Părintele Phillip despre misiunea ortodoxă în Kenia

De Vasily Tomachinsky 

Părintele Phillip Gatari a vizitat Moscova, în calitate de invitat al mănăstirii Srenetensky, timp de două zile şi a oficiat Sfânta Liturghie cu fraţii de la mănăstire, dar şi cu alţi călugări veniţi în vizită de la muntele Athos. După slujbă, părintele a vorbit despre Ortodoxia în Kenia şi despre misiunea sa ca director al unei şcoli rurale. 

Kenia nu este o ţară bogată, iar oamenii duc o viaţă simplă, mai ales în zonele rurale. Părintele Phillip, parohul bisericii Sf. Antonie din satul Ishamara, din centrul Keniei, nu este o excepţie. Ortodoxia este confesiunea care înregistrează cea mai dinamică creştere în Kenia, botezurile în masă fiind foarte frecvente, organizate  pentru cel puţin 50-70 de persoane simultan.

Părinte Phillip, vorbiţi-ne de biserica dvs. De care eparhie aparţine?

Biserica noastră are hramul Sfântul Antonie cel Mare, sfânt care a trăit în Egipt fiind iniţiatorul monahismului din întreaga lume. Eparhia de care aparţinem e Patriarhia Alexandriei şi credinţa noastră e Ortodoxia. Parohia mea este situată în dioceza Kenia şi încercăm să o mărim. Nu avem o parohie mare, în jur de 300 de persoane, dintre care 100 sunt practicanţi.

Cum au ajuns kenienii la ortodoxie?

Ortodoxia a ajuns aici la iniţiativa populaţiei locale. Erau în căutarea adevăratei Biserici. În 1932, kenienii ortodocşi au trimis o scrisoare patriarhului Meletie pentru a fi primiţi în cadrul patriarhiei Alexandriei. Patriarhul le-a răspuns, dar a murit la puţin timp după aceasta. Kenienii au trimis o nouă scrisoare, de data aceasta patriarhului Cristof. În 1942, mitropolitul Nicolae de Axoum a venit la noi, a supervizat totul, iar în 1946 Biserica din Kenia a fost primită în comuniune cu Patriarhia Alexandriei. La puţin timp după aceasta a început mişcarea de eliberare împotriva regimului colonial. Multe parohii ortodoxe au sprijinit rebelii, iar păstorii protestanţi şi preoţii catolici i-au calificat pe rebeli drept păgâni şi sălbatici. Preoţii ortodocşi au fost întemniţaţi. De exemplu, părintele George Arthur Kaduna, primul episcop negru din Kenia a petrecut doi ani în închisoare, în acelaşi timp cu viitorul preşedinte al ţării şi şeful tribului Kikuyu, Jomo Kenyatta. Preşedintele a lăsat după moartea sa un teren destinat construirii unui seminar ortodox, care şi-a deschis porţile în 1982. Actualul episcop al Albaniei, Anastasios, a fost cel care a inaugurat acest seminar. Am început cu cursuri particulare, desfăşurate în timpul weekend-ului, bazate doar pe studul Sfintei Liturghii, iar acum seminarul a atins un nivel ridicat, putând să confere şi diplome studenţilor. Aceasta este istoria noastră.

Cum aţi devenit ortodox?

Am devenit ortodox începând cu vârsta de nouă ani. Nu fusesem botezat înainte.

Părinţii dumneavoastră sunt ortodocşi?

Nu au fost la început, dar mai târziu au urmat paşii fiului lor şi s-au convertit.

Care a fost factorul determinant în drumul către ortodoxie, o persoană, o şcoală sau altceva?

Preotul din parohia noastă. El m-a influenţat pe vremea când eram copil. Am continuat să merg la biserică şi după ce am crescut.

Vorbiţi-ne de biserica dvs. din sat.  Din ce este construită?

La început, biserică era făcută din lut şi abia mai târziu a fost construită clădirea din piatră. Nu avem iconografi pentru fresce şi costurile angajării pictorilor din Europa sunt foarte ridicate. În consecinţă, avem doar icoane pe care le atârnam pe perete, dar nu şi picturi murale. Aveam de asemenea şi un clopot, dar el a fost furat chiar din clopotniţă.

Mi-ar plăcea să ştiu mai multe despre viaţa duhovnicească a parohiei dvs. Vin oamenii să se spovedească şi să se împărtăşească?

Cei care simt nevoia şi se pregătesc primesc împărtăşanie de fiecare dată când se oficiază Sfânta Liturghie. Bineînţeles, dacă îi împiedică ceva, nu o fac. În general, încercăm să discutăm cu aceste persoane pentru a cunoaşte natura problemei. Spovedirea înaintea împărtăşaniei nu este obligatorie. Depinde de fiecare persoană în particular. Dacă cineva vine şi spune: “Vreau să mă spovedesc”, bineînţeles că va fi ascultat. În numeroase cazuri încerc să îi direcţionez către un preot mai experimentat pentru spovedanie.

Ce fel de activitate misionară se desfăşoară în Kenia, în cadrul parohiei şi în cadrul diocezei?

Desfăşurăm diferite tipuri de muncă misionară. Există programe pentru tineret, pentru femei, pentru confrerii masculine. Avem cursuri de cateheză duminica şi de asemenea programe educative destinate muncii în cadrul şcolii elementare şi gimnaziale. În cadrul şcolilor laice încercăm să păstrăm o orientare creştină. Sunt mândru de faptul că în parohia noastră a fost fondată o şcoală gimnazială ortodoxă, dar acceptăm şi copii de alte confesiuni. Lucrăm după un program de învăţământ public care este aplicat în toate şcolile din Kenia. Acest program este utilizat peste tot, chiar şi în şcolile private: cursurile au 40 de minute, sunt 8 cursuri pe zi, ţinute de către profesori calificaţi. Educaţia se desfăşoară sub control guvernamental. În momentul de fată avem 65 de elevi, graţie muncii misionare directorului şcolii noastre dar şi elevilor. Când am fost trimis în această parohie era prevăzută pentru o şcoală o parcelă de 5 acri. Acesta fusese abandonat şi de 10 ani nu se construise nimic. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu există acolo o şcoală cu săli de clasă şi birouri. În biserică am încercat să folosim limbile locale. Predicile sunt de asemenea în limbile locale, dar în şcoli folosim engleza. Întreaga populaţie vorbeşte limba engleză.

După părerea dvs, are Ortodoxia un viitor în Kenia?

Dacă avem un guvern înţelept şi dacă ne bazăm pe populaţiile orientându-ne în funcţie de nevoile lor există un potenţial foarte mare. Misiunea noastră este să înglobăm noi grupuri etnice.

 Traducerea şi adaptarea: Cătălina Alexandru

Sursă: Orthodoxe-ordinaire, Pravoslavie.ru,