Părintele Nicolae Steinhardt
Sursă foto: Doxologia
Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe
să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor, când altul se bălăceşte încă în
viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi
cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul
i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa
manieră, încât ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne
poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către
iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor
aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de
trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi
graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se
întoarce către aceia ce se zbat încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei
chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne
sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le
transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile
cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită
de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce
nu posteşte. Atunci postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi
a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne
trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu
trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita
este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu
rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia
reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe
cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă
ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul
însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă,
nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată
şi cauze ce vor rămâne, poate pentru totdeauna, ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un
secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.
Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în
viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile
noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a
răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie,
orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet
de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea,
jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice
căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică
totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…
Nicolae Steinhardt
Sursa: Orthograffiti.ro
0 comments:
Trimiteți un comentariu