Laurent Glauzy
(contre-info.com) În
ianuarie 2013, guvernul de centru-stânga din Croaţia, aflat în exerciţiu din 23
decembrie 2011, a introdus în programa şcolară un modul obligatoriu despre
sexualitate, ascunzând populaţiei faptul că acest manual a fost redactat de pedofili.
Judith Reisman, acum
în vârstă de 78 de ani, om de ştiinţă, fostă consilieră la FBI, la Capitoliu şi
în mai multe departamente ale administraţiei americane, a conferenţiat în
Croaţia pe 29 ianuarie, la invitaţia mai multor parlamentari de dreapta. Ea a dezvăluit
legăturile dintre iniţiativa introducerii manualului şi foarte bogata Fundație
Soros şi a afirmat că „educaţia sexuală şi drepturile homosexualilor ascund un
program de distrugere a familiei şi de apărare a pedofiliei”.
Judith Reisman a
lucrat ani de zile la o anchetă despre Institutul Kinsey, fondat în 1947, şi a
demonstrat efectele nefaste ale teoriilor lui Alfred Kinsey (1894-1956),
autorul a două studii importante despre sexualitatea bărbatului şi a femeii.
Kinsey a fost şi redactor la prestigioasa publicaţie medicală britanică The
Lancet. La conferinţă dr. Reisman a vorbit de un „caz” din lucrarea lui Kinsey,
al unei fetiţe de 10 ani, care a fost abuzată sexual de un violator recidivist
în vârstă de 30 de ani, cititor pasionat al revistei Playboy. Alfred Kinsey s-a
justificat spunând că fetiţa şi-a dat în mod clar consimţământul pentru actele
sexuale întrucât copiii sunt fiinţe sexuale şi că, din acest punct de vedere,
ei tânjesc să aibă relaţii sexuale încă de când se nasc. Reisman a afirmat că,
după cel de-al doilea război mondial, aceste teorii scârboase au favorizat
răspândirea exponenţială a pornografiei şi a pedofiliei.
După conferinţă,
Judith Reisman a devenit ţinta unui val de insulte. Ea a fost linşată de mass
media croate de stânga, care apără interesele masonice ale guvernului. A fost
acuzată de negaţionism, deşi este de origine evreiască și o parte din familia
ei a pierit în lagărele de concentrare.
În cel mai modern
cinematograf din Zagreb, din cauza unei „probleme tehnice”, documentarul
jurnalistului britanic Timothy Tate, colaborator al lui Reisman, care-l
demistifica pe Kinsey, nu a putut fi difuzat. Timothy Tate a fost împiedicat
să-şi difuzeze punctul de vedere critic la adresa programului de educaţie
sexuală iniţiat de pedofili, în faţa a 800 de spectatori. Acelaşi scenariu s-a
repetat când a vrut să ţină un expozeu improvizat în sala de cinema. [...]
La sfârşitul unei
conferinţe ţinute la Facultatea de Ştiinţe Politice din capitala croată, dr.
Reisman a fost atacată verbal de decan, Nenad Zakošek. Organizaţiile politice
de stânga, favorabile guvernului, au încercat să împiedice conferinţa pe care
dr. Reisman a reuşit să o ţină până la urmă în Parlamentul de la Zagreb. Ea a
uimit asistenţa când a spus că Alfred Kinsey a fost „un pedofil care a schimbat
lumea” şi „un psihopat sexual care a reuşit să ne contamineze familia, cultura
şi legile”. Dr. Reisman a demonstrat influenţa pe care acest criminal a
exercitat-o asupra programelor de educaţie sexuală impuse acum şi în Croaţia, ţară
în care anual circa 2000 de adolescente rămân însărcinate, iar 400 dintre ele
aleg să facă un avort (AFP).
În plus, dezbaterea
anunţată la Facultatea de Filosofie, dintre dr. Reisman şi prof. Aleksandar
Štulhofer, un discipol al lui Kinsey şi iniţiatorul programului de educaţie
sexuală pentru copiii croaţi, a fost anulată sub pretextul dezordinii publice:
un grup de homosexuali a pătruns în sală. Prof. Štulhofer nu a dorit ca dr.
Reisman să se exprime. Şi avea motive. La Parlamentul din Zagreb, dr. Reisman
dezvăluise faptul că profesorul colaborase la scrierea unei lucrări împreună cu
olandezul, pedofil declarat, Theo Sandford, profesor la Columbia University şi
la Departamentul de studii gay şi lesbiene de la Universitatea din Utrecht.
Sandford a fost fondator
şi redactor la revista lunară olandeză de limbă engleză a pedofililor Paidika
(Journal of Paedophilia), apărută între 1987 şi 1995. El este autorul studiului
Boys on their contacts with men: a study of sexually expressed friendships
(Contactul dintre băieţi şi bărbaţi: studiu despre prietenia care se exprimă
sexual). Acest pervers nu se limitează, în compunerea sa pseudo-ştiinţifică, la
o anchetă asupra pedofiliei, ci face aprecieri pozitive despre această
decadenţă sexuală şi criminală. Un alt colaborator al lui Štulhofer, sexologul
„german” Gunther Schmidt, a prefaţat cartea lui Sandford, Male
Intergenerational Intimacy (Intimitatea intergeneraţională dintre bărbaţi), în
care a spus: „Faptul ca toate actele de pedofilie să fie mai dificil de pedepsit
prin lege ar fi o acţiune demnă de societatea civilă”.
Într-o conferinţă de
presă, Timothy Tate a citat o frază din revista Paidika, având are acelaşi grad
de sadism: „Punctul de plecare al revistei Paidika este conştiinţa fiinţei
noastre pedofile. Pentru noi, pedofilia este un act sexual consimţit între două
persoane care aparţin unor generaţii diferite”. Într-un interviu acordat în
anul 1978 revistei pornografice americane Hustler, sexologul „german” Erwin J.
Haeberle, sponsor al revistei Paidika, a subliniat că „este perfect normal să
ai raporturi sexuale cu copii, care ar trebui să aibă acces liber la revistele
[pornografice] pentru adulţi şi să fie liberi să-şi aleagă proprii parteneri
sexuali, inclusiv dintre adulţi”. Acest pedofil a fost membru, între 1977 şi
1988, al Institute for Advanced Studies of Human Sexuality din San Francisco,
care a redactat majoritatea manualelor de educaţie sexuală pentru copii din
lumea întreagă. Timothy Tate a arătat o serie de fotografii din revista
Paidika, reprezentând copii oferiţi pedofililor.
În 2001, Štulhofer şi
mai mulţi prieteni pedofili de la revista Paidika au participat la un congres
internaţional de sexologie care s-a ţinut la Dubrovnik (Croaţia) şi a fost
sponsorizat de miliardarul evreu Soros, prin Fundaţia sa.
Judith Reisman a
subliniat de mai multe ori că programul de educaţie sexuală impus Croaţiei este
o tentativă de pervertire a copiilor, pentru a livra „carne proaspătă” unor
obsedaţi sexual şi a dezincrimina homosexualitatea. Ea a adăugat că scopul
programului este de a face ca tânăra generaţie să devină dependentă de sex şi
de pornografie. Comentând în acest sens iniţiativa Ministerului Educaţiei din
Croaţia, Anna Maria Grünfelder, „teolog feminist”, a afirmat: „sexualitatea
reprezintă o putere enormă; cine o controlează, controlează societatea.”
Vizita dr. Reisman în
Croaţia a produs un seism care a obligat guvernul, aflat în solda marei finanţe
apatride, să caute o ieşire diplomatică din această situaţie. Conform surselor
Curiei Romane (guvernul de la Vatican, n. tr.) [citate de site-ul italian de
informare Dietro il sipario], ambasadorul croat pe lângă Sfântul Scaun, Filip
Vučak, s-ar fi întâlnit cu Monseniorul Dominique Mamberti, secretar pentru
relaţia cu Statele, în scopul de a îmblânzi poziţia Bisericii în problema
educaţiei sexuale. Episcopul, hirotonit preot în dieceza din Ajaccio în 1981,
nu a dat răspuns favorabil cererii.
Într-o ţară
democratică, prezentarea de probe irefutabile ale legăturilor strânse dintre
iniţiatorii unui program aşa de ruşinos şi cercurile de pedofili susţinute de
marele capital, în afara consecinţelor de ordin penal, ar fi dus la demisia
imediată a nemernicului de Štulhofer şi a tuturor funcţionarilor criminali din
Ministerul de Instrucţie care au colaborat la acest program, printre care şi
minstrul educaţiei în persoană, Želiko Iovanović. [...]
După plecarea dr.
Reisman, media regimului social-democrat croat şi-au reluat acţiunea de
dezinformare. Štulhofer [...] a venit personal la televiziune pentru a vorbi de
problemele de sexualitate, mai ales infantilă, în timp ce în şcolile primare
copiilor de zece ani le sunt date teme cu conţinut sexual explicit.
Cazul Croaţiei, care
nu a fost deloc mediatizat, ridică cortina asupra a ceea ce se preconizează în
ţara noastră [Franța, n.trad.], de la „căsătoria pentru toţi” până la
protejarea copilului, ultima victimă neputincioasă a culturii morţii,
sacrificată pe altarul lui Baal.
(articol de Laurent Glauzy, în exclusivitate
pentru Contre-info, tradus de Alina Ioana Dida)
Sursă: Cultura vieţii
0 comments:
Trimiteți un comentariu