria logodnica lui Iosif este
pentru unii necredincioşi un motiv de poticneală, aceasta este
tocmai ocrotirea curăţiei împotriva puterilor necurate. Întrucât
cuvintele lui Dumnezeu nu sunt ascultate numai de către oameni, ci
de către toate lumile, atât bune, cât şi rele. Cel care doreşte
să pătrundă în inima tuturor tainelor lui Dumnezeu, trebuie de
asemenea să primească planurile lui Dumnezeu pentru toate lucrurile
cele văzute şi nevăzute.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Că
ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”.Aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu şi nu a omului. Nu te uita la fire, nici să
nu te înfricoşeze legea. Aceasta este lucrarea Celui care este mai
mare decât firea şi mai puternic decât legea, fără de care firea
ar fi lipsită de viaţă şi nici nu ar avea tăria legii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din
ceea ce i-a spus îngerul lui Iosif, se vede lămurit faptul că
Fecioara Maria nu-i spusese nimic despre întâlnirea ei de mai
înainte cu marele Arhanghel, cum este la fel de lămurit faptul că
acum, când Iosif avea de gând să o izgonească, ea nu s-a apărat
în nici un chip. Vestea îngerului, la fel cu toate tainele cereşti
care i-au fost dezvăluite treptat, ea le păstra „punându-le...
în inima sa”(Luca 2:19; cf. 2:51).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
credinţa şi ascultarea faţă de Dumnezeu, ea nu s-a dat înapoi de
la nici o umilire faţă de oameni. „Dacă îndurările mele sunt
plăcute lui Dumnezeu, de ce nu le-aş îndura?”, au spus mai
târziu mucenicii creştini. Vieţuind în rugăciune necurmată şi
cugetând la Dumnezeu, Precurata putea spune şi ea: „Dacă
umilirea mea este bine plăcută lui Dumnezeu, de ce nu aş îndura-o?
numai să fiu dreaptă înaintea lui Dumnezeu, cine cunoaşte inima
şi lumea poate face ce vrea cu mine”. Ea ştia bine că oamenii
nu-i puteau face nimic dacă Dumnezeu nu îngăduia. Ce smerenie
aleasă este aceasta înaintea Dumnezeului celui viu şi ce dragoste
minunată faţă de voia Lui! Şi mai mult – ce duh viteaz se vede
în această fecioară aleasă: „Cine este omul cel ce se teme de
Domnul” (Psalm 24/25:13).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
când cei păcătoşi din zilele noastre ca şi în toate vremurile
aduc mărturisitori mincinoşi ca să mărturisească pentru ei,
Fecioara Maria, care nu a avut bărbat care să mărturisească
pentru ea, ci numai pe Dumnezeu Cel Atotputernic, ea nu s-a apărat;
nu s-a tulburat, ci a rămas liniştită – şi a aşteptat ca
Dumnezeu, la vremea Lui cea bună să o lămurească. Şi Dumnezeu
S-a grăbit să lămurească alegerea Lui. Acelaşi înger care îi
descoperise marea taină a zămislirii ei s-a grăbit să vorbească
acum în locul Fecioarei celei tăcute. Apoi i-a tălmăcit lui Iosif
ceea ce deja se întâmplase şi îngerul a mers mai departe şi i-a
spus ceea ce urma să fie:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ea
va naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus căci El va mântui
poporul Său de păcatele lor”. Hrisostom spune: „El nu spune:
ea îţi va naşte fiu, ci pur şi simplu va naşte, pentru că ea nu
naşte numai pentru el, ci pentru lumea întreagă”. Îngerul i-a
spus lui Iosif să se poarte cu Noul-Născut ca şi cum ar fi tatăl
Lui adevărat şi de aceea el spune: „şi vei chema numele Lui
Iisus”, care înseamnă „Mântuitor” şi de aceea următoarea
vorbire începe cu Ccăci”, însemnând: Îl vei numi „Mântuitor”,
„căci El va mântui poporul Său de păcatele lor”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Arhanghelul
este vestitorul curat al lui Dumnezeu. El vorbeşte ceea ce află de
la Dumnezeu; el vede adevărul în Dumnezeu. Pentru el, firea, cu
toate legile ei, este ca şi cum nu ar exista. El cunoaşte numai
Atotputernicia Dumnezeului Celui viu, aşa cum şi Adam o cunoştea
odinioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Spunând:
„El va mântui poporul Său de păcatele lor”, Arhanghelul a
prevestit cele mai mari lucrări ale lui Hristos. Hristos urma să
vină şi să mântuie oamenii, nu de vreun rău din afară, ci de
cel mai mare rău, de păcat, care este pricina tuturor relelor din
lume. El trebuie să mântuiască pomul omenirii nu de o mulţime de
omizi care tăbărăsc asupra lui într-un an, ci de viermele de la
rădăcină, de la care se ofileşte copacul întreg. El nu vine ca
să mântuiască omul de oameni, ori de popoare, ci ca să mântuiască
toţi oamenii şi toate popoarele de Satan, semănătorul şi
stăpânul păcatului. El nu vine ca fraţii Macabei, ori Baraba, ori
Bar-Kohba, pentru a stârni răzvrătire împotriva romanilor, care
năvăliseră ca o mulţime de omizi asupra poporului iudeu ca să-l
pustiască, ci ca un doctor fără de moarte şi al lumii întregi,
înaintea venirii căruia israelitenii şi romanii, grecii şi
egiptenii şi toate popoarele de pe pământ, bolnavi şi mai mult
decât bolnavi, se slăbănogeau datorită unuia şi aceluiaşi
microb - păcatul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Hristos
urma mai târziu să împlinească desâvârşit prevestirea
Arhanghelului. „Iertate îţi sunt păcatele”a fost rostirea
biruitoare peste întreaga Sa preoţime pământească din rândul
oamenilor. Aceste cuvinte cuprindeau atât numirea bolii, cât şi
leacul izbăvitor. (...). Iosif a fost cel dintâi muritor din Noua
Zidire, care a fost vrednic să cunoască scopul adevărat al venirii
Răscumpărătorului şi esenţa adevărată a preoţiei Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ceea
ce i-a spus Arhanghelul lui Iosif până acum este îndeajuns pentru
acesta, care asculta de această poruncă nouă şi directă de la
Dumnezeu, pentru a pune capăt gândurilor şi planului său de a o
alunga pe Maria. Cerul porunceşte - Iosif ascultă. Dar nu este
calea obişnuită a cerului de a porunci oamenilor fără chemarea de
a înţelege şi a răspunde liber. Voia lui Dumnezeu a fost dintru
început ca omul să fie liber în lucrările sale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
libertate, în alegerea liberă a omului, se sălăşluieşte toată
frumuseţea fiinţei omeneşti. Fără libertate, omul ar fi doar un
lucru nefiresc, înrobit al zidirii lui Dumnezeu, stăpânit şi pus
în mişcare doar de către voia şi puterea Lui. În natură se află
multe lucruri de acest fel făcute de Dumnezeu, dar El a sortit
omului un loc aparte, dându-i libertatea de a hotărî pentru
Dumnezeu sau împotriva Lui, pentru viaţă ori pentru moarte. O
sălăşluire plină de cinste şi în acelaşi timp de primejdie. De
aceea porunca pe care Dumnezeu o dă lui Adam nu este deloc simplă:
„Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”şi Dumnezeu
adaugă îndată: „căci, în ziua în care vei mânca din el, vei
muri negreşit”(Facerea 2:16-17). În această ultimă parte a
poruncii, Dumnezeu dă omului mintea pentru a înţelege şi o
pricină pentru voia lui, ca să nu mănânce din pomul oprit –
„căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Îngerul
face acum la fel ca şi Iosif. Primind porunca de a o lua pe Maria şi
de a nu o alunga şi aflând el că rodul pântecelui ei feciorelnic
era de la Duhul Sfânt, Arhanghelul îi aminteşte lui Iosif de
proorocirea desluşită a marelui prooroc: „Iată, fecioara va lua
în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui
Emanuel”(Isaia 7:14) şi Matei adaugă această lămurire mai
limpede: „care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ceea
ce s-a spus deja: „şi vei chema numele lui Iisus”nu se
împotriveşte cu ceea ce se spune aici: „şi vor chema numele lui
Emanuel, care se tâlcuieşte cu noi este Dumnezeu”. În primul caz
lui Iosif i se spune să dea numele Lui Iisus (Mântuitor) şi în
cel de-al doilea caz se lămureşte faptul că pruncul se va numi de
către popoare şi neamuri Emanuel („cu noi este Dumnezeu”). Atât
un nume cât şi celălalt, fiecare în felul său, vădeşte
scopului pentru care Hristos vine în lume şi rostului Său în
această venire. El va veni ca să ierte păcatele, să-i miluiască
pe oameni şi să-i mântuiască de păcat şi astfel se va numi
Mântuitor - Iisus.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
poate să ierte păcatele fără numai unul Dumnezeu?”(Marcu 2:7).
Nimeni în lume; nimeni în cer, nici pe pământ nu are dreptul să
ierte păcatele şi să mântuiască de păcat decât numai Dumnezeu
Însuşi, deoarece păcatul este viermele din inima bolii acestei
lumi. Nimeni nu cunoaşte grozăvia nemărginită a păcatului mai
mult ca Dumnezeu, care este fără de păcat; şi nimeni nu poate
scoate afară viermele păcatului decât numai Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
aşa a iertat Iisus păcatul şi astfel i-a făcut pe oameni întregi.
El este Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Dacă cineva ar rândui
numele în ordine firească, numele „Emauel” ar veni înaintea
numelui „Iisus”. Pentru ca Nou-Născutul să poată împlini
lucrarea de mântuire, El trebuie să fie Emanuel – să vină ca
Dumnezeu în mijlocul nostru. Dar, oricum ar fi, aceste nume au
acelaşi sens: Emanuel este Mântuitorul şi Mântuitorul este
Emanuel.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
orice caz, un lucru este mai lămurit decât toate celalate din lume
şi anume că nu există nici un fel de mântuire în lumea aceasta
dacă Dumnezeu nu vine în această lume şi că nu există nici
vindecare, nici mântuire pentru noi oamenii dacă Dumnezeu nu este
cu noi, nu ca o idee oarecare sau ca un vis frumos, ci cu noi aşa
cum suntem noi - cu un suflet aşa cum avem noi, un trup aşa cum
avem noi, în sărăcie şi suferinţă ca noi şi în cele din urmă,
în aceea că suntem noi cei mai deosebiţi de Dumnezeu - în moarte
aşa ca noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, fiecare credinţă care arată că Dumnezeu nu a venit în
trup şi că El nu poate să vină în trup este neadevărată,
întrucât o asemenea credinţă Îl prezintă ca o mamă vitregă şi
nu ca o mamă. Îl prezintă ca fiind slab, deoarece Îl ţine
întotdeauna în spatele celei mai mari lupte – lupta cu Satan,
păcatul şi moartea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Satan
trebuie să fie legat; prima creştere a păcatului trebuie smulsă
din sufletul omului; limba şarpelui morţii trebuie să fie zdrobită
– trebuie să se facă o lucrare mai mare şi mai grea decât aceea
a lui Atlas purtând lumea pe umerii săi. Dumnezeul nostru a purtat
această luptă şi a dus-o biruitor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenilor
de alte credinţe le este teamă, chiar şi în gândurile lor, să
permită zeilor lor o asemenea luptă, în care împotrivitorii lor
ar putea ieşi biruitori. Ce fel de mamă ar fi aceea care nu s-ar
îndrepta spre pământ din iubire pentru copilul ei, să-l mângâie,
să-l legene şi să-i murmure încet un cântec? Şi cu atât mai
mult dacă pruncul ar fi în primejdie de foc sau de fiare sălbatice?
O Doamne, iartă-ne nouă întrebările acestea! Cum ai putea să fii
Tu Ziditorul Milostiv al lumii şi să nu Te cobori peste noi în
milostivirea Ta? Cum ai putea Tu, numai de la o depărtate înnegurată
şi neîndurerată, să fi privit către ticăloşia noastră şi să
nu ne fi răcorit pe noi în focul nostru şi nici să ne fi aşezat
în adăpostul în care suntem atacaţi de fiare sălbatice?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
adevărat, Tu ai coborât printre noi şi Te-ai smerit chiar mai jos
decât o cere oricare fel de dragoste pământească. Tu Te-ai născut
în trup, pentru a trăi şi a mântui pe cei care se află în trup;
Tu ai băut din paharul suferinţei tuturor făpturilor Tale,
neîmpărtăşind cu nimeni acest pahar al părtăşiei amare, ci
numai Tu singur ai golit-o. De aceea Tu eşti Mântuitorul nostru,
pentru că Tu ai venit Dumnezeu printre noi; Tu ai venit Dumnezeu
printre noi pentru că Ţie Ţi-a stat în putinţă să fii
Mântuitorul nostru. Slavă Ţie, O Iisuse Emanuel al nostru!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">*
* * * * * *</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne întoarcem la Iosif: cu frică şi cu cutremur el a văzut tot mai
desluşit că se ţesea în jurul lui o ţesătură mai pătrunzătoare
decât lumina soarelui şi mai atotcuprinzătoare decât aerul; o
ţesătură a cărei pânză este Atotputernicul şi îngerii şi
întreaga zidire sunt firele de mătase.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Au
căzut sorţii omului ca să slujească drept unealtă a lui Dumnezeu
în mijlocul acestei ţesături a Noii Zidiri. În acelaşi timp omul
nu este conştient că Dumnezeu lucrează prin el, omul este slab şi
neputincios, şovăielnic şi cu băgare de seamă. Dar atunci când
un om simte că Dumnezeu l-a luat în mâinile Sale, aşa cum
fierarul ia fierul ca să facă o potcoavă, el se simte în acelaşi
timp şi puternic şi smerit, hotărât în lucrările sale şi
sprijinit de către Dumnezeul lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
Iosif s-a trezit din somn, el a făcut precum i-a poruncit lui
îngerul şi a luat-o pe Fecioara Maria din nou la el şi nu a
cunoscut-o pe ea până ce ea născuse pe Fiul ei cel Unul-Născut şi
a chemat numele Lui Iisus.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
când citim Evangheliile, trebuie să intrăm în mintea
evaghelistului şi să nu aşezăm mintea noastră în Evanghelie.
Evanghelistul însuşi se minunează când vorbeşte despre minunea
naşterii Mântuitorului. Întâia lui lucrare este de a arăta că
această naştere s-a săvârşit în chip minunat. Ceea ce întăreşte
Evanghelistul Matei în Evanghelia de astăzi este deja cea de-a
patra dovadă. Mai întâi el spune că Fecioara Maria era numai
logodită cu Iosif; în al doilea rând, că ea s-a aflat
însărcinatăde la Duhul Sfânt; în al treilea, că îngerul,
într-un vis, a arătat că rodul pântecelui ei era minunat şi
nepătruns şi în al patrulea rând, vedem aici că îngerul repetă
acum acelaşi gând şi spune că Iosif nu a cunoscut-o pe ea până
ce ea născuse pe Fiul ei cel Unul-născut.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, este limpede ca lumina zilei faptul că evanghelistul nu se
gândeşte să spună că, după această naştere, Iosif a avut
relaţii trupeşti cu Maria. Ceea ce nu s-a petrecut până a dat
naştere Fiului ei, nu s-a întâmplat nici după aceea, când ea Îl
născuse pe El. Dacă spunem despre cineva că, în timpul slujirii
Liturghiei în biserică, acesta nu a fost deloc atent la cuvintele
preotului, nu vrem să spunem că, îndată ce slujba s-a terminat,
omul a fost atent la cuvintele preotului. Sau, când spunem că un
păstor cântă în timp ce oile pasc, noi nu credem că el se
opreşte din cântat când oile se opresc din păscut. Teofilact
spune: „După cum s-a spus la vremea Potopului că nu s-a întors
corbul pe corabie până ce a secat apa pe pământ, acesta în mod
firesc nu s-a întors nici după aceea, sau cum a spus Hristos: Eu
întotdeauna sunt cu voi, chiar până la sfârşitul lumii, nu
înseamnă că El nu va fi după aceea!”. De aceea cuvântul
„întâiul-născut” se foloseşte numai pentru Domnul Iisus
(Psalm 88/89:28; cf. II Samuel 7:12-16; Evrei 1:5-6; Romani 8:29),
care este primul dintre toţi regii şi întâi născut între mulţi
fraţiRomani 8:29), care înseamnă între toţi bărbaţii mântuiţi
şi primiţi ca fii ai Săi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
cuvântul „întâi născut” ar fi scris cu litere mari, ca un
titlu special, nu ar mai fi nici o îndoială asupra sensului său.
Sau, dacă s-ar pune o virgulă înainte de cuvântul „întâiul
născut”, nu ar fi nici o îndoială sau neînţelegere. Iată cum
trebuie să se citească: ca şi cum „Întâiul născut” ar fi un
titlu, cu o virgulă înaintea lui: „şi a dat naştere Fiului ei,
întâiul născut”.Domnul Iisus este Întâiul născut ca un
Ziditor al Noii Împărăţii, ca Noul Adam.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Se
spune despre Sfântul Amon, a cărui sărbătoare este la 4
octombrie, că a petrecut optsprezece ani căsătorit fără să fi
avut legături trupeşti cu femeia lui. Sfânta Mare Muceniţă
Anastasia (22 decembrie) a petrecut şi ea un număr de ani
căsătorită cu Pubius, senator roman, fără să-şi împlinească
căsătoria. Dăm aici doar două exemple dintre altele mii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
cea mai curată feciorie a ei, înainte, în timpul şi după
naştere, Fecioara Maria a îndreptat mii de fecioare şi tineri spre
o viaţă a fecioriei de-a lungul istoriei Bisericii. Gândindu-se la
fecioria ei, multe femei căsătorite şi-au desfăcut căsătoria
dăruindu-se curăţiei fecioreşti. Privind la ea, mulţi care au
dus o viaţă cu totul desfrânată, s-au lepădat de desfrânare,
curăţindu-şi sufletele murdare cu lacrimi şi rugăciune.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum,
atunci, s-ar putea închipui că Preacurata Fecioară, stâlpul şi
insuflarea curăţiei şi fecioriei creştine de-a lungul veacurilor,
se afla pe o treaptă a fecioriei mai joasă decât aceea a
fecioarelor Anastasia, Tecla, Varvara, Parascheva şi toate celelalte
fără de număr? Sau, cum ne-am putea închipui că, cea care L-a
născut în trup pe Domnul ei cel fără de patimă, ar fi putut
cunoaşte vreodată umbra patimii trupeşti? Cea care L-a purtat şi
a dat naştere lui Dumnezeu a fost fecioară nu numai în trup, ci şi
în duh, aşa cum spune Sfântul Ambrozie. Şi Hrisostom compară
Duhul Sfânt cu o albină zicând: „Aşa cum o albină nu va intra
într-un vas urât mirositor, tot la fel nici Duhul Sfânt nu va
intra într-un suflet necurat”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
nu mai vorbim despre aceasta, despre care ar trebui să vorbim mai
puţin şi să ne minunăm mai mult. Acolo unde se sălăşluieşte
ascultarea şi smerenia faţă de Dumnezeu, acolo este curăţie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Domnul
vindecă pe slujitorii Săi ascultători şi smeriţi de toată
patima pământească şi de poftă. Să ne curăţim conştiinţele,
sufletele, inimile şi minţile, ca să ne învrednicim de puterea
binecuvântată a Sfântului Duh; ca pământul să nu-şi mai semene
sămânţa în adâncul nostru, pentru ca Sfântul Duh să înceapă
în noi o viaţă nouă şi un om nou, ca cea a Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Slavă şi laudă să-I înălţăm
Lui, împreună cu tatăl şi cu Sfântul Duh - Treimea cea de o
Fiinţă şi Nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/biblioteca/predici/predica-la-nasterea-domnului-sfantul-nicolae-velimirovici-1" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: 400; letter-spacing: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; orphans: 2; padding: 0px; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-indent: 0px; text-rendering: optimizelegibility; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; </style></div>
Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-29714834604900012602018-12-09T12:03:00.000+02:002018-12-09T12:03:05.228+02:00Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove) -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/11/vindecarea_femeii_garbove.jpg?itok=1BH9Ah_R" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="229" data-original-width="350" height="418" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/11/vindecarea_femeii_garbove.jpg?itok=1BH9Ah_R" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
13, 10-17</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi,
iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de
neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice
nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie,
eşti dezlegată de neputinţa ta! Şi Şi-a pus mâinile asupra ei,
iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Atunci
mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta,
răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să
se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu
în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns şi a zis:
Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul
sau asinul său de la iesle şi nu îl duce să-l adape? Dar aceasta,
fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de
optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura
aceasta în ziua sâmbetei? Şi, zicând El acestea, s-au ruşinat
toţi cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de
toate faptele cele slăvite, săvârşite de Dânsul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Despre
zavistie și fățărnicie </span></span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zavistia
este maica uciderii și decât preadesfrânarea este mai rea”
(Sfântul Ioan Gură de Aur, „Împărțire de grâu", Buzău,
1833, p. 164)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ați
auzit în Sfânta Evanghelie de azi, cum mai-marele sinagogii, din
râvnă pentru cinstirea sâmbetei, și-a ascuns zavistia și
fățărnicia sa, zicând: „Șase zile sunt în care se cade a
lucra. Deci în acele zile venind, vindecați-vă, iar nu în ziua
sâmbetei” (Luca 13, 14). Vedeți, frații mei, ce zavistie și
fățărnicie acoperită? Vedeți ce viclenie ascunsă, sub râvna
pentru lege? Oare credea el cele ce zicea? Oare erau în mintea și
în inima lui cele ce avea pe buzele lui? Zavistia stăpânea pe
acest om, nu râvna pentru cele sfinte. Oare nu știa el că Dumnezeu
a rânduit sâmbăta ca încetare de lucrul mâinilor, iar nu
încetarea lucrării faptelor bune și, mai ales, vindecarea unei
femei bolnave?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Niciodată
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu a mustrat pe
păcătoși așa de aspru ca pe cărturari, pe farisei și pe
legiuitorii fățarnici și plini de zavistie. Căci păcătoșii
când se întorceau la pocăință din toată inima, cu mare milă și
iubire îi primea Dumnezeu. Iar când era învinuit de cărturari și
farisei că umblă cu păcătoșii și stă la masă cu ei, El le
zicea: „N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la
pocăință” (Matei 9, 13). Și iarăși: „N-au trebuință cei
sănătoși de doctori, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). Însă
cărturarilor le zicea: „Vameșii și desfrânatele merg înaintea
voastră întru Împărăția Cerurilor” (Matei 21, 31), fiindcă
în inima lor Fiul lui Dumnezeu a văzut cele mai cumplite patimi,
ca: mândria, zavistia, ura, viclenia, slava deșartă, fățărnicia
și altele multe de acest fel. Dar să revenim la cuvântul nostru și
să vorbim despre zavistie și fățărnicie, de care v-am amintit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zavistia
este patima cea mai cumplită, care, după învățătura Sfinților
Părinți se zice „naștere a diavolului" și mai rea decât
însuși diavolul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
a arăta că zavistia este mai rea și decât diavolul, să ne ducem
cu mintea la împăratul Saul și la David. Saul zavistuia foarte
mult pe David și căuta în tot chipul să-l omoare. Pentru ce?
Pentru că David a ucis pe Goliat Filisteanul, vrăjmașul de temut
al poporului lui Israel (I Regi 17, 24), iar când David se întorcea
biruitor de la uciderea lui Goliat, au ieșit femeile în
întâmpinarea lui David din toate cetățile lui Israel, cântând
și jucând cu timpane, cu fluiere și alăute, și ziceau: „Bătut-au
Saul cu miile și David cu zecile de mii. Și s-a mâniat Saul foarte
tare și nu a plăcut în ochii lui Saul cuvântul acesta și a zis:
Lui David i s-au dat zecile de mii și mie numai mii? Și ce mai
lipsește fără numai împărăția? Și s-a uitat rău Saul din
ziua aceea la David” (I Regi 18, 7-9). Și din ziua aceea,
zavistuia Saul foarte pe David și căuta în tot chipul să-l
piardă, iar a doua zi a căzut duh rău de la Dumnezeu peste Saul și
a rămas uimit în mijlocul casei lui. Și David cânta din harfă cu
mâna sa și gonea duhul rău de la Saul. Duhul rău auzind cântarea
lui David, fugea de la Saul, dar zavistia din inima lui nu fugea,
căci îndată ce se trezea din chinurile duhului rău, lua sulița
ca să-l omoare pe David și David, ferindu-se din fața lui Saul,
acesta a lovit cu sulița în peretele casei (I Regi 18, 10-11; 19,
9-10).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aici oricine poate cunoaște că zavistia este mai rea decât
diavolul, deoarece diavolul fugea de la Saul, când cânta David, dar
nu și zavistia din inima lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Auzim
și pe dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur care zice așa:
„Zavistia este maică a uciderii și mai rea decât
preadesfrânarea. Căci aceasta stă la om cât timp este robit de
ea, iar tirania zavistiei biserici întregi a răsturnat și toată
lumea a vătămat-o. Aceasta, cum am zis, este maică uciderii, căci
a făcut pe Cain să ucidă pe fratele său (Facere 4, 8). Aceasta a
făcut pe Isav să urască și să prigonescă pe fratele său Iacov
(Facere 27, 41). Aceasta a făcut pe diavol să înșele pe om în
Rai" (Sfântul Ioan Gură de Aur, op. cit., p. 168) (Facere 3,
1-5). Apoi continuă: „Dar tu acum nu omori, ci mult mai multe și
mai cumplite decât uciderea faci, căci te rogi ca fratele tău să
pătimească cele de ocară și curse dinspre toate părțile îi
întinzi ca să vatămi pe fratele tău.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
ori de miluiești, ori de priveghezi, ori de postești, cu acest scop
te-ai făcut mai necurat decât toți dacă zavistuiești pe fratele
tău. Deci să știi că lucru rău este zavistia și lipsită de
toată iertarea și mai cumplită și decât rădăcina tuturor
răutăților, că iubitorul de argint atunci se bucură când ia,
iar zavistnicul atunci se bucură când altul nu ia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Diavolul
zavistuiește numai pe om, iar dintre diavoli pe nici unul. Iar tu pe
om zavistuiești și împotriva celui de un neam cu tine stai. Și ce
iertare vei dobândi? Care cuvânt de îndreptare vei da tu, cel ce,
când vezi pe fratele tău în îndestulare, tremuri și te
îngălbenești în loc să te veselești? Deci aceasta să înțelegi,
că cela ce este zavistuit, se va trezi și mai strălucit se va
face; iar zavistuitorul mai multe rele va aduna asupra sa... Pentru
care pricină, spune-mi, zavistuiești pe fratele tău? Că a luat
mare dar duhovnicesc? Și de la cine a luat, spune-mi? Au nu de la
Dumnezeu?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
către Acela primești gândul zavistiei în inima ta, care a dat
Darul? Văzut-ai de unde se trage răul și ce vârf al păcatelor se
face și cât îți sapă ție prăpastia muncii? Și ce poate fi mai
ticălos decât sufletul acela, care ieri era prieten cu prietenul
tău și se împărtășea cu el de cuvinte și de masă, apoi
îndată, pentru că a văzut pe fratele său slăvindu-se, a aruncat
de la sine masca prieteniei și a intrat sub fața vrăjmașului, mai
bine zis a turbării!" (Sfântul Ioan Gură de Aur, op cit., p.
174).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
zice: „Ce faci omule? Socotești că este de mare folos a surpa
bunătățile aproapelui? Dar mai înainte de acelea, surpi pe ale
tale". Și iar zice: „Măcar semne de va face cineva, măcar
feciorie de ar avea, măcar post sau culcare pe jos, și pentru
faptele sale cele bune de va ajunge la îngeri, dacă va avea această
boală și meteahnă a zavistiei, va fi mai necurat decât toți"
(Sf. Ioan Gură de Aur, op cit., Cuvânt pentru zavistie).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceste
cuvinte și învățături pe care le-ați auzit până aici, despre
zavistie, nu sunt ale mele, ci ale Sfântului și dumnezeiescului
părinte Ioan Gură de Aur. De aceea ele sunt vrednice de ținut
minte cu toată evlavia, spre folosul nostru.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Și
acum să arătăm câteva lucruri despre cea de-a doua patimă,
despre fățărnicie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, descoperind această blestemată patimă în
inima mai-marelui sinagogii, i-a zis: „Fățarnicilor, fiecare din
voi nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și
îl duce de îl adapă? Dar pe această fiică a lui Avraam, pe care
a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cădea a o dezlega din
legătura aceasta în ziua sâmbetei?” (Luca 13, 15-16). Iată,
frații mei, cum știutorul de inimi Iisus Hristos vădește patima
fățărniciei ce era încuibată în inima mai-marelui sinagogii și
cu câtă înțelepciune îi arată lui și tuturor celor de față,
datoria sfântă de a ajuta pe cei bolnavi și de a-i scoate din
primejdiile care vor fi, fără a ține seama că este sărbătoare
sau nu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Că
spune: „Dacă fiecare din voi dezleagă dobitocul său să-l ducă
la apă în ziua sâmbetei, apoi cu cât mai cuviincios și de nevoie
este a dezlega un suflet din legătura satanei în ziua sâmbetei?"
Și în alt loc a arătat că nu omul s-a făcut pentru sâmbătă,
ci sâmbăta pentru om (Marcu 2, 27), arătând cât de mare cinste
are omul de la Dumnezeu, față de sărbătorile ce i s-au rânduit a
le ține și că mai mare este fapta milostivirii față de om, decât
însăși ținerea sărbătorii în care se cuvine bine a face.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar,
frații mei, este bine să adâncim mai mult cele despre fățărnicie.
Să știm că „fățărnicia este un greu și cumplit păcat, care
are ca rădăcină vicleșugul, iar ca roade: minciuna, amăgirea,
măiestria, agoniseala cea rea, necinstea și vătămarea aproapelui"
(Cazania, București, 1857, p. 555). Dicționarul Noului Testament
spune că „omul fățarnic este nesincer, prefăcut, mincinos și
viclean" (Pr. Ioan Mircea, op. cit., p. 155). Iar în Sfânta
Scriptură citim următoarele: oamenii fățarnici cinstesc pe
Dumnezeu „numai cu buzele" (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2).
Oamenii fățarnici nu fac cele ce zic (Iezechiel 33, 31). Oamenii
fățarnici sunt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5).
Oamenii fățarnici se îngrijesc numai de curățenia cea din afară
(Matei 15, 2-6). Oamenii fățarnici sunt observatori numai la
lucrurile cele mici și neînsemnate (Matei 23, 23-24; Luca 11, 42).
Iată pentru ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca un adevărat
Dumnezeu și știutor al inimilor a mustrat cu asprime pe cărturari,
pe farisei și pe legiuitorii poporului lui Israel, care erau bolnavi
și orbiți foarte de această blestemată patimă și de atâtea ori
cu vaiul i-a amenințat, zicându-le: „Vai vouă, cărturarilor și
fariseilor fățarnici, că închideți Împărăția Cerurilor
înaintea oamenilor că nici voi nu intrați, nici pe cei ce vor să
intre nu-i lăsați” (Matei 23, 13). „Vai vouă, cărturarilor și
fariseilor fățarnici, că mâncați casele văduvelor și cu
fățărnicie îndelung vă rugați. Pentru aceasta mai multă osândă
veți lua” (Matei 23, 14), și iarăși: „Vai vouă, cărturarilor
și fariseilor, că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un
ucenic, și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei îndoit
decât voi” (Matei 23, 15). Iar văzând orbirea lor spirituală,
le zicea: „Călăuze oarbe” (Matei 23, 16), „Nebuni și orbi”
(Matei 23, 17), „Șerpi, pui de vipere” (Matei 23, 33) și alte
nume de ocară, prin care făcea cunoscută răutatea, viclenia și
fățărnicia lor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
luăm aminte la învățătura Domnului din Sfânta Evanghelie, putem
cunoaște că nici un păcat nu a fost mustrat așa de aspru și
amenințat cu vaiul și cu osândă veșnică, mai mult ca păcatul
fățărniciei, pe care Mântuitorul l-a descoperit în inimile
cărturarilor, ale fariseilor și ale legiuitorilor poporului Israel.
Dar pentru care pricină acest lucru? Pentru că nici un păcat al
firii omenești nu este mai complicat cu alte multe păcate, ca
fățărnicia. De aceea, Mântuitorul, în alt loc, acest păcat
cumplit l-a asemănat cu aluatul, zicând: „Feriți-vă de aluatul
fariseilor, care este fățărnicia” (Luca 12, 1), căci precum
aluatul dospește toată frământătura, așa și păcatul
fățărniciei strică și otrăvește toată așezarea sufletului
celui ce se îmbolnăvește de acest păcat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
continuare vă voi spune două istorioare, una despre zavistie și
alta despre fățărnicie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Împăratul
Leon cel Înțelept, stând odată de vorbă cu niște filosofi
creștini, aceia i-au spus că păcatul zavistiei și al iubirii de
argint sunt egale în răutate. Iar împăratul a poruncit să-i
caute doi oameni care ar fi vătămați la suflet de aceste două
patimi. Cei trimiși de împărat au găsit ce căutau și le-au zis:
„Vă cheamă împăratul să vă cunoască și să vă dea câte un
dar mare". Aceia s-au bucurat mult de această chemare, neștiind
la ce sunt chemați. Și îndată au venit. „Vreau să fac milă cu
voi și să vă dau câte un dar". Și a chemat mai întâi pe
iubitorul de argint și i-a zis: „Ție o să-ți dau daruri mari,
iar celui ce vine după tine îi vor da îndoit decât ție. Ce vrei
să-ți dau?" Iar iubitorul de argint, stând puțin pe gânduri,
a zis: „Măria Ta, eu vreau să-mi iei jumătate din averea mea!"
Împăratul a tăcut și i-a zis: „Du-te și să vină celălalt
(zavisnicul)". Și i-a zis și acelui: „Cere de la mine orice
dar, însă să știi că celuilalt îi voi da îndoit ca ție!"
Iar omul cel zavistnic, gândin-du-se puțin, a zis: „Măria Ta,
mie să-mi scoți un ochi!" Apoi chemându-i pe amândoi, le-a
zis: „Vai de voi, oameni blestemați, am făcut cu voi o experiență
și rău ați ieșit înaintea mea amândoi! Mergeți și vă
îndreptați viața prin spovedanie curată și prin pocăință
adevărată, ca să nu vă pierdeți sufletele voastre!"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
chemând pe filosofi le-a spus din cercare, cum iubitorul de argint a
cerut să i se ia jumătate din avere cu scopul ca celuilalt să i se
ia toată averea și să nu aibă cumva mai mult decât el. Iar cel
zavistnic, cum a cerut să i se scoată un ochi, spre a-i scoate
celui de-al doilea pe amândoi. Și a zis către filosofi: „Acum am
văzut că mare dreptate aveți voi, că zavistia și iubirea de
argint, sunt egale în răutate".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
și a doua istorioară. Un călugăr se fățărnicea în toată
vremea că este sfânt și, la arătare, postea mult și se înfrâna
la toate, ca să-l laude oamenii și ceilalți călugări; iar pe
ascuns mânca și bea mult și făcea și alte răutăți, ferindu-se
de ochii oamenilor, ca să nu afle răutățile lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
venind fără de veste peste el o boală grea și, apropiindu-se de
moarte, a chemat pe călugări și pe frați la el. Și venind mulți
din soborul mănăstirii, a început a plânge cu amar și tremurând
de frică, a zis către dânșii: „Frații mei, vai mie, căci eu
împreună cu voi de atâția ani petrecând, mă arătam că sunt
mare postitor, dar acest lucru îl făceam numai de fățărnicie,
spre a fi lăudat de voi și de oameni. Iar eu mâncam pe ascuns și
beam mult, și alte păcate grele am făcut. Și iată acum sunt dat
spre mâncare balaurului, care a legat picioarele și genunchii mei
cu coada sa, iar capul lui la gura mea stă și așteaptă să smulgă
sufletul meu și să-l ducă la pierzare!" Și zicând acestea a
murit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
mare spaimă a cuprins pe toți cei de față, iar starețul acelor
călugări, care venise și el acolo, a zis către toți: „Vedeți,
fraților, cât de mare este prăpastia păcatului fățărniciei și
al mâncării pe ascuns?" (din Everghetinos, al Sf. Grigorie
Dialogul, p. 129-131).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeu
voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința
adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). El ne-a învățat în
Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie, cum trebuie să viețuim în
această lume și cum să fie cuvântul nostru, față de alții,
când a zis: „Fie cuvântul vostru: da, da și nu, nu, iar ce este
mai mult decât aceasta, de la cel viclean este” (Matei 5, 37).
Adică ce cugetă inima ta și simte inima ta aceea să grăiască și
gura ta. Că dacă una gândim și avem în inimă și alta facem și
vorbim suntem fățarnici și nu vom scăpa de osândă. Acestea sunt
lucruri ale diavolului și ale fățărniciei, despre care zice
Sfântul Apostol Iacob: „Să fie vouă ce este da, da, și ce este
nu, nu, ca să nu cădeți sub judecată” (Iacob 5, 12).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne izbăvim cu ajutorul lui Hristos și de păcatul ucigaș de suflet
al zavistiei care robește și omoară multe suflete. De amândouă
aceste păcate putem scăpa numai prin multă rugăciune, prin deasă
spovedanie, prin milostenie și cugetare la moarte. Să cerem harul
lui Dumnezeu în toate, să ne rugăm mereu, să ne socotim mai
păcătoși decât alții și să iubim din inimă pe toți.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestea
înțelegându-le, frații mei, să ne rugăm din toată inima
noastră către preamilostivul Dumnezeu, să ne păzească de toate
păcatele, dar mai ales de aceste două patimi prea cumplite, adică
zavistia și fățărnicia, ca să ne mântuim sufletele noastre.
Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-xxvii-dupa-rusalii-despre-zavistie-fatarnicie" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-47052807619237246172018-12-02T11:32:00.000+02:002018-12-02T11:32:17.218+02:00Predica la Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/11/123107_vindecarea_orbului_1.jpg?itok=al5fMFQ_" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="211" data-original-width="350" height="384" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/11/123107_vindecarea_orbului_1.jpg?itok=al5fMFQ_" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
18, 35-43</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea
lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba
ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci
el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi
cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai
mult striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Deci, oprindu-Se,
Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Şi Iisus
i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi
mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a
dat laudă lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Despre
credința cea statornică și despre milostenie</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cuvântul
lui Dumnezeu este izvor de învățături duhovnicești, din care noi
putem să scoatem în lumină multe feluri de sfaturi folositoare de
suflet. Din Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie care s-a citit astăzi
despre vindecarea orbului din Ierihon, lăsând la o parte alte
învățături ce se pot desprinde din cuprinsul ei, ne vom opri
numai la cuvintele orbului pe care le-ați auzit. Căci fiind oprit
de popor cu certare să tacă, el mai tare striga către Iisus
Hristos: "Fiule al lui David, miluiește-mă!"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeți,
frații mei, credință statornică și fără de îndoială? Acest
fericit orb care cu ochii trupului nu vedea, dar cu mintea și cu
inima lui credea că Hristos poate să-i vindece lumina ochilor, nu
lua aminte la cei care îl certau și îi ziceau să tacă. El credea
cu toată inima, că negreșit Mântuitorul îl va vindeca și îi va
lumina ochii. De aceea cu toată oprirea de restul mulțimii el mai
tare striga; "Fiule al lui David, miluiește-mă!" El
auzise de la mulți oameni despre minunile ce le făcea Mântuitorul
în toată Palestina; auzise că Iisus este din neamul lui David și
de aceea, neștiind mai mult, striga fără de îndoială la Iisus.
Pentru credința lui statornică, orbul a fost auzit de Preaînduratul
nostru Mântuitor, Care i-a zis: “Credința ta te-a mântuit! Și
îndată a văzut” (Luca 18, 42-43).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiind
vorba despre credință este bine să știm că în multe feluri se
împarte credința oamenilor pe pământ. Este credință
cunoscătoare pe care o au și diavolii, căci ei, cunoscând puterea
lui Dumnezeu, “cred și se cutremură” (Iacob 2, 19). Este
credință lucrătoare, adică acea credință care este urmată de
fapte bune sau, altfel spus, credință care lucrează prin dragoste
(Galateni 5, 6). Este credință îndoielnică sau puțină, pentru
care a zis Mântuitorul lui Petru: “Puțin credinciosule, pentru ce
te-ai îndoit?” (Matei 14, 31). Este credință fățarnică pe
care Mântuitorul nostru de atâtea ori a mustrat-o în fața
cărturarilor și a fariseilor (Matei 23, 13-29; I Timotei 1, 5).
Este credință bigotă (bolnavă, fanatică), mai bine zis
nelămurită (II Timotei 3, 8). Este credință superstițioasă a
celor ce cred în visuri, vedenii false, descântece, ghicitori și
vrăjitorii (Înțelepciune lui Isus Sirah 34, 1-7). Este credință
strâmbă și rătăcită de la adevăr pe care o au sectarii și
toți ereticii (I Timotei 1, 3; 1, 19-20; 4, 1-2; 6, 14; 6, 21). Este
credință păgână care nu are nimic din adevăr, a popoarelor care
nu cred în Evanghelie și în Hristos Mântuitorul lumii (II Timotei
3, 8).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">S-ar
putea vorbi și de alte feluri de credință, dar nu este locul aici.
Să revenim cu cuvântul nostru la credința cea neîndoielnică și
statornică a orbului din Sfânta Evanghelie de azi. Credința lui
fiind dreaptă, a fost auzită de Mântuitorul și încununată de
minunea mai presus de fire.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Unii
din Sfinții și dumnezeieștii Părinți arată că temerea de
Dumnezeu este începutul credinței, deoarece aceasta eliberează
sufletul de teama păcatului și a morții, ajutându-l să intre în
stăpânirea harului (Matei 10, 28; Luca 12, 5). Din credință
începe și se sfârșește mântuirea, căci “fără de credință
nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu” (Evrei 11, 6).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apostolul
Iacob zice: “Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile
sale” (Iacob 1, 8). Dacă orbul din Sfânta Evanghelie de astăzi,
auzind pe cei ce îl opreau să nu strige la Hristos, s-ar fi îndoit
și ar fi tăcut a mai striga la Mântuitorul, nu căpăta vindecarea
ochilor săi. Dar cu cât mai mult îl opreau cei de față să nu
strige și să tacă, el mai tare striga: “Fiule al lui David,
miluiește-mă!” Și așa, știutorul inimilor, văzând credința
lui cea din inimă și fără de îndoială, l-a vindecat de orbirea
ochilor. La acest orb s-a împlinit Scriptura care zice: “Cel ce
crede în Hristos nu se va rușina” (Isaia 28, 16; Romani 10, 11).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Credință
adevărată în Dumnezeu și fără îndoială a avut și fericitul
patriarh Avraam. Despre credința lui, zice Sfânta Scriptură: “Și
a crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui credința întru
dreptate” (Facere 15, 6; Romani 4, 18-22). Acestei credințe drepte
și fără de îndoială a patriarhului Avraam i-au urmat și faptele
lui cele bune care le-a făcut după voia și după porunca lui
Dumnezeu. Această credință dreaptă și statornică l-a făcut pe
Avraam să iasă din pământul său, din rudenia sa și din casa
tatălui său și să se ducă unde i-a poruncit Dumnezeu (Facere 12,
5; Evrei 11, 8). Această credință dreaptă și lucrătoare l-a
făcut pe Avraam să iasă din pământul său, din rudenia sa și
apoi să zidească al doilea altar lângă stejarul Mamvri (Facere
13, 18).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Această
credință tare și neîndoielnică l-a făcut pe Avraam să asculte
de porunca lui Dumnezeu și să taie împrejur pe fiul său Isaac și
pe toți robii săi (Facere 17, 23-27). Și, în sfârșit, această
credință dreaptă și statornică a lui Avraam, l-a făcut să
aducă pe Isaac, fiul său cel iubit și născut din făgăduință,
jertfă lui Dumnezeu, pentru care cu jurământ a întărit Dumnezeu
marea Sa binecuvântare asupra lui și asupra urmașilor lui (Facere
22, 1-18; Evrei 6, 13-14). Iată câteva gânduri despre credința
cea dreaptă, statornică și lucrătoare a lui Avraam. Iar cine vrea
să știe mai pe larg despre foloasele adevăratei credințe, să
citească cu atenție epistola Sfântului Pavel către Evrei,
capitolul 11.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfânta
Evanghelie de azi ne arată luminat că acest orb, căruia
Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a deschis ochii, nu era numai orb
ci și foarte sărac, deoarece, după cuvântul Evangheliei, vedem că
el “ședea lângă cale, cerșind” (Luca 18, 35). Oare, frații
mei, în zilele noastre ca și în alte vremi, câți orbi și săraci
nu sunt în diferite locuri, care cerșesc pe drumuri, pe la porțile
noastre, prin sate, prin târguri și orașe și cât de fericit și
bun următor al Mântuitorului, este acela care, auzind glasul
acestor oameni săraci și necăjiți, se oprește din calea sa și
întreabă, zicând: "Ce voiți să facem?" și înțelegând
cele de nevoie ale lor, îi ajută la lipsă și la toate cele de
nevoie ale lor? Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca un cunoscător
de inimi, văzând la acel sărac nu numai orbirea lui, ci și marea
lui credință stăruitoare, i-a dat cea mai mare bogăție:
luminarea ochilor lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Noi
oamenii, fiind păcătoși și puțin credincioși, pentru a noastră
necredință nu putem face minuni cu cei orbi, bolnavi și săraci,
dar din cele ce avem putem să-i ajutăm cu cele de nevoie,
aducându-ne aminte că cei săraci sunt făpturi ale lui Dumnezeu
(Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Să ne aducem aminte că Dumnezeu iubește
pe săraci ca și pe bogați (Iov 34, 28; Psalm 11, 5) și nu
nesocotește rugăciunile lor (Psalm 101, 18), ci ascultă plângerea
lor (Ieșire 2, 24; Psalm 68, 37). Să-și aducă aminte toți
iubitorii de Hristos că Dumnezeu ne poruncește să ajutăm pe cei
săraci și să ne întindem mâna înaintea lor (Levitic 25, 35;
Deuteronom 15, 7-11). Să-și aducă aminte cei bogați că “cine
miluiește pe sărac, împrumută pe Dumnezeu” (Pilde 19, 17) și
va fi binecuvântat de Dumnezeu cu răsplată veșnică (Psalm 36,
26; Pilde 19, 17; 22, 9; Psalm 111, 8-9; II Corinteni 9, 9).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
disprețuiește pe sărac și-l trece cu vederea, acela disprețuiește
pe Hristos (Matei 25, 41-45). Să nu uităm că strigarea săracilor
ajunge mai repede ca a noastră la Dumnezeu (Deuteronom 15, 9; Iov
34, 28; Iacob 5, 4). Iar Mântuitorul ne învață: “Fericiți cei
milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Voi adăuga în
continuare și o istorioară despre milostenie luată din Viețile
Sfinților.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a cărui pomenire Biserica
Ortodoxă o face la 12 noiembrie, zice despre sine așa: "Când
eram în Cipru, fiind de 15 ani, pe când dormeam într-o noapte, mi
s-a arătat o fecioară foarte frumoasă la chip, îmbrăcată
cuviincios și având cunună de măslin pe capul ei. Stând aproape
de patul meu, m-a atins la piept, și deșteptându-mă, am văzut-o
pe dânsa nu în somn, ci aievea stând înaintea mea. Apoi am
întrebat-o cine este și cum a îndrăznit de a intrat la mine pe
când dormeam. Iar ea, căutând spre mine cu ochii veseli și cu
fața luminată, a zis: "Eu sunt fiica cea mare a marelui
Împărat și cea dintâi dintre fiicele Lui!" Acestea auzind
eu, m-am închinat ei, iar ea a început iarăși a grăi către mine
așa: "Dacă mă vei face prietenă, eu îți voi mijloci un
mare dar de la Împărat și te voi duce înaintea Lui, fiindcă
nimeni nu are îndrăzneală la Dânsul mai mult decât mine. Eu L-am
pogorât pe Dânsul din cer pe pământ și L-am făcut a se întrupa
cu trup omenesc!"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestea
zicând, s-a făcut nevăzută și m-am mirat de acea vedenie. Apoi
cugetând, am zis în mine: Cu adevărat milostenia mi s-a arătat
mie în chip de fecioară, căci o vădește cununa cea de măslin de
pe capul ei, care este semnul milostivirii și mărturisesc chiar
cuvintele grăite de ea, căci a zis: "Eu am pogorât pe
Dumnezeu din cer pe pământ și L-am făcut a Se întrupa!"
Căci Ziditorul văzând pe om pierind, a venit ca să-l mântuiască,
nefiind îndemnat de nimeni altcineva, fără numai de a Sa
milostivire. El, plecând cerurile, S-a pogorât ca să miluiască
zidirea Sa. Deci mai mult decât toate ni se cade să avem milă
către cei de aproape și să dăm cât mai multă milostenie dacă
voim să aflăm milă de la Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel
cugetând în gândul meu, îndată m-am sculat și am mers la
biserică singur, când se lumina de ziuă. Mergând, am aflat pe
cale un sărac gol, tremurând de frig. Deci, m-am dezbrăcat de o
haină și am dat-o acelui sărac, zicând în mine: "Acum voi
cunoaște de este adevărat ceea ce am văzut sau este o
înșelăciune!" Și am mers mai departe. Dar înainte de a
ajunge la biserică, m-a întâmpinat un om îmbrăcat în haine albe
și mi-a dat în mână o legătură ce avea într-însa o sută de
galbeni de aur și mi-a zis: "Primește acestea, prietene!"
Iar eu am luat-o cu bucurie, însă îndată m-am căit că am
luat-o, căci nu-mi era de trebuință și m-am întors vrând să
dau înapoi cele ce-mi dăduse, dar nu l-am mai văzut și căutându-l
cu dinadinsul nu l-am aflat. Atunci am cunoscut că ceea ce am văzut
a fost adevărat, iar nu înșelăciune. Din acea vreme orice dădeam
săracului, ispiteam dacă îmi va da Dumnezeu însutit precum a zis
și ispitind de multe ori am aflat că așa este. Mai pe urmă am
zis: "Încetează suflete al meu a mai ispiti pe Domnul
Dumnezeul tău".</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Altădată,
mergând acest sfânt Ioan să cerceteze pe bolnavi, pentru că de
două ori pe săptămână cerceta pe cei bolnavi, l-a întâmpinat
un străin și i-a cerut milostenie, iar el a poruncit slugii sale
să-i dea șase arginți. Deci, luând străinul arginții s-a dus
și, vrând să ispitească îndurarea sfântului, și-a schimbat
hainele sale și alergând pe altă cale, iarăși l-a întâmpinat
pe sfântul și l-a rugat, zicând: "Miluiește-mă, stăpâne,
că sunt robit". Iar el a poruncit slugii sale să-i dea șase
arginți. Apoi sluga a zis patriarhului la ureche: "Stăpâne
acesta este săracul acela care a luat mai înainte șase arginți",
iar patriarhul s-a făcut că nu l-a auzit pe el și a poruncit ca
iarăși să-i dea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Străinul,
luând a doua oară milostenie, și-a schimbat hainele sale și a
întâmpinat pe altă cale pe patriarh, cerând a treia oară
milostenie de la dânsul. Iar sluga a zis către patriarh: "Stăpâne
acesta este tot acela care a luat până acum de două ori câte șase
arginți și acum cere a treia oară!" Atunci fericitul patriarh
Ioan a răspuns slugii sale, zicând: "Dă-i lui doi arginți,
nu cumva să fie Hristosul meu care mă ispitește pe mine!"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
milostenie să auzim și pe dreptul Tobit care, învățând pe fiul
său Tobie, zice: "Din cele ce ai, fă milostenie și să nu
pizmuiască ochiul tău când faci milostenie. Să nu întorci fața
ta de către nici un sărac și de către tine nu-și va întoarce
Dumnezeu fața Sa. După cât de multă avere ai, fă milostenie. De
ai mult să dai mult, de ai puțin să dai puțin, dar de către
milostenie nu te întoarce. Căci comoară bună îți agonisești
ție în ziua cea de lipsă, că milostenia din moarte izbăvește și
nu-l lasă pe cel milostiv ca să intre întru întuneric, că bun
dar este milostenia celor ce o fac pe ea înaintea Celui Preaânalt"
(Tobit 4, 7-11). "Din pâinea ta dă celui flămând și din
hainele tale dă celor goi. Tot ce prisosește fă milostenie și
pune pâinile tale peste mormintele drepților" (Tobit 4,
16-17).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Încă
și marele arhanghel al lui Dumnezeu, Rafail, care a fost trimis de
Dumnezeu să ajute la căsătorie lui Tobie, a zis: "Bună este
rugăciunea cu post, cu milostenie și cu dreptate... Mai bine este a
face milostenie decât a strânge aur, că milostenia din moarte
izbăvește și curăță păcatele. Cei ce fac milostenie și
dreptate, umple-se-vor de viață, iar cei ce păcătuiesc, vrăjmași
sunt ai vieții lor" (Tobit 12, 8-10). Încă zice Duhul Sfânt
prin gura proorocului Osea: “Milă voiesc, iar nu jertfă” (Osea
6, 6).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Am
vorbit aici despre puterea credinței dreptmăritoare și despre
milostenie, fiind îndemnat de Evanghelia de astăzi în care se
vorbește de vindecarea unui orb din Ierihon. Ați auzit cu câtă
credință și stăruință se ruga acest orb și ce anume cerea,
zicând: "Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!" Ce
voiești să-ți fac? l-a întrebat Hristos. "Doamne, să văd".
Și Iisus i-a zis: "Vezi! Credința ta te-a mântuit" (Luca
18, 38-42).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Care
erau deci virtuțile acestui orb? Credința tare în Dumnezeu și
rugăciunea lui stăruitoare. Aceste două virtuți l-au vindecat și
l-au făcut ucenic al lui Hristos. Pe acestea să le dobândim și
noi, frații mei, dacă vrem să ne mântuim și să facă Domnul
milă cu noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
să avem în suflet credință curată, puternică, ortodoxă, așa
cum aveau mamele și înaintașii noștri. Credința noastră să nu
fie îndoielnică, șovăitoare și fățarnică, cum sunt mulți
dintre creștinii care cred numai cu gura și la biserică vin doar
la Sfintele Paști și când au vreo înmormântare în familie, iar
acasă abia fac câteva cruci și zic "Tatăl nostru" seara
și dimineața. Ce minuni poate să facă o asemenea credință? Iată
de ce Dumnezeu nu ne împlinește multe din cererile noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Credința
noastră să nu fie numai așa, de ochii satului și ai rudelor, căci
credința puțină aduce și roade puține. Ci credința noastră să
fie vie, activă, fierbinte, statornică și lucrătoare, adică să
se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Creștinul bun se roagă
mult și cu stăruință, până îl miluiește Dumnezeu. Creștinul
bun nu lipsește de la biserică, mai ales în sărbători. Creștinul
bun iartă pe dușmani, miluiește pe săraci, cercetează pe
bolnavi, este smerit și blând cu toți oamenii. Creștinul bun nu
se îmbată, nu-și ucide copiii, nu dă divorț de soția lui, nu se
lasă biruit de cumplitul păcat al desfrânării, nu fură, nu
înjură, nu spune minciuni, nu judecă pe alții.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Siliți-vă
să deveniți creștini buni, așezați, tari în credința ortodoxă,
ascultători de Biserică, milostivi și iubitori de Dumnezeu și de
oameni. Nu ascultați de creștinii sectari care dezbină Biserica
lui Hristos și duc pe mulți la pierzare cu reaua lor credință.
Nu-i ascultați, nu discutați cu ei, nu vă duceți la adunările
lor, rupte de Biserică. Apoi feriți-vă de creștinii robiți de
patimi, de cei care nu se roagă, care nu merg la biserică, nu se
spovedesc și nu se împărtășesc cu anii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Credința
sporește în sufletele noastre prin milostenie și prin citirea
cărților sfinte. Fără rugăciune nu putem spori în credință,
iar fără cunoașterea Sfintei Scripturi și a învățăturii de
credință ortodoxă nu vom cunoaște bine credința adevărată, și
unii pot fi ușor amăgiți de secte. Să-L rugăm pe Iisus Hristos,
Mântuitorul lumii, să ne întărească în dreapta credință, în
rugăciunea stăruitoare și în milostenie, virtuți care stau la
temelia mântuirii noastre, de care să ne învrednicească bunul
Dumnezeu pe toți. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-xxxi-dupa-rusalii-despre-credinta-cea-statornica-despre" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-83549538307405817482018-11-30T12:00:00.004+02:002018-11-30T12:00:30.043+02:00Predica la Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României -- Sf. Athanasie cel Mare<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/11/sfantul_apostol_andrei_cel_intai_chemat_ocrotitorul_romaniei_12.jpeg?itok=nniSeLOo" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="459" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/11/sfantul_apostol_andrei_cel_intai_chemat_ocrotitorul_romaniei_12.jpeg?itok=nniSeLOo" width="488" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Ioan
1, 35-51</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui şi privind pe
Iisus, care trecea, a zis: iată Mielul lui Dumnezeu. Cei doi ucenici
l-au auzit grăind acestea şi au mers după Iisus. Iar Iisus,
întorcându-Se şi văzându-i mergând după El, i-a întrebat: ce
căutaţi? Iar ei I-au răspuns: Rabi (ce se tâlcuieşte:
Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi
vedea. Deci au mers şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în
ziua aceea. Era ca la al zecelea ceas şi Andrei, fratele lui Simon
Petru, era unul dintre cei doi care auziseră pe Ioan şi veniseră
după Iisus. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său şi i-a
spus: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a
adus la Iisus, care, privind la el, i-a zis: tu eşti Simon, fiul lui
Iona. Tu te vei numi Chifa (care se tâlcuieşte: Petru). Iar a doua
zi a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi
i-a zis: vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida, din oraşul lui
Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: am
aflat pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris
proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanael i-a
zis: din Nazaret poate să fie ceva bun? Şi Filip i-a zis: vino şi
vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis
despre el: iată, cu adevărat israelitean în care nu este vicleşug.
Natanael L-a întrebat: de unde mă cunoşti? Iar Iisus, răspunzând,
i-a zis: mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai
sub smochin. Răspuns-a Natanael şi I-a zis: Rabi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a
zis: pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, tu crezi?
Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis: adevărat, adevărat
vă spun vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sf.
</span><span style="color: #004586;">Athanasie cel Mare - Cuvânt de laudă
la Sfântul Apostol Andrei</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cuvânt
de laudă la Sfântul Apostol Andrei (PG, 28, 1101 sau BEPES, vol.
36, p. 303-306)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">1.
Văzând această strălucită turmă a Duhului și aruncându-mi
undița apostolească în marea cu adevărat senină și fără
valuri, îmi amintesc de glasul stăpânesc care strigă: „Veniți
după Mine și vă voi face pescari de oameni”[1]. O, cuvânt cu
putere multă! O, cuvinte adeverite prin fapte! O, făgăduință
adevărată, ce crește pe zi ce trece! Căci a cui este pescuirea
aceasta minunată? Cine este cel ce a adunat acum vestitul acesta
praznic, cine altul decât, evident, vestitul între apostoli Andrei!
Cel ce a desfășurat mrejele limbii și ale amintirii, ca să umple
această sfântă corăbioară cu cârmele apostoliei, îndreptând
această arcă spre cer. Și care sunt primele vânaturi? Care sunt
prăzile ostenelilor? Cei ce își strălucesc haina sfințeniei prin
virtuți. Cei dintâi și-au întins aceste brațe apostolești și
pe cei de afară rătăciți i-au vânat la mântuire. Dar deși
sărbătorii de față acest mare Andrei ne-a dat prilejurile, totuși
întregul sobor al apostolilor se cinstește împreună cu el. Căci
pe aceștia harul i-a unit, iar spațiul nu-i desparte. Și dacă
cineva ar vrea să laude o cunună cu flori împodobită din pietre
de mult preț, din oricare parte și-ar începe laudele, odată cu
părțile va admira și întregul. Sau așa cum cineva ar vedea un
lanț de aur și ar atinge o verigă și întregul lanț s-ar mișca,
la fel și cuvântul mergând către un singur apostol, prin el îi
cuprinde pe toți potrivit cuvântului inspirat de Dumnezeu al
Sfântului Pavel: „Dacă un mădular se bucură, toate mădularele
se bucură împreună cu el”[2]. Ce armonie a mădularelor a mai
arătat firea, așa cum harul Duhului Sfânt a unit în armonie
dănțuirea apostolilor? Cu adevărat un singur har, cel care a
adunat pe apostoli oaste Stăpânului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">2.
Vino, așadar, la toți și prin toți pe fiecare să-l admirăm.
Andrei, numele bărbăției apostolești, cel dintâi care L-a arătat
învățător pe Stăpânul, începutul dănțuirii apostolești, cel
ce iute a văzut venirea stăpânească, cel ce a schimbat ucenicia
lui Ioan Botezătorul cu învățătura lui Hristos, pecetea
cuvintelor Botezătorului. Căci era cel mai încercat dintre
ucenicii lui Ioan. La raza sfeșnicului a căutat adevărul Luminii,
precum cineva care, în lumini obscure fiind, încearcă să se
obișnuiască cu izbucnirile de lumină ale lui Hristos. Dar Ioan,
stând în repejunile Iordanului boteza turme, pregătind în ape
pocăința drept antidot pentru poruncile lui Moise și cu repejunile
Iordanului tăia ascuțișul sabiei lui Moise. Căci pe cei cărora
călcarea poruncii moarte le-a născut, pe aceștia Botezătorul,
răpindu-i, i-a trimis înainte prin pocăință. Fiindcă încă nu
era prezent Cel ce dezlega moartea, prin punerile botezului, moartea
se îmblânzea, fără de voie învățând iubirea de oameni prin
pocăință. Dar când a fost de față Stăpânul, ascuns fiind de
înțelepciunea iconomiei și ascunzându-Și fulgerarea vredniciei
în veșmântul de muritor, cunoscându-L Ioan, îndată s-a schimbat
din ucenic în purtător de scut, și trăgându-și mâna,
propovăduitor al Celui de față s-a făcut. „Iată, mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Acesta, zice, este
Izbăvitorul morții. Acesta este nimicitorul păcatului. Eu sunt
trimis vestitor al Mirelui, iar nu mire. Purtător de scut, nu
Stăpân, am venit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">3.
La aceste cuvinte, cel mai vestit dintre Apostoli, Andrei, străpuns
fiind, părăsind pe ucenic, a alergat spre Cel propovăduit. Și
primind legământul cuvântului, devine mai ascuțit la limbă decât
Ioan și, apropiindu-se de Stăpânul, și-a arătat dorul de chip,
părtaș drumului luându-l pe Evanghelistul Ioan. Și amândoi
împreună, lăsând sfeșnicul, s-au dus la Soare. Andrei cel dintâi
răsad al apostolilor. El a deschis ușile ucenicilor lui Hristos. El
a fost cel dintâi care a cules roadele arăturii profetice, care a
întrecut nădejdile tuturor. Primul care a îmbrățișat pe Cel
așteptat mai presus de toți. Cel dintâi a arătat poruncile legii
date la vreme. Cel dintâi care a oprit limba lui Moise nesuferind-o
să mai vorbească după Hristos, nu insultându-l pe învățătorul
iudeilor, ci preferând în locul celui trimis pe Cel ce trimite. Sau
mai degrabă el, cel dintâi, s-a arătat cinstindu-l pe Moise,
fiindcă el, cel dintâi, L-a cunoscut pe Cel profețit de Moise.
„Profet vă va ridica vouă Domnul Dumnezeul nostru dintre frații
voștri ca mine, de El să ascultați”. Se ridică deasupra legii,
ascultând legea. L-a auzit pe Moise zicând: „De El să
ascultați”. L-a auzit pe Ioan strigând: „Iată, Mielul lui
Dumnezeu”. Și pentru dovedirea legii s-a făcut dezertor al legii.
Recunoscând pe profetul profețit, îl conduce de mână pe fratele
său la marea descoperire. Lui Petru care nu știa îi arată comoara
„L-am aflat pe Mesia” după Care tânjim. Pe Cel a Cărui venire
am nădăjduit-o, pe Acela să-L răpim acum în contemplare. L-am
aflat pe Cel pe care profeticeștile trâmbițe ne-au poruncit să-L
așteptăm. A venit vremea pe care harul a propovăduit-o, pe care
dorul nădăjduia să o vadă cu ochii. Căci, zice, a găsit Andrei
pe fratele lui, pe Simon și împarte cu el comoara vederii. Îl duce
de mână pe Petru la Stăpânul. O străină minune! Astfel Andrei
se face ucenic și învățător al oamenilor. Și-a început
ucenicia învățând pe alții. Răpește vrednicia apostoliei. L-am
aflat pe Mesia. O, câte nopți fără somn au petrecut lângă
repejunile Iordanului, iar acum pe Cel dorit L-am aflat! N-a șovăit
după cuvânt Petru, căci era fratele lui Andrei și cu voință
fierbinte s-a grăbit să-și deschidă urechile.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">4.
Luându-l pe Petru, Andrei l-a adus pe cel părtaș neamului lui la
Stăpânul, părtaș făcându-l uceniciei. Aceasta a fost prima
ispravă a lui Andrei. A mărit numărul apostolilor, l-a adus pe
Petru, ca Hristos să-l afle pe corifeul ucenicilor. Astfel încât
Petru, întru mărturisirea prin care s-a aflat mai târziu
bineplăcând Domnului, de la Andrei a rodit semințele acestei
buneplăceri. Dar schimbul laudelor între ei este în balanță din
ambele părți. Căci bunătățile aparțin amândurora și ambii se
laudă cu aceleași bunătăți. Câtă bucurie a adus tuturor Petru
care a răspuns iute la întrebările Stăpânului și el a rupt
tăcerea ucenicilor : „Cine zic oamenii că sunt Eu?”[3] Și ca
și când el ar fi fost limba celor întrebați sau ca și cum ar fi
grăit prin el toți laolaltă, el singur, mai presus de toți a
vorbit: „Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu”, printr-un
singur cuvânt mărturisind și iconomia, și pe Cel ce iconomisește.
O, potrivire a cuvintelor! Căci la cuvintele la care Andrei l-a adus
pe Petru, la aceleași cuvinte Părintele cel de sus l-a făcut pe
Petru să subscrie, răsunându-le ca un ecou. Căci Andrei zicea:
„L-am aflat pe Mesia”. Iar Părintele ceresc i-a sugerat lui
Petru să zică: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, dar
acestea le-a poruncit să le zică nu numai lui Petru. Spune, o,
Petre, întrebat fiind, cuvintele lui Andrei. Arată-te gata să
răspunzi Învățătorului. Căci n-a mințit Andrei, zicându-ți:
„Pe Mesia L-am aflat”. Dar tu cuvântul evreiesc, mutându-l în
Ellada, strigă: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu”.
Vezi cu câte daruri se împodobește Andrei, chiar de la începutul
uceniciei lui?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">5.
Dar când Mântuitorul, lăsând cetățile, umbla prin pustie,
mulțimile oamenilor veneau după El, neputând suferi despărțirea
nici măcar pentru puțin. Dar era în pustie lipsă de hrană, și
pântecele nu suferea. Iar Mântuitorul, covârșind pustiul,
reînnoiește minunea veche, și face iarăși pustiul martor al
minunilor săvârșite oarecând în pustiu, și, făcându-i pe
ucenici ospătari, le-a poruncit ca din gustarea lor să hrănească
mulțimile. Dar soborul ucenicilor îndată s-a tulburat de lipsă și
privind unii către alții și neînțelegând ceea ce avea să se
petreacă, cu cugete omenești s-au vătămat. Așadar, ucenicii
vorbeau altceva unii către alții, vestindu-I lipsa. Dar Andrei,
fiind între cei prezenți, mustrându-le necredința, i-a trecut cu
vederea, dând Mântuitorului prilejurile minunii. Căci ce zice? „Nu
sunt decât cinci pâini și puțini pești”. Ce face, așadar,
Mântuitorul? Aduceți-le pe acestea aici. Și mărturisirea lipsei
s-a făcut belșug de bunătăți.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">6.
Căci Mântuitorul, săvârșind deja alte minuni în petrecerea Lui
pe pământ, și cu ucenicii petrecând destulă vreme, S-a dus la
ceruri. Dar apostolii, străbătând lumea, împrăștiindu-se
fiecare în altă parte, au împărtășit lumii șuvoaiele harului.
Aici, așadar, acest fericit Andrei, umplând de har Ellada și
totodată ținutul barbar, și prin minuni înduplecând neamurile
spre credință a fost trimis la cel mai mare luptător al
necredinței, mă refer la Ahaia. De unde, pe mulți scriindu-i în
ceruri, a fost predat crucii pentru credință. Și a imitat prin
felul morții pe Stăpânul, pentru ca, prin comuniunea patimii să
arate mărimea dorului. Crucea a fost înfiptă în mijlocul Elladei
și Andrei a fost spânzurat pe ea, prin răstignirea lui
propovăduind pe Cel răstignit, și prin cuie, crezând cuielor, și
prin patimă, mărturisind patima. Aflându-se dincolo de viața
această muritoare, prin patima lui, a arătat și mai lucrătoare
puterea învățăturii lui. Iar pe cei pe care nu i-a convins
vorbind în public, pe aceștia i-a înduplecat ucis fiind. Și pe
care nu i-a tras la credință vorbind, pe aceștia i-a pescuit
pătimind. Împărțit fiind între cer și pământ, având adică
pământul pentru trup, iar de cer fiind moștenit cu sufletul,
veghează de sus turmele oamenilor prin tămăduiri și minuni,
făcându-i de-a dreapta pe cei de pe pământ. Căci cei de față
au odrăslit spicele acelei arături și din acea învățătură au
înflorit strugurii credinței. Și voi dascăli ai dreptei credințe
v-ați făcut, neguțători ai Împărăției cerurilor ați venit
împreună la Cel de Care se minunează cerul. Căci al lui Hristos
este cuvântul, prin fericitul Pavel, „dacă rămânem întru El,
vom și împărăți împreună cu El”[4]. Lui fie slava în vecii
vecilor. Amin. </span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[1]
Mt. 4, 19.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[2]
1 Cor. 12, 26.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[3]
Mt. 16,13.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[4]
2 Tim. 2, 12.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/sfantul-apostol-andrei-cel-intai-chemat-ocrotitorul-romaniei" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-19553265344096808702018-11-25T08:30:00.000+02:002018-11-25T08:30:07.964+02:00Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor) -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/11/dregatorul-bogat.jpg?itok=FK_C1EGK" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="334" data-original-width="480" height="444" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/11/dregatorul-bogat.jpg?itok=FK_C1EGK" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
18, 18-27</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a
întrebat, zicând: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc
viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni
nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: «Să nu
săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta».
Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte
ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi
vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci
era foarte bogat. Şi, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de
greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că
mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre
bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi
cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu
neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Predică
la Duminica a XXX-a după Rusalii - Dregătorul Bogat</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Bogăția
de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalmi 61, 10)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Un
tânăr oarecare s-a apropiat de Mântuitorul, a îngenuncheat
înaintea Lui și I-a zis: „Învățătorule bun, ce voi face ca să
dobândesc viața cea veșnică?” (Luca 18, 18).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeți,
fraților, că acest tânăr a venit cu mare evlavie înaintea
Mântuitorului nostru Iisus Hristos să-I ceară un sfat: cum ar
putea să intre în viața cea veșnică. Mântuitorul i-a arătat că
pentru a intra în viața veșnică trebuie să păzească poruncile
date de Dumnezeu lui Moise. Tânărul a zis că toate le-a păzit din
tinerețile sale. Auzind Mântuitorul aceste cuvinte, a spus: „Încă
una îți lipsește. Vinde toate câte ai și le împarte săracilor
și vei avea comoară în ceruri și vino de-mi urmează Mie” (Luca
18, 22).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
aceste cuvinte Mântuitorul i-a arătat calea cea înaltă a
desăvârșirii care este mai presus de poruncile Legii Vechi. Cu
alte cuvinte Mântuitorul i-a spus: „Dacă vrei să intri în
viață, păzește poruncile cele date de Dumnezeu lui Moise. Iar
dacă voiești să fii desăvârșit mergi, vinde-ți averile tale și
le dă săracilor și vino de urmează Mie. Iar el auzind acestea,
s-a dus întristat că avea avere multă” (Luca 18, 23). Vedeți
cât de mare piedică în calea mântuirii, și mai ales a
desăvârșirii, este averea pentru acela care o iubește și își
lipește inima de ea? Vedeți pentru care pricină Mântuitorul a
zis: „Căci cu anevoie va intra bogatul în Împărăția Cerului”
(Matei 19, 23) și că „mai lesne este să treacă funia corăbiei
prin urechile acului, decât bogatul să intre în Împărăția lui
Dumnezeu?” (Luca 18, 25).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să ne punem o întrebare: Oare toți bogații vor merge în iad? Nu,
cu adevărat nu. La Dumnezeu este cu putință să mântuiască și
pe cei bogați, care vor avea bunăvoință a-și chivernisi averea
lor spre binele tuturor după plăcerea lui Dumnezeu, fără a-și
lipi inima de bogățiile veacului de acum. Auzi ce zice dumnezeiasca
Scriptură despre Avraam: „Iar Avraam era bogat foarte cu dobitoace
și cu argint și cu aur” (Facere 13, 2). Dar cine a plăcut în
fața lui Dumnezeu mai mult ca Avraam? Și cine a fost mai
binecuvântat de Dumnezeu decât el? Căci nimic nu l-a împiedicat
să dea ascultare lui Dumnezeu, ajungând chiar să aducă jertfă
lui Dumnezeu pe singurul său fiu, Isaac (Facere 22, 2-18).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
auzim încă și de bogățiile lui Iov pe care le arată Sfânta
Scriptură, zicând: „Și erau vitele lui Iov șapte mii de cămile,
perechi de boi cinci sute și cinci sute de asine ce pășteau în
munte și slugi multe foarte” (Iov 1, 3). Dar să auzim și ce zice
Dumnezeu despre Iov către diavolul: „Socotit-ai în cugetul tău
despre robul Meu? Că nu este asemenea lui din cei de pe pământ,
fără cusur, drept și temător de Dumnezeu, care să se ferească
de ce este rău?” (Iov 1, 8). Așadar, frații mei, bogați au fost
pe pământ și Avraam și Iov, dar foarte drepți și temători de
Dumnezeu și nu legați cu inima de averile pe care le aveau. Ca să
dovedim acest lucru, este bine să auzim ce a zis dreptul Iov când a
pierdut toate averile sale: „Gol am ieșit din pântecele maicii
mele, gol mă voi întoarce. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele
Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cât
de mare lucru este necredința noastră, fraților. Atunci când ni
se întâmplă o mică pagubă, plângem, ne întristăm și cădem
în mâhnire și deznădejde. Iar dreptul Iov, după pierderea atâtor
cârduri de vite și a copiilor, n-a zis nici un cuvânt rău
împotriva lui Dumnezeu, ci pentru toate mulțumea lui Dumnezeu.
Așadar, nu bogăția este pricină de pierzare a celui bogat, ci
lipirea inimii sale de avere, nemilostivirea și reaua întrebuințare
a bogăției sale îl duc la pierzare. Fericit este cel ce va face
cele spuse de marele Apostol Pavel: „Să fie acum cei ce au averi,
ca și cum nu le-ar avea și cei ce au femei, ca și cum nu le-ar
avea și cei ce se folosesc de lumea aceasta ca și cum nu s-ar
folosi de ea. Că chipul lumii acesteia trece” (I Corinteni 7,
29-31).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
auzim și pe Solomon cel preaînțelept și preabogat ce zice în
privința averilor sale: „Mărit-am lucrurile mele, zidit-am case,
săditu-mi-am vii, făcutu-mi-am grădini și livezi și mi-am sădit
în ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am iazuri ca să pot
uda din ele o dumbravă unde creșteau copacii. Avut-am slugi și
slujnice și am avut feciori născuți în casă. Avut-am cirezi și
turme multe, mai mult decât toți cei ce au fost mai înainte de
mine în Ierusalim”... (Ecclesiastul 2, 4-7) „Și am căutat spre
toate lucrurile mele și spre toată truda mea cu care m-am ostenit a
face și iată toate sunt deșărtăciuni și vânare de vânt și
nimic nu este prisosire sub soare” (Ecclesiastul 2, 11). „Și am
urât viața, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub
soare că toate sunt deșertăciune și vânare de vânt”
(Ecclesiastul 2, 17). Apoi filosofând despre moarte a zis: „Precum
am ieșit din pântecele maicii mele, gol mă voi întoarce în
pământ și precum am venit așa mă voi duce și nimic nu voi lua
din agoniseala mea ca să duc în mâna mea” (Ecclesiastul 5, 14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
din toate câte avem, vom face milostenie la săraci și vom urma lui
Hristos cu viață curată, cu post, cu rugăciune, cu înfrânare,
cu priveghere și cu toată lucrarea faptelor celor bune, ne vom face
comoară în ceruri „unde furii nu o sapă și rugina și molima nu
o strică” precum a zis Domnul și Mântuitorul nostru Iisus
Hristos (Matei 6, 19). Ați auzit în Sfânta Evanghelie de bogatul
cel nemilostiv, care se chinuia în flăcările iadului și care a
cerut lui Avraam să trimită pe Lazăr să-i aducă un vârf de
deget înmuiat în apă ca să-i răcorească limba sa în focul
iadului; și a auzit pe Avraam, zicându-i: „Fiule, adu-ți aminte
că ai luat cele bune în viața ta, asemenea și Lazăr, cele rele,
iar acum el se bucură și tu te chinuiești. Și nici o mângâiere
sau ajutor n-a dobândit” (Luca 16, 24-25).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
i-au folosit bogatului averea și viața cea desfătată, vremelnică
și prea scurtă? Căci întrucât n-a fost milostiv, s-a dus în
munca cea veșnică, înfricoșată și prea greu de suferit. Și
aceasta nu pentru că a fost bogat, deoarece averea „agonisită cu
dreptate" este „dată omului de Dumnezeu" (Psalmi 131,
14-15; Facere 24, 35), ci reaua întrebuințare a averii și
nemilostivirea l-au dus pe el în munca cea veșnică. Deci nu
bogăția este pricina pierzării omului, ci întrebuințarea ei, ca
urmare a voinței libere pe care o are omul de la crearea sa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
poate să spună îndeajuns câtă dreptate are Dumnezeu când ne
poruncește în porunca întâia din Decalog: „Să-L iubim cu toată
inima noastră cu tot sufletul nostru și cu tot cugetul nostrum”
(Matei 22, 37; Deuteronom 6, 5). El ne-a dat viață, minte, simțiri
și tot ce avem. Pe acestea să le punem în slujba lui Dumnezeu,
folosindu-le spre cele bune și nu spre păcat. Cum putem da chipul
nostru lui Dumnezeu? Privind zidirile Lui, slăvindu-L neîncetat, și
depărtând ochii noștri de la orice sminteli și deșertăciuni.
Domnul ne-a dat mâinile. Pe acestea se cuvine să le punem în
slujba Lui, nu a diavolului, întinzându-le la furturi și
desfrânări, ci la faptele cele bune și mai ales la rugăciune și
la milostenie. El ne-a dat urechi. Pe acestea Lui să le dăm,
ascultând cele sfinte, iar nu cântece de desfrânare, nici vorbe
rele de ocară. El ne-a dat gură, dar să nu vorbească nimic din
cele ce nu plac lui Dumnezeu, ci să cânte psalmi și laude și
cântări dumnezeiești.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeu
ne-a făcut picioare, nu să alergăm cu ele pe calea pierzării, ci
spre lucrarea celor bune. Ne-a făcut pântece, nu ca să-l îmbuibăm
cu nesațiu, ci să-l hrănim cu măsură și cu înfrânare.
Dumnezeu a pus iubire între soți spre facerea de copii, iar nu spre
desfrânare. Ne-a dat minte spre a-L lăuda, iar nu spre hule sau
alte fărădelegi a cugeta. Ne-a dat bani spre a-i întrebuința cum
se cuvine. Ne-a dat sănătate și putere spre a face cele bune spre
slava lui Dumnezeu și, în sfârșit, toate câte avem de la El, ni
le-a dat să le folosim spre binele nostru și spre slava lui
Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Împărțire de grâu, op.
cit., p. 397-398).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
frații mei, nu se cuvine a iubi mai mult cele pământești, decât
pe Făcătorul și Dumnezeul nostru, Care ni le-a dat pe toate. Iar
dacă noi lăsăm iubirea Celui ce ne-a făcut și ne-a dat toate,
câtă nedreptate facem, iubind averile și desfătările veacului de
acum și uitând noianul de binefaceri ale Ziditorului nostru? Dacă
Dumnezeu lasă bogați și săraci printre oameni (Psalmi 74, 7;
Pilde 22, 2), apoi pe cine trebuie să iubim mai mult? Averea sau pe
Cel ce ne-a dat-o? Știm că bogăția este vremelnică (Pilde 27,
24). Bogăția noastră este nestatornică (Psalmi 38, 10), și
trecătoare (Pilde 13, 7). Apoi cât de mare păcat fac cei ce iubesc
cele vremelnice și trecătoare mai mult decât pe Dumnezeu cel
Preaveșnic, Care ne-a dăruit toate?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Citim
într-o carte că împăratul Alexandru Macedon, după ce a cucerit
atâtea țări și împărății, ajungând la moarte, a lăsat
testament să-i facă la sicriul lui două guri și pe acolo săi
scoată mâinile, dar să i le lase goale. Întrebat de ce dorește
să-l îngroape cu mâinile goale și să fie scoase afară din
sicriu, el le-a zis: „vreau să arăt la toți împărații și
regii pământului care vor veni după mine să nu-și lipească
inima de nimic din această lume. Că toate câte avem aici rămân
și noi plecăm la veșnicie cu mâinile goale și luăm cu noi numai
ce am făcut în această viață, bune sau rele!" Cu adevărat,
mare filosofie a arătat Alexandru Macedon prin această pildă a sa
care nu trebuie uitată de noi cei de pe pământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
și o istorioară adevărată:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mergând
un monah pentru o trebuință la Constantinopol, a intrat într-o
biserică. Tot atunci a intrat în biserică un iubitor de Hristos,
și văzând pe călugărul străin s-a închinat cu multă dragoste
și cucernicie și a început a-l întreba cele despre mântuirea
sufletului. Iar călugărul i-a zis: „Cel ce rânduiește bine cele
pământești, i se dăruiesc și cele cerești". A zis acela:
„Bine ai zis, părinte". Fericit este acel ce își aruncă
toată nădejdea sa spre Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
i-a povestit lui, zicând așa: „Eu am fost, zice, fiu al
oarecăruia din cei slăviți în lume, însă tatăl meu era
milostiv și dădea mult la săraci. Într-una din zile m-a chemat și
mi-a arătat toate averile sale și mi-a zis: «Fiule, ce îți este
mai de folos? Să-ți dau ție averile acestea, sau pe Hristos?» Iar
eu, luând aminte la cele ce grăia, am zis: «Mai bine să-mi lași
mie pe Hristos. Pentru că aceste averi astăzi sunt și mâine se
duc și trec». După ce a auzit aceste cuvinte de la mine, a început
a împărți, încât când a murit la puțină avere a mai rămas și
eu am rămas sărac și cu smerenie umblam având nădejdea mea numai
spre Hristos, Căruia mă lăsase pe mine.”</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiți
credincioși,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a răspuns Mântuitorului
că „Toate poruncile le-am păzit din tinerețile mele” (Luca 18,
21), a adăugat și aceste cuvinte: „Ce îmi mai lipsește?” Iar
Fiul lui Dumnezeu i-a zis: „dacă voiești să fii desăvârșit,
du-te, vinde averea ta și o împarte săracilor și vei avea comoară
în cer; apoi vino și urmează Mie. Auzind cuvântul acesta, tânărul
a plecat întristat, căci avea multe avuții” (Matei 19, 20-22).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deși
păzea cu sfințenie poruncile Legii Vechi, tânărul nu era pregătit
să urmeze lui Hristos, căci era lipit cu inima de averile sale și
nu voia să miluiască pe săraci. Or, Mântuitorul îl chema la
desăvârșire, prin renunțarea la averile pământești și
agonisirea altor averi, cele duhovnicești. Căci bogăția cea mai
mare a creștinilor este păstrarea cu sfințenie a dreptei credințe
ortodoxe. Bogăția cea nemuritoare a noastră, a creștinilor, este
sfânta rugăciune făcută cu post și cu milostenie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Bogăția
duhovnicească a creștinilor este împlinirea cu sfințenie a
poruncilor Sfintei Evanghelii, trăirea în desăvârșită dragoste,
iertarea vrăjmașilor, participarea regulată la slujbele bisericii,
ascultarea cu evlavie a Sfintei Liturghii în sărbători, deasa
spovedanie și împărtășania cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi
nașterea de copii, înfrânarea de la orice fel de păcate trupești,
blândețea, smerenia și toate celelalte fapte bune. Acestea sunt
averea și lauda și cununa creștinilor care ne asigură mântuirea
sufletului. Iar nu agonisirea de averi, de bani și cinste trecătoare
pe pământ, care ne îndepărtează de Dumnezeu și ne aruncă în
grele păcate și în osândă veșnică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
renunțăm la averile de prisos și nefolositoare care aduc atâta
tulburare și robesc inimile slabe și să ne lipim cu inima de
Hristos. Să urmăm cu statornicie părinților noștri evlavioși și
iubitori de Dumnezeu, care erau săraci de averi, dar bogați și
tari în credință, în rugăciune și în milostenie. Să iubim pe
săraci, pe bătrâni, pe copii și pe văduve și să-i ajutăm cu
ce putem, că aceia nu au sprijin de nicăieri. Și să nu uităm ce
spune psalmistul; „Temeți-vă de Domnul toți Sfinții Lui, că
n-au lipsă cei ce se tem de El” (Psalmi 33, 9).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne îmbogățim duhovnicește în Hristos, adică să părăsim
păcatele și să adunăm cât mai multe fapte bune. Acestea sunt
averea noastră, nădejdea mântuirii noastre, bucuria noastră în
Hristos. Să-l rugăm pe Mântuitorul și Fiul lui Dumnezeu să ne
îmbogățească în cele cerești, ca să putem cânta cu psalmistul
David: „Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L
caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele” (Psalmi 33, 10).
Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/parintele-cleopa-sa-ne-imbogatim-duhovniceste-hristos" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-21631765978612045942018-11-08T11:04:00.001+02:002018-11-08T11:04:10.165+02:00Predica la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri -- Pr. Cleopa Ilie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/11/sfintii_arhangheli_mihail_si_gavriil_3.jpg?itok=Jl3B9NI2" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="475" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/11/sfintii_arhangheli_mihail_si_gavriil_3.jpg?itok=Jl3B9NI2" width="470" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
10, 16-21</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul ucenicilor Săi: cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine
şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se
leapădă de Mine se leapădă de Cel care M-a trimis pe Mine. Iar
cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând: Doamne, şi diavolii
se pleacă nouă în numele Tău. Atunci Iisus le-a răspuns: am
văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat
putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată
puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma. Însă nu
vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă
bucuraţi mai ales pentru că numele voastre s-au scris în ceruri.
În ceasul acela s-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis: Te slăvesc pe
Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns
acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai
descoperit copiilor. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
bunăvoinţa Ta.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Cleopa Ilie</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor
cereştilor puteri</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cela
ce faci pe îngerii Tăi duhuri</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">şi
pe slugile Tale pară de foc (Psalmi 103, 5)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiţi
credincioşi,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Biserica
lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor
îngerilor. Prin cuvântul „arhanghel” înţelegem „mai mare
peste îngeri” sau „cel dintâi dintre îngeri”. Iar „înger”
înseamnă „vestitor”, pentru că îngerii vestesc pe pământ
şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sunt „duhuri
slujitoare” cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi
duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalmi 103, 5). Ei au fost
creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută,
dar nu prin cuvânt, ci numai cât a gândit, Dumnezeu i-a şi creat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Îngerii
sunt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi
fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe
pământ. Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri nemateriale,
nemuritoare sau, cum spune Sfântul Apostol Pavel, au „trupuri
cereşti” adică trupuri îngereşti, care sunt deosebite de cele
pământeşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sunt muritoare.
Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează
lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi
pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută
oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să
împlinească poruncile Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Au
fost cazuri atât în Legea Veche, cât şi în legea Darului, când
oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se
închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din
început a combătut acest eres, învăţând că îngerii nu sunt
creatorii lumii, ci sunt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini
voia Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfintii
Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor
Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia
Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8
noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice, iar
noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvârşit în
luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dintre
toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri
Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. El
spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare având numele
şi misiunea sa. Cetele îngereşti sunt împărţite în trei
ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de
Preasfânta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri.
Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de
foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din
mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpânii, cum îi
numeşte şi Sfântul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos.
Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpânesc puterile iadului
şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din
Începătorii, Arhangheli şi Îngeri. Aceştia sunt cei mai aproape
de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută
să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de
ispitele şi amăgirile diavolilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Marele
Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui având câte
şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sunt în chipul focului, precum spune
proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile
Tale pară de foc (Psalmi 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu
focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că
în limba evreiască „Serafim” se tălmăceşte „cel ce
aprinde” sau „încălzeşte” .</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">După
Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu
ochi mulţi, care, mai mult decât alte cete de mai jos, strălucesc
neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu.
Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei
adâncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe altii, căci
însuşi numele de „Heruvim”, în aceeaşi limbă evreiască, se
tâlcuieşte „multă înţelegere” sau „revărsare de
înţelepciune”. Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de
sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui
Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ceata
a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun
înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe
dânşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte
Dumnezeu gânditor, precum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul;
adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru
că domnesc peste ceilalţi îngeri care sunt sub dânşii. Ei „fiind
liberi şi lepădând toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu
bucurie slujesc neîncetat Domnului”. Ei revarsă oamenilor, care
sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună
înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească
bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti
îngeri ajută pe oameni să-şi stăpânească simţirile şi să-şi
smerească patimile cele fără de rânduială, supunând pe trup
duhului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ceata
Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi
puternică a Domnului Savaot, stăpâneşte planetele şi stelele
universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de
minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile
vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ceata
Stăpâniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare
stăpânire peste diavoli. Ei risipesc stăpânirea lor şi izbăvesc
pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la
moarte şi la osânda iadului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Se
numesc aşa pentru că ei stăpânesc pe îngerii care sunt sub
ascultarea lor, făcându-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au
misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile
celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile,
satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută
pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi
să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Arhanghelii
au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu,
de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei
oamenilor. Sfântul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli:
„Aceştia sunt cei care înmulţesc sfânta credinţă între
oameni luminând înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii,
descoperindu-le tainele credinţei celei drepte”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ultima
ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia
vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai
mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte
bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii
sunt rânduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la
botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii
îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin
pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi
uneori greşim. Îngerii sunt gata să ne ajute întotdeauna numai să
voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiţi
credincioşi,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Până
aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor,
însuşirile şi chemarea lor, dar întrucât, ceata Sfinţilor
Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti
taine, care au înlesnit mântuirea neamului omenesc prin
întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai
despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfinţii
Arhangheli sunt în număr de şapte, care stau înaintea tronului
slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfântul Ioan
Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sunt în Asia... şi
de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui
(Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil,
Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită
misiune divină de îndeplinit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mihail,
ce se tâlcuieşte „puterea lui Dumnezeu”, este voievodul oştilor
cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă
sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a
birui puterea vrăjmaşilor. Când Lucifer a greşit în cer şi au
început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti
tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a
strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea
îngerilor, căci toţi luând aminte de glasul lui şi la greşeala
îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind
numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei
pentru trupul lui Moise, zicând: Certe-le pe tine Domnul! (Iuda 1,
9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în
pământul făgăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul
cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui
Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sunt Voievodul oştilor Domnului şi
acum am venit (Iosua 5, 14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil
cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste
cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă
lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut
multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mănăstirea
Dochiarul (Sfântul Munte) etc. Iar la sfârşitul veacului, tot el,
împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula
pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia
Sfântului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru
poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu,
se va pogoîi din cer (I Tesaloniceni 4, 16).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Gavriil,
ce se tâlcuieşte „bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor
vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele
cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de
neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de
dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis
de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a
întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii
Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a
vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la
bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună
Anei, mama proorocului Samuil.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când
petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea
taine grăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor.
El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai
înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele
Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a
vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a
cântat cel dintâi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire (Luca 2, 14). El a învăţat
pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina
întrupării. El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara
Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să
se întoarcă în Nazaret.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe
prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce
înapoi împlinirea cererilor. EI slujeşte tainelor celor mari şi
ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Rafail,
al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Uriil
este luminător al celor întunecaţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Salatiil
este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Gudiil
este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se
nevoiesc la fapte bune.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Varahiil,
ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe
pământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dintre
toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor
s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină
se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cântări de laudă,
dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă
păcătoşilor, ce suntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la
sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerând ajutorul lor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
nu uităm că Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi îngeri
mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi
milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii mai mult decât
ceilalţi îngeri. Sfântul Mihail este protectorul direct al
călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu
ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfântul Gavriil
este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei
creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul
copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare
de Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este
foarte răspândit. Numeroase sunt bisericile cu hramul Sfinţilor
Arhangheli, numeroşi sunt şi credincioşii români care le poartă
numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu
puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii
noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i
primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă
vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înaintaşii
noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că
îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre
biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfânt
şi plăcut lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiţi
credincioşi,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Bun
lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă
pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi
petrecerea, printr-o trăire sfântă, neîntinată, îngerească.
Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri,
să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfinţii
îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi
neîncetat, Iăudând ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu.
Sfinţii îngeri sunt într-o veşnică mişcare, împlinind din
dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul
nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui
Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cârtire sau
pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvârşit unii pe
alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe
pământ. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsând
ura, mânia, bătăile, judecăţile, minciunile.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfinţii
îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi
toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri,
de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută
la mântuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei când ne
mustră pentru păcate, când ne trimite la biserică, la spovedanie
şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să
nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se
bucură de mântuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea
noastră şi plâng când noi păcătuim sau suntem aruncaţi în
gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul
aproapelui şi să plângem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui
ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe
alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfinţii
îngeri nu se bârfesc, nu se răzvrătesc, nu se mânie, trăiesc în
bună rânduială. La fel şi noi, să nu ne mâncăm cinstea unul
altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare,
de mânie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca
fraţii, în dragoste unii cu alţii, că suntem fiii Tatălui
ceresc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în
rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini
adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor
acoperi cu acoperământul aripilor lor cele îngereşti de tot
răul şi primejdia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători
în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea
Tatălui ceresc calzi rugători pentru mântuirea sufletelor noastre.
Amin.</span></span></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-sfintii-arhangheli-mihail-gavril" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-22282627392254959712018-11-04T09:00:00.000+02:002018-11-04T09:00:04.779+02:00Predica la Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv) -- Sfântul Nicolae Velimirovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/10/icoana-lazar-si-bogatul.jpg?itok=DAVIUihC" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="273" data-original-width="350" height="498" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/articol/2018/10/icoana-lazar-si-bogatul.jpg?itok=DAVIUihC" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
16, 19-31</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison,
veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac,
anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să
se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii
venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de
către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost
înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri,
el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi
el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi
trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi
răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar
Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale
tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici
el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea,
între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care
voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să
treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi
în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor
acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis
Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis:
Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la
ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi
de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Nicolae Velimirovici</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la </span><span style="color: #004586;">Evanghelia lui Lazăr şi a bogatului
nemilostiv</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii
se ceartă pentru avuţiile pământului, şi cearta lor istovitoare
şi zadarnică nu are sfârşit. O, oameni, voi ai cui sunteţi? Oile
se războiesc pentru iarba pe care o pasc; stă uimit stăpânul
turmei şi al pajiştii şi priveşte cum turma, care e a lui, se
ceartă pentru pajişte, care e tot a lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">O
mulţime de lucruri ţin minte oamenii, dar pe unul îl uită
întotdeauna, ori de câte ori li s-ar spune: că fără nimic au
intrat în această lume, şi fără nimic vor ieşi din ea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii
îşi împart acest întunecat pământ, deşi socotelile li se
încurcă mereu. Cu preţul vieţii îşi apără hotarele ţării
deşi hotarele se pot schimba. Ce este mai ieftin costă cel mai
scump, iar oamenii, în loc să se împotrivească, împodobesc acest
preţ înfricoşător cu numele: „dreptate" sau „patriotism"
sau vreun alt cuvânt care să le vină bine. Dar niciodată n-ar
spune că e o nebunie ca oile să-şi dea viaţa pentru o mână de
fân, când iarba s-a dat ca să ţină viaţa, nu ca s-o ia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
că, la urma urmelor, averile nu-s altceva decât iarbă; iarbă, şi
lucru mai mort decât iarba, este tot ce mănâncă şi îmbracă
omul. La începutul Sfintei Scripturi ni se spune că Dumnezeu a dat
oamenilor şi fiarelor iarba drept hrană (Facere 1, 29; 9, 3). Iar
dacă întrebi pe oricine: ce-i mai de seamă: omul sau iarba,
răspunsul e unul singur: omul. Prin fapte însă oamenii arată că,
dimpotrivă, socotesc iarba mai presus de om, de vreme ce îşi dau
şi viaţa lor, şi pe a altora, pentru iarbă. Dacă chestiunea
averilor e o chestiune de iarbă şi nimic altceva, înseamnă că
aceasta e cea mai mare piatră de poticnire în viaţa omului pe
pământ. Doar cei duhovniceşti nu se împiedică de piatra aceasta,
ci trec netulburaţi pe lângă ea, lăsând ce este al lor altora.
Iar celorlalţi piatra de poticnire le este izvor de ceartă, luptă,
sudoare şi chin. Piatra de poticnire le este tot cuprinsul vieţii
lor, iar la sfârşit le este piatră de mormânt.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Unde-i
bogăţia lui Cresus? Unde ospeţele lui Lucullus? Unde imperiul lui
Cezar? Unde faima lui Napoleon? Se mai pomeneşte de ele câteodată,
a mai rămas o urmă pe ici, pe colo, dar mai este o întrebare, mai
presus de aceasta: Unde este bogatul Cresus? Unde mâncăul Lucullus?
Unde marele Napoleon? Unde, toţi nesătuii de putere Cezari? Este
mai important să ştim unde sunt oamenii, decât unde sunt averile
lor. Dar nu putem descoperi lucrul acesta mai înainte de a afla ai
cui sunt oamenii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ai
cui sunt, aşadar? Cine găseşte răspunsul la întrebarea aceasta
va găsi cu uşurinţă şi răspunsul la întrebarea privitoare la
averile lor, întocmai cum cei ce curăţă un drum, după ce dau la
o parte bolovanii, ştiu ce să facă şi cu pietrişul şi cu
frunzele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
oamenii dau un răspuns întrebării acesteia de la sine, fără
Hristos, aşa cum de altfel au făcut vreme de mii de ani, căile de
a răspunde sunt două: fie că omul e stăpânit de puteri malefice
care se ascund în spatele naturii şi iau masca acesteia; sau că
omul e stăpânit de natură, al cărei produs este, şi care îl
susţine o vreme, ca pe o piesă de mobilier oarecare, pe care apoi o
nimiceşte. De la întemeierea lumii şi până astăzi, toţi
înţelepţii lumii n-au avut decât aceste două răspunsuri la
întrebarea: ai cui, sau a ce, sunt oamenii. De la Hristos n-au luat
nici o iotă spre dezlegare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
Hristos răspunde că omul este al lui Dumnezeu. Şi nu este al lui
Dumnezeu ca un oarecare lucru pe care îl are cineva în stăpânire,
ci ca o fiinţă liberă şi cuvântătoare, ca fiu. Acesta nu-i
răspunsul unui filosof — dacă ar fi, nici nu l-am crede — ci
este răspunsul Cui toate le vede, Care a venit la oameni din
întreita vatră a fiinţei şi a vieţii ce se revarsă în lume, în
lumile toate. Şi de aceea credem că e adevărat răspunsul acesta,
credem că este singurul răspuns mântuitor. Dar nici nu este un
răspuns, ci este o mărturie, mărturia Atotvăzătorului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
mărturia aceasta primim răspuns la întrebarea privitoare la
averile omului, şi la toate întrebările în legătură cu posesia,
economia şi politica lumii. Omul e al lui Dumnezeu, şi prin urmare
şi firea toată e a lui Dumnezeu. Înseamnă că tot ce are omul
este de fapt al lui Dumnezeu, care doar îi dă omului în folosinţă.
Şi nu dă tuturor deopotrivă. De ce nu? Pentru că oamenii sunt
liberi, sunt făpturi cuvântătoare. Dumnezeu nu împarte mecanic,
nu împarte unor făpturi doar pe jumătate vii, lipsite de
înţelegere. Dă făpturilor Sale în chip felurit, tocmai pentru ca
să se vadă că sunt înzestrate cu liberă-voinţă, şi pentru ca
oamenii să-şi dea seama că depind unul de celălalt, că, prin
cele primite de la Dumnezeu, lucrează la mântuirea lor şi a
altora. Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre un bogat care nu-şi
privea în acest chip averile, ci dimpotrivă, şi care, de aceea, a
trecut la chinuri atât de mari încât ne îngheaţă inima şi ni
se face părul măciucă, numai gândindu-ne la ele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Era
un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, strălucit
veselindu-se în toate zilele. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea
înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele
ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau
bubele lui”. Înfricoşat tablou al inegalităţii dintre oameni!
Dar aveţi răbdare: curând vom vedea un mai înfricoşat tablou, al
inegalităţii de dincolo. Ce alăturare de neînchipuit pe de o
parte bogatul, îmbrăcat în porfiră şi în vison, şi pe de alta,
cerşetorul, plin de bube. Pe de o parte un om care petrece între
cei asemenea lui: bogaţi, bine hrăniţi, bine îmbrăcaţi, voioşi;
pe de alta, unul care nu are altă tovărăşie decât câinii. Pe de
o parte avere, înflorire, şi burta plină; pe de alta sărăcie
lucie, boală, foame. Pe de o parte se ridică în slava cerului zvon
de muzică şi danţuri; pe de alta, nădejdea mută a unei coji de
pâine, sudoarea mută a suferinţei, aşteptarea mută a morţii.
Răbdare în tăcere — pentru că nu se spune că Lazăr ar fi
cerut ceva, sau ar fi ridicat glasul aşa cum au obiceiul să facă
cerşetorii. Era flămând şi dorea numai să se hrănească şi el
cu rămăşiţele de sub masa bogatului. Tăcea. Poate vorbea, în
inima lui, cu câte cineva, dar fără grai. La ce să mai fi spus
ceva când însuşi trupul lui, zăcând între câini, era mai
grăitor decât orice cuvânt?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Luaţi
aminte: Domnul nu pomeneşte de loc numele bogatului, ci numai pe cel
al săracului. Numele bogatului ne rămâne necunoscut în toată
desfăşurarea pildei, pe când Lazăr este numit şi pe pământ şi
în cer. Ce înseamnă aceasta? Oare nu-i lucrul acesta cu totul
împotriva obiceiului? Lumea s-ar fi grăbit să-l pomenească pe
bogătaş, ca pe unul vrednic de cinste, iar săracului nu s-ar fi
ostenit nimeni sa-i spună pe nume, chiar dacă s-ar fi ştiut cum îl
cheamă. Săracii trec prin lume ca nişte umbre, etichetaţi
laolaltă drept „cerşetori", pe când numele bogaţilor
răsună pe toate buzele, sunt cântate în ode, scrise în cronici
şi săpate în piatra monumentelor funerare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
tocmai de aceea nu pomeneşte Domnul numele bogatului: ca să nu
cinstească pe cel cinstit de oameni, ca să arate că alta, cu totul
alta e judecata lui Dumnezeu decât a oamenilor. El nu a venit pe
pământ ca să imite purtarea oamenilor faţă de oameni, ci să
arate cum se poartă cerul cu oamenii! Trecând cu vederea numele
bogatului, Mântuitorul ne-a dezvăluit o taină: în ceruri nici nu
se pomeneşte numele unui astfel de om, nici îngerii nici sfinţii
nu-l au pe cereştile lor buze, e şters din Cartea Vieţii. Domnul
ar fi putut să dea bogatului nume, cum i-a dat săracului, dar nu a
vrut că dumnezeieştile-I buze să-l plămădească, să înnoiască
şi să dea viaţă unuia şters odată din Cartea Vieţii. Luaţi
aminte cum Domnul anume a ocolit numele lui Irod, Pilat sau Caiafa.
„Mergând, spuneţi vulpii acesteia” (Luca 13, 32), zice despre
Irod. Din vremuri străvechi a spus Dumnezeu prin Psalmist: „Nu voi
pomeni numele lor pe buzele Mele” (Psalm 15, 5), pe când drepţilor
le spune Domnul: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în
ceruri” (Luca 10, 20). Iar bucuria aceasta îndeamnă Domnul să
fie mai presus de toate bucuriile, mai presus chiar decât bucuria de
a vedea duhurile rele plecându-li-se dinainte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
rău a făcut bogatul acesta, ca Domnul să nu pomenească numele
lui? Domnul nu-l învinuieşte nici de furtişag, nici de mărturie
mincinoasă, nici de preacurvie, nici de ucidere, nici de necredinţă,
nici că şi-ar fi agonisit averile cu nedreptate. Dar cum să-l mai
învinuiască Domnul, când vina lui stă vie înaintea porţii casei
sale, scrisă nu cu cerneală pe hârtie, ci scrisă cu răni pe
însuşi trupul unui om? Nici vorbă, o fi avut bogatul şi celelalte
păcate pe care neabătut le aduce bogaţia asupra omului uşuratic.
Cine se îmbracă pompos în fiecare zi, mănâncă, bea şi-şi
petrece toată vremea desfătându-se, nu mai are loc întrînsul
pentru frica de Dumnezeu. Unul ca acesta nu are cum să-şi ţină
gura de la bârfă, burta de la lăcomie, inima de la mândrie, de la
dispreţuirea altora şi de la luarea în deşert a lucrurilor lui
Dumnezeu. Iar toate acestea îl duc pe om fără scăpare la desfrâu,
înşelăciune, răzbunare, crimă şi lepădare de Dumnezeu. Dar
nici una din fărădelegile bogatului nu e pomenită în pilda
aceasta, afară de una nelegiuire: nesocotirea peste măsură a
omului, a lui Lazăr, a sărăciei şi amărăciunii acestuia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
fi apărut la poarta acestui bogat un Lazăr avut, înfloritor, bine
îmbrăcat, fără îndoială că ar fi fost bine primit şi poftit
înăuntru aşa cum se cuvine unui om. Bogatul însă nu vedea în
Lazăr, în rănile şi nefericirea lui, un om. Pentru el făptura
lui Dumnezeu parcă nici n-ar fi existat. Îşi întorcea ochii de la
el, cu scârbă. Se socotea pe sine al său şi averile şi le privea
drept tot ale sale, iar nu ca pe un împrumut de la Dumnezeu.
Talantul şi l-a îngropat în pământ, în tina trupului, şi
nimeni n-a câştigat nimic de urma lui. Inima i s-a îngreunat de
mâncare şi de băutură (Luca 21, 34), şi a orbit cu totul pentru
lumea duhovnicească. Vedea totul numai cu ochi trupeşti, auzea
numai cu urechile trupeşti, trăia numai pentru cele trupeşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sufletul
bogatului era tot atât de plin de bube ca şi trupul lui Lazăr.
Sufletul bogatului era aidoma trupului lui Lazăr, iar trupul lui
Lazăr icoana vie a acelui suflet. Dumnezeu a aşezat faţă în faţă
doi oameni, ca să se oglindească unul în celălalt: unul într-un
palat şi celălalt la poartă. Strălucirea dinafară a bogatului
era oglinda stării lăuntrice a lui Lazăr, iar rănile deschise ale
lui Lazăr, oglinda stării lăuntrice a bogatului. Trebuia să mai
înşire Domnul toate păcatele bogatului? Dar ele se arătau de la
sine, toate dintr-o dată! Nemilostivirea lui către Lazăr trăgea
într-o clipă vălul de deasupra sufletului său, şi toată
hidoşenia i se înfăţişa într-o clipă!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
deci doi oameni pe pământ; unul al cărui nume are vază, şi altul
despre care nimeni nu vrea să audă. Să vedem acum cum ni se
înfăţişează ei în cer.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui
Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad,
ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe
Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. Şi bogaţii şi săracii
mor. Nimeni nu se naşte în această lume ca să trăiască în ea
pentru totdeauna, căci această lume e pieritoare şi îşi aşteaptă
sfârşitul. Bogaţii mor suspinând pentru lumea aceasta, săracii
mor suspinând pentru lumea de dincolo. Părăsind lumea, bogatul
părăseşte strălucire, desfătare şi belşug. Lazăr părăseşte
foame, răni şi câini.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să vedem acum ce a secerat Dumnezeu. A murit săracul, şi îngerii
i-au luat sufletul şi l-au dus în rai. A murit şi bogatul, şi
îngerii s-au întors de la căpătâiul lui cu mâinile goale.
Dintr-un pom ce părea putred îngerii au cules rod minunat; iar din
pomul ce părea verde şi stufos, n-au aflat nimic de cules. „Orice
pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Luca
3, 9). Acest profetic cuvânt s-a împlinit cu desăvârşire în
bogatul nemilostiv. El s-a retezat şi cu trupul şi cu sufletul.
Trupul i-a fost aruncat în pământ, să ardă în pământ,
sufletul i-a fost aruncat în iad, să ardă în iad. Nu s-au strâns
îngerii la patul morţii lui, căci nu era nimic pentru ei acolo, în
loc de îngeri, s-au apropiat diavoli şi oameni, ca să-l îngroape:
diavolii în iad cu sufletul, oamenii în pământ cu trupul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii
au privit, fireşte, într-un fel moartea lui Lazăr şi în cu totul
altul moartea bogatului, aşa cum făcuseră şi cât aceştia
fuseseră în viaţă. Moartea bogatului a fost trâmbiţată în
toată cetatea, toată lumea s-a strâns la îngroparea lui. Trupul
rece ca gheaţa, grav poate pentru prima oară de când venise pe
lume, a fost încă o dată îmbrăcat în porfiră şi vison, aşezat
într-un coşciug din esenţe şi metale rare, purtat pe un dric
încrustat cu aur, tras de cai în zăbranice negre — expresie vie
a durerii pentru cel care, prin viaţa sa, a irosit nebuneşte mila
cerului. Îl urmează un lung convoi de rude, prieteni şi slujitori,
toţi în straie cernite. După cine merg toţi aceştia? După un om
care nu arunca unui sărac nici o firimitură de la masa lui! Tot
oraşul a venit la înmormântare ca să-şi arate respectul pentru
acest eminent cetăţean care făcuse atâtea lucruri mari pentru
naţiune şi umanitate, ca să audă panegirice închinate vredniciei
şi virtuţilor sale. Ce cuvântări alese, ce vorbe la fel de
frumoase şi de zadarnice ca şi purpura care înveleşte acest trup
care nu mai are nevoie de nici o firimitură de la masa acestei lumi!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cuvinte
mincinoase ca şi întreaga lui viaţă, cuvinte goale ca şi
sufletul acestui om lipsit de toată fapta bună. În sfârşit,
trupul îmbrăcat în purpură şi vison se pune în pământ, nu ca
să fie lins de câini, ci ca să fie mâncat de viermi. Coroane de
flori şi verdeaţă se îngrămădesc pe mormântul celui care a
pierdut coroana slavei cereşti. O piatră preţios scrisă se aşează
la capul celui al cărui nume s-a şters din Cartea Vieţii. Iar
dintre miile care au venit la această paradă a deşertăciunii,
nici unuia nu-i trece prin minte că sufletul acestui om e în iad.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
de ce fel de îngropare a avut parte Lazăr cel sărac? Nu de alt fel
decât cea a unui câine pe care-l găseşti mort în drum.
Municipalitatea are grijă ca aceşti cerşetori morţi în drum să
fie şi ei îngropaţi, nu cumva câinii vagabonzi să-i sfâşie şi
să le târască leşul sfârtecat pe străzi, infectând oraşul.
Însă graba cu care leşul e scos afară din oraş şi îngropat mai
are încă o pricină întemeiată: trupul chircit, plin de răni şi
zdrenţe, ofensează privirea trecătorilor. Măsurile luate pentru
îngroparea lui Lazăr nu-l priveau câtuşi de puţin pe el, ci buna
stare a cetăţenilor respectabili. Săracul acesta care fusese o
pacoste pentru oraş cât timp trăise, era o pacoste şi acum, după
moarte. Ce lucru neplăcut! Trebuie să găseşti oameni care să
împlinească munca dezagreabilă; şi mai ales, trebuie să scoţi
bani să-i plăteşti. A murit un cerşetor: cine-o să-l îngroape?
Pe cheltuiala cui? Poate nişte copii iscoditori să întrebe: Cine
e? Prostească întrebare! Cum să ţii minte numele unui sărăntoc?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
mare deosebire în ochii lumii, între aceşti doi oameni! Dar cerul
nu pune mare preţ pe judecata lumii, pe laudele sau dispreţul ei,
pe medaliile acordate sau pe oprobriul public. Judecata oamenilor se
întinde doar până la mormânt; de aici încolo, sufletul trece la
judecata cerului. Bogatul cu straiele sale de purpură s-a dus în
iad, iar Lazăr cu rănile sale, în rai.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. Poate că, de când
s-a născut, acest om şi-a ridicat pentru prima oară ochii! Pe
pământ fiind, se uitase numai la el însuşi şi numai la lumea
înconjurătoare. De ce să se uite la cer? N-avea altă grijă? Aşa
facem şi noi: se roagă omul numai când ajunge la necaz. O, de o
mie de ori binecuvântate necazuri, care îl fac pe om să-şi ridice
ochii şi inima la cer! Dacă bogatul acesta n-ar fi fugit toată
viaţa lui de durere, dacă n-ar fi căutat să scape de necazuri
veselindu-se strălucit în toată vremea, şi-ar fi ridicat ochii
spre cer pe pământ şi ar fi scăpat de iad, unde ridicarea ochilor
nu-i mai e de nici un folos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">A
spus înţeleptul rege: „Mai bun este necazul decât râsul, căci
întristarea feţei este bună pentru inimă” (Ecclesiastul 7, 3).
Veselia din toate zilele l-a golit pe bogat de frica de Dumnezeu. Iar
când, în sfârşit, în iad şi-a ridicat ochii, a văzut de
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Zice: „de departe”,
însemnând că iadul e departe de rai, de sălaşul drepţilor.
Avraam, părintele după trup al evreilor, este totodată, prin
dreptatea sa, părintele tuturor drepţilor care fac voia lui
Dumnezeu cu credinţă, smerenie şi ascultare. Iată-l pe Lazăr în
sânul lui Avraam. Ce să însemne acest sân? Este portul cel plin
de pace în care ajung toţi drepţii pe care Dumnezeu îi odihneşte
după furtuna înviforată a vieţii pe pământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Până
la Hristos, cel mai mare drept din toate vremurile fusese la evrei
Avraam. Ori, pilda era pentru ei. După Hristos s-au ridicat drepţi
şi mai mari în împărăţia lui Dumnezeu. Nu lui Avraam i-a
făgăduit Domnul că o să şadă pe un tron, judecând cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel, ci apostolilor Lui (Luca 22,
30). Cu toate acestea Avraam, coborâtorul din Sem, este cel dintâi
vrednic de împărăţia lui Dumnezeu (Luca 13, 28), unde se află
împreună cu dânsul toţi drepţii, toţi proorocii batjocoriţi şi
ucişi, toţi regii cei evlavioşi şi toţi plăcuţii lin Dumnezeu.
Printre aceştia se numără acum şi săracul, nefericitul Lazăr,
care n-a avut parte de altceva în viaţă decât de foame, golătate,
boală şi dispreţ. Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Ilie, Elisei, Iov,
slăvitul David — iată de ce tovărăşie are el parte acum! Nici
unul din cei aflaţi în acest loc de lumină, pace şi negrăită
bucurie, nu a intrat aici prin bogăţiile şi voioşia de pe pământ,
nici prin vază, nici prin ştiinţă, nici prin coroană, nici prin
domnie, ci numai prin credinţă tare şi prin nădejde, prin plecare
în faţa voii lui Dumnezeu, prin răbdare, ori prin pocăinţă la
vreme. Dumnezeu nu caută nici la rang, nici la avere, ci la inima
fiecăruia. În împărăţia lui intră cei cu suflete regeşti, nu
cu coroane; cei bogaţi în milă şi credinţă, nu în bani şi
pământuri; cei pricepuţi în înţelepciunea lui Dumnezeu, nu a
lumii; cei cu inima veselă nu de chiote şi danţuri, ci de bucuria
lui Dumnezeu, cum spune Psalmistul: „Inima mea şi trupul meu s-au
bucurat de Dumnezeul cel viu” (Psalm 83, 2).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
spune acum păcătosul, când înaintea ochilor săi ridicaţi are
această vedere preastrălucită, cu Lazăr şezând lângă Avraam,
acelaşi Lazăr cu al cărui nume el nici n-a vrut să-şi
murdărească buzele în vremea vieţii sale? Şi el, strigând, a
zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr
să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba,
căci mă chinuiesc în această văpaie”. Cu adevărat, nu s-ar
putea găsi cuvinte mai grăitoare ca să înfăţişezi grozăvia
chinurilor unui păcătos în iad. Când îi e foame, omul caută
carne şi peşte; când moare de foame, se mulţumeşte cu o coajă
de pâine care să-i ţină sufletul. Cât de cumplit e focul în
care se pârjoleşte acest bogat dacă el nu cere un cub de gheaţă,
nu o căldare şi nici măcar un pahar, ci doar umbra de apă de pe
un deget ud! O, fraţilor, de-ar vrea oamenii să creadă că Hristos
Domnul nu a venit pe pământ ca să lărgească împărăţia
minciunii, sau ca să arate vreun singur lucru mai mult decât este,
atunci această singură pildă a Evangheliei Sale ar fi de-ajuns ca
să se mântuie toţi! Vedeţi cum omul acesta, care toată viaţa
lui n-a ştiut ce-i mila, strigă după milă în focul iadului!
Priviţi acum la voi înşivă, vedeţi-vă pe voi, care nu numai că
nu aveţi milă, ci sunteţi necruţători! Curând poate veţi
striga şi voi după milă ca bogatul acesta, din locul unde nici o
rază de milă nu străbate, în veci!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale
în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el
se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între
noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să
treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă
la noi”. Avraam i-a grăit cu blândeţe păcătosului din iad:
„Fiule”, i-a spus; aici se arată desăvârşita lipsă de
răutate a drepţilor din împărăţia bucuriei; dar nu numai atât.
Numindu-l „fiu", Avraam i-a adus aminte acestui coborâtor din
sine că şi el este din aceeaşi stirpe, că a avut dinainte atâtea
pilde de virtute, atât de la el, strămoşul lui, cât şi de la
alţi drepţi, şi că de aceea s-ar fi putut salva la vreme din
chinurile iadului. Cât despre cererea păcătosului, n-o poate
împlini, şi aceasta din două pricini: mai întâi, pentru că
aşezarea aceasta s-a făcut din judecată dumnezeiască; apoi,
pentru că în lumea de dincolo nu este pod sau cale pe care să se
perinde dintr-o parte în alta. Dacă un păcătos, la rugăciunile
Bisericii de pe pământ, e scos de Dumnezeu din iad şi dus în rai
mai înainte de înfricoşata Judecată, este taina lui Dumnezeu
aceasta, pe care nu o poate scruta Avraam. El doar îi aduce aminte
bogatului de odinioară, mai sărac acum decât ultimul cerşetor de
pe pământ, că, în vremea vieţii, a avut tot ce şi-a dorit.
Dacă, aşadar, câtă vreme a fost pe pământ nu şi-a dorit nimic
din cer, dacă n-a dat pentru toate bunătăţile raiului nici măcar
o firimitură de pâine, dacă n-a vărsat pentru ele nici o lacrimă,
înseamnă că socotelile au fost generos încheiate în viaţa
pământească. Lazăr însă, care n-a avut în viaţa cea
trecătoare decât chin, Lazăr care plângea după bunătăţile
cereşti, iată le are acum. Căci a spus Domnul: „Fericiţi cei ce
plâng, căci aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4); şi: „Voi vă
veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie”
(Ioan 6, 20); şi încă: „Vai vouă, celor ce astăzi râdeţi, că
veţi plânge şi vă veţi tângui” (Luca 6, 25).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înţelegând
răspunsul fără împotrivire al lui Avraam la prima lui cerere,
păcătosul şi-o strigă acum pe cealaltă. Iar el a zis: „Rogu-te
dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci
fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest
loc de chin”. De unde deodată atâta milă de alţii, atâta grijă
pentru mântuirea lor? Nu este milă, ci încă o încercare de a-şi
uşura, cât de puţin, chinul. Dar acum ni se arată un alt păcat
al său: smintirea. Nu numai pentru nemilostivirea către Lazăr a
ajuns el în iad, ci şi fiindcă, prin viaţa sa uşuratică, s-a
făcut altora pildă rea, pricinuindu-le pierzarea, deschizându-le
drumul spre iad. Să te faci altora pricină de sminteală, este un
păcat grozav. A trage după tine în cădere pe alţii este mai de
osândă decât a cădea singur. Auziţi ce înfricoşătoare cuvinte
spune Domnul despre cei ce smintesc pe alţii: „Mai de folos i-ar
fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în
mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici” (Luca 17,
2). Se pare că fraţii acestui bogat erau mai tineri decât el,
încât el voia întâi ca Lazăr să vină la el şi să-l ierte,
apoi să-şi îndrepte şi păcatul faţă de fraţii lui. Astfel
flăcările s-ar mai fi domolit, chinul i s-ar mai fi uşurat.
Rugămintea făcută lui Avraam era, aşadar, mai mult pentru sine
decât pentru fraţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
i-a zis Avraam: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se
va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă
de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva
dintre morţi”. Nici această cerere nu-i poate fi împlinită.
Avraam îi dă o lămurire de nezdruncinat. La ce bun să-l trimiţi
pe Lazăr înapoi pe pământ ca să-i înştiinţeze pe oameni ce-i
aşteaptă după moarte, dacă li s-a grăit cât se poate de
desluşit prin Moise şi prin prooroci ce trebuie să facă spre a se
mântui? Mii şi mii de oameni s-au mântuit nu prin mărturia celor
morţi, ci prin mărturia celor vii. Dacă atâţia s-au mântuit
prin ascultarea de Moise şi de prooroci, să facă şi fraţii tăi
la fel. Degeaba caută bogatul să-şi întărească pledoaria,
stăruind: Dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
Argumentul lui Avraam de respingere e de neclintit. De ce folos să
le fie Lazăr, dacă ei nu ascultă de Moise şi de prooroci? Nu L-au
văzut pe Dumnezeu şi Moise, şi Isaia, şi Ilie? Nu în numele lui
Dumnezeu au spus ei ce au spus? Deci, dacă fraţii lui nu cred
acelora, cum au să-l creadă pe Lazăr venind dintre morţi? Căci
cine e acest Lazăr? Cui i-a păsat de el în viaţă? Dar poate nici
n-au auzit că a murit. Şi, dacă i-au văzut vreodată faţa plină
de bube, cum să-l recunoască acum, strălucind ca un înger? Când
să-i fi auzit vreodată glasul, ca să ştie acum că-i al lui? Când
să fi ascultat povestea vieţii lui, ca să priceapă ceva din ea?
Ar fi putut spune: „E nălucire", sau: „E o fantomă",
sau: „E amăgire"! Cu ce bine s-a ales Saul de pe urma
apariţiei lui Samuel (I Regi 28, 11-14)?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Răspunsul
lui Avraam nu i-a fost de nici un ajutor în iad bogatului, dar
tocmai de aceea ar putea fi de mare ajutor celor de astăzi care, ca
să afle taine cereşti şi astfel să-şi întărească, chipurile,
credinţa, se îndeletnicesc cu chemarea morţilor. Într-adevăr,
nu-i cale mai uşoară să scoţi omul din minţi şi să-l arunci în
iad. Spiritismul e fuga de lumină în întuneric, e căutarea
luminii în întunecime. Cei care cheamă morţii ca să afle
adevărul îşi dovedesc necredinţa în Hristos. Dar cum poate un om
cu judecată să creadă ce spune duhul mătuşii sau al vecinului
(când n-are cum să ştie nici măcar dacă duhul care vorbeşte e
chiar cel invocat!) dacă nu crede ce spune însuşi Dumnezeu? Cu ce
pot fantomele rubedeniilor, şi mediumurile, şi toţi vrăjitorii
să-şi sprijine cele spuse? Hristos Şi-a adeverit cuvântul cu
sângele Său şi al miilor de mucenici care şi-au dat viaţa pentru
acest cuvânt. Iudeii n-au văzut doar duhul lui Lazăr, fratele
Martei şi Mariei, ci pe însuşi Lazăr înviat din morţi, cu trup
şi suflet, şi tot n-au crezut, ba chiar unelteau să-l ucidă pe
Lazăr (Ioan 12, 10-11) ca să nu mai stea mărturie adevărului. Au
văzut-o înviind şi pe fiica lui Iair, şi pe fiul văduvei din
Nain. De ce n-au crezut?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Au
văzut morţi ridicându-se din morminte la învierea lui Hristos. De
ce n-au crezut? În sfârşit, au aflat fără tăgadă de Hristos
Cel înviat, dar în loc să creadă, au plătit străjile de la
mormânt să acopere adevărul şi să mintă. Nu ne e destul ca să
credem? Dacă ne mai trebuie încă mărturii de la cei morţi, îl
avem pe Avraam, pe Lazăr şi pe bogatul păcătos. Sunt martori şi
din rai şi din iad, martori verificaţi de nimeni altcineva decât
de Domnul nostru însuşi, Iisus Hristos. Oricine dintre noi ar vedea
cu ochii săi raiul şi iadul, şi ar auzi schimbul de cuvinte dintre
Avraam şi păcătos, n-ar putea să-şi creadă ochilor şi
urechilor mai mult decât trebuie să creadă când lucrul se
mărturiseşte de Cel Căruia toate tainele îi sunt deschise:
Hristos Domnul. El a văzut şi a auzit tot ceea ce ne înfăţişează
nouă în pilda aceasta, şi noi ştim acum adevărul. Dacă l-am fi
văzut noi înşine, ne-am fi putut îndoi, luându-l drept nălucire.
Dar a văzut şi a auzit El: Cel care nu poate fi înşelat, nici nu
poate înşela pe alţii. O, fraţilor, de L-am crede pe El mai mult
decât pe noi înşine! El ne cere lucrul acesta, şi este prima
cerinţă a Evangheliei: să-L credem pe El mai mult decât pe noi
înşine, să-L credem pe El mai mult decât pe oricine, mai mult
decât pe oricine altcineva dintre vii şi dintre morţi. Nu tot aşa
stau lucrurile şi cu o călăuză care le arată călătorilor
drumul? Oare nu se aşteaptă ca drumeţii să meargă după dânsul,
în loc de a-şi căuta singuri calea, necunoscători cum sunt? Se
vor lua călătorii după vreun înşelător care le făgăduieşte
că-i duce la ţintă pe un drum mai scurt şi mai uşor decât
călăuza lor încercată?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Hristos
Domnul este Călăuza noastră spre împărăţia Sa, a cărei cale o
cunoaşte ca nimeni altul. Trebuie să-L credem pe Hristos. Pe El,
iar nu pe noi, cu ochii şi urechile noastre gata de amăgire, cu
teoriile noastre pierzătoare. El, prin Sine, ne-a deschis şi raiul
şi iadul, ca să nu ne lăsăm înşelaţi de duhuri şi vedenii
îndoielnice. El a lăsat pe morţi să ne înştiinţeze asupra a
ceea ce ne trebuie ca să ne mântuim — de faţă cu El, ca să
putem cunoaşte adevărul despre cealaltă lume. A lăsat pe morţi
să ne predea adevărul pe care trebuie să-l ştim ca să nu ajungem
la nemilostivirea bogatului ci la răbdarea lui Lazăr, la credinţa
şi la nădejdea acestuia; ca să nu privim nimic din această lume
drept al nostru, ci drept un împrumut pe care ni-l face Dumnezeu,
pentru mântuirea noastră şi a celor apropiaţi nouă. Slăvit şi
lăudat fie Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/biblioteca/predici/predica-la-duminica-22-dupa-rusalii-evanghelia-lui-lazar-bogatului-nemilostiv" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-19986637413224045262018-10-26T09:29:00.001+03:002018-10-26T09:29:37.495+03:00Predica la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir -- Sfântul Grigorie Palama<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/10/sfantul_mare_mucenic_dimitrie_izvoratorul_de_mir.jpg?itok=gdlaIPh5" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="463" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/10/sfantul_mare_mucenic_dimitrie_izvoratorul_de_mir.jpg?itok=gdlaIPh5" width="482" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Ioan
15, 17-27; 16, 1-2</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul ucenicilor Săi: aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiţi
unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, gândiţi-vă că M-a
urât întâi pe Mine. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al
său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din
lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul
pe care vi l-am spus vouă: nu este slujitorul mai mare decât
stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi.
Iar toate acestea le vor face din pricina numelui Meu, fiindcă nu
ştiu pe Cel care M-a trimis pe Mine. Dacă n-aş fi venit şi nu
le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; acum însă nu au cuvânt de
îndreptăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine,
şi pe Tatăl Meu urăşte. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe
care nimeni altul nu le-a mai făcut, păcat n-ar avea; şi totuţi,
după ce l-au văzut, M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, ca să
se împlinească cuvântul cel scris în legea lor: M-au urât pe
nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite
vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede,
Acela va mărturisi pentru Mine. Încă şi voi mărturisiţi, pentru
că sunteţi de la început cu Mine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Acestea
vi le-am spus ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră. Vă
vor scoate pe voi din sinagogi şi chiar va veni vremea, când
oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Grigorie Palama</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Omilia
49 la cel între sfinţi Mare Mucenic Dimitrie, Mare făcător de
minuni şi Izvorâtor de mir</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">1.
„Iar eu am cinstit foarte pe prietenii tăi, Dumnezeule, şi foarte
s-a întărit stăpânirea lor” (Ps. 138:17), zice acel David care
este cel mai insuflat de Dumnezeu dintre toţi psalmiştii din veac,
între care corifeii sunt Apostolii, urmaţi de ceata prorocilor, cei
care sunt numiţi cu numele vederii dumnezeieşti[1], după care
urmează ceata învăţătorilor credinţei, şi preoţilor, şi
toată adunarea cuvioşilor, şi toţi cei mari chemaţi după
făgăduinţa Mântuitorului nostru al tuturor (Mt. 5:19), precum şi
ceata mucenicilor lui Hristos şi a marilor mucenici cărora se
cuvine să li se aducă rugăciuni. Şi, mai presus decât toată
mulţimea acestora, este cel pe care astăzi mai cu osârdie îl
cântăm şi cinstim, cel care este de acelaşi neam cu noi şi
născut din acelaşi pământ cu noi, patronul oraşului nostru,
minunea cea mare a pământului grec, înfrumuseţată podoabă a
Bisericii, cel bogat în toate virtuţile şi de minuni făcătorul,
de mir Izvorâtorul, Sfântul Dimitrie. Căci între mucenici este ca
luminătorul cel mare, iar dacă ţine cu putere întru sine Cuvântul
Vieţii Veşnice (Filip. 2:16) şi dacă răspândeşte în jur
lumina Lui, prin raze strălucite, şi străluminează pe cei mulţi,
oare nu s-a făcut părtaş şi harului profeţiei? Ci oare nu fiind
atras în chip preaminunat tocmai de puterea profeţiei s-a
învrednicit de slujirea şi de autoritatea apostolească şi
propovăduitoare? Sau fiind împodobit cu lucrarea acestora două, nu
cumva a fost lipsit de luptele ascetice ale cuvioşilor şi de
strălucirea pildei vieţii lor? Cu siguranţă, nu. Ci unora
urmându-le, pe alţii egalându-i, iar altora încă stându-le
înainte, pe unii i-a întrecut, şi nu cu puţin, singur sau cu
foarte puţini desăvârşindu-se întru toate şi singur reunind în
sine însuşi <virtuţile> tuturor, astfel încât Cuvântul
care era la început cu Dumnezeu să-l inspire şi singur să aducă
roadă prin bunele grăiri spre folosul tuturor şi totodată să-i
îndrepteze pe toţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">2.
Aşadar, noi care nu plinim nici măcar una, nu spun cununa sau
lanţul virtuţilor, ci spun nici una măcar din şiragul lor, ce
laudă vom aduce, şi cu ce frumuseţe a cuvântului vom împodobi pe
cel care, în chip dumnezeiesc, a împletit cununa, pe durata unei
vieţi scurte, tuturor <virtuţilor> dumnezeieşti care, pentru
toţi <ceilalţi>, rămân îndeobşte neapropiate şi de
neatins? Dar dorul ne stârneşte să vorbim, după putinţă,
prilejul îşi caută cuvânt cu priinţă, iar folosul,
obligându-ne, nu ne îngăduie să nu ne minunăm prin cuvânt de
măreţia care este mai presus de cuvânt a mucenicului. Căci a
râvnit să se arate de la început până la sfârşit <statornic>
în cele fără de schimbare făgăduite de la Dumnezeu, mai presus
de cuvânt şi printr-o petrecere corespunzătoare atât cât poate
firea cuprinde, adică să fie biruitor întru toate.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">3.
Şi întru toate era astfel, încă din copilărie, precum un stâlp
de susţinere neclătit a toată bunătatea, columnă însufleţită
şi de la sine tinzând spre toată virtutea, altar şi colonadă a
harurilor dumnezeieşti şi omeneşti, carte însufleţită şi
grăitoare a isprăvilor spre slava şi călăuzirea către Cel
Preabun, veselitoare şi străină unire a tuturor bunătăţilor,
iubire de obşte şi de obştesc folos a tot binele şi, ca să
vorbesc prin cuvintele Scripturii, precum finicul acela care
înfloreşte (Ps. 91:12) fiind drept, şi „măslin roditor în casa
lui Dumnezeu” (Ps. 51:8) şi precum pomul „de la izvoarele
apelor” răsădit de Duhul Sfânt (Ps. 1:13) pe lângă faptul că,
potrivit psalmistului, „rodul său va da la vremea sa”, dar el în
toată vremea a avut şi are atât vremea înfloririi, cât şi
vremea rodirii[2]. Şi aşa cum frunzişul copacului aceluia nu va
cădea, precum este scris (Ps. 1:3), la fel, odată cu frunzişul
acestuia, şi floarea, şi rodul lui se vor da fără încetare celor
ce se apropie de el.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">4.
Şi pentru a săvârşi toată lauda, după cuvântul lui Solomon, în
puţină vreme plinind mult, Sfântul Dimitrie este toiagul lui
Aaron, vlăstar preaales care a înflorit evlavia, floarea cea
preaiubită, rodul cel râvnit şi asemenea lui Dumnezeu, sau mai
curând lui Hristos, Arhiereul Cel veşnic, mlădiţă şi toiag
dumnezeiesc sau, dacă vrei, vlăstar pururea înverzit, după chipul
lui Dumnezeu, sfântul Dimitrie[3] al căruia chip, după asemănarea
lui Hristos, a fost numai Aaron. Acesta era un tip al lui Hristos,
iar Sf. Dimitrie, plinind toate ale Stăpânului, era un chip al
toiagului celui bun al lui Hristos, acea mlădiţă care odrăslea şi
înflorea şi aducea roade şi în chip dumnezeiesc se desăvârşea.
Dar Sfântul Dimitrie este diferit şi de acea mlădiţă [Aaron], pe
cât diferă un tip cu mult mai frumos faţă de unul doar frumos,
sau o parte mică faţă de întreg, Sfântul Dimitrie lăsând în
urmă, întrecându-le, pe toate dintre cele frumoase, prin nobleţea
şi măreţia purtărilor, a faptelor şi minunilor. Căci neschimbat
şi necontenit se dăruieşte celor care vin la el, izvorârea aceea
a harurilor, părând că se aseamănă unui pom purtător de lumină,
împărţind nestăpânit roadele sale ca nişte raze şi dăruind
până la îndestulare celor ce se apropie desăvârşite şi
dumnezeieşti daruri, el însuşi fiind plin pururea de unele ca
acestea, precum un soare pururea izvorând razele sale sau precum un
izvor veşnic curgător al harurilor sau o mare de minuni
neîmpuţinată sau un adânc negrăit al bunătăţilor celor văzute
şi celor nevăzute.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">5.
Iar dacă ar încerca cineva să alcătuiască un mare elogiu cuiva
pentru lucruri exterioare şi ar zice că <provine din Tessalonic>
care este ca un corifeu al întregii Thessalii, numele <oraşului>
fiind de la aceste lucruri, având numele stăpânirii[4], la care ar
adăuga încă şi renumele strămoşilor şi faima părinţilor,
atunci, deşi o mare cinstire ar izvorî din belşug din unele ca
acestea, pentru Sfântul Dimitrie însă acestea îi vor fi de
prisos[5]. Căci pentru alţii, unele ca acestea sunt spre mare
laudă. Dar pentru sfântul Dimitrie cum ar putea veni vreo
înfrumuseţare de la nişte lucruri ca acestea, când el însuşi a
înfrumuseţat întreaga ţară, ba încă şi lumea cea de sus? Dar
care este înfrumuseţarea de la el? Credinţa cea nestrămutată,
harul cel fără de sfârşit izvorâtor, dumnezeiasca neîmpuţinată
bogăţie a virtuţilor dumnezeieşti care acum sunt strânse în
vistieria cerească la care sunt adăugate şi comorile celor mai
mari bunătăţi de acolo. Sau mai curând, ajungând de la pământ
la cer, pe când era încă în viaţă şi om fiind, Sfântul
Dimitrie a fost spre mare adăugire şi sporire frumuseţilor celor
veşnice, el însuşi frumuseţe a toată lumea şi mai presus de
lume.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">6.
Pe acesta David mai înainte văzându-l, l-a fericit şi l-a cântat,
zicând, „fericit bărbatul care n-a mers în sfatul
necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a umblat” (Ps.
1:3). Căci nici cu mintea nu a primit vreodată ceva din cele
necucernice, nici cu fapta nu a umblat în chip neplăcut lui
Dumnezeu, ci păzind întru sine neîntinat dumnezeiescul har de la
botezul nostru întru Hristos, a avut voinţa în acord cu legea
Domnului, ca o carte a lui Dumnezeu şi scrisă de Dumnezeu, fiind ca
un pergament sau ca o tăbliţă de ceară sau ca o tablă scrisă de
degetul lui Dumnezeu şi deschisă tuturor spre folosul obştesc.
Căci după Isaia „mai înainte de a şti să arunce răul, va
alege binele” (Is.7:15) şi pe când era încă în floarea vârstei
a îmbrăţişat frumuseţea fecioriei. Şi era întreg dăruit
săvârşirii acesteia, şi făcea toate astfel ca să fie
feciorelnic şi la trup, şi la suflet şi să aibă prin aceasta
petrecerea în ceruri şi să vină la cei fără trupuri egalându-i,
în trup fiind. Şi pentru aceasta a avut pe celelalte virtuţi
împreună-luptând cu el şi mai înaintea altora având osteneala
înţelepciunii, pentru ca, fiind desăvârşit în înţelepciune şi
în curăţie, să poarte la puţinii ani ai tinereţii mult lăudata
cărunteţe. Căci „Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe
şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată.”
(Înţel. 4:9)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">7.
Aşadar era un tânăr blând, plăcut la chip, nu numai la omul cel
din afară ce se prezintă simţurilor, dar mai ales la omul cel
dinlăuntru, cel nevăzut pe care îl vede numai Hristos, Cel ce
caută la inima omului, Care într-atât a preţuit cugetul lui şi
tăinuita frumuseţe, încât a binevoit să se sălăşluiască în
el şi să îl desăvârşească în duhul şi de la acela pe toate
să le aducă la desăvârşire în chip dumnezeiesc. Căci pe David
l-a aflat bărbat înaintea Sa[6] ( Ps. 88:20, LXX), iar pe Dimitrie
care încă nu a ajuns la vârsta bărbăţiei, fiind încă tânăr,
l-a aflat după inima sa, iar în faptă, nu a aflat nici o pricină
de ruşine, de vreme ce a plinit toate poruncile Lui. L-a aflat vas
ales, după cuvântul lui Pavel, ca să se preamărească numele Lui
în faţa neamurilor şi împăraţilor <pământului> (Fapte.
9:15). L-a aflat „oglindă fără pată” (Înţel. 7:26) primind
în sine şi reflectând[7] în afară negrăita frumuseţe cea
sălăşluită mai presus de ceruri. Iar eu încă aud în chip
tainic şi cuvântul acela că despre el este grăit: „Iată Sluga
Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul
Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea
Mea” (Is. 42:1). Şi îi va preschimba şi zidi drepţi din
nedrepţi, ca să fie el însuşi ca şi „gura mea” (Ier. 15:19),
iar pe ceilalţi îi va ruşina şi îi va lepăda şi îi va arăta
ca fiind gata pentru pierzanie (Rom. 9:22). Şi chiar dacă acestea
au fost scrise cu privire la Hristos, şi noi vom fi învredniciţi
de ele împreună cu toţi cei care au trăit prin El şi după El,
păzind cu amănunţime <poruncile> Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">8.
Aşadar a fost şi învăţător şi Apostol, înţeleptul şi
feciorelnicul şi cuviosul şi ca să spunem aşa, pe de-a-ntregul
frumos şi cu totul fără de prihană şi cu firea şi cu osteneala
străluminat de har. Şi Sfântul Dimitrie atunci după cum s-a spus
despre Iov că „nu era altul ca el pe pământ” (Iov. 1:8; 2:3),
adică întru toate cele dumnezeieşti nimeni nu era asemenea lui
Iov, în care <se înţelege> că „nimeni nu era asemenea lui
între oameni.”</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">9.
Căci şi Iov mai întâi a fost cu totul nehulitor, drept, evlavios,
precum s-a arătat şi sfântul Dimitrie mai apoi. Însă acela de
mai înainte lauda fecioriei nu a avut-o, iar cununa fecioriei care
este îmbunătăţirea firii l-a arătat pe sfântul Dimitrie
asemenea îngerilor din jurul lui Dumnezeu. Căci acela din vechime,
Iov, a avut trupul acoperit de răni grele care să stea împotriva
răutăţii din vechime, iar acesta până la sânge şi până la
moarte a stat împotriva răutăţii luptând <ca un atlet>
(Iov. 2:8-13).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">10.
Dar mărturia lui Iov n-a fost nicidecum pentru cuvintele învăţăturii
pe care Sfântul Dimitrie, unind-o cu harul Duhului Sfânt, a avut-o
drept armă de apărare şi scut nebiruit şi unealtă de zidire,
plug şi hârleţ pentru arătură sau, dacă vreţi, şi condei de
scris, undiţă de pescuit, sau orice altceva de acest soi; acum
însă, lucrând via Domnului şi aruncând pe pământ seminţele
cele cereşti sau scriind cuvintele vieţii veşnice, „nu pe table
de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor” (2 Cor. 3:3) mai
precis, acele inimi vrednice de o astfel de înscriere. Iar în
năvodul cuvântului a cuprins Tessalonicul, întreaga Attica şi
Ahaia, sau mai curând, atât cât poate cuprinde acum, şi până
unde poate ajunge prin izvorârile de mir şi prin mulţimea
minunilor, anume întru toată cuprinderea cea fără cuprins a
îmbelşugării harului. Căci şi atunci Sfântul Dimitrie era o
minune a lumii prin cuvintele cele dumnezeieşti, fiind, după spusa
sfântului Pavel, „miros de bună mireasmă al lui Hristos între
cei ce se mântuiesc, şi între cei ce pier; unora, adică, mireasmă
a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă”
(II Cor. 2:15). Nu vorbesc aici despre buna mireasmă cea fără de
schimbare, ci e de ajuns să <vorbesc> despre mirurile şi
despre minunile dăruite de la Dumnezeu care izvorăsc de la racla
Marelui Mucenic. Căci ce sunt cele prezente, oricât ar fi de mari
şi de minunate, faţă de cele din ceruri dăruite lui de la
Dumnezeu, care sunt departe de privirea noastră. Şi cu ce slavă
preamărită, cum ar spune Sfântul Apostol Pavel nu se va slăvi
ceea ce este slăvit?[8] (II Cor. 3:10) Strălucită dovadă sunt
acestea pentru toţi că acela încă din timpul vieţii lui
pământeşti, a fost miros de bună mireasmă a lui Hristos şi
înmiresmarea Vieţii pentru cei mai dinainte aleşi să asculte[9].</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">11.
Acum prin urmare, ca să are sufletele oamenilor sau să le învieze
pe acestea, după făgăduinţa lui Hristos către Sfântul Petru, a
avut şi el ca instrument pentru arătura sa şi ca uşă a
mântuirii, Cuvântul lui Dumnezeu. (Lc. 5:10). Şi construind lui
Dumnezeu altar din pietre vii şi cu adevărat de mult preţ (I
Petru, 2:6. I Cor. 3:12), a avut Cuvântul drept unealtă de lucru
potrivită. Şi ori de câte ori pornea război împotriva
vrăjmaşilor lui Hristos sau şi mai mult decât atât, împotriva
celor care duceau războaie văzute împotriva lui Dumnezeu iscate de
puteri nevăzute, întru toate îl urma îndeaproape Cuvântul însuşi
al Duhului Sfânt şi acesta îl conducea, acesta îl purta, îl
întărea şi îl învăţa, pregătindu-l pentru ceea ce era de
folos. Şi la fel cu ce s-a scris şi despre cel întâi luptător
dintre mucenici, Ştefan, că nimeni nu a putut să stea împotriva
înţelepciunii lui şi nici a Duhului cu care el grăia”(Fapte.
6:10).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">12.
Iar eu cuget că veşmântul ostăşesc şi inelul de pe deget şi
efodul[10] purtat pe umăr pe care şi l-a prins mucenicul când a
primit dregătoria de la Împăratul din vremea sa, acestea toate
sunt simboluri ale vredniciei şi darului preaînalt al învăţăturii
celei de taină, dăruite mucenicului de la Cel cu adevărat Împărat.
Pentru această pricină, <se şi spune> că harul dumnezeiesc
a lucrat prin ele nu puţine minuni mai apoi. Căci trebuia cu orice
preţ să-l înşele în chip înţelept pe înşelătorul cel de la
început, ca nu cumva să gătească moarte mai înainte de vreme
mucenicului şi ca nu cumva rodul grânarului veşnic, fiind astfel
doborât, să fie tras la moarte şi căzând cu trupul la pământ,
să nu mai aducă rod mult, din pricina unei morţi fără de
vreme[11]. Dar pentru a pentru a face să înceteze harul acestor
semne, ucigaşul cel adevărat nicidecum nu a putut răbda până ce
nu a dezlănţuit împotriva celui ce se împotrivea înşelării pe
slujitorii înşelării. Aceştia, punând mâna pe el, l-au adus
înaintea Împăratului înşelării (căci aceasta era Maximian[12])
pe cel ce a nimicit înşelăciunea şi astfel, în arena
martiriului, a fost dezbrăcat Sfântul Dimitrie, cel încă din
copilărie plin de negrăite haruri şi întru toate înţelept,
drept şi cuvios, apostol şi fecior preacurat şi, ca să nu vorbesc
prea mult, într-un cuvânt, ucenic iubit al lui Hristos, prietenul
Lui cel mai apropiat, slujitor al Lui şi casnic, mai mult decât
toţi care din veac au venit la Dumnezeu, iubindu-L cu cugetul,
cuvântul şi fapta.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">13.
Ştiu bine că însetaţi să aflaţi cum şi unde a fost prins cel
căutat de slujbaşii împăratului. Există şi azi în biserica
Născătoarei de Dumnezeu un adăpost sub pământ care se numeşte
până astăzi Refugiu. Şi este un obicei vechi ca, an de an,
începutul prăznuirii Marelui Mucenic Dimitrie să se săvârşească
acolo; şi de acolo trecând în stradă cu cântări în procesiune,
<mulţimea> se îndreaptă către Biserica sfântului cu
cântări şi acolo <la sfintele lui moaşte> săvârşesc şi
duc la bun sfârşit sărbătoarea[13]. Aşadar sub stăpânitorii
necredinţei, fiindcă încă nu venise ceasul pentru cele ale
credinţei, sfântul martir, adăpostindu-se în catacombele acelea,
împărtăşea celor care veneau cu el acolo învăţătura cea
cerească şi cei de la necredinţă, ca dintr-o mare învolburată
de valuri, aflau scăpare la el, la limanul cel cu adevărat lin al
credinţei, şi împreună cu ei, neînfricat, săvârşea şi ţinea
slujba creştinilor şi astfel a fost pentru acea vreme Marele
Mucenic Dimitrie, adăpostul, refugiul şi scăparea pentru toţi
credincioşii cei aleşi şi plini de evlavie. Iar locul acela de
aici îşi trage numele de Refugiu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">14.
Aceasta aflând-o cei pe care Maximian îi rânduise spre vânarea
celor adunaţi întru evlavie, ştiind că acolo mucenicul învăţa
poporul şi mâniindu-se şi mai mult încă văzând că mulţimea
adunată asculta cuvintele lui Dimitrie, ca fiind înseşi cuvintele
lui Dumnezeu, îl prind ca pe un hulitor, împrăştie mulţimea şi
cu puterea stăpânirii o scot în stradă şi l-au adus înaintea
lui Maximian care stătea pe locul acesta unde suntem noi acum şi
aştepta cu mare bucurie uciderea de oameni a lui Lie. Iar acesta
fiind cu nerăbdare a plini bucuria împăratului, a poruncit ca aici
să fie închis sfântul, adică pe locul unde a şi fost săvârşit
martiriul. Iar aceasta şi noi o închipuim în fiecare an neabătut
în acelaşi fel, acolo săvârşind începutul procesiunii, iar aici
săvârşirea ei. Fiindcă şi Mucenicul astfel a fost tras la
ucidere atunci pentru Hristos, fiind chemat la prăznicul şi la
jertfa cea mare[14].</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">15.
Iar intenţia diavolului celui începător al răutăţii era să-l
scoată pe Sfântul Dimitrie dintre cei vii cât mai repede, căci nu
îl răbda pe el pe pământ să fie văzut de oameni şi vorbindu-le
lor despre Dumnezeu şi să fie ascultat întru totul. Dar Dumnezeu a
vrut să rânduiască astfel ca să fie şi profet cel care peste
puţină vreme avea să fie pentru toţi ceilalţi Mare Mucenic. Şi
nu numai că a avut sălăşluit în el însuşi harul muceniciei,
dar le-a dăruit şi altora să aibă martirul de la o astfel de
înaltă şi mai presus de fire unire cu el, fiind ca un izvor mai
presus de fire al harului. Şi ce trebuie să spunem ca să nu
zăbovim prea mult? Căutaţi la viclenia tiranului şi cercetaţi
întemniţarea lui Dimitrie, şi pe Nestor împotriva lor şi
profeţia <de la înger> cu privire la marea lui mucenicie,
precum şi propria lui profeţie despre victoria <lui Nestor>
împotriva lui Lie şi martiriul lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">16.
Însă cum a văzut şarpele cel începător al răutăţii amânarea
tiranului, nu a suferit încă să-l mai vadă mai mult pe pământ
pe marele Dimitrie <chiar> mai înainte de săvârşirea
martiriului său. Şi aducând un scorpion, i l-a strecurat
mucenicului însă nu spre a-l înşela sau ispiti, precum a înşelat
oarecând prin şarpe primul cuplu al protopărinţilor noştri, ci
pe acesta, <pe sfântul Dimitrie>, l-a ispitit cu acest fel de
moarte. Căci ştia din cercare că sfântul Dimitrie nu se lasă
înşelat, având cuget nobil şi fiind în chip cuvenit încercat în
discernerea binelui de rău[15]. Aşadar, nu ca să-l înşele a
strecurat scorpionul înăuntru, ci ca să-l rănească mortal şi
să-l dea unei morţi grabnice, ca să aibă şi el odihnă din
partea unui aşa de mare vrăjmaş al său <cum îl avea> aşa
de slăvit în tăria virtuţii. Însă iuţimii aceluia şi
ostenelii lui a pus capăt şi hotar, însuşi harul cel sălăşluit
în sfântul Dimitrie şi puterea chemării <numelui lui Hristos>
şi pecetea dumnezeiască şi numai cu mâna a omorât unealta
morţii. Şi aşa l-a ruşinat pe cel care a strecurat <scorpionul>
slăbind puterea aceluia. Se arată de aici, că, dacă nu ar fi voit
a veni singur de bunăvoie la patimă, nici nu ar fi pătimit deloc,
fiind păzit şi întărit de puterea lui Hristos. Însă el voind <a
pătimi> a fost dat spre a fi întemniţat şi predat în mâinile
călăilor şi a pătimit de la lucrătorii răutăţilor cele rele,
urmând astfel pe Cel Care a pătimit pentru noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">17.
Pentru aceasta, când au venit suliţaşii trimişi de tiran puşi
să-l ucidă, cu armele gata pregătite, reunindu-se la vremea
stabilită, sfântul a primit cu bucurie rana mortală, sau mai
curând rănile provocate la toate mădularele, în piept, la oase şi
în carne, precum şi la fiecare dintre coaste, primind pe de o
parte, rănile cele din afară, prin străpungerile suliţelor, dar
şi dinlăuntru. Şi astfel s-a îndoit sau mai bine zis s-a înmiit
patima coastei celei mântuitoare, împlinind în turpul său, după
cuvântul sfântului Apostol Pavel, „lipsurile necazurilor lui
Hristos” (Col. 1:24). Astfel a iubit pătimirea până la moarte şi
aşa a iubit a-şi vărsa sângele pentru slava lui Hristos de mai
multe ori şi fără de odihnă, astfel încât să poată, prisosind
dincolo de măsura cunoscută şi covârşind atâta măsură a
dragostei, să primească în însuşi trupul său izvor de miruri.
Pentru ca prin această vărsare de sânge, în veacul următor, în
locul sângelui, să verse mir din trupul său, spre slava lui
Hristos, pe Care Sfântul Dimitrie şi prin viaţa lui, şi prin
moarte, şi după moarte nu numai că L-a preamărit, ci îl
preamăreşte neîncetat, şi de către Care şi pe pământ şi în
cer a fost preamărit, şi înainte se preamăreşte şi se va
preamări veşnic în chip dumnezeiesc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">18.
Îmi vine acum să spun despre el cele ce şi dumnezeiescul Pavel a
grăit cu privire la Hristos, fiindcă împreună cu El stă sfântul
Dimitrie pentru dragostea noastră, „fiindcă Hristos încă fiind
noi necredincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru cei
necredincioşi“ (Rom. 5:6), vreau să spun, prin harul şi prin
imitarea Stăpânului. Şi însuşi oraşul întreg s-a împăcat cu
Dumnezeu prin moartea sfântului. Căci unde mai era o necredinţă
mai deplină şi mai de necrezut decât cea în care erau părinţii
noştri? Unde este frica ce vine din dreapta credinţă şi unde
sunt acum ascunderile în catacombe cele din toată inima pentru ea?
Unde sunt cei care au fost predaţi sălbăticiei fiarelor prin ura
cea nebunească împotriva celor binecredincioşi? Toate
înfricoşatele chinuri s-au dezlegat, toate au devenit mai bune după
ce sfântul Dimitrie şi-a primejduit viaţa pentru dreapta credinţă.
Căci acum biserici măreţe şi preafrumoase la a căror singură
vedere toţi se întorc la credinţă stau astăzi
deasupraCatacombelor acelora,iar împăraţii - înfrumuseţaţi mai
curând prin evlavie, decât prin împărăţie -, stau alăturea cu
noi şi aplaudă, lăudând faptele cele bune ale mucenicului[16]. Şi
astfel întregul oraş îşi vesteşte cu tărie evlavia, lăudându-se
cu martiriul Marelui Mucenic Dimitrie. Dragostea lui se revarsă nu
numai peste inimile noastre, ci şi peste tot trupul prin mirurile a
căror putere iradiază din trupul lui. Şi oare nu buna mireasmă a
mirurilor răspândită pretutindeni în oraş, risipind necredinţa,
nu ea a arătat oraşul cetate a lui Dumnezeu sau mai curând un alt
paradis dacă nu chiar şi mai mult decât un paradis[17], fiind
udată şi adăpată, nu de ape, ci de râuri de miruri? Aceste
miruri, întru care şi de la care se află pururi harul Duhului
Sfânt al tămăduirilor, energiile puterilor, astfel încât putem
spune despre Sfântul Dimitrie ceea ce s-a scris în Cântarea
Cântărilor despre sufletul cel nuntit cu Dumnezeu întru
nestricăciune „mirosul îmbrăcămintei tale este mir mai presus
de toate mirurile” (Cânt. 4:10)[18].</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">19.
Iar veşmântul, îl vei socoti trupul sufletului celui mucenicesc ai
cărui obraji iarăşi se zice în Cântarea Cântărilor „sunt ca
vase de miruri”, iar degetele „la fel cu crinii roşii, în mir
mirositor sunt scăldate” (Cânt. 5:13)[19] Atunci cu cât mai mult
coasta cea însuliţată care a fost căscată ca o gură de mulţime
de suliţe nu cuprinde înlăuntrul ei miruri de bună mireasmă, şi
precum crinii roşii nu lasă numai să picure mir, ci se face izvor
veşnic şi neferecat de miresme? Astfel încât este pentru noi nu
precum spune psalmistul „râul lui Dumnezeu care s-a umplut de ape”
(Ps. 64:10), ci matca lui Dumnezeu, aceasta este trupul mucenicesc
care este umplut de miruri şi de minuni şi de vindecări şi ceea
ce este încă şi mai de minunare decât acestea e faptul că,
oricât ar curge din izvoare, acestea nu ajung niciodată să o
umple. Şi precum pare, acelea sunt cuvintele pe care le grăieşte
sufletul cel mucenicesc şi dumnezeiesc, răspândindu-le din trup,
sufletul cel nuntit cu Dumnezeu adică, în acele Cântări: „Scoală
vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina
mea şi miresmele-i stârniţi.” (Cânt. 4:16).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">20.
Şi astfel, la suflarea vântului inteligibil de primăvară s-a
izgonit şi risipit iarna necredinţei care bântuia cetatea în
vremea aceea, aducându-ne înapoi căldura cea inteligibilă a
dreptei credinţe pe care a adus-o suflarea vântului aceluia care a
scos în larg, precum cârmaciul la pupă, pe cei aleşi să
plutească spre răsăritul soarelui Dreptăţii. Iar în grădina
virtuţilor şi a harurilor a dat trupul cel mucenicesc, ca să
izvorască miruri şi tămăduiri, unele ca acestea fiind închipuite
de pârâurile-izvoare care s-au format din străpungerile trupului
cu suliţe. Căci gurile lupilor în mijlocul cărora, după cuvântul
Evangheliei[20], Domnul l-a trimis pe propriul lui ucenic Dimitrie,
(Mt. 10:16, Lc. 10:3) au căscat, cu muşcăturile lor, izvoare, iar
în turma lui Hristos făcând mare şi multă bucurie, adunând
fapte bune, încă şi pe mulţi dintre lupii lor, şi puţin câte
puţin pe toţi, i-a preschimbat în mieluşei. Şi în acest chip
porţile iadului (care sunt gurile tiranilor care au dat poruncile
aducătoare de moarte) nu numai că nu au putut birui Biserica lui
Hristos, (Mt. 16:18) care a stat înaintea muşcăturilor, nu numai
că nu i-au ruşinat, ci i-au adus pe cei ce au pătimit la slavă,
atât pe pământ, cât şi la slava cerească şi veşnică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">21.
Voiţi fiecare dintre voi să aflaţi ce înseamnă porunca vestită
azi în Evanghelia Domnului către cei trimişi de El în mijlocul
lupilor, „fiţi înţelepţi ca şerpii, şi curaţi ca porumbeii?”
(Mt. 10:16) Şarpele este foarte prudent pentru sine însuşi, dar
ucigător pentru alţii, gata de apărare, dar şi de atac, având
agerime şi putere; în vreme ce porumbelul este fără de răutate
şi neprevăzător.Aşadar, se dă îndemn slujitorilor Domnului,
nici să fie răufăcători precum şerpii şi nici fără de pază
precum porumbeii, ci împreunând prudenţa necontenită cu
nerăutatea, să fie pururi gata în apărarea slujirii, a
drepteicredinţe şi a virtuţii, iar faţă de cei care sunt
nepăsători faţă de unele ca acestea să se arate fără de
răutate, încât să se şi roage pentru ei. Astfel numai se vor
face tămăduire[21] spre viaţă şi pentru cei care sunt omorâţi
de şarpele cel înţelegător. Căci precum medicii prind şerpii şi
extrag veninul şi apoi amestecându-l în alimente, vindecă prin el
muşcăturile de şarpe la fel cel ce, în vreme de ispită, amestecă
înţelepciunea şi prevederea şarpelui cu nerăutatea porumbelului,
nu numai că se face pe sine imun la orice vătămare de la şarpe,
adică din înşelarea diavolului, ci şi pe cei muşcaţi de el,
adică pe cei înşelaţi, îi tămăduieşte, oprind lucrarea
veninului şarpelui, care este păcatul şi necredinţa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">22.
La fel este şi mucenicul nostru acesta, Marele Mucenic Dimitrie.
Căci el săvârşind drumul şi păzind credinţa şi fiind gata
pentru apărarea dreptei credinţe, până la sânge, într-atât s-a
ferit să se împotrivească hulitorilor încât s-a şi rugat pentru
ei către Domnul atât pentru cei care stăruiau în răutate, cât
şi pentru cei care s-au schimbat, astfel încât să nu rămână
nici o urmă în această cetate a necredinţei aceleia, ci prin
purtările lui de grijă de multe feluri şi binefacerile de multe
chipuri şi prin mijlocirile cele fără încetare către Dumnezeu,
să întemeieze şi să păstreze cetatea împreună în unire în
care şi de la care dumnezeiescul martir a răbdat moarte năprasnică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">23.
Această unire şi noi mai curând o arătăm, decât o dăm în
schimb ( căci cine dintre noi ar putea da ceva în schimb?) atunci
când înmulţim lauda noastră către el, cerându-i să fim
învredniciţi prin rugăciunile lui către Dumnezeu prin slava lui
cea scrisă în ceruri, de care fie să ne învrednicim noi toţi a o
dobândi, cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia născut, Domnul
nostru Iisus Hristos, căruia I se cuvine toată slava, puterea,
cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al
Lui Părinte şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin. </span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Extras
din Omilii vol. 3, Editura Anastasia, 2007)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[1]
gr. proora/w,a vedea mai înainte, a prevedea viitorul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[2]O
posibilă aluzie la o tâlcuire morală a pildei evanghelice a
smochinului neroditor. Domnul când a cerut smochine de la smochin,
deşi nu era vremea rodirii, îl blestemă totuşi, un gest
contradictoriu, pe care sfinţii părinţi îl tâlcuiesc unanim în
ordine morală, arătând că, de fapt, smochinul neroditor
reprezintă nerodirea în fapte de pocăinţă care sunt cerute de la
noi în toată vremea şi în tot locul. Paralelismul tematic este
deci prin antiteză, figură retorică foarte iubită de sfântul
Grigorie şi foarte curentă în literatura creştină Bizantină,
adică sf. Dimitrie s-a arătat împotriva chipului smochinului
neroditor</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[3]Se
observă că Sfântul Grigorie urmează aici unui model de portret pe
care îl împrumută direct din canoanele imnografiei generale pentru
mucenici dezvoltându-l apoi cu elemente împrumutate din arta
antică, adecvându-l unui model statuar. Despre această trăsătură
a panegzricului medieval, vezi, Averil Cameron. Christianity and the
Rhetoric of Empire. University of California Press. Berkeley.L.A.
Oxford.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[4]qessaloni/kh
înseamnă biruinţa asupra thessalilor</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[5]ironie
adusă retorilor vremii sau profesorilor de retorica sau
alcatuitorilor de panegyrice care chiar daca nu aveau motive de laudă
cu privire la persoana pe care voiau sa o laude, porneau dupa un
tipic bine conturat in epoca si anume de la obarsia nobila, sau de la
locul de baştina. Mai mult decat atât în sistemul educaţional
bizantin aceste paegyrice formau obiectul unor exerciţii tip
perigumnhsmata. Alcatuind un panegyric, sfântul Grigorie ar fi
trebuit sa se conformeze modelului retoric în vigoare. Totuşi nu o
face aratând ca motivul deosebirii sale de canonul retorilor vremii
este însăşi excelenţa subiectului Panegyricului sau.-un artificiu
abil-nu mai puţin retoric, de altfel- si subtil prilej de a-şi
continua lauda urmând paralelismului tematic antitetic maretia
lucrurilor trecatoare si vremelnice cu maretia celor veşnice.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[6]În
varianta sinodală este tradus "L-a aflat robul său", în
textul Septuagintei pe care o citează Sf. Grigorie apare, însă
eu(âre toîn Dabiăd a)/ndra. Deşi a)nhăr, are în gr.
Septuagintei şi sensul de rob, am tradus prin bărbat pentru a fi
consecvenţi şi în acord cu tâlcuirea Sfântului Grigorie, care,
clar, înţelege bărbat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[7]dektikoăn
kaiă deiktikoăn, joc de cuvinte, litt. primitoare şi indicatoare
a…</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[8]Citatul
exact, complet este "şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era
slăvit în această privinţă faţă de slava cea covârşitoare"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[9]Iarăşi
un text revelator pentru teologia gregoriană a prezenţei harului în
cei sfinţi încă din timpul vieţii lor pământeşti. Sfintele
moaşte, trupurile mucenicilor şi mărturisitorilor dau mărturie
concretă de faptul că sfinţii sunt uniţi cu harul Duhului Sfânt,
deşi în parte, după cuvântul Apostolului, încă din timpul
vieţuirii lor după trup. Iar ceea ce noi slăvim şi cinstim la
sfintele moaşte este tocmai energia acestui har care s-a dat
sfinţilor în timpul vieţii lor în trup, care este, oricât de
mare ni s-ar părea nouă, doar un chip al slavei "celei
covârşitoare" şi neapuse din ceruri. Deci sfintele moaşte nu
sunt numai o mărturie a prezenţei şi existenţei energiei harului
divin, ci ele mărturisesc de fapt, mai adânc, faptul că această
energie a harului este unită ipostatic cu trupul omenesc în timpul
vieţuirii lui pe pământ, – un argument în favoarea ideii
simeoniene a experierii harului în trup, în timpul vieţii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[10]Este
vorba de primele sfinte moaşte de la sfântul Dimitrie (veşmântul
de comandant de oşti, inelul şi insigna rotundă de pe umăr) pe
care sfântul mucenic Lupu sluga sfântului Dimitrie, din dragoste
pentru mucenic le-a strâns după martiriul sfântului Dimitrie .
Fiindcă aceste sfinte moaşte lucrau multe minuni şi tămăduiri,
~mpăratul Maximian l-a întemniţat şi ucis şi pe Lupu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[11]Trebuie
să acvem în vedere logica întregului fragment. Or, în acest
paragraf, sfântul Grigorie spune că mantia inelul şi insigna sunt
simboluri ale darului propovăduirii şi învăţăturii creştine
dăruite Sfântului Dimitrie, tocmai pentru a se desăvârşi întru
el mărturia lui. adică să aducă rodul desăvârşirii, pe lângă
moartea mucenicească şi propovăduirea Cuvântului Vieţii,
Hristos, ca mărturia lui să fie deplină. Pentru această pricină
s-a îngăduit ca mucenicul să primească dregătoria ostăşească
de la ~mpăratul Maximian, tocmai pentru a câştiga prin
propovăduirea lui mulţi creştini. Neprimind dregătoria, ar fi
fost martirizat fără de vreme şi fără să aducă rod mai mult,
pe măsura darului cuvântător.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[12]
Galerios Valerios Maximianos</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[13]
Alaiul processional începea în Catacombă după care trecea în
stradă adică Egnatia, se îndrepta spre Biserica Icoanei nefăcută
de mână omenească, unde se săvârşea vecernia şi se îndreptau
apoi la Biserica sfântului Dimitrie. Aşadar Catacomba se afla
undeva în jurul Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[14]
w(j ei)j (eorthăn kaiă qumidi/an thâj megi/sthn kalou/menoj. (
eorth/ înseamnă praznic, sărbătoare, aici însă conotaţia este
profund liturgică. La cei dintâi mucenici liturghia avea conotaţii
martirice şi martiriul însuşi era văzut ca o mare Liturghie
cosmică unde trupul mucenicului era considerat artos-ul şi invers
forţa anamnetică a liturghiei celebrează jertfa cea fără de
sânge a Mântuitorului în unire cu jertfa mucenicilor săi. De aici
şi valoarea antimisului fără de care nu se poate săvârşi sfânta
Liturghie. Acest vocabular liturgico-martiric este împrumutat fie
din Vieţile sfinţilor, dar mai precis din literatura Actelor
Martirice. Iată un citat semnificativ din sfântul Ignatie
Theoforul, Epistola către Romani: "a)/fete/ me qhri/wn ei)ânai
brwâma di'w(ân e)/stin qeouâ e)pituxeiân. Siâtoj ei)miă touâ
qeouâ kaiă di'odon/twn qhri/wn a)lh/qomai i(/na kaqaroăj a)/rtoj
qeouâ eu(reqâwâ. ş"Lăsaţi-mă să fiu hrană fiarelor
pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, să fiu ucis de fiare pentru ca să
fiu aflat o mai curată pâine lui Dumnezeu" Sf. Ignatios
Theoforul, Proj Rwmaiwn. 12, 4, 1.ţ Detalii pe tema martiriului ca
spectacol liturgic public oferit "catehumenilor" romani în
excelentul articol al cercetătoarei americane Robin Darling Young.
"In Procession before the World. Martyrdom as Public Liturgy in
Early Christianity". Wisconsin: Marquette University Press,
2001, p.13. "Martyrdom is, then a public act and it is a
Liturgy"</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[15]
gr. proăj dia/krisin touâ belti/onoj,litt. în discernerea a ceea
ce este mai bun. ~n context nu se justifică folosirea comparativului
de superioritate decât dacă îl înţelegem pe diakrisis în sensul
de alegere. "ştia că este capabil să aleagă ceea ce este mai
bine/mai bun. " Fraza este aşadar foarte concentrată exprimând
foarte concis, aproape lacunar, teologia liberului arbitru. folosirea
termenului diakrisis, discernământ, facultatea de a judeca spre a
discerne, adică a separa spre a alege, face din realitatea ascetică
a discernerii duhurilor un act esenţialmente noetic, dar, în
aceeaşi măsură, vorbindu-ni-se despre peira experienţă,
încercare. Sfântul Dimitrie ne apare astfel ca un ascet desăvârşit
care a biruit în războiul lăuntric şi care nu numai că avea
puterea de a discerne binele de rău, dar avea şi puterea de a alege
ceea ce este mai bun.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[16]Dezvoltare
antitetică în stilul retoricii medievale, nu mai puţin sugestivă
este folsirea antitezei în împletire cu motivul ubi sunt. Ceea ce
este însă cu adevărat mişcător este faptul că motivele şi
temele panegzricului medieval nu are nimic din artificialitatea
modelelor şi asimilâmndu-se înaltei trăiri duhovniceşti pe care
o presupune pomenirea vieţii sfântului păstrând în acelaşi timp
regulile artei retorice medievale.V. Henrz Maguire. Art and Eloquence
in Byzantium, Princeton University, New Jersey: 1994. Capitolul al
treilea al lucrării este consacrat Antitezei Byzantine, p. 53.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[17]Paradisul
este pentru părinţii isihaşti doar un început al bunătăţilor
celor veşnice, fiindcă raiul era locul destinat primilor oameni
care nu au cunoscut desăvârşirea harului care a venit pe pământ
prin întruparea pomului vieţii, care este Hristos. Această
concepţie am regăsit-o încă la primii părinţi isihaşti cu
începere de la sfântul Grigorie Sinaitul. Filocalia 7. Este
interesant de cercetat originea acesatei concepţii în Răsărit .
Ea nu se regăseşte totuşi la primii Părinţi din primele secole.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[18]
Este de fapt combinarea a două versete din Cântarea Cântărilor
4:10:11</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[19]În
fapt, este iarăşi o combinaţie a versetelor , 5:5 cu referire la
degetele sau mâna iubitei care picură mir şi versetul 13.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[20]Evanghelia
aceasta se citeşte de rând la sărbătoarea sfântului Dimitrie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">[21]Gr.i)a)ma,
-a)toj vindecare, tămăduire, în context însă credem că sensul
cel mai apropiat este cel de antidot. Este antidotul spre viaţă
pentru cei înveninaţi de şarpele …</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/biblioteca/predici/omilia-49-sfantului-grigore-palama-la-cel-intre-sfinti-mare-mucenic-dimitrie-mare" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-63316336756251277182018-10-21T09:00:00.000+03:002018-10-21T09:00:06.453+03:00Predica la Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) -- Sf. Luca al Crimeii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/10/71579_vindecarea_demonizatului.jpg?itok=H_8UX7Nq" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="480" height="480" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/10/71579_vindecarea_demonizatului.jpg?itok=H_8UX7Nq" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
8, 26-39</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor,
care este în faţa Galileei. Şi, ieşind pe uscat, L-a întâmpinat
un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu
mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui şi cu glas
mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?
Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă
din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi era legat în
lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile,
era dus de demon în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând:
Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi
intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în
adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe
munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a
îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar
turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar
păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în
cetate şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ce s-a
întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care
ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la
picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei ce văzuseră
le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată
mulţimea din ţinutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau
cuprinşi de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors
înapoi. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii îl ruga să
rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te
la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el a
plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sf.
Luca al Crimeii</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">despre
vindecarea demonizatului din tinutul Gadara si despre posibilitatea
de demonizare a crestinilor prin patimile lumii</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
“<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ati
auzit astazi pericopa evanghelica despre vindecarea demonizatului din
tinutul Gadara.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
se intalneau asemenea oameni doar in timpurile vechi? Nu exista
demonizati si in timpurile noastre? Ba sigur ca da! Cauzele multor
boli sufletesti nu sunt cunoscute nici macar de psihiatrii cei mai
invatati. Nu se cunoaste cauza nebuniei lor violente. Dar pentru mine
este clar ca in randul celor nebuni, violenti, exista si demonizati.
Cu toate acestea, exista multi oameni pe care nimeni nu-i numeste
nebuni si care, totusi, pe buna dreptate, pot fi numiti demonizati.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiindca
cine este demonizat? Demonizatul este un om stapanit de duhurile
rele. Despre demoni, despre conducatorul lor, satana, este scris in
Sfintele Scripturi. Insusi Domnul Iisus Hristos a vorbit despre ei si
de multe ori i-a izgonit din oameni. Auziti cuvintele lui Hristos:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cand
duhul cel necurat iese din om, umbla prin locuri fara de apa, cautand
odihna; si, negasind, zice: ma voi intoarce la casa mea, de unde am
iesit; si venind, o afla maturata si impodobita; atunci merge si ia
cu el alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, locuieste
acolo, si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat
cele dintai (Luca 11, 24-26).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dupa
cum puteti observa, Domnul Iisus Hristos a afirmat ca demonii intra
in om si, parasindu-l la un moment dat, se pot intoarce din nou.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cum
sa nu credem in existenta diavolului, demonilor, atunci cand stim ca
satana a ajuns la o astfel de indrazneala incat l-a ispitit pe Domnul
Iisus Hristos, dupa postul Lui de 40 de zile in pustie? Tot din
Sfanta Scriptura aflam ca satana, stapanitorul acestei lumi, este
intotdeauna printre noi, in jurul nostru, si impreuna cu el sunt
legiuni intregi de slujitori.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Satana
este dusmanul neamului omenesc si, in nemasurata lui rautate,
incearca sa ne piarda, sa distruga din inimile noastre credinta in
Domnul Iisus Hristos si sa ne supuna voii lui. Intotdeauna, neincetat
si el, si toti ingerii lui ne urmaresc si ne chinuiesc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sunt
multi oameni care, din pricina faptelor si gandurilor lor, din
pricina lipsei lor de credinta in Dumnezeu, devin lacasuri acestor
duhuri rele de sub tarie. Inimile lor servesc adapost demonilor.
Fiindca stiti ca printre noi traiesc unii pe care nu-i costa nimic sa
ucida un om, care isi petrec intreaga viata in jafuri, betie,
desfranare. Ei sunt adapost demonilor, ei sunt demonizati.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Istoria
ne-a aratat un om despre care suntem indreptatiti sa spunem ca in el
s-au adapostit nu una, ci mai multe legiuni de demoni. Am vazut un
asemenea om decazut, un astfel de monstru, un astfel de slujitor al
satanei, care nu a avut egal in istoria omenirii. Voi stiti despre
cine vorbesc – este cel care a inceput de curand un razboi extrem.
Pentru ca in sufletul lui traiesc legiuni de demoni, care cer rauri,
mari de sange omenesc. Locuiesc in el cei mai rai si mai periculosi
demoni – demonii mandriei, ai dispretului de oameni, ai urii, ai
preainaltarii de sine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce vom spune despre noi, crestinii? Suntem lasati in pace de demoni?
Eu vorbesc anume despre crestini, vorbesc despre noi, care credem ca
exista satana si duhurile rele de sub cer.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
rareori aceste puteri demonice isi fac loc in inimile noastre?
Permanent, in fiecare zi, in fiecare ceas patrund in ele. Fiindca
este multa rautate in inimile noastre si mult dispret pentru semeni.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Este
oare putina mandrie in noi, cuvinte si simturi intinate, care ii
supara pe apropiatii nostri? Oare sunt printre noi oameni care, dupa
ce s-au rugat in biserica, se intorc acasa si incep sa faca zile
fripte apropiatilor lor?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Exista,
spre rusinea noastra, unii care sunt capabili de hotie, de
desfranare, care lasa acces liber puterii demonice – oricarei pofte
si placerilor. Locuiesc in sufletele lor demonii exact ca si in
sufletul nefericitului demonizat din tinutul Gadara.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
sa nu vorbim despre ei – cei care pot fi numiti unelte demonice.
Vom vorbi despre cei care nu fura, nu desfraneaza, nu vorbesc urat,
nu se supun patimilor, despre cei care duc o viata aparent nepatata,
care sunt devotati unei profesii folositoare omului, de exemplu
trateaza oamenii. Despre ei vom vorbi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
curand a venit la mine o tanara fata de profesie medic; nu a venit ca
un episcop, ci ca la un profesor, pentru vindecare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
– <span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ei
bine, spuneti-mi: care este problema?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
– <span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pai
sa vedeti, sunt neurastenica, ma supara neurastenia.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
– <span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
in ce consta neurastenia dumneavoastra?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
– <span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
am liniste; plang intotdeauna, sunt irascibila, cea mai mica
observatie la serviciu ma scoate din sarite, imi pierd stapanirea de
sine si plang, plang fara oprire de la orice maruntis.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Eu,
ca medic, stiu ce este neurastenia si pentru mine este clar ca nu
poate fi vorba de asa ceva. Incep sa analizez starea ei sufleteasca,
o intreb despre toate, aflu care ii sunt interesele: chirurgia, un
pic literatura, un pic arta.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ii
raspund:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
– <span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
traiesti doar cu chirurgia? Este prea putin. Dumneavoastra faceti
primii pasi in chirurgie, dar eu am parcurs cale lunga, am ajuns la
glorie in domeniul ei si va voi spune ca acest lucru pentru mine nu
este important, nu este semnificativ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Exista
ceva infinit mai important. Sufletul omului este adanc fara de capat.
Au existat si exista oameni care au atins mari inaltimi ale
sufletului, ale gandului si sentimentului. Au existat mari asceti
crestini care si-au petrecut toata viata in rugaciune neincetata si
in post. In fata acestor mari asceti se descopera deschis astfel de
taine ale vietii duhovnicesti, care ne sunt complet necunoscute noua,
oamenilor simpli, obisnuiti. Inaltimea vietii lor duhovnicesti era
atat de mare, incat ei, la fel ca si Apostolul Pavel si Cuviosul
Serafim de Sarov, au fost inaltati inca din viata pana la al treilea
cer si au vazut ce ii asteapta pe toti sfintii in viata vesnica.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Au
existat mari asceti care au scris lucrari teologice profunde, cu care
ne hranim ca si cu o hrana duhovniceasca pretioasa. Toata viata lor
au trait-o in Dumnezeu, dispuneau de o bogatie nepretuita –
unitatea sufletului. Sufletul lor era concentrat la Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Au
fost si altii – mari oameni de stiinta, filosofi – care si-au
tait viata cercetand natura si sufletul. Este remarcabil ca astfel de
ganditori si-au petrecut viata asemenea pustnicilor. De exemplu,
Kant, Descartes, toata viata si-au trait-o in singuratate. Kant a
trait mult timp in oraselul Koenigsberg si cunostea doar drumul spre
universitate, unde a fost profesor, si spre fotoliul sau, unde
reflecta.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Traim
noi asa oare? Suntem ocupati cu gandul la suflet, cu gandul la
problemele importante pe care urmeaza sa le rezolvam – cele
privitoare la viata noastra, la comportamentul nostru? Nu! Noi suntem
ocupati cu activitatile casnice si cu cele de serviciu, cu goana dupa
distinctii, dupa bunastare, dupa o viata indestulata, iar cerintele
sufletului ne sunt straine. Nu numai ca nu cauta oamenii unitatea
sufletului, ci mai degraba cauta imprastierea lui; cauta sa fuga de
propriile lor suflete, incearca sa inabuse toate aspiratiile
sufletului, merg la cinema, se dedau distractiilor de tot felul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ei
nu au nevoie de unitatea sufletului, ci de imprastierea lui. Ei nu
suporta singuratatea, ci au nevoie mereu de compania oamenilor de
nimic, asemenea lor. Se distreaza, merg in ospetie, vorbesc fara rost
banalitati, vorbesc obscenitati si flecaresc, joaca carti si prin
aceasta isi distrag inima si gandurile de la ceea ce este cel mai
important, mai inalt si mai sfant.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asa
s-a petrecut si cu aceasta fata despre care v-am povestit. De ce
plangea mereu si era irascibila? Pentru ca sufletul ei nu cunostea
linistea, pentru ca sufletul ei era flamand.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Unul
dintre invatatorii Bisericii din secolul al II-lea, Tetulian, a spus
niste cuvinte uimitor de adevarate si de profunde: “Sufletul omului
este crestin dupa natura sa”. El inseteaza dupa hrana
duhovniceasca, curatie si sfintenie, inseteaza dupa Hristos. Sufletul
dupa natura sa este crestin si, daca nu se hraneste cu hrana
duhovniceasca, atunci se abate asupra acestui suflet nefericit o
foame spirituala grea. Si precum omul flamand, lipsit de hrana,
devine din ce in ce mai iritat, la fel si acesti oameni care
flamanzesc duhovniceste se irita; varsa usor lacrimi din ochi, nu au
liniste si nu pot uita de sine, fiindca sufletul lor – “crestin
dupa natura sa” – inseteaza dupa hrana duhovniceasca, iar ei nu-i
pot oferi o asemenea hrana.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Este
si aceasta una din formele de demonizare, e drept, intr-o mai mica
masura.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
ce atunci oamenii devin demonizati?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Omul
locuieste intr-un anumit mediu social. Gandurile lui, dorintele,
faptele, intelegerea lumii sunt determinate, in mare masura, de
influenta mediului care-l inconjoara. Stiti voi ca daca un om sanatos
se va afla timp indelungat langa un bolnav de tuberculoza si va
respira acelasi aer, si el insusi se va infecta? La fel ne molipsim
si noi de la cei bolnavi de gripa sau de vreo boala contagioasa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Asa
se intampla si in viata spiritula. Daca omul traieste intr-o
atmosfera plina de tentatii, de necinste, de pervertire, de patimi
omenesti nestapanite, daca traieste intr-o atmosfera de prostie si de
vulgaritate, atunci nu poate ramane neafectat de aceasta atmosfera.
In fiecare zi respira acest aer otravit, in care misuna duhurile rele
de sub cer. Si se imbolnaveste sufletul nefericit si singur devine
adapost demonilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
sa facem noi? Unde sa fugim de aceasta atmosfera grea si aducatoare
de moarte? Unde este refugiul nostru? Unde este apararea noastra
impotriva demonilor, a duhurilor rele de sub cer? La toate
intrebarile dificile cautati mereu raspuns in Sfanta Scriptura.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cititi
Psalmul 61 si veti gasi acolo raspunsul:</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu? Ca de la El imi este
mantuirea. Fiindca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si
ocrotitorul meu, si mai mult nu ma voi clatina.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iata
unde este refugiul nostru, iata unde este antidotul la acea otrava pe
care o primim din mediul inconjurator!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Daca
vom fi ocupati sa fim de folos celor din jur, intotdeauna incercand
sa tindem spre curatie si sfintenie, traind in iubire fata de
Dumnezeu si fata de oameni, atunci nu vom mai fi unealta demonilor.
Atunci demonii, care traiesc in fiecare dintre noi, cu rusine vor fi
obligati sa paraseasca inima noastra.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Si
atunci cand va iesi duhul necurat din inima noastra, el va merge prin
locuri pustii, cautand liniste. Dar uneori, se intampla ca din nou se
intoarce si gaseste inima noastra maturata si ingrijita, pregatita
pentru a-l primi din nou. Pentru ca permitem cu multa usurinta
necuratiei si rautatii sa intre in inimile noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Si
iata, daca el, venind, gaseste inima maturata si ingrijita, atunci
merge si ia cu cine alte sapte duhuri, mai rele ca dinsul, si, o data
intrate, locuiesc in el si se fac pentru om cele din urma mai rele
decat cele de la inceput.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sa
nu se intample nici unuia dintre noi o astfel de nenorocire! Sa nu
gaseasca duhurile rautatii de sub cer intrarea la noi, in inimile
noastre, sa nu se faca ele adapost demonilor!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sa
fie inimile voastre curate si sfinte! Amin.</span></span></div>
<div style="line-height: 0.32in; text-align: right;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">12
noiembrie 1944″</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Sfantul
Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)</span></span></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
Cuvantul Ortodox</span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-39794725235397647072018-10-01T08:00:00.000+03:002018-10-01T08:00:00.415+03:00Predica la Acoperământul Maicii Domnului -- Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/09/maica-domnului-acoperamant5.jpg?itok=d6JzT3P6" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="444" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2013/09/maica-domnului-acoperamant5.jpg?itok=d6JzT3P6" width="504" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
10, 38-42; 11, 27-28</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele
Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria,
care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis:
Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să
slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a
zis: Marto, Marto, te îngrijeşti și pentru multe te silești, dar
un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales,
care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din
mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care
Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis:
Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-l păzesc pe el.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Pr.
Ilie Cleopa</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Predică
la Acoperământul Maicii Domnului</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Părinţilor,
fraţilor şi iubiţi credincioşi, </span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfânta
şi dumnezeiasca Evanghelie a duminicii de astăzi este una din
cele mai scurte Evanghelii de peste an. Are numai patru paragrafe,
adică patru versete, dar această dumnezeiască Evanghelie,
deşi e atât de scurtă, cu atât este mai înaltă şi aduce
Bisericii lui Hristos cea mai înaltă şi mai desăvârşită
învăţătură pentru mântuirea sufletelor omeneşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
Evanghelia de astăzi se cuprinde toată mântuirea omului, pe
scurt, căci ea ne învaţă iubirea de vrăjmaşi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nici
un învăţător de lege de mai înainte n-a adus în lume o
învăţătură aşa de desăvârşită pentru mântuirea oamenilor,
precum cea cuprinsă în Evanghelia de astăzi, care este
adusă de Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, de
Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru
noi, păcătoşii şi pentru a noastră mântuire.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Noi
ne gândim că e cu neputinţă a se duce la îndeplinire cu
lucrul învăţătura Evangheliei de astăzi. Dar nu este aşa;
nu este deloc aşa. Bunul Dumnezeu şi Preasfântul Mântuitor
niciodată n-a spus vreo învăţătură în lume care să nu se
poată împlini de oameni. Căci El, fiind Dumnezeu desăvârşit,
ştie adâncul neputinţei firii omeneşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
cum a început El să înveţe această învăţătură a iubirii
de vrăjmaşi? Prin cuvintele: „Precum voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi şi voi asemenea lor” (Luca 6, 51). Iată
cât de mare adevăr şi cât de mare dreptate se găseşte
aici.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Omule,
vrei tu ca altul să-ţi fure locul tău? Sau să te ocărască, sau
să te necinstească, sau să-ţi clătească lucrul tău, sau să se
răzbune, sau să-ţi facă alt rău? Deci, dacă nu vrei, nu fă
nici tu altuia! Eu nu vreau ca altul să mă vorbească de rău. Deci
nu trebuie să-l bârfesc nici eu. Eu nu vreau ca altul să mă
duşmănească; deci nu trebuie să-l duşmănesc nici eu. Eu nu
vreau ca altul să fure din grădina mea sau din via mea; deci nu fur
nici eu de la altul. Eu n-aş vrea să-l batjocorească sau să-l
necinstească cineva pe copilul meu, sau pe mine să mă ocărască
în public – să nu fac nici eu aşa! Eu n-aş vrea niciodată,
când mă duc undeva, să mă treacă cineva cu vederea, ci aş vrea
să-mi zică bună dimineaţa, să mă cinstească şi să-mi dea
atenţie; deci să fac şi eu tot aşa!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
măsura dreaptă pe care n-o poate tăgădui nimeni: ce voiesc
să-mi facă altul, să-i fac şi eu lui şi atunci se păstrează
toată dreptatea lui Dumnezeu şi dragostea caldă de aproapele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
după ce a arătat Mântuitorul această dreptate şi această
cumpănă a Evangheliei, a trecut la o învăţătură şi mai
desăvârşită, adică să iubim nu numai pe prieteni, ci şi pe
oricare om, fie chiar şi pe vrăjmaşi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
auziţi ce zice: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce dar
este vouă? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă?
Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut
celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce dar este vouă?
Că şi păcătoşii păcătoşilor dau cu împrumut, ca să
primească înapoi întocmai” (Luca 6, 32-34): adică,
aceia dau împrumut, dar cu condiţia să li se dea înapoi
întocmai cât au dat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Auziţi:
„şi păcătoşii păcătoşilor”! Cine sunt aceştia? Când
a zis „păcătoşii păcătoşilor” a arătat şi alt fel de
păcătoşi, nu numai pe acei care se află în legea darului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Păcătoşi
suntem noi, care greşim după ce am cunoscut voia lui
Dumnezeu, iar păcătoşii despre care vorbeşte aici Mântuitorul
sunt aceia care n-au cunoscut pe Dumnezeu, păgânii, care fac toată
fărădelegea fără mustrare de conştiinţă, căci nu au
lege.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
aceia fac păcat chiar atunci când dau cu împrumut la vecinii lor
sau la alţii, dar cu condiţia să li se dea înapoi tot atât,
să nu lipsească nimic din măsura lor. Dar noi, când dăm,
auzi ce trebuie să facem. Se spune în continuare la paragraful de
mai sus al Evangheliei: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi
bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb
şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fii Celui Prea
Înalt, că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi răi” (Luca
6, 35).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
deci altă învăţătură mai înaltă decât cea de la începutul
Evangheliei de azi. Aceea ne-a spus să facem altora ce vrem să ni
se facă nouă, iar aici a spus ceva mai înalt; a spus nu numai
atâta, ci să faci bine chiar celui care te-a urât, să iubeşti pe
acela care te duşmăneşte pe tine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
Apostolul ne învaţă în chip asemănător, sfătuindu-ne că
nu se biruieşte rău cu rău, ci răul se biruieşte cu binele
(Romani 12, 21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
noi, păcătoşii, zicem: dar eu cum să binecuvântez sau cum să-l
iubesc pe acela care mă ocărăşte şi mă bate şi mă vatămă şi
pururea mă ponegreşte? Cum să-i fac eu bine aceluia? Deci zicem
că-i cu neputinţă aceasta. Că nu pot eu să-l mai iubesc pe acela
care mi-a dat o palmă, sau m-a ocărât, sau mi-a luat ceva, sau m-a
batjocorit, sau m-a vorbit de rău faţă de altul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Da,
aşa este: noi nu putem, pentru neputinţa noastră. Dar să nu
credeţi că lucrul este în orice fel cu neputinţă. Lucrul este cu
putinţă prin Dumnezeu, Care ne stă pururea într-ajutor, dacă noi
ne silim. Cu puterea noastră nu putem face nimic bun. Dar cu puterea
lui Dumnezeu – toate se pot.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
zice Mântuitorul: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”
(Marcu 9, 23). Dacă porunca aceasta înaltă n-ar fi împlinit-o
nimeni, nici în legea darului, nici mai înainte de ea, am putea
socoti această învăţătură peste putinţă. Păgânii şi alte
popoare necreştine spun că este cu neputinţă ca să iubim pe cel
ce ne face rău. Dar noi n-avem dreptul să zicem aceasta.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată,
încă în legea veche David iubea pe Saul şi când spunea că
acesta a căzut la pământ, că-l muncea duhul cel necurat –
care era duhul epilepsiei – şi-l trântea jos, David mergea
la vrăjmaşul său Saul, la Saul care îl prigonea şi căuta să-l
omoare, se ducea şi-i cânta psalmi. Şi duhul cel rău, auzind
puterea psalmilor, se ducea de la Saul, care se liniştea. Nu mai
spumega, nu se mai dădea cu capul de pământ, nu-l mai muncea
diavolul, căci trebuia să fugă, izgonit de David, care venea
şi cântând psalmi, îl izgonea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Saul ce făcea? Când se scula de jos, întreba unde-i David şi
punea mâna pe suliţă, să-l omoare. Şi de trei ori a lovit
cu suliţa în perete, socotind să-l omoare pe David. Auzi pe cine
voia Saul să-l omoare? Pe doctorul lui! David îl făcea sănătos,
izbăvindu-l de diavolul care-l muncea fără odihnă, iar el se
lupta cu binefăcătorul lui, ca să-l omoare! Întreba
unde-i David, voind să-l ucidă, că la aceasta îl îndemna duhul
zavistiei şi răutatea din inima lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
David şi-a arătat dragostea faţă de vrăjmaşul său şi cu alt
prilej. Când dormea Saul în pustiul Zif şi oştirea lui
dormea cu dânsul, David – care era prigonit de Saul de patru-cinci
ani – a găsit pe Saul în peşteră, unde dormea el şi
ostaşii săi. Şi Abişai, un general din oastea lui David, îl
sfătuia: „Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmaşul tău în mâinile
tale; îngăduie-mi deci dă-l pironesc de pământ cu suliţa”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
auzi ce spune David: „Să nu-l ucizi, căci cine îşi va
ridica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne
nepedepsit?” (I Regi 26, 7-10). Că Saul era uns al împărăţiei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">S-a
dus David la capul lui Saul şi i-a luat numai suliţa şi ulciorul
cu apă, ca să ştie că a fost aproape de el şi a plecat pe un
deal mai departe, de unde a început a striga către Abner, generalul
lui Saul: „Hei, de ce nu păzeşti pe împăratul vostru?”. S-au
sculat şi generalul şi ceilalţi şi au început a se întreba:
„Măi, cine strigă? David, pe care-l urmăreşte împăratul în
muntele Hachila şi în pustia Zif şi în atâtea părţi, ca să-l
omoare”. Da – striga David – „şi am fost în peşteră; iată
suliţa lui Saul în mâna mea, iată ulciorul din care bea apă! Am
fost la capul lui, dar n-am vrut să-l omor”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
a auzit Saul că David a fost lângă dânsul şi că i-a cruţat
viaţa zicând: „Mă tem de Dumnezeu să fac rău celui ce vrea
să-mi ia viaţa”. Şi aşa David, înainte cu vreo mie de ani de
Sfânta Evanghelie, a împlinit Evanghelia de astăzi, adică a iubit
pe vrăjmaşul său.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Saul
îl căuta cu patru mii de ostaşi pe David în toate părţile
Palestinei ca să-l omoare, să-i ia viaţa, iar acela, când l-a
avut în mâna lui, i-a cruţat viaţa, zicând: „Nu, Doamne
fereşte, nu-i voi face vreun rău, că este unsul Domnului!”. (I
Regi 26, 11-16). Vezi dragostea de vrăjmaşi împlinindu-se încă
înainte de legea darului?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Moise nu tot aşa a făcut? Poporul cârtea împotriva lui
şi se răzvrătise împotriva lui Dumnezeu, abătându-se
la idolatrie. Iar el, când a văzut că Dumnezeu i-a spus: „Eu mă
uit la poporul acesta şi văd că este popor tare de cerbice.
Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i
pierd...”, a zis: „O, Doamne, rogu-mă acum, de vrei să le
ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine
din cartea Ta, în care m-ai scris” (Ieşirea 32, 8-9, 31-32).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Adică
vreau să mor mai bine eu decât să piară ei, cu toate că ei m-au
amărât şi au cârtit împotriva mea şi puţin a lipsit să nu mă
ucidă cu pietre la Rafidim, pentru că i-am scos din Egipt.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată
dar cum porunca evanghelică de azi, care ne pare cu neputinţă
nouă, păcătoşilor, au împlinit-o totuşi alţi aleşi ai lui
Dumnezeu, cu mii de ani înainte de venirea Mântuitorului
în lume.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
arhidiaconul Ştefan, uşa mucenicilor, cea dintâi cale a lui
Hristos care a mers în urma Lui, cum a murit? Aceia îl ucideau
pe el cu pietre, iar el, făcând rugăciuni, a îngenuncheat;
şi când îl loveau bolovani mulţi, unul după altul, până
l-au zdrobit, el, văzând că se sfârşeşte, a zis cu
glas mare: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu! Doamne, nu le
socoti lor păcatul acesta. Şi zicând acestea, a adormit”
(Faptele Apostolilor 7, 59-60). Şi aşa sluga cea bună după
Stăpânul Hristos s-a dus.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedem
multe pilde de acestea, pe care nu este timp să le povestim; multe
pilde avem – şi în Vechiul şi în Noul Testament – care
dovedesc că mulţi aleşi ai lui Dumnezeu au împlinit Evanghelia de
astăzi cu desăvârşire, încă din vechime.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apostolii
ce spun? Când erau huliţi şi prigoniţi, răspundeau prin
vorbire de bine şi mângâiere. Şi nici unul – zice – nu se
răzbuna cu rău, ci biruiau răul cu binele. Deci
împlineau această poruncă a Evangheliei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a îndeplinit-o mai înainte de
toţi cei din legea darului. Căci, când era pe Sfânta Cruce
răstignit, se ruga pentru aceia care îi băteau cuie în mâini
şi picioare, şi zicea: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce
fac!” (Luca 23, 34). Deci Mântuitorul şi cu cuvântul şi cu
fapta ne-a învăţat că putem să iubim pe vrăjmaşi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeu,
dacă n-ar face acest lucru cu oamenii şi cu popoarele de pe faţa
pământului, n-ar mai lăsa nici un om pe tot globul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
cum plouă El peste toate popoarele pământului care n-au
cunoscut pe Dumnezeu? Cum plouă El peste creştinii care sunt numai
cu numele creştini şi-L răstignesc în toată clipa cu
fărădelegile lor? Îl înjurăm, Îl batjocorim, Îl hulim, ne
abatem la necredinţă, la ură; cum plouă peste noi?! Ar trebui să
plouă numai în grădina celui ce-L cinsteşte pe El, ar trebui să
răsară soarele numai peste cel drept, iar la ceilalţi, la
păcătoşi, să fie întuneric. Dar nu e aşa.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dumnezeu
fiind prin fire preabun şi preamilostiv, răsare Soarele Său şi
peste cei buni şi peste cei răi şi plouă şi peste drepţi şi
peste nedrepţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
Dumnezeu S-ar judeca cu oamenii şi dacă ar aduce mânie în toate
zilele pentru păcatele noastre, ar trebui să stăm mereu fără
să răsară soarele şi fără să avem picătură de apă pe faţa
pământului, pentru că toţi şi în toată vremea suntem vrăjmaşii
lui Dumnezeu, pentru că nu împlinim poruncile Lui, ci-L urâm
şi ne împotrivim voii Lui.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
Dumnezeu nu face aşa şi nu ţine socoteală de păcatele
noastre. În bunătatea Lui cea nemărginită, acoperă
cu mila şi dragostea Sa toate neputinţele şi răutăţile şi
fărădelegile lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
poate va zice cineva: „Dumnezeu poate face acestea, că este
Dumnezeu Atotputernic, dar eu sunt om şi după legea firii, eu
nu pot să-l iubesc pe cel ce mă urăşte. Da, nu putem noi, dar
poate Dumnezeu. Şi noi, dacă ne rugăm lui Dumnezeu şi dacă
rămânem întru el, putem face pururea acest lucru.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
zice: „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi..., căci fără
de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5). Dacă ne rugăm Prea
Sfântului şi Prea Bunului Dumnezeu, El ne ajută şi nouă ca să
iubim pe cei ce ne urăsc, să facem bine celor ce ne fac rău, să
binecuvântăm pe cei ce ne vatămă pe noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
că dacă Dumnezeu a făcut aceasta fiind fără de păcat, noi,
păcătoşii, nu trebuie oare să ne iubim unul pe altul şi să
ne purtăm sarcina unul altuia? Dar – zice Sfântul Maxim
Mărturisitorul: „Poate nu poţi să iubeşti pe vrăjmaşul
tău când te simţi nedreptăţit de dânsul, poate aceasta
nu o poţi face deocamdată. Dar măcar taci, rabdă şi roagă-te
lui Dumnezeu! Măcar nu te răzbuna pe el şi măcar în suflet
poartă cu înţelegere neputinţa acestuia în vremea lui de
tulburare. După aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu şi-ţi
va da ţie dar şi putere să-l iubeşti din toată inima pe cel
ce ţi-a făcut rău. Dar întâi şi întâi te roagă”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sunt
cinci feluri de dragoste. În Evanghelie se vorbeşte de
dragostea lui Dumnezeu, de iubirea aproapelui. Sfântul Maxim
spune că sunt cinci feluri de iubiri şi din cele cinci, două sunt
bune, una mijlocie şi două de lepădat. Cele două bune sunt: să
iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din toată
puterea şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">O
altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinţii
pentru copii şi copiii pentru părinţi şi pe care o au fraţii şi
surorile şi rudeniile după trup între ei, adică de origine
firească. Aceasta nu este de condamnat, adică nu trebuie să o
ocolim, dar nici nu câştigăm mare lucru din ea, fiind
firească şi sădită de Dumnezeu în om.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Apoi
mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, când cineva iubeşte
pe altul cu patimă şi cea însoţită cu iubirea de argint,
când cineva iubeşte pe altul că-i dă bani sau îi dă altă
avere. Acestea sunt pătimaşe şi sunt de lepădat. Ba chiar şi cea
mijlocie este de condamnat atunci când e exagerată (Filocalia
II, „Suta a doua a capetelor pentru dragoste”, cap. 9,
10)... .</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ne
spun Sfinţii Părinţi: „Caută la firea ta, omule şi dacă
voieşti să-ţi facă altul bine şi să-i fie milă de tine când
eşti tulburat şi ispitit şi necăjit, să-ţi fie şi ţie milă
de altul, deopotrivă cu tine. Şi el e om şi el e ispitit şi el
are necazuri şi el are ispite şi el are diavoli care îl asupresc
şi el are patimi înăuntru şi în afară şi el e tulburat de
duhuri şi ispite; deci să nu-l urâm, că şi tu mâine vei avea
aceleaşi încercări. Şi aşa vom învăţa dragostea de aproapele,
dacă vom socoti cele ale firii, că suntem adică de o fire cu
dânsul şi că nu putem să-i stăm în ajutor nici o clipă
fără harul şi mila lui Dumnezeu”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să privim spre noi şi spre porunca Evangheliei de astăzi. Dacă
noi nu numai că nu iubim pe cei ce ne fac rău, nu numai că nu
binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, nu numai că nu dăm cu
împrumut la acela de la care trebuie să nu ne gândim să luăm
înapoi, ci căutăm să ne răzbunăm numaidecât asupra
celui ce ne-a făcut rău, atunci nu mai suntem fiii lui
Dumnezeu, ci fii urgiei şi ai mâniei lui Dumnezeu. Căci avem în
mintea noastră gândul de a ne răzbuna pe cel ce ne-a făcut
rău.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
nu mai este duhul lui Dumnezeu în noi şi nici nu mai este
dragostea lui Iisus Hristos în inimile noastre, ci suntem nişte
tâlhari, nişte ucigaşi de bună voie, chiar dacă n-am face
ucidere, o dată ce pândim să ne răzbunăm cu răutate asupra
fratelui şi căutăm să dărâmăm slava lui, sau cinstea
lui, sau orice din cele ale lui, care sunt date de Dumnezeu; suntem
ucigaşi mai înainte de a face ucidere. De ce? Căci ucidem
slava şi cinstea lui, averea lui şi altele ca acestea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea bine a spus dumnezeiescul Evanghelist Ioan că cel ce urăşte
pe fratele său, acela ucigaş de om este, chiar dacă n-a ucis cu
mâna sau cu băţul, căci cu gândul îl urăşte şi caută să se
răzbune şi pândeşte pe fratele său să-i facă vreun rău. El
este un ucigaş în inima sa şi de-l va găsi moartea aşa, vai şi
amar! Că ucigaş este şi cu ucigaşii va avea parte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
a murit cineva întunecat la inimă şi nu a iertat pe fratele său,
nu poate să primească iertare în ziua judecăţii şi în ceasul
morţii, căci zice Domnul că de nu vom ierta noi din inimă
greşelile fratelui nostru, nici Tatăl nostru Cel din cer nu ne va
ierta nouă greşalele noastre (Matei 18, 35; Marcu 11, 25-26).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
a zis să spui numai din buze: „Dumnezeu să te ierte”. Căci
auzi pe dumnezeiescul Evanghelist Matei: „De nu veţi ierta –
fiecare fratelui său – din inimile voastre…” (18, 35).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
nu-i de ajuns să zici numai atât: „Dumnezeu să te ierte”, dar
inima ta să fie plină de zavistie şi de mânie; aceasta nu-i
iertare. Dumnezeu caută la inimă, că i-a zis lui Samuel la
alegerea lui David, când proorocul credea că Dumnezeu va alege pe
fratele acestuia, Eliab, văzându-l cât este de voinic şi frumos:
„Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea
staturii lui; Eu nu mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă,
iar Domnul se uită la inimă” (I Regi 16, 7).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
să ştiţi că nu putem zice Tatăl nostru, nu putem zice „şi ne
iartă nouă, Doamne, păcatele noastre”, dacă în inima noastră
avem un pic de ură pe cineva. În zadar ne rugăm, că Dumnezeu
la inimă se uită.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
avem ură pe vecinul şi pe fratele nostru, în zadar ne rugăm,
când inima noastră e plină de răutate, de zavistie, de
răpire şi de toată râvna cea rea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci,
să ne silim cu inima noastră, să o convingem că trebuie să iubim
pe fratele nostru şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu să ne ajute să
facem acest lucru şi abia atunci să avem îndrăzneală în
rugăciunea noastră către Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
nu, are să se întâmple ce spune Sfântul Isaac Sirul:
„Sămânţă pe piatră este rugăciunea celui ce are
mânie asupra fratelui său”. Ai semănat pe piatră; se prinde?
Aşa e rugăciunea noastră când ne rugăm lui Dumnezeu, dacă
avem ură şi răutate asupra fratelui. Nu se prinde sămânţa
pe piatră, nici cuvintele rugăciunii noastre nu au îndrăzneală
la Dumnezeu, atâta vreme cât avem ură pe cineva.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşa,
fraţii mei, să ne rugăm Prea Sfântului Dumnezeu şi Prea Sfintei
Lui Maici, să ne ajute să iubim pe fraţii noştri din inimă. Dacă
nu, suntem departe de adevărul Evangheliei şi dragostea lui
Iisus Hristos nu petrece în noi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
după ce a spus Mântuitorul aşa, a adăugat la urmă: „Deci
fiţi voi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Auzi unde
ne trimite?! Să luăm pildă pe Dumnezeu! Dacă El plouă peste
drepţi şi peste nedrepţi, dacă face să răsară soarele Său şi
peste cei buni şi peste cei răi şi dacă pe cei drepţi îi
iubeşte pentru dreptate şi pe cei păcătoşi îi miluieşte pentru
mila Sa cea negrăită, să fim şi noi aşa!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
toţi să-i miluim, pe toţi să-i iertăm, de toţi să ne fie milă.
Zice Sfântul Maxim în capetele pentru dragoste: „Vrei să te
asemeni cu Dumnezeu? Să iubim pe cei drepţi pentru că sunt
drepţi, dar şi de cei păcătoşi să-ţi fie milă, cum
I-a fost Mântuitorului, Care a venit să cheme nu pe cei
drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fariseii
zic: „Iată că Învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu
vameşii şi cu desfrânatele şi cu tâlharii!”. Şi eu le spun:
Da, a venit să iubească pe cei drepţi, dar nici de păcătoşi n-a
fost fără grijă, ci a purtat grijă de mântuirea lor, că I-a
fost milă. I-a fost milă lui Dumnezeu şi de cei păcătoşi şi de
cei drepţi. Că noianul milostivirii Lui este peste tot.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deci
aşa să fim şi noi: pe cei drepţi să-i iubim pentru dreptate, iar
de cei păcătoşi să ne fie milă, că-i robit de satana, e robit
de vrăjmaşul nostru cel nevăzut, de diavolul de care se teme toată
suflarea. E om neputincios şi el are în firea sa durere
şi gânduri şi întristare şi frică şi mânie şi neputinţe şi
înrăire de gânduri – fel de fel de neputinţe.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă-i
om neputincios şi dacă îl vedem că-i păcătos, noi suntem din
altă fire? Suntem şi noi din acelaşi lut, plini de păcate şi pe
dinăuntru, şi pe dinafară. Şi dacă aşteptăm să ne miluiască
şi pe noi Cineva din ceruri – Dumnezeu – să ne fie milă şi
nouă de vrăjmaşii noştri.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vedem aşa de multe neputinţe şi dacă Dumnezeu priveşte la noi
deşi avem milioane şi milioane de neputinţe pe care noi nu le
cunoaştem şi pe toate le leagă şi pe toate le vindecă şi cu
roua milei Sale ne aduce la pocăinţă şi nu voieşte să ne
pierdem, ci până în ceasul cel mai de pe urmă ne aşteaptă să
ne întoarcem, să ne pocăim ca să dobândim împărăţia cea
veşnică a Lui, să ne fie milă şi nouă de fratele, aducându-ne
aminte că şi el e om şi mai ales greşeşte din neputinţă şi
din neştiinţă şi din slăbiciunea inimii şi din răutatea
satanei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
aşa cum greşim noi, aşa greşeşte şi el. De aceea să ne fie
milă unuia de altul, să purtăm sarcina unul altuia, ca să
împlinim Legea lui Hristos, adică legea dragostei care ne
porunceşte iubirea de vrăjmaşi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiţi
credincioşi,</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">...Astăzi
Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte
Acoperământul Maicii Domnului. Sărbătoare mare pentru
Biserica lui Hristos şi pentru tot creştinul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mai
întâi să ştim cum a luat fiinţă praznicul acesta. Aceasta s-a
întâmplat în Constantinopol, pe vremea împăratului Leon cel
Înţelept, care a fost un împărat creştin şi a făcut mult
bine Bisericii lui Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea Dumnezeu a vrut ca în timpul împărăţiei lui să se
facă o minune ca aceasta. Se făcea o priveghere de toată
noaptea spre Duminică la Biserica din Vlaherne, care se
afla pe malul mării, unde era hramul Maicii Domnului. Şi acolo la
biserică era multă lume adunată, fiind biserică mare. Şi
s-a întâmplat că a venit la biserică şi Sfântul Andrei,
care se făcuse şi se zicea nebun pentru dragostea lui Hristos,
după ce auzise de la Apostolul Pavel că cel nebun al lui Hristos
este mai înţelept decât toată lumea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfântul
Andrei cel nebun pentru Hristos stătea în biserică în timpul
privegherii, la ceasul al patrulea din noapte, adică la ora zece
noaptea. Şi a ridicat ochii în sus deasupra norodului în biserică
şi a văzut pe Maica Domnului că ţinea un omofor, adică
un brâu aşa cum e omoforul la arhierei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Omoforul
acesta strălucea mai mult decât soarele şi îl ţinea
deasupra poporului. Maica Domnului era înconjurată de toţi
îngerii cerului şi de toţi sfinţii, cel mai aproape de dânsa
fiind Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
a auzit-o pe Maica Domnului zicând aşa: „Împărate
Ceresc, primeşte pe tot omul care se roagă Ţie şi cheamă numele
meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutorat
şi neascultat” (Acatistul Acoperământului Maicii Domnului,
icosul 10).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Stând
aşa Sfântul Andrei şi având mintea curăţită prin raza
Sfântului Duh, a zis către ucenicul său, Epifanie: „Fratele meu,
oare vezi tu pe Împărăteasa tuturor cum acoperă poporul în
biserică cu Sfântul ei acoperământ şi auzi cum se roagă pentru
toată lumea şi cum mijloceşte pentru noi, oamenii, în biserica
aceasta?”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Îndată
ce a zis cuvintele acestea – auzind şi Epifanie rugăciunea cu
care se ruga ea Mântuitorului, deodată a dispărut vedenia din
biserică. Şi au păstrat ei taina aceasta o vreme, iar mai pe urmă
au spus patriarhului şi altora că Maica Domnului a fost în
biserică în noaptea aceea, la priveghere şi a acoperit
poporul cu dumnezeiescul ei acoperământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
din acel an a început a se serba, mai întâi la Constantinopol,
apoi în Rusia şi la alte popoare creştine, sărbătoarea aceasta,
care se cheamă în ruseşte Pocrov, adică Acoperământul Maicii
Domnului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astăzi,
când sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului, au sosit la
noi mila şi îndurările ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fraţii
mei, după Prea Sfânta şi de viaţă făcătoarea Treime, în
ceruri, nu există altă persoană, altă faţă mai înaltă pe
scara duhovnicească decât Maica Domnului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşa
ne învaţă Biserica lui Hristos şi toţi dumnezeieştii
învăţători ai Bisericii. Deci, pentru că Dumnezeu a
înălţat pe Maica Domnului la atâta slavă şi cinste veşnică,
ca să fie mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de
asemănare decât Serafimii (Axionul Maicii Domnului),
adică mai presus de toate cetele îngereşti cu slava, cu puterea şi
cu darul, să ştiţi că prin rugăciunile Prea Curatei Maici a lui
Dumnezeu se ţine lumea aceasta până astăzi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mila
Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a
Părintelui Său şi a Prea Sfântului Duh, adică a Prea Sfintei
Treimi, care coboară peste toată lumea, este numai prin mijlocirea
Maicii lui Dumnezeu, care este Mama noastră cea din ceruri. Avem o
mamă duhovnicească, ce mijloceşte şi pururea se
roagă pentru toate popoarele de pe faţa pământului, dar mai
cu seamă pentru popoarele creştineşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşa
Maica milei, Maica milostivirii, Maica cea pururea cinstită
şi preanevinovată şi mai presus decât toată făptura, când
se dezlănţuie pe faţa pământului războaie între popoare
şi răutăţi, Maica Domnului mijloceşte în genunchi înaintea
Prea Sfintei Treimi să le potolească şi să le liniştească, să-I
fie milă de atâta amar de oameni care mor vinovaţi sau nevinovaţi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
se întâmplă secetă pe faţa pământului şi nu plouă şi pier
dobitoacele şi păsările, sau, cum zice proorocul Ieremia, că
„boul va rage de secetă şi s-a uscat iarba pământului şi ne
mor dobitoacele în turme”, când e atâta secetă că ţipă
păsările de sete în văzduh, Maica Domnului pleacă genunchii şi
se roagă: „Doamne, dă-le ploaie. Ştiu că Ţi-au greşit, ştiu
că Te-au amărât, Doamne, ştiu că merită pedeapsă, ştiu
că merită să-i risipeşti pe toţi pentru păcate, ca toţi să
moară de sete. Dar întinde mila Ta, adu-Ţi aminte de
neputinţa omului, adu-Ţi aminte că sunt ţărână şi greşesc
din neputinţă, greşesc din răutatea diavolului care caută
să-i piardă”. Şi aşa pleacă mila Mântuitorului, Care trimite
iarăşi ploaie şi nor pe pământ.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
pornesc din port vapoare încărcate cu bogăţii mari şi cu
mult popor, pe oceane şi pe mări şi se ridică furtuni
mari, tulburări ale stihiilor şi este cu neputinţă să
mai scape vapoarele din acele furtuni, atunci Prea Curata Stăpână
aduce ruga ei peste acea corabie în care se roagă în genunchi,
unul, cu credinţă.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
iată că acel unul – cum spune Sfântul Efrem – salvează prin
mijlocirea Maicii Domnului o corabie. Ea zice: „Doamne,
adu-Ţi aminte de cei din corabie; sunt necredincioşi, sunt
trufaşi, sunt mândri, sunt curvari, sunt cămătari, sunt
negustori iubitori de argint şi nu Te cunosc pe Tine, dar
iată că înlăuntrul corabiei o biată văduvă strigă către
mine: Doamne, nu ne îneca; Maica Domnului, du-ne la liman, ajută-mă
să ajung acasă, că am copii mici şi nu are cine să-i
îngrijească”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aţi
auzit? Prea Sfântul Dumnezeu, pentru rugăciunile acelei
văduve, pe care I le aduce Maica Domnului, Îşi întoarce mânia
Sa, se liniştesc valurile mării, face să răsară din
nou soarele şi ajunge corabia cu bine la liman.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
este boală pe faţa pământului, sau fel de fel de epidemii, ciumă
sau tifos sau câte boli trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre,
când mor copiii, mor părinţii, mor fraţii şi surorile şi
se despart unii de alţii, ea le aduce scăpare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nimeni
nu are putere să aducă sănătate lumii, decât Bunul
Dumnezeu. Căci Maica Domnului, ca o Maică preabună, cade
iar în genunchi şi se roagă: „Doamne, trimite sănătate şi
fă văzduhul să le fie sănătos. Doamne, ridică osteneala şi
durerea de pe văduve şi de pe copii, de peste sărmani şi
de peste tot omul, că sunt mulţi, Doamne, care mă cheamă în
ajutor şi voiesc ca prin rugăciunile mele să capete mila şi
îndurarea Ta”. Şi aşa boala şi molima şi orice altă durere,
încetau cu darul lui Hristos, când nici doctorii nu mai ştiau ce
să facă cu atâţia morţi, cu atâţia răniţi, cu atâţia
care transmit boală. Iar Maica Domnului se străduieşte ca pe
toţi să-i facă sănătoşi şi pe toţi să-i mângâie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">S-au
zidit în lume închisori şi sunt atâtea boli pentru oamenii care
au greşit lui Dumnezeu, că zice: „Cel ce păcătuieşte împotriva
Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului”
(Iisus Sirah 38, 15).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşadar
şi boala şi temniţa sunt pentru că am mâniat pe Dumnezeu. Dar
Dumnezeu ştie şi atunci, undeva în temniţele acelea, pe cei care
poartă lanţuri la mâini şi la picioare şi se chinuie şi văzând
că n-au altă nădejde, îşi îndreaptă gândurile lor către
Prea Curata, Prea Sfânta Maica Domnului, Fecioara, izvorul milei şi
al îndurării: „Maica Domnului, scoate-mă de aici; am greşit, ne
rugăm Ţie. Tu poţi să dai un gând bun stăpânirii care ne-a
robit aici, căci Tu poţi să-i îmblânzeşti pe
stăpânitori; scoate-ne de aici, că e greu. Dă drumul la tot
deţinutul” – cum s-a întâmplat în ţara noastră.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
a făcut această milă şi îndurare? Maica Domnului, Prea
Curata şi Prea Sfânta Maică a milei. Ea le-a dat conducătorilor
ţării gând bun şi dragoste, încât i-a eliberat, cu
condiţia să fie cuminţi de acum înainte. Aşa a făcut Maica
Domnului cu cei de la închisori, cu cei din boli, cu cei de pe mare
şi cu toţi de pe uscat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
să vedem ce va mai face Maica Domnului în viaţa noastră.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
casele unora, după cum vine la urechea noastră, este mare
tulburare. Nu se împacă soţul cu soţia, nu se iubesc fraţii, se
bat, se judecă, se ceartă – neorânduială.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
atunci, văzând biata mamă atâta zbucium în familia ei, sau tata,
sau bunicul, care e mai credincios, pune mâna pe un Acatist al
Maicii Domnului, îngenunchează undeva singur într-o cameră şi
începe a se ruga: „Maica Domnului, linişteşte casa
noastră, linişteşte pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalţi şi
dă-le înţelegere, dragoste, alinare”. S-a dus ura, s-a risipit
iuţirea, tulburarea, dorinţa de răzbunare şi s-a liniştit
familia. De cine? Maica Domnului, cu mila ei, cu îndurarea
ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheamă
în ajutor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
avem şi ceata monahilor şi monahiilor care duc mare război contra
firii. Căci spune dumnezeiescul Scărar: „Monahul este sila
necontenită a firii şi tăierea voii până la moarte”. Călugărul
este un ostaş al lui Dumnezeu care se luptă cu firea sa până la
ultima suflare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Firea
cere mâncare şi el se luptă să postească; firea cere somn,
el priveghează; firea dă îndemnul la lucruri deşarte, el se
luptă să păzească curăţia şi nici cu mintea să nu greşească
lui Dumnezeu; firea cere răzbunare, avere sau slavă, el se luptă
pentru smerenie, pentru sărăcie şi pentru gânduri de umilinţă
şi cele asemenea (Exaimeronul Marelui Vasile, aşezăminte
călugăreşti, 1855).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
războiul nevăzut al fiecărui suflet de creştin şi mai
cu seamă al monahilor, cea mai mare ajutătoare şi ocrotitoare este
Maica Domnului, Maica milei şi a milostivirii. El se roagă
Mântuitorului să-l izbăvească de toate patimile trupeşti:
„Doamne, nu-mi lăsa în primejdie fecioria, depărtează gândurile
necurate de la inima mea, de la mintea mea. Nu vreau nici cu gândul
să-Ţi greşesc, pentru că am auzit că se poate preacurvi chiar
numai în gând”. Şi atunci, Maica milostivirii
linişteşte ispitele acelui călugăr sau călugăriţe şi le dă
gând liniştit, gând curat în inimă şi aşa este slava şi mila
Prea Sfintei Maici a Domnului peste cei ce duc viaţă curată şi în
feciorie. Ea este pururea grabnică ajutătoare şi pentru monahi şi
pentru monahii şi pentru tot creştinul care are sfântul şi
dumnezeiescul botez.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar,
fraţilor, vine ceasul cel mai de pe urmă, când fiecare din
noi avem să trecem pragul acestei vieţi. Va veni moartea azi,
mâine, poimâine; nu ştim când vine ziua aceea. Vai de noi şi
de noi în vremea morţii! Spaima va fi mare, căci satana –
cum se arată în Războiul nevăzut – toată viaţa luptă să
ne ducă prin păcate la iad, la veşnica muncă, dar niciodată
nu dă el atâta luptă ca în vremea morţii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
se ştie că patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu
care ne dă război vrăjmaşul în vremea morţii. Întâi este
războiul împotriva credinţei; al doilea, împotriva
nădejdii; al treilea, împotriva smereniei, cu slava deşartă
şi cu mândria; al patrulea, cu nălucirile cele de multe
feluri şi prefacerile slujitorilor nedreptăţii în îngeri de
lumină.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
ne învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în ce chip trebuie a se
lupta cineva împotriva acestor mari asupriri şi grele ispite
din vremea morţii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
iată cum: când vrăjmaşul va începe a ne da război cu
mincinoasele lui apucări prin gânduri de necredinţă în
mintea noastră, atunci trebuie să ne tragem înapoi degrabă, de la
minte la voire, zicând: „Du-te înapoia mea, satano, tată al
minciunii, căci nu voiesc nici măcar să te aud pe tine,
fiindcă destul îmi este mie a crede cele ce crede Biserica cea
sfântă a lui Hristos!”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
să nu dăm loc în inima noastră gândurilor necredinţei,
precum este scris de înţeleptul Solomon: „De se va sui peste
tine duhul celui puternic – adică al vrăjmaşului –, să
nu-ţi laşi locul tău”; şi dacă vrăjmaşul şarpe îţi
va aduce îndoială în ce crede Biserica, nu-l băga pe el în seamă
şi să nu răspunzi lui. Ci văzând minciuna şi viclenia lui,
fereşte-te foarte de el. Iar dacă eşti puternic în credinţă şi
în gând, şi voieşti să faci pe vrăjmaşul de ruşine,
răspunde lui: „Biserica crede adevărul”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
de-ţi va zice ţie: „Ce este adevărul?”, zi lui: „Acela pe
care îl crede Biserica”; şi pururea fii în gând cu rugăciunea
către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
când ne va război cu deznădejdea, să ne aducem aminte de mila
şi bunătatea lui Dumnezeu, Care a venit în lume să moară
pentru noi, păcătoşii. Când ne va război cu slava deşartă
şi mândria, să ne socotim că suntem praf şi cenuşă,
şi să punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne cunoaştem cu adevărat greutatea păcatelor şi a
răutăţilor noastre, dar să nu deznădăjduim de mila lui
Dumnezeu, căci auzi ce zice Duhul Sfânt: „Mântui-va Domnul
sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc
spre Dânsul” (Psalmii 33, 21).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
dacă ne vor da nouă război cu nălucirile şi prefacerile lor în
chip de îngeri de lumină, să stăm tare întemeiaţi în smerenia
cugetului nostru şi să zicem: „Schimbaţi-vă, ticăloşilor,
în întunericul vostru, că mie nu îmi trebuie vedenii! Nu am
trebuinţă în acest ceas decât de mila lui Dumnezeu şi de
milostivirea Lui”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
chiar de ai cunoaşte că multe din semnele arătate ar fi de la
Dumnezeu, întoarce-te de la dânsele şi goneşte-le departe de
la tine cât poţi. Şi să nu te temi că nu place lui Dumnezeu
acest lucru şi această întoarcere a ta ce o faci,
socotindu-te nevrednic de acele vedenii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Căci
dacă vedeniile ar fi de la Dumnezeu, El ştie să te curăţească
prin ele şi nu-I va părea rău dacă tu le goneşti. Pentru că
Cel ce dă dar celor smeriţi, nu îl ia pe el de la dânşii pentru
lucrurile ce le fac unii ca aceştia din smerenie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşadar,
ţineţi minte, fraţii mei, că acestea sunt armele cele mai de
obşte pe care obişnuiesc vrăjmaşii noştri draci a le
unelti împotriva noastră în ceasul cel mai de pe urmă al morţii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
fiecăruia îi dă război după plăcerile şi patimile la care
îl cunoaşte că este supus mai mult.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
să nu uiţi a cere cu toată inima în ceasul acela ajutorul
rugăciunilor Prea Sfintei şi Prea Curatei Maici a lui Dumnezeu, şi
grabnicul ei ajutor te va izbăvi şi va aduce peste sufletul
tău mila ei şi îndurarea Prea Puternicului
Dumnezeu! Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/predica-la-acoperamantul-maicii-domnului-pr-ilie-cleopa" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-10825810502608854252018-09-30T10:50:00.000+03:002018-09-30T10:50:06.832+03:00Predica la Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor) -- Sfântul Nicolae Velimirovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/09/predica-de-pe-munte2.jpg?itok=TqVM_-ae" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="357" data-original-width="350" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/imagine/2012/09/predica-de-pe-munte2.jpg?itok=TqVM_-ae" width="626" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
6, 31-36</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi
asemenea. Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată
puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei;
şi, dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire
puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; iar dacă daţi
împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce
mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut
păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi
iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi cu
împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata
voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este
bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl
vostru milostiv este.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Nicolae Velimirovici</span><span style="color: #004586;"> - </span><span style="color: #004586;">Evanghelia
iubirii desăvârşite</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
ar avea oamenii necontenit înaintea ochilor mila lui Dumnezeu faţă
de dânşii, s-ar milostivi şi ei unii faţă de alţii. Nimic nu-l
face pe om mai potrivnic milosteniei decât gândul că nici lui nu-i
dă nimeni nimic. Nimeni? Dar Dumnezeu? Nu răsplăteşte El, zi şi
noapte, cu milostivirea Lui, nemilostivirea noastră? Şi nu-i mai
bine să te bucuri, la curtea împăratului, de milostivirea
împărătească decât de milostivirea slugilor? La ce ne-ar folosi
bunăvoinţa tuturor de la Curte, dacă am cădea în dizgraţia
regală?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Tot
aşteptând ca ceilalţi să fie mai întâi milostivi faţă de
dânsul, omul ajunge hapsân. Este literă de lege aceasta. Mila însă
nu este o virtute pasivă, ci o virtute lucrătoare. Ce ar fi ştiut
oamenii despre milă dacă Dumnezeu nu ar fi fost, El mai întâi,
milostiv faţă de oameni? Mila lui Dumnezeu deşteaptă şi în
oameni mila. Dacă Dumnezeu nu ar fi arătat mila Lui, lumea nu ar
cunoaşte mila.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cui
înţelege că mila este o virtute lucrătoare, şi începe să o
lucreze, cerul şi pământul i se arată curând într-o lumină
nouă. Unul ca acesta va ajunge curând să cunoască şi mila lui
Dumnezeu, şi a oamenilor. Mila este scăpărarea a două pietre, din
care izvorăşte scânteia. Cine iscă această fericită scânteie,
şi cine o primeşte, simte că Dumnezeu e de faţă. Amândoi, şi
cel ce dă şi cel ce primeşte, simt în inimile lor mâna lui
Dumnezeu, mângâietoare. De aceea a spus Domnul: Fericiţi cei
milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5,7).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mila
este mai mare decât compasiunea pe care o predică atâta înţelepţii
indieni. Poate cineva să treacă pe lângă un cerşetor, să-i pară
rău de el, şi totuşi să nu-i dea nimic. Omului milostiv însă nu
doar îi va părea rău de un necăjit, ci-l va şi ajuta. A te
milostivi de un cerşetor nu-i nici cel mai greu, nici cel mai mare
lucru în Legea lui Hristos; ci să ne milostivim de vrăjmaşii
noştri, acesta este lucrul de căpetenie. Mila este mai mare decât
iertarea, pentru că iertarea este prima jumătate a drumului, iar
fapta iubirii, a milosteniei, este drumul întreg.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mai
trebuie oare să spunem că mila este mai mare decât dreptatea
pământească? Dacă n-ar fi milă, oamenii ar pieri cu toţii de
mâna necruţătoare a legii. Fără milă, legea nu poate chezăşui
pentru nimic din cele ce sunt, mila însă face lucruri noi.
Dragostea a zidit lumea. De aceea, este mai bine pentru oameni să
cunoască şi să deprindă din copilărie dulceaţa dragostei şi a
milei decât asprimea legii. Legea poate fi oricând învăţată, pe
când o inima înăsprită cu greu se mai poate întoarce vreodată
spre milostivire. Dacă oamenii au dragoste, nu vor păcătui
împotriva legii, dar dacă, împlinind toată legea, au rămas cu
totul lipsiţi de dragoste, pot pierde cununa slavei făgăduite de
Dumnezeu celor milostivi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Evanghelia
de astăzi vorbeşte despre cel mai înalt fel de milă: iubirea faţă
de vrăjmaşi. Hristos a dat porunca — nu sfatul, ci porunca — de
a ne iubi vrăjmaşii. Iar porunca aceasta nu e de împlinit ici şi
colo, în oarecare clipe rare de iluminare a legii, aşa cum era, mai
mult sfat decât poruncă, înainte de venirea Lui. Porunca iubirii
faţă de vrăjmaşi este culmea Evangheliei lui Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Domnul
a spus: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi
voi asemenea.” Cu aceste cuvinte începe Evanghelia iubirii
vrăjmaşilor. La urma urmelor, dacă vrem ca oamenii să nu ne fie
duşmani, să nu le fim nici noi lor. Dacă e adevărat faptul că
oricine pe lumea asta are duşmani, atunci de bună seamă că şi
noi suntem duşmanul cuiva! Dar cum să-ţi fie omul prieten dacă tu
îi eşti duşman? Smulge aşadar rădăcina duşmăniei din inima
ta, şi abia după aceea numără-ţi duşmanii. Cu cât mai
desăvârşit ai să-ţi smulgi din inimă rădăcina cea rea şi
toate vlăstarele care puiesc dintrînsa, cu atât mai puţini
duşmani au să-ţi iasă la socoteală. Dacă vrei, deci, ca oamenii
să-ţi fie prieteni, încetează mai întâi tu a le fi lor duşman,
fă-te tu mai întâi prietenul lor. De îndată ce le vei fi
semenilor tăi prieten, numărul duşmanilor tăi va scădea şi
chiar va dispărea cu totul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
nu acesta-i câştigul cel mai mare. Câştigul cel mai mare e că,
în chipul acesta, ţi-L faci prieten pe Dumnezeu. E lucrul cel mai
de seamă pentru mântuirea ta să nu fi duşmanul nimănui, şi nici
să nu ai vreun duşman. Dacă îi eşti cuiva duşman, lucrul acesta
împiedică şi mântuirea ta, şi pe a lui; iar dacă eşti altora
prieten, atunci până şi duşmanii tăi îţi vor ajuta,
vrând-nevrând, să te mântuieşti. O, dacă ar socoti omul mai
degrabă cu câţi semeni de-ai lui este el la cuţite, decât câţi
îl vrăjmaşesc pe el! Într-o singură zi, faţa cea neagră a
acestei lumi ar străluci ca soarele.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Porunca
lui Hristos de a face noi oamenilor ceea ce voim să ne facă şi ei
nouă este atât de firească, atât de neîndoielnic bună, încât
e de mirare şi e o ruşine că ea nu este obişnuinţă de zi cu zi
între oameni. Nimeni pe lume nu vrea să i se facă rău; să nu
facă deci nici el rău altora! Oricine vrea să i se facă bine; să
facă şi el bine altora! Orice om vrea să fie iertat când
greşeşte; să ierte şi el pe alţii! Fiecare vrea să-şi
împărtăşească durerile şi bucuriile cu alţii; să se
întristeze şi el de durerile altora, să se bucure şi el de
bucuriile altora! Omul vrea ca alţii să vorbească bine despre el,
să-l cinstească, să-l hrănească dacă e flămând, să-l
cerceteze dacă e bolnav şi să-l apere dacă e prigonit; să facă
şi el altora toate acestea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Lucrul
acesta e valabil pentru persoane şi pentru grupuri de oameni, pentru
neamuri, naţiuni şi ţări. Dacă toţi ar face din aceasta o lege,
toată răutatea şi lupta între stări, între neamuri şi ţări
ar înceta, ar înceta şi luptele, şi războaiele. Iată leacul
tuturor bolilor, şi altul nu este.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
mai departe spune Domnul: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce
răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi
iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce
mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi
dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi
înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu
împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.”
Adică: să aşteptaţi ca alţii să vă facă vouă bine, ca să le
puteţi întoarce binele făcut, nu-i mare lucru. Oare Dumnezeu
aşteaptă ca oamenii să merite soarele de pe cer, ca să
poruncească soarelui să strălucească? Nu lucrează Dumnezeu din
dragoste? Dragostea e o virtute lucrătoare. Dumnezeu a arătat acest
lucru de la întemeierea lumii. De când e lumea, zi de zi, Domnul a
revărsat, cu milostiva-I mână, daruri bogate peste toate făpturile
Sale. Să fi aşteptat să primească mai întâi ceva de la ele, ca
să le dea? Dacă ar fi fost aşa, nimic din câte sunt n-ar fi. Dacă
iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu suntem altceva decât nişte
neguţători care-şi vând marfa. Dacă facem bine numai celor ce ne
fac bine, nu suntem altceva decât nişte datornici care-şi plătesc
datoriile. Mila nu e o virtute care acoperă datoriile, ci una care
dă de la sine mereu. Şi dragostea e o virtute care dă fără să
aştepte să primească înapoi. Dacă dăm cui ne va da înapoi,
ce-i cu asta? Mutăm doar banii dintr-o pungă în alta, pentru că
ceea ce împrumutăm socotim că este încă al nostru, tot atât de
al nostru ca şi când s-ar afla în mâinile noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ar
fi o nebunie să credem că, prin cuvântul de mai sus, Dumnezeu ne
învaţă să nu iubim pe cei ce ne iubesc, să nu facem bine celor
ce ne fac bine. Doamne fereşte! Vrea numai să spună că aceea e o
treaptă foarte de jos a virtuţii, care le e la îndemână şi
păcătoşilor. E cea din urmă măsură a binelui, care de fapt
sărăceşte lumea, îi constrânge pe oameni şi-i împuţinează la
suflet. Dumnezeu vrea să-i înalţe pe oameni pe înălţimile
virtuţii, acolo de unde se pot vedea toate bogăţiile lui Dumnezeu
şi ale lumilor Sale, acolo unde inima îngrădită şi fricoasă a
sclavului se deschide, se eliberează şi se face inimă de fiu şi
moştenitor. Dragostea faţă de cei ce ne iubesc este numai prima
literă din împărăţia fără hotar a iubirii; facerea de bine
către binefăcători este prima zi de şcoală în lungul şir al
învăţării faptelor bune; iar a împrumuta celor de la care ştim
că vom lua înapoi nu este nici bine, nici rău, ci doar un pas, cel
dintâi, mic de tot, către binele cel mare, care dă fără să
aştepte să primească înapoi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pe
cine are în vedere Dumnezeu aici când zice: păcătoşii? Mai întâi
pe păgâni, pe cei cărora nu li s-a dezvăluit plinătatea tainei
adevărului şi iubirii lui Dumnezeu. Aceştia simt păcătoşi
pentru că s-au întors de la adevărul şi iubirea lui Dumnezeu şi
în locul lui Dumnezeu şi-au luat drept legiuitor lumea, de la care
au învăţat să iubească numai pe cei care îi iubesc şi ei, şi
să facă bine numai celor ce le fac şi lor bine. Taina cea mare a
adevărului şi a iubirii lui Dumnezeu s-a descoperit din nou prin
Mântuitorul Iisus Hristos, şi s-a descoperit mai strălucitoare ca
la începuturile creaţiei. Întâi s-a arătat prin poporul
israelit; prin ei, deşi nu doar pentru ei, ci pentru toate popoarele
pământului. Deoarece Dumnezeu însuşi i-a pregătit pe evrei, de-a
lungul a mii de ani, prin Lege şi prin prooroci, pentru a primi şi
a înţelege descoperirea întreagă, de aceea îi numeşte Domnul
păcătoşi pe ceilalţi oameni, scufundaţi în necredinţă. Dar
prin „păcătoşi" (mai mari decât păgânii!) înţelege
Domnul şi pe cei cărora, descoperindu-li-se taina adevărului şi a
iubirii, nu s-au ţinut de ea, ci s-au întors ca şi câinele la
borâtură, la treapta cea mai de jos a binelui. Şi mulţi dintre
noi ne numărăm printre aceştia, care cu numele suntem creştini
iar cu faptele păgâni dintre cei mai sălbatici.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
mulţumire să avem dacă iubim pe cei ce ne iubesc, şi facem bine
celor ce ne fac bine? Nu doar punem la loc ceea ce am luat? Dar ne-am
şi luat plata! Iar de laudă sunt numai acele fapte care, cât ar fi
de mici, se aseamănă faptelor de iubire dumnezeieşti.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ci
iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu
împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplăta
voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este
bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl
vostru este milostiv.” Acestea sunt înălţimile la care vrea
Hristos să-i ridice pe oameni! Iată învăţătura nemaiauzită
înainte de venirea Lui. Iată slava vredniciei omeneşti, la care
nici n-au visat înţelepţii lumii! Şi iată iubirea lui Dumnezeu
pentru oameni, care topeşte inima într-o revărsare de lacrimi!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubiţi
pe vrăjmaşii voştri. Nu zice: „Să nu întoarceţi rău pentru
rău", pentru că este prea puţin; înseamnă doar răbdare.
Nici nu zice: „Să iubiţi pe cine vă iubeşte", pentru că
aceasta este iubire pasivă; ci zice: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri;
nu doar să-i răbdaţi, ci să-i iubiţi. Iubirea este o virtute
lucrătoare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nu
cumva iubirea pentru vrăjmaşi este nefirească? Aceasta este
întâmpinarea pe care ne-o aduc adesea cei care nu sunt creştini.
„Nu vedem”, zic ei, „că în natură nu găseşti nimic care să
semene a iubire pentru vrăjmaşi, ci numai pentru prieteni? Nu
sprijină faptul acesta obiecţia noastră?” Ce putem răspunde?
Înainte de orice altceva, credinţa noastră deosebeşte două firi:
una necăzută, neîntunecată şi neaplecată spre rău prin păcat,
cea aşa cum a avut-o Adam în rai, iar alta schimonosită,
întunecată şi înclinată spre rău prin păcat, aşa cum o vedem
că este în această lume. De firea primară ţine iubirea faţă de
vrăjmaşi. Iubirea îi este acestei firi ca aerul pe care îl
respiră tot ce trăieşte. Aceasta este firea zidită de Dumnezeu.
Din ea iubirea dumnezeiască străbate până la firea noastră ca
soarele prin nori. Şi toată iubirea din lume de acolo vine, din
firea cea dintâi. Iar în raza firii stricate de păcat iubirea
pentru vrăjmaşi apare, prin raritatea ei, nefirească. Dar nu este
nefirească, ci este supra-firească faţă de firea cea pământească,
sau, mai bine zis, este pre-firească, de vreme ce iubirea de acolo
vine, din firea primordială, cea curată şi nemuritoare, pe care am
avut-o înaintea acesteia de astăzi.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iubirea
pentru vrăjmaşi”, zic alţi obiectatori, „e atât de rară
încât trebuie să o numim nefirească”. Atunci, şi o perlă e
nefirească, şi diamantul, şi aurul! Sunt lucruri rare, dar cine
spune că sunt nefireşti? După cum sunt plante care cresc numai
într-un singur ţinut, tot astfel şi planta cea rară, iubirea cea
rară, creşte şi înfloreşte numai în Biserica lui Hristos. Dacă
ar vrea cineva să se încredinţeze, nu are decât să citească
Vieţile apostolilor lui Hristos, ale părinţilor şi
mărturisitorilor credinţei creştine, ale mucenicilor întru
adevărul şi iubirea lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
zicem că nu e imposibilă, dar, în sfârşit, iubirea aceasta e
neobişnuit de grea”, spun alţii. Într-adevăr, nu-i uşoară,
mai ales pentru cine o învaţă departe de Dumnezeu, de la Care ea
îşi primeşte tărie, din Care ea se hrăneşte. Cum să nu-i iubim
noi pe cei pe care îi iubeşte Dumnezeu? Dumnezeu nu ne iubeşte pe
noi mai mult decât pe vrăjmaşii noştri, mai ales că poate suntem
şi noi vrăjmaşi cuiva! Cine poate să spună că nu e nimeni în
lume care să nu-l socotească pe el duşman? Dacă ar fi ca soarele
şi ploaia să se reverse numai asupra celor pe care nimeni nu-i
numeşte vrăjmaşi, cu greu ar avea unde să cadă o rază sau un
strop de apă. Păcatul îl umple pe om de frică, iar frica îl face
să vadă peste tot duşmani. Dumnezeu însă e fără de păcat şi
de aceea El nu bănuieşte pe nimeni, El iubeşte pe toată lumea. Ne
iubeşte atât de mult încât, atunci când ne împresoară duşmanii
fără că noi să ne fi făcut vinovaţi cu ceva anume faţă de ei,
trebuie să credem că lucrul acesta se întâmplă cu ştirea Lui şi
spre binele nostru.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
fim drepţi şi să recunoaştem că vrăjmaşii ne sunt de mare
folos în sporirea duhovnicească. Fără vrăjmăşie pe lume mulţi
din plăcuţii lui Dumnezeu nu I s-ar fi făcut prieteni. Chiar şi
vrăjmăşia Satanei e de folos celor râvnitori întru Dumnezeu şi
întru mântuire. Cine mai mult decât Apostolul Pavel a fost mai
râvnitor întru cele dumnezeieşti, cine a avut mai mare dragoste de
Hristos decât el? Acest apostol, totuşi, ne spune cum,
dezvăluindu-i Dumnezeu multe taine, El a şi îngăduit duhului rău
să-l ispitească: „Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia
descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al
satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (II
Corinteni 12, 7).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
dacă demonul, împotriva voinţei sale, slujeşte omului, cum să nu
ajute omului alţi oameni, fiindu-i aceia vrăjmaşi mai puţin
vătămători decât diavolii? Domnul însuşi a spus: „Duşmanii
omului vor fi casnicii lui” (Matei 10, 36; cf. Miheia 7, 6). Cei
care vieţuiesc sub acelaşi acoperiş cu noi, purtând atât de mult
grija nevoilor şi înlesnirilor noastre trupeşti, se fac adesea cei
mai înverşunaţi vrăjmaşi ai mântuirii noastre, pentru că
dragostea şi purtarea lor de grijă nu sunt pentru suflet, ci pentru
trup. Câţi părinţi n-au dăunat uriaş sufletelor fiilor lor,
câţi fraţi şi surori fraţilor şi surorilor? Câte soţii
soţilor? Şi totul din iubire! Dându-ne seama de acest adevăr de
zi cu zi, avem încă un temei tare spre a nu ne lăsa pradă iubirii
nechibzuite faţă de rude şi prieteni, şi spre a nu slăbi iubirea
faţă de vrăjmaşi. Să mai spunem o dată că adesea, foarte
adesea, duşmanii ne sunt adevăraţii prieteni? Când ne pun piedici
ne sunt de ajutor; când ne ponegresc ne apropie de mântuire; când
ne îngreunează viaţa dinafară ne îndeamnă să ne retragem
înlăuntru, în noi înşine, unde să ne aflăm sufletele noastre
şi să plângem înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. Cu
adevărat, adesea duşmanii ne scapă din ruina pe care, hrănindu-ne
trupul pe seama sufletului, ne-o pregătesc cei de aproape ai noştri.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Faceţi
bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în
schimb”, zice Domnul. Faceţi bine tuturor, fără deosebire, fără
să ţineţi seama dacă ei vă iubesc sau nu; urmaţi lui Dumnezeu,
care face bine tuturor, şi pe faţă şi într-ascuns. Dacă facerea
ta de bine nu-l vindecă pe vrăjmaş de vrăjmăşia lui, cu atât
mai puţin îl va vindeca facerea de rău. Fă bine celor ce nu
aşteaptă de la tine bine, şi împrumută tuturor celor care îţi
cer, dar împrumută ca şi când ai da, ca şi când ai înapoia
omului ce este al lui, nu ca şi când ai da ce e al tău. Zice
Sfântul Petru Damaschinul: „Milostiv este cel care-l bucură pe
aproapele său cu ceea ce el însuşi a primit de la Dumnezeu: pâine,
hrană, putere, un cuvânt potrivit, rugăciune — socotindu-se pe
sine un datornic care a primit mai mult decât îi trebuie. În
fratele său însuşi Dumnezeu cere şi Se îndatorează”. Chiar
dacă vrăjmaşul tău nu-ţi primeşte facerea de bine, să nu te
împiedice aceasta de a-i face bine mai departe. Nu spune Domnul:
„Rugaţi-vă pentru cei... ce vă prigonesc” (Matei 5, 44)?
Rugaţi-vă, aşadar, pentru duşmanii voştri, şi în acest chip le
veţi face bine. Dacă vrăjmaşul nu vrea să primească nimic de la
tine, Dumnezeu primeşte rugăciunea ta pentru dânsul. Şi Dumnezeu
îi va îmblânzi inima, îl va întoarce cu bunăvoinţă spre tine.
Nu-i cu neputinţă, aşa cum crede lumea, să întorci un duşman
înverşunat şi să ţi-l faci prieten! Şi chiar dacă ar fi cu
neputinţă oamenilor, îi stă în putere lui Dumnezeu. Cine
preschimbă iar şi iar pământul îngheţat în câmp înflorit,
poate şi să topească gheaţa vrăjmăşiei în inima omenească şi
să presare în ea floarea înmiresmată a prieteniei. Şi aceasta nu
atât pentru ca să-ţi câştigi tu un prieten în locul unui
duşman, ci ca să nu-şi piardă el sufletul din pricina vrăjmăşiei
faţă de tine. Pentru aceasta trebuie să te rogi tu. Nu-i puţin
lucru pentru mântuirea ta să ai, în viaţa aceasta, mai mulţi
prieteni decât duşmani, dar lucrul de căpetenie este să nu fi tu
duşmanul nimănui, să fii tu prietenul tuturor în inima ta, în
gândurile tale, în rugăciunile tale.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Făcând
aceasta, mare va fi răsplata ta. Cine te va răsplăti? Poate şi
oamenii, într-o măsură, dar mai presus de toţi, Dumnezeu. Şi ce
fel de răsplată vei primi? „Veţi fi fii ai Celui Preaînalt”;
îl vei putea numi pe Dumnezeu: „Tată; şi Tatăl tău, care vede
în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 6). Dacă nu azi,
atunci mâine; şi dacă nu mâine, atunci la sfârşitul a toate,
înaintea tuturor îngerilor şi oamenilor. Este răsplată mai mare
la care putem nădăjdui, decât să ne chemăm fii ai Celui
Preaînalt, şi să-L chemăm pe Dumnezeu Tatăl nostru? Cel Unul
Fiu, şi Singurul, al Celui Preaînalt este Iisus Domnul, şi numai
El până acum L-a chemat pe Dumnezeu Tată al Său. Acum ni se
promite şi nouă aceeaşi cinste, aşa rătăciţi şi păcătoşi
cum suntem. Ce este cinstea aceasta? Înseamnă că vom fi în
veşnicie acolo unde este El (Ioan 14, 3), în slava în care este
El, în bucuria fără sfârşit. Înseamnă că dragostea lui
Dumnezeu ne însoţeşte mereu, în toate necazurile şi durerile
acestei vieţi, înseamnă că totul e întors şi îndreptat spre
binele nostru din urmă. Nu vom rămânea în mormânt, vom învia.
Vom învia aşa cum a înviat Hristos. Pentru puţină vreme suntem
aici pe pământ, în insula morţii. În casa Cerescului nostru Tată
ne aşteaptă slavă şi cinste. Cum e când un biet orfan e înfiat
de un rege? Trebuie oare să mai pomeneşti ce bunuri îl aşteaptă?
„Orfanul acesta a fost înfiat de rege"; atât să spui, şi
toată lumea ştie ce înseamnă. Noi însă nu suntem înfiaţi de
oameni, ci de Dumnezeu, pentru că vom fi fii ai Celui Preaînalt, al
Căruia Fiu este Domnul nostru Iisus Hristos: fii ai Regelui Celui
fără de moarte, ai Regelui Regilor. Dumnezeu nu ne înfiază pentru
vreun merit al nostru, ci pentru Unul-Născut Fiul Lui, cum spune
apostolul: „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa
în Hristos Iisus” (Galateni 3, 26; cf. Ioan 1,12). Hristos ne
primeşte ca fraţi ai Săi, de aceea şi Dumnezeu Tatăl ne primeşte
ca fii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
adevărat nu este nici un chip de a ne câştiga prin vreun merit
numele de fiu al lui Dumnezeu. Este de râs a crede că am putea,
prin vreo faptă, fie ea şi cea mai arzătoare iubire faţă de
vrăjmaşi, să merităm şi să plătim ceea ce Hristos a făgăduit
celor ce-L urmează pe El cu credinţă. De-am da tot ce avem la
săraci, de-am posti în fiecare zi, de-am sta noapte de noapte în
rugăciune ca o candelă până la sfârşitul veacurilor, de ne-am
despărţi de trup în duhul nostru ca de o piatră rece iar cu
sufletul de-am ajunge cu totul nepătimitori şi nesimţitori faţă
de lume, de ne-am da să fim călcaţi în picioare de lumea întreagă
şi mâncaţi de fiarele cele mai crude — toate acestea n-ar fi
decât o prea neînsemnată câtime a preţului pentru toate
bunătăţile, slava şi bucuria pe care le aduce cu sine înfierea
noastră de Dumnezeu. Nici o iubire de pe pământ şi nici o
milostivire a omului muritor nu-l poate face fiu al lui Dumnezeu şi
locuitor al Cereştii împărăţii. Iar dragostea lui Hristos
săvârşeşte ceea ce omului îi este cu neputinţă. Nimeni să nu
se laude că s-a mântuit prin multa lui iubire, că şi-a deschis
singur porţile raiului!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oricât
de grea, de uriaşă ne-ar părea porunca iubirii aproapelui, e doar
un mărunţiş pe care Dumnezeu ni-l cere ca să ne aducă mai
aproape de El, la strălucita Lui curte împărătească. Nu ne cere
să împlinim porunca spre a ne câştiga cu ea împărăţia şi
înfierea, ci doar să dorim împărăţia şi înfierea mai presus
de orice. Cere de la noi doar să-L credem şi să-L ascultam pe
Mântuitorul Iisus. Cu ce a meritat Adam raiul? Cu nimic. Raiul i-a
fost dăruit de dragostea lui Dumnezeu. Prin ce a rămas Adam în rai
până la cădere? Prin ascultare, prin nimic altceva decât
ascultare. Dar când el şi soaţa lui au început să pună la
îndoială porunca lui Dumnezeu, prin chiar îndoiala lor au încălcat
porunca şi au căzut în păcatul aducător de moarte al
neascultării.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
Zidirea cea Nouă, Domnul cere de la noi acelaşi lucru pe care l-a
cerut de la Adam şi de la Eva în rai: credinţă şi ascultare.
Credinţa că fiecare poruncă a Sa este spre mântuire, şi
ascultare desăvârşită de fiecare poruncă a Sa. Ne-a dat toate
poruncile, în care se cuprinde şi porunca iubirii vrăjmaşilor, ca
să avem încredere în cuvântul Lui şi să-l ascultăm. De n-ar fi
fost vreo poruncă a Sa bună şi mântuitoare, oare ne-ar mai fi
dat-o? El singur a ştiut dacă porunca a fost firească sau
nefirească, posibilă sau imposibilă; pentru noi contează că ne-a
dat această poruncă şi trebuie să o împlinim, dacă vrem să ne
fie bine. Aşa cum bolnavul primeşte din mâna doctorului leacul —
fie el amar sau dulce — cu credinţă şi ascultare, aşa şi noi,
cei slăbiţi de păcat şi întunecaţi la minte, suntem îndatoraţi
a împlini cu credinţă şi ascultare cele poruncite cu dragoste de
Doctorul sufletelor şi Mântuitorul vieţii noastre, Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu. A Lui fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi
cu Duhul Sfânt, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Sfântul
Nicolae Velimirovici, Predici, Ediția a-II-a, Traducere de Anca
Sârbulescu, Editura Ileana, București, 2006, p. 500-509). </span></span>
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in; margin-bottom: 0in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/biblioteca/predici/predica-la-duminica-19-dupa-rusalii-evanghelia-iubirii-desavarsite-luca-6-31-36" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-75815285361887281482018-09-16T11:37:00.002+03:002018-09-16T11:37:30.999+03:00Predica la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos) -- Sfântul Luca al Crimeei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/09/urmarea_lui_hristos.jpg?itok=GJL3vodn" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="337" data-original-width="480" height="448" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2018/09/urmarea_lui_hristos.jpg?itok=GJL3vodn" width="640" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Marcu
8, 34-38; 9, 1</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Zis-a
Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi
scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru
Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte
omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau
ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de
cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta
desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când
va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea
lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui
Dumnezeu venind întru putere.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Luca al Crimeei</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Predică
la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde
sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”
(Mc. 8, 35).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aceste
spuse ale lui Hristos, spuse de o uriaşă însemnătate, pot stârni
nedumerire în mulţi. Noi, doar, dorim să ne mântuim sufletul, iar
Domnul spune că dacă vom năzui spre asta îl vom pierde şi că
pentru a ne mântui sufletul este nevoie să ni-l pierdem - să-l
pierdem pentru însuşi Domnul Iisus Hristos şi pentru Evanghelie.
Ce să însemne asta? Cum trebuie să înţelegem aceste spuse?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fireşte,
în cuvintele lui Hristos nu poate fi nici o contradicţie - ele
trebuie înţelese cum se cuvine. Şi iată ce răspuns dă la
nedumerirea noastră Domnul Însuşi: „Dacă vrea cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi
urmeze Mie” (Mt. 16, 24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vom împlini lucrul acesta, ne vom mântui sufletul. Dar de ce avem
nevoie ca să împlinim aceste cuvinte ale lui Hristos? Ce înseamnă
lepădarea de sine?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Lepădarea
de sine înseamnă lepădarea desăvârşită de propria înţelegere
a căilor vieţii, de cele spre care năzuim potrivit îndemnurilor
inimii noastre, lepădarea deplină de voinţa noastră, de raţiunea
noastră. Este aici vreo cerinţă ciudată şi cu neputinţă de
împlinit? Bineînţeles că nu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
ucenicul învaţă meseria pe lângă meşter, el trebuie să se lase
pe de-a întregul călăuzit de îndrumările acestuia; el nu cutează
să vină cu nimic de la sine, cu nici un fel de metode proprii de
lucru. El trebuie să se supună necondiţionat meşterului, să
împlinească toate îndrumările lui şi să lucreze neabătut după
cum spune meşterul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
noi trebuie să devenim supuşi Domnului Iisus Hristos - ascultători
până la capăt, ascultători până la moarte. E foarte simplu de
făcut asta. Trebuie doar să ne concentrăm şi să ne adâncim
privirea duhovnicească, privind cu luare aminte şi cinstit în
ascunzişurile sufletului nostru - şi atunci fiecare păcătos va
vedea ce se face acolo. Acolo este întuneric, acolo colcăie şerpi
- şerpii minciunii, curviei, zavistiei, trufiei, plăcerilor
pântecelui, hoţiei, chiar şi uciderii, şerpi cărora nu este
număr.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
nu urâm şerpii, nu ne ferim de ei? Şi atunci, vom iubi şerpii
care se cuibăresc în inima noastră? Suntem datori să îi urâm,
suntem datori să ne urâm sufletul, dacă în el colcăie şerpii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
noi prea puţine merită dragoste. În orice păcătos sunt multe
care merită ură. Şi trebuie ca această ură să se aprindă. Dacă
pe umerii voştri ar apărea deodată nişte zdrenţe murdare şi
împuţite, oare nu le-aţi arunca de pe voi, nu le-aţi călca în
picioare? Iar dacă omul păcătos va privi în sufletul său, va
vedea că haina sufletului îi seamănă cu nişte zdrenţe împuţite.
Şi i se va face scârbă, greaţă, va urî zdrenţele acestea, va
urî sufletul său, care e îmbrăcat atât de hâd.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Vedeţi
că nu este nimic ciudat în cerinţa lui Hristos ca cel ce vrea să
meargă după El să îşi urască sufletul? Trebuie să ne urâm
trufia, părerea de sine, care ne poruncesc să ne rânduim viaţa de
capul nostru, să ne fixăm în viaţă propriile noastre scopuri, să
ne construim propriile noastre planuri. Trebuie să înlăturăm
toate acestea, să rupem acest păienjeniş plin de praf, să ne luăm
rămas bun de la tot. Trebuie să ne lepădăm de voinţa noastră,
de planurile noastre, de raţiunea noastră şi să ne plecăm
cerbicea cu smerenie sub jugul cel bun al lui Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Trebuie
să ne întindem către Domnul Iisus Hristos mâna tremurătoare şi
să-I strigăm: „Doamne! Nu voi merge pe calea mea. Voi merge după
Tine, Tu mă călăuzeşte!”. Trebuie să ne supunem până la
capăt şi necondiţionat voinţei lui Hristos. Numai atunci va fi cu
putinţă să mergem după El.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
Domnul ne duce acolo unde S-a dus El însuşi, dacă Domnul cere de
la noi să ne luăm crucea şi să mergem după El, unde credeţi că
mergem? Dacă asupra noastră a fost pusă crucea, bineînţeles că
nu mergem la distracţie, nu mergem la serbare, ci acolo unde sunt
datori să meargă călcătorii de lege care îşi poartă crucea.
Suntem datori să mergem după Iisus Hristos pe Golgota, până la
capăt, chiar până la moarte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce moarte cere de la noi Domnul? Cumva moartea fizică pe cruce, pe
care a răbdat-o El însuşi? Nu, ci El cere de la noi altă moarte.
El cere să fim ascultători, smeriţi, să urmăm Lui, Care S-a
micşorat pe Sine: „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire
a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob
luând, făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare
aflându-Se ca un om şi S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se
până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filip. 2, 6-8).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Precum
El a ascultat de Tatăl Lui, aşa şi noi suntem datori să ascultăm
de El până la capăt. El ne duce la moarte - însă nu la o moarte
de care trebuie să tremure inima noastră. El cere de la noi să
împlinim cuvintele: „Câţi sunt ai lui Hristos şi-au răstignit
trupul împreună cu patimile şi poftele” (Gal. 5, 24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
cere să răstignim pe cruce şi să omorâm omul nostru cel trupesc,
patimile noastre. El cere să ne răstignim pe cruce păcatele, aşa
cum El a răstignit păcatele întregii lumi pe Crucea Sa. El cere să
ne răstignim pe cruce nu trupul ca atare, ci omul cel vechi, care
trăieşte nu după legile Lui, ci după poruncile lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
cere ca pe acest om vechi, care se află în stăpânirea diavolului,
să îl urâm, pe acesta să-l lepădăm ca pe o haină veche şi
murdară şi să începem o viaţă nouă, viaţa omului renăscut,
ca să ne mântuim sufletul nemuritor, menit împărtăşirii cu
Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Şi
trebuie să împlinim aceasta, căci altfel nu se poate curaţi
inima, nu poate răsări în ea lumina lui Hristos. Ca să răsară
soarele este nevoie să se risipească întunericul nopţii. Ca să
fie aer curat în locuinţă, el trebuie curăţit de mirosurile
urâte.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
asemenea şi noi, dacă nu ne vom lepăda de toată întinăciunea,
de nu vom răstigni pe cruce trupul nostru, care putrezeşte în
pofte, cum vom putea să mergem după Hristos? Altă cale nu este
nicidecum.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
dacă vom începe această mare lucrare, ne stă înainte o luptă
grea şi prelungită, fiindcă omul vechi, pe care l-am lepădat şi
l-am răstignit, e o fiară sălbatică - şi cu cât îl vom bate şi
răstigni mai mult, cu atât va muşca mai aprig. El e primejdios
pentru noi, nicicând nu ne va lăsa în pace. Şi avem de luptat cu
această fiară până la sfârşitul vieţii noastre.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Din
Vieţile Sfinţilor cunoaştem că ei toţi au dus până la
sfârşitul zilelor lor o luptă nesfârşită cu omul lor cel vechi,
pe care l-au răstignit pe cruce. Şi această luptă stă înaintea
fiecăruia dintre cei ce s-au hotărât să împlinească spusele lui
Hristos şi să se lepede de sine. Îl aşteaptă o cale lungă,
grea, spinoasă, fără opriri - căci în viaţa duhovnicească a te
opri înseamnă a da înapoi, a pierde tot binele şi toată
sfinţenia pe care le-ai dobândit.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cine
a fost mai presus decât Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit
până la al treilea cer şi a văzut fericirea drepţilor, cine se
poate asemui cu el în hotărârea lui de a-şi răstigni trupul,
cine va cuteza să spună precum el: „Nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2, 20). Şi iată ce spune acest
om mare: „Fraţilor, eu încă nu socot să fi ajuns, dar una fac:
uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând spre cele dinainte,
alerg la ţintă” (Filip. 3, 13).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">El
tinde înainte, se grăbeşte, fiindcă înaintea lui este un scop
mare, sfânt şi foarte greu de atins. Şi atunci, noi să nu ne
grăbim, noi să nu fugim de vom alege calea pe care a mers el şi
care a fost arătată de Domnul Iisus Hristos?! Iată ce înseamnă
lepădarea de sine şi mergerea după Hristos.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dar
ce înseamnă a-ţi lua crucea - întrucât Domnul spune că fiecare
dintre noi este dator să îşi ia crucea? Ce cruci avem noi? Crucile
sunt felurite, căci pentru fiecare Dumnezeu a pregătit o cruce
aparte. Este foarte important să înţelegem care este crucea
noastră. Este foarte important să luăm anume crucea pusă înaintea
noastră de Dumnezeu. Este foarte primejdios să ne facem singuri
cruci, lucru care nu se întâmplă rar.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Ce
cruci sunt pregătite pentru cei mai mulţi dintre noi? Cruci simple
- nu dintr-acelea pe care le-au dus mucenicii, nu dintr-acelea pe
care până la sfârşitul vieţii le-au purtat nevoitorii din
pustie.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Viaţa
noastră - viaţa tuturor oamenilor - este amar, întristare şi
pătimire şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale
vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea
noastră.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oare
puţine suferinţe pricinuiesc căsnicia nereuşită, alegerea
neinspirată a profesiei, bolile grave, înjosirea, confiscarea
averii, clevetirile care ne urmăresc? Tot răul pe care ni-l fac
oamenii, gelozia conjugală - oare nu sunt acestea crucea noastră?
Toţi oamenii poartă şi sunt datori să poarte asemenea pătimiri,
chiar dacă nu ar vrea deloc.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Oamenii
care îl urăsc pe Hristos, oamenii care leapădă calea lui Hristos,
tot pătimesc, însă cârtesc şi nu vor să îşi poarte crucea.
Care este însă deosebirea între ei şi creştinii adevăraţi?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deosebirea
stă în faptul că creştinii şi-o duc cu supunere, că nu-L hulesc
pe Dumnezeu, ci cu smerenie, plecându-şi capul, duc până la
sfârşitul vieţii crucea lor grea, mergând în urma Domnului Iisus
Hristos şi-o duc pentru El şi pentru Evanghelie şi-o duc din
dragoste arzătoare pentru Hristos, fiindcă mintea şi toate
dorinţele lor sunt robite de învăţătura evanghelică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
a împlini această învăţătură, pentru a merge pe calea lui
Hristos, trebuie să ne ducem crucea cu supunere, neobosiţi,
neblestemând-o, ci binecuvântând-o, împlinind porunca lui
Hristos, lepădându-ne de noi înşine şi mergând în urma lui
Hristos pe calea cea îngustă, ce duce în împărăţia Cerurilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
noi vrem cu toţii ca drumul vieţii noastre să fie larg, încăpător,
fără nici un fel de spini, murdărie, pietre şi gropi, să fie
presărat cu flori - dar Domnul ne arată o altă cale: calea
pătimirilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Se
cuvine să ştim că pe această cale, oricât ar fi de grea, dacă
ne vom întoarce către Hristos din toată inima El însuşi ne va
ajuta în chip uluitor pentru noi; El ne va sprijini când vom cădea,
ne va întări, ne va îmbărbăta şi ne va mângâia. Şi atunci
vom pricepe cuvintele Sfântului Apostol Pavel despre faptul că
necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai
presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare (2 Cor. 4, 17): atunci pătimirile scurtei noastre vieţi ne vor părea uşoare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
vom străbate această cale, ce pare grea şi cumplită numai la
început, când vom simţi harul lui Dumnezeu care ne întăreşte,
atunci ne vom duce cu bucurie şi cu smerenie crucea, ştiind că
prin aceasta ni se deschide intrarea în Împărăţia Cerurilor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fie
ca Domnul nostru Iisus Hristos să-i învrednicească pe toţi de
veşnica, slăvită şi nesfârşita viaţă împreună cu El, cu
Tatăl Lui, cu Duhul Sfânt şi cu toată ceata sfinţilor îngeri.
Amin (30 septembrie 1946).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br /></div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/predica-la-duminica-dupa-inaltarea-sfintei-cruci-sfantul-luca-al-crimeei" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1480495339849072966.post-19287979228989263922018-09-08T23:28:00.000+03:002018-09-08T23:28:56.432+03:00Predica la Nașterea Maicii Domnului -- Sfântul Ioan Maximovici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2010/09/nasterea_m.jpg?itok=8lmAguNA" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="608" data-original-width="480" height="640" src="https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2010/09/nasterea_m.jpg?itok=8lmAguNA" width="504" /></a></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #314004;"><b>Ev</b></span><span style="color: #314004;"><b>anghelia</b></span></span></span></div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="center" style="line-height: 0.32in;">
<span style="color: #314004;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><b>Luca
10, 38-42; 11, 27-28</b></span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele
Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria,
care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis:
Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să
slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a
zis: Marto, Marto, te îngrijeşti și pentru multe te silești, dar
un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales,
care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din
mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care
Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis:
Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-l păzesc pe el.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #004586;">Sfântul
Ioan Maximovici</span><span style="color: #004586;"> – </span><span style="color: #004586;">Predică
la Naşterea Maicii Domnului</span></span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cât
s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut!” (Psalmi 103, 25), exclama încă în vechime Psalmistul.
Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia),
prin care s-au făcut toate?</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
alt psalm se spune: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit
şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmi 32, 6). Iar
Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: „La început era
Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi
fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 1-3).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înţelepciunea
lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut
de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui
Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: „Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am
văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1,
14).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Aşadar,
Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui
Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi
„înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa
Sfântul Apostol Pavel: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii
caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel
răstignit..., puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu”
(I Corinteni 1, 22-24).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiul
lui Dumnezeu Se numeşte Cuvântul şi înţelepciunea lui Dumnezeu
pentru că Dumnezeu-Tatăl pe toate le săvârşeşte prin Fiul Său.
În acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ni Se vesteşte prin
faptele Sale şi prin El [Fiul] s-a arătat în diversitatea ei
înţelepciunea lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Înţelepciunea
lui Dumnezeu s-a manifestat prima oară la crearea lumii văzute şi
nevăzute. Noi vedem acum lumea ajunsă la starea păcătoasă, după
ce şi-a pierdut bunătatea dintru început, dar lumea este minunată,
chiar şi stricată de păcat şi răsfrânge în ea înalta
înţelepciune a Creatorului.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Dacă
vom privi cerul, vom vedea mişcările armonioase ale luminătorilor
cereşti, totul se mişcă după legi veşnice, date naturii de
Ziditor, la facerea ei. Dacă vom privi în jurul nostru, în fiecare
plantă, în fiecare animal, chiar şi în oricare pietricică vom
vedea înţelepciunea Celui ce le-a zidit!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Fiecare
vietate, până la cele mai mici insecte, este înzestrată cu toate
însuşirile necesare pentru supravieţuirea, apărarea şi
dezvolarea vieţii sale şi pentru înmulţirea speciei. Fiecare corp
însufleţit şi neînsufleţit din natură este compus din particule
minuscule, distribuite armonios, care alcătuiesc o zidire minunată,
o ţesătură graţioasă a Marelui Artist şi Ziditor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne uităm în noi înşine, ce combinaţie minunată şi înţeleaptă
a nevăzutului cu văzutul alcătuim! Prin trupul nostru aparţinând
lumii zidite, noi alcătuim cea mai meşteşugită zidire, în care
fiecare celulă îşi are menirea ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
cât ştiinţa pătrunde mai adânc în tainele naturii, cu atât
devine mai evident că natura este zidirea unei preamăreţe
înţelepciuni şi cu atât mai sus se înalţă ochiul minţii
noastre, în cunoaşterea Creatorului său.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Despre
înalta înţelepciune a lui Dumnezeu mărturiseşte cu deosebire
duhul nostru cel după asemănarea lui Dumnezeu, care-l înalţă pe
om deasupra pământului şi a mării vieţii acesteia şi ne dă
putinţa să ne împărtăşim chiar şi în viaţa aceasta de
puterile înaltului...</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Toate
acestea le avem chiar şi acum, în starea noastră păcătoasă, a
omului căzut, supusă stricăciunii naturii. Cum a fost, dar,
frumuseţea şi bunătatea lumii la zidirea ei!</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Încântat
de propria frumuseţe, primul dintre îngeri, Luceafărul de
dimineaţă, s-a mândrit şi dorind să se facă deopotrivă cu Cel
Preaînalt, a căzut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a pizmuit
pe omul creat şi l-a ademenit să încalce porunca lui Dumnezeu.
Păcătuind Adam, cel întâi zidit, o dată cu el întreaga omenire
s-a lipsit de slava şi de cinstea ei cea dintru început.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Mintea
omului s-a întunecat, voinţa i-a slăbit, simţurile i s-au
întinat. Omul s-a lipsit de comuniunea harică cu Dumnezeu, Izvorul
vieţii, şi a devenit muritor.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pierzând
omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare în întreaga lume, căci
urmările păcatului s-au simţit peste tot. Întreaga lume a devenit
stricăcioasă şi păcătoasă. Natura, începând cu animalele, a
început să-i facă rău omului, iar omul, înlăuntrul său, era
chinuit de despărţirea de Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Însă
Preaînţeleptul Dumnezeu, încă înainte de zidirea lumii, nu numai
că a prevăzut căderea omului pe care urma să-l zidească, dar a
şi hotărât dinainte cum să-l îndrepteze, înainte ca lumea să
fie zidită. În Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte rânduit că a
doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om şi
va lua asupra Lui păcatele lumii, îndreptând greşeala lui Adam.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Nimănui
nu i-a fost dezvăluit leacul pregătit pentru boala omenească;
hotărârea Sfatului Sfintei Treimi a rămas o taină pentru întreaga
lume zidită. Trebuia pregătit pe pământ un adăpost vrednic să-l
primească pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma să Se întrupeze.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">În
neamul omenesc stricat de păcat trebuia găsit un vas nepângărit,
în care să Se coboare Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate
le-a zidit şi cu trupul primit, să Se sălăşluiască printre
oameni, El însuşi devenind om.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
multe veacuri a fost nevoie ca să se pregătească împlinirea
preaînţeleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. Şi a apărut o
Fecioară Curată, vrednică a deveni Maica după trup a Aceluia prin
Care s-au făcut cerul şi pământul şi prin Care urmau să se
împlinească cele dinainte hotărâte de Preaînţeleapta Treime,
pentru mântuirea lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Când
a venit plinirea vremii (Galateni 4, 4) şi a venit sorocul ca să Se
întrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pământ, taina minunatului Sfat al
Sfintei Treimi a fost dezvăluită de Dumnezeu Arhanghelului Gavriil,
care a fost trimis în Nazaret să-i binevestească Preacuratei
Fecioare Maria despre naşterea Mântuitorului lumii, ce avea să se
petreacă de la ea.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sfatul
cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se înfăţişă
Preacuratei, vestindu-i: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Vei naşte
Fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui
Preaînalt se va chema” (Luca 1, 28-32).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">S-a
tulburat smerita copilă auzind această prevestire. De la vârsta de
trei ani ea se afla la templu, fiind dată de părinţi şi petrecând
necontenit în rugăciune, a fost crescută în Sfânta Sfintelor,
unde a auzit glasurile locuitorilor cereşti, dar cu toate acestea
n-ar fi putut gândi să devină Maica Răscumpărătorului, dând în
acelaşi timp şi făgăduinţa de a rămâne Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema” - rosti îngerul, răspunzându-i la
întrebarea: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de
bărbat?”. „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
- răspunse Maria cu smerenie şi cu supunere faţă de voia lui
Dumnezeu (Luca 1, 35-38).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Atunci
Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Se
sălăşlui în Maria. Cel pe Care cerul şi cerurile cerurilor nu-L
încap (III Regi 8, 27; II Paralipomena 6, 18), Căruia Cerul îi
este scaun şi pământul aşternut picioarelor (Isaia 66, Fapte 7,
49), Şi-a ales ca sălaş o Fecioară, din pântecele ei făcându-Şi
Prestol şi pântecele ei mai mult decât cerurile lărgindu-l. „Mai
întinsă decât cerurile” s-a făcut Fecioara Maria.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Peste
nouă luni ea a născut un Fiu, pe Dumnezeu arătat în trup. „Taina
cea ascunsă din veac şi de îngeri neştiută, prin Născătoarea
de Dumnezeu, Dumnezeu Se arătă pe pământ, în unire neamestecată
întrupat”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Însă
Fecioria Maria şi întruparea, prin ea, a Fiului lui Dumnezeu au
rămas o taină pentru diavol, până când Domnul nu a împlinit
lucrarea mântuirii noastre. „Primind de bunăvoie pentru noi
crucea asupra Sa”, suferind moarte şi înviind din morţi, Domnul
Iisus Hristos a dăruit viaţă neamului omenesc şi i-a deschis
Raiul care fusese pecetluit [pentru el].</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Întrupându-se
din Fecioara Născătoare de Dumnezeu, „Adam s-a chemat, Eva s-a
slobozit, blestemul s-a sfârşit, moartea s-a omorât şi noi am
înviat”.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Împreună
cu omul, întreaga lume este izbăvită de stricăciune,
pregătindu-se de acum pentru ziua când lumea va fi curăţată prin
foc, când toată făptura va fi slobozită de robia stricăciunii,
când cerul cel nou şi pământul cel nou vor dezvălui zidirea lui
Dumnezeu în toată frumuseţea şi bunătatea ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
este sfărâmată uneltirea răutăţii diavoleşti şi Ziditorul
lumii, cu înalta Sa înţelepciune, le îndreaptă pe toate după
voia Sa pentru binele întregii făpturi. Aşa cum Dumnezeu a creat
la început lumea prin Cuvântul Său, adică prin Fiul Său, la fel
prin Fiul lui Dumnezeu lumea este renăscută după căderea în
păcat.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Prin
Cel prin care s-a arătat înţelepciunea lui Dumnezeu în zidire,
tot prin Acela s-a descoperit înţelepciunea lui Dumnezeu şi în
restaurarea lumii distruse de păcat şi în întoarcerea bunăvoirii
lui Dumnezeu asupra lumii.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">De
aceea, Fiul lui Dumnezeu este numit înţelepciunea lui Dumnezeu sau,
în greceşte, Sophia, pentru că prin El noi L-am cunoscut şi îl
cunoaştem pe Preaînţeleptul Dumnezeu. Iisus Hristos pentru noi S-a
făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi
răscumpărare (I Corinteni 1, 30).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Preacurata
Fecioară, prin care S-a întrupat Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Ziditorul şi Mântuitorul nostru, ca să ne dăruiască viaţa
veşnică, a fost scara pe care Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi
a devenit pentru noi puntea pe care urcăm la cer.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Cu
mult înainte de întruparea lui Hristos au prevestit despre ea
proorocii, cei care profeţeau venirea lui Mesia. Profetul Iezechiel
o vede ca pe o poartă închisă la răsărit, prin care trece Domnul
şi care rămâne închisă, ceea ce înseamnă că până la
naştere, în timpul naşterii şi după naştere, Maria a rămas
Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Profetul
Daniel, tâlcuind misteriosul vis al lui Nabucodonosor, o
preînchipuie ca pe un munte feciorelnic din care o piatră se
desprinde de la sine, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti, şi
umple pământul, ceea ce iarăşi înseamnă naşterea fără de
sămânţă şi neprihănită a lui Hristos din Fecioară.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
„<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iată,
Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele
lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu” (Isaia
7,14; Matei I, 23).</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Strămoşul
Iacov a văzut în vechime în vis o scară sprijinită pe pământ,
al cărei vârf ajungea la ceruri şi care o preînchipuia pe cea
prin care S-a pogorât pe pământ Fiul lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Regele
David, Psalmistul, o cântă ca pe o Regină aşezată de-a dreapta
Regelui, îmbrăcată în veşminte de aur şi împodobită, a cărei
întreagă slavă se află înlăuntrul ei.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Iar
înţeleptul Solomon vorbeşte despre ea în Cartea Pildelor ca
despre Casa înţelepciunii: „înţelepciunea şi-a zidit casă
rezemată pe şapte stâlpi” (Pilde 9,1). Iar casa în care S-a
sălăşluit Preaveşnica înţelepciune la întrupare este tocmai
Preacurata Fecioară Maria.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Stâlpii
acestei case sunt virtuţile ei. La popoarele orientale din vechime,
cifra şapte simboliza desăvârşirea şi cei şapte stâlpi ai
casei închipuie desăvârşirea în bine a Maicii Domnului. De
aceea, în icoane este reprezentată înţelepciunea lui Dumnezeu -
Fiul lui Dumnezeu pe tron, ca şi cum S-ar afla într-o clădire
aşezată pe şapte stâlpi, care o închipuie pe Preacurata Sa
Maică.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Deasupra
sunt şapte arhangheli, de amândouă părţile stau şapte prooroci
cu suluri de hârtie acoperite cu profeţii despre Maica Domnului,
iar dedesubt sunt numele celor şapte virtuţi. Cifra şapte repetată
de multe ori închipuie desăvârşirea duhovnicească a Preasfintei
Fecioare.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Astăzi,
când cântăm „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a
vestit bucurie întregii făpturi”, se chiverniseşte Casă
pământeană pentru înţelepciunea Cea veşnică, se pregăteşte
lăcaş pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru
mântuirea neamului omenesc....</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Pentru
întâmpinarea Lui se zideşte o Cămară însufleţită, o Biserică
sfinţită, în care Se va sălăşlui Cuvântul lui Dumnezeu Cel
dinainte de veci, coborât pe pământ, pentru ca de aici să înceapă
rezidirea lumii, ca să unească din nou cerul cu pământul.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Să
ne bucurăm, aşadar şi să ne veselim de Naşterea Alesei de
Dumnezeu Prunce Maria, să o lăudăm pe cea mai cinstită decât
oştirile cereşti, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu,
Casa înţelepciunii dumnezeieşti, să dăm cinstirea cuvenită
drepţilor ei părinţi şi împăratului veacurilor, Celui
Nestricăcios, Nevăzutului, Singurul Dumnezeu Preaînţelept, prin
Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava în vecii
vecilor (I Tim. 1, 17). Amin.</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">(Cindao,
1948)</span></span></div>
<div align="justify" style="line-height: 0.32in;">
<br />
</div>
<div align="right" style="line-height: 0.32in;">
<span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">Sursa:
<a href="https://doxologia.ro/predici/predica-la-nasterea-maicii-domnului-sfantul-ioan-maximovici" target="_blank">Doxologia</a></span></span></div>
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }</style>Vremurihttp://www.blogger.com/profile/01035112490337161836noreply@blogger.com0