Schimbarea este posibilă! Not Born this way.

PROPAGANDA HOMOSEXUALĂ

Bogdan Mateciuc

 

Potrivit dicţionarului explicativ, prin propagandă înţelegem orice acţiune de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie sau unele comportamente cu scopul de a convinge şi a câştiga adepţi.

În ultimii 30 de ani, asociaţiile de homosexuali din Occident s-au lansat în acţiuni ample menite a schimba percepţia publicului nu doar asupra homosexualilor, ci şi asupra comportamentului homosexual în sine. Începând de la decizia politică a Asociaţiei Americane de Psihiatrie, din 1972, de a scoate homosexualitatea de pe lista afecţiunilor, homosexualii au căutat şi folosit metode din ce în ce mai subtile pentru a acredita teoria că 1) homosexualitatea nu este o afecţiune, 2) este înnăscută şi deci, 3) nu se poate schimba şi 4) este un comportament sexual alternativ la heterosexualitate.

Într-o primă fază, accentul activiştilor homosexuali a fost pus pe eliminarea discriminării pe baza de aşa-zisă orientare sexuală – comportamentele sexuale ale individului. Au fost modificate legile care interziceau discriminarea de gen, rasă şi religie, pentru ca ele să includă şi „orientarea sexuală”. Treptat, odată cu introducerea termenului „gay” în loc de homosexual, unii oameni au părut cu uită despre ce este vorba – practicantul unor acte sexuale nefireşti – şi au început să fie indiferenţi faţă de acest subiect sordid. Mai mult, unii cetăţeni au început chiar să afişeze public o toleranţă sau prietenie faţă de practicanţii acestor acte sexuale, ca şi cum aceasta ar fi fost o dovadă de „modernitate” şi „toleranţă”.

Într-o fază ulterioară, conştienţi că puterea stă în cifre, homosexualii au început să manipuleze cifrele sociologice, încercând să acrediteze ideea că acei indivizi care sunt discriminaţi şi respinşi de societate pentru practicile lor sexuale ar fi, în realitate, mult mai mulţi. Orice grup încearcă să se prezinte în societate ca fiind cât mai numeros. Au luat deci un studiu dubios realizat în anii 1940 de un veterinar pe nume Kinsey şi, pe baza lui, au spus că 10% din populaţie sunt homosexuali. Deşi, în timp, procentul a fost demontat ca fiind o fabulaţie, unii oameni cred încă în el.

Astăzi, acţiunile activiştilor homosexuali se concentrează, pe de-o parte, pe normalizarea homosexualităţii, şi pe atragerea de noi practicanţi.

În ceea ce priveşte normalizarea, cu ajutorul mass-mediei şi a unor factorilor politici, se încearcă impunerea ideii că comportamentul homosexual este normal. Asta deşi toate studiile ştiinţifice arată că actele homosexuale sunt o cauză directă a unor boli (SIDA, gonoree, unele forme specifice de cancer...) şi a unei speranţe de viaţă mai mici pentru homosexuali, în comparaţie cu restul populaţiei. Pe scurt, stilul de viaţă homosexual este pur şi simplu periculos din punct de vedere medical, însă aceste lucruri sunt cunoscute, în general, doar de către medicii şi specialiştii care se ocupă de cazurile medicale. În exterior, pentru publicul larg, homosexualitatea este zugrăvită ca un comportament inocent şi chiar distractiv.

Eforturile de a prezenta homosexualitatea ca un comportament normal în ochii societăţii sunt mascate sub sloganurile nobile ale "toleranţei", "nediscriminării" şi "diversităţii" şi includ parade, proiecţii de filme, expoziţii de fotografie, articole de presă, sondaje de opinie şi altele, în care acest stil de viaţă este prezentat într-o manieră romantică, iar respingerea lui este descrisă ca o formă de extremism sau fobie. Publicul este determinat să abandoneze respingerea homosexualităţii şi să îmbrăţişeze acceptarea ei, într-un gest de „modernitate” şi „toleranţă”. Asta, în timp ce alte studii ştiinţifice arată că promiscuitatea şi infidelitatea în relaţiile homosexuale merge până la 90% dintre cuplurile homosexuale – potrivit cercetărilor realizate chiar de homosexuali!

Mare parte din această propagandă, care încearcă să zugrăvească în culori frumoase realitatea tristă a actelor şi relaţiilor homosexuale, este îndreptată către copii şi tineri. Cazul colegiului George Coşbuc din Bucureşti, din martie 2012, este un exemplu. "Manualul de orientare sexuală", pe care activiştii au încercat să îl introducă în şcolile din Iaşi acum câţiva ani, este un alt exemplu. Aceste acţiuni îi fac pe unii copii şi tineri, cu o identitate în formare sau nesiguri de identitatea lor, să creadă că homosexualitatea este un dat implacabil şi că ei înşişi ar putea fi homosexuali; astfel, sunt invitaţi să experimenteze actele homosexuale, pentru a-şi descoperi o presupusă adevărată identitate. În felul acesta ei sunt atraşi în acest stil de viaţă, cu un impact considerabil asupra lor înşişi şi a familiilor lor.

Unele state au realizat efectul de propagandă al acţiunilor organizate de activiştii homosexuali şi, de aceea, le-au interzis prin lege. În replică, Uniunea Europeană, o organizaţie unde influenţa homosexualilor este considerabilă, a încercat să arate un cartonaş galben unor state ca Polonia, Republica Moldova, Ucraina sau Rusia, care au luat decizia corectă de a-i proteja pe copii şi tineri de propaganda homosexuală. Din nefericire, alte state au căzut în plasă falsei toleranţe, fără discernământ, şi îngăduie aceste acţiuni publice.


Sursă articol: Alianța Familiilor din România