de Kristen Hatten
3 aprilie 2013 (LiveActionNews.org)
Ce legătură are avortul cu pornografia? Ambele reprezintă un capăt de drum, o fundătură.
Atât avortul cât şi pornografia sunt extremele a ceea ce obţinem atunci
când încetăm să mai considerăm sexul ca fiind ceva sacru sau important.
Definiţia din dicţionar a verbului “a perverti” înseamnă “a face să se schimbe
sau a schimba în rău buna funcţionare a unui lucru, înţeles sau stare până la o
stricăciune sau corupere ce a fost dorită iniţial”.
Pornografia perverteşte sexul. Atunci când perverteşti sexul –
folosind alţi oameni pentru a face bani sau pentru a produce plăcere –
îi denaturezi sensul şi îl corupi. Scopul sexului este de a apropia doi
oameni căsătoriţi şi de a procrea. Nu de dragul profitului, nici de cel al
distracţiei.
Sunt destul de matură să-mi dau seama că lozinca “Pornografia salvează
familii” este falsă. De obicei se întamplă exact invers. Cunosc
femei care se luptă pe două fronturi: pe de-o parte sunt devastate de faptul că
iubiţii şi soţii lor sunt dependenţi de filme porno şi că pur şi simplu nu se
pot opri să nu se uite sau să poftească la alte femei, iar pe de altă parte că nu vor să pară afectate. Pentru că se spune că nu e mare lucru.
Este aproape un obicei la oamenii din mass-media să pomenească despre materialele pornografice, spunând că toţi bărbaţii le folosesc chiar dacă încearcă
să ascundă acest lucru, dar că asta e realitatea, iar femeile ar trebui să o
accepte aşa cum este.
Ei bine, îmi pare rău, însă eu nu o accept. Nu-mi pasă dacă o ştie pe
nume sau nu – dacă soţul meu doreşte o altă femeie acest lucru se numeşte
infidelitate, oricum ai lua-o. Iar atunci când tinerii devin dependenţi de filme
porno încă de la o vârstă când nici nu sunt suficienţi de copţi pentru a avea o
relaţie, ideile cu privire la sex devin periculoase, chiar violente, deformându-le
impresiile despre cum ar trebui să arate sau să se comporte o femeie.
Eu sunt una din acele femei care nu este de acord cu pornografia, asta
incluzând şi soft-porn-ul, adică cluburile de striptease. Da, sunt acel fel de
nevastă, sunt soţioara care stă cu ochii pe soţul ei şi care nu l-ar lăsa să
meargă la o petrecere de burlaci dacă ştiu că vor avea stripperiţe. (Şi da, pot
să-i spun soţului meu ce nu poate face, în limite raţionale, aşa cum şi el
poate să-mi spună ce nu am voie să fac. Mariajul este un contract.)
Şi în caz că vă întrebaţi, nici eu nu m-aş duce la o petrecere de
burlăciţe unde ar fi invitaţi stripperi. În primul rând, respectul trebuie să
fie reciproc. Nu am de gând să fac dintr-un tip o jucărie sexuală, chiar dacă îi
face plăcere. Şi în plus, e scârbos.
În casa mea nu e nici urmă de pornografie. Poţi să dai ochii pe spate
şi să crezi că sunt deplasată, însă am încredere în soţul meu şi, mai mult decât
atât, m-am căsătorit cu un bărbat care îmi împărtăşeşte opiniile şi care
consideră la rândul lui că ceea ce îţi oferă o dată plăcere – Betty Grable într-o
fustă mini şi un top mulat – nu poate fi refuzat a doua oară.
Odinioară, soldaţii îşi puneau pe pereţi poze cu fete sumar îmbracate,
zâmbitoare, cu forme, de genul Marilyn Monroe, însă acum preferă târfuliţe
siliconate, tunate, cu extensii de păr şi gene false, cu un kilogram de rimel,
perfect curate şi epilate, fără niciun defect şi fără să lase loc fanteziei.
Este mai mult decât jignitor, este şi foarte inestetic. Toate astea spun despre
noi că nu suntem doar amorali, ci şi lipsiţi de bun gust.
Pot accepta faptul că trăiesc într-o bizară lume postmodernistă,
unde pot vedea “chestii” plimbându-se prin mall - pe care nu mi le-aş fi imaginat
acum treizeci de ani nici într-o emisiune de noapte. Pot accepta faptul
că soţul meu este expus “din greşeala” la ceea ce se numea pe vremuri
soft-porno şi asta doar pentru că avem acces la cablu TV. Şi n-am de gând să-mi ies din minţi pentru acest lucru.
Însă, doamnelor, trebuie să punem piciorul în prag! Să refuzăm să acceptăm
ca pornografia să ne ameninţe viaţa. Indiferent de ce spun aşa-zişii feminişti,
comercializarea sexului profită de femei şi le face rău.
În plus, trebuie să combatem ideea că a fi “în rând cu lumea” - în ceea ce priveşte
pornografia - înseamnă a fi eliberate şi luminate. Este exact opusul. Înseamnă
că ne-am învăţat cu o minciună sfruntată care ne face să credem că vânzându-ne
corpul, luând pilule ce ne dau peste cap organismul şi permiţând ca să ne fie
smulşi din pântec copiii, ar fi un lucru bun pentru noi. Nu este bine şi ar trebui să
ştim mai bine acest lucru.
Fă-ţi din cămin un loc lipsit de pornografie. Fă-ţi din viaţă o
experienţă lipsită de pornografie. Nu ceda tentaţiei de a privi oamenii ca pe
nişte jucării sexuale şi nu te minţi că atunci când cineva apropiat, soţ sau soţie
se uită la filme porno, acest lucru nu
te afectează. Pentru că o face. Cel care se uită la astfel de filme nu are
niciun pic de respect pentru cei pe care îi priveşte, pentru sine sau pentru
cei din jur.
Ca femei, dacă vrem să primim respect, trebuie mai întâi să-l oferim.
Înţelepciunea vieţii începe prin a-i respecta pe ceilalţi până la punctul de a
spune nu – nu numai uciderii pruncilor nenăscuţi, ci şi degradării noastre ca adulţi.
Trebuie să fim în stare să recunoaştem şi să respingem perversiunea sexuală şi
transformarea oamenilor în obiecte pentru plăcere, o plăcere ce duce în final
la avort.
Pentru a clădi o astfel de înţelepciune a vieţii, trebuie să începem
prin a spune NU – fără nicio excepţie – pornografiei.
Articol republicat cu acordul LiveActionNews.org
Traducere: Florescu Andreea
Sursă: http://www.lifesitenews.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu