Părintele Teofil Pârâian
Vom pomeni cu darul
lui Dumnezeu în Sâmbăta cea Mare înmormântarea Domnului Hristos, petrecerea în
mormânt a Mântuitorului nostru. Vom avea în vedere cele ce s-au petrecut pentru
noi şi pentru a noastră mântuire în această zi. Şi anume, îl vom avea în vedere
pe Mântuitorul Cel ce a fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul şi în Rai
ca un Dumnezeu cu tâlharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: şi cu
trupul în mormânt, şi cu sufletul în iad, şi împreună cu tâlharul cel mântuit
în Rai.
E o zi în care ne
arătăm nedumerirea şi totodată convingerea că moartea s-a întâmplat în viaţă,
că Viaţa a primit moartea. Căci zicem: "În mormânt, Viaţa, pus ai fost,
Hristoase, şi împărăţia iadului Tu ai zdrobit". Ne gândim la Mântuitorul
nostru Iisus Hristos în care se întâlnesc cele potrivnice: moartea şi viaţa.
Moartea prin despărţirea sufletului de trup şi viaţa prin faptul că vorbind cu
Domnul Hristos noi zicem: "Când Te-ai pogorât la moarte Cela ce eşti fără
de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii. Iar când ai
înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat:
Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie".
Rânduiala Bisericii
noastre este ca îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem
prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndată după aceea se pomeneşte
Învierea. Pentru că noi aducem aminte de moartea celui fără de moarte, aducem
aminte prin prohodire de cel ce a murit fără să moară cu dumnezeirea, şi în
cazul acesta ne minunăm de Domnul nostru Iisus Hristos şi nu uităm de învierea
Lui. "Deşi rabzi răstignire", am zis în vinerea cea mare, "Tu
eşti Fiul şi Dumnezeul meu". Şi putem spune în continuare: "Deşi eşti
în mormânt, Tu eşti Dumnezeul meu". În această sâmbătă a tăcerii suntem
chemaţi de Sfânta noastră Biserică în cuprinsul Sfintei Liturghii să tăcem cu
gândurile noastre iscoditoare şi să zicem:
"Să tacă tot
trupul omenesc şi nimica pământesc în sine să nu gândească, căci Împăratul
Împăraţilor şi Domnul Domnului merge să se junghie şi să se dea de mâncare
credincioşilor. Şi merg înaintea Lui puterile îngereşti cu toată domnia şi
stăpânia, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi,
fetele acoperindu-şi şi cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia".
Aşa se spune la
Sfânta Liturghie. Aşa trebuie să spunem şi noi în conştiinţa noastră, aşa trebuie
să gândim şi noi despre tainele mai presus de înţelegere. Să tacă firea
omenească cu gândurile ei pământeşti şi să audă, să asculte, să vadă pe cei
care îl însoţesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în moarte şi prin moarte
spre învierea cea de a treia zi, pe care o aşteptăm şi pentru care ne-am rugat
să o ajungem ca să ne închinăm Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără
de osândă şi să ne împăcăm cu toţi. Să le zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi
şi aşa, în ziua Învierii să strigăm: "Hristos a înviat din morţi cu
moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le".
Fragment dintr-un interviu difuzat în Vinerea Mare (10 aprilie 1998) pe Canalul Radio România Actualităţi
Sursă: Pr. Iulian Nistea
0 comments:
Trimiteți un comentariu