Avortul are urmări psihice

Un articol din ianuarie 2006 arăta efectele psihologice ale unui avort, indiferent dacă avortul a fost alegerea mamei sau nu. Aceste efecte sunt numite astăzi "sindromul post-avort" şi includ atât simptome fizice, cât şi psihice. Activiştii pro-alegere neagă existenţa acestui sindrom. Indiferent de părerea acestora, femeile care pierd un copil au nevoie de grijă si compasiune din partea celorlalţi.

(25 ianuarie 2006) Un avort poate cauza 5 ani de angoase psihice, anxietate, vinovăţie şi chiar ruşine, arăta în 2006 un studiu al jurnalului BMC Medicine citat de BBC News.

Cercetătorii de la Universitatea din Oslo au studiat şi comparat 40 de femei care au suferit o pierdere de sarcină şi 80 de femei care au ales să facă avort. Pierderea sarcinii a produs mai mult disconfort psihic în primele 6 luni după pierderea copilului – dar avortul a avut un efect negativ de mult mai multă durată.

Susţinătorii campaniei au afirmat că nu există nici o dovadă că avortul a provocat în mod direct traume psihologice. Cercetătorii, la rândul lor, au afirmat că studiul lor subliniază importanţa oferirii informaţiilor necesare femeilor asupra efectele psihologice a pierderii unui copil – fie prin pierdere de sarcină (avort spontan), fie prin avort provocat.

Echipa de la Oslo a descoperit că, după 10 zile, 47,5% dintre femeile care au pierdut sarcina sufereau într-o oarecare măsură de disconfort psihic, în comparaţie cu 30% din femeile care au făcut avort provocat. Proporţia femeilor care au avut pierdere de sarcină şi care au suferit disconfort psihic în timpul perioadei de studiu a scăzut la 22,5% la sfârşitul primelor 6 luni, şi apoi la 2,6% după trecerea a 2-5 ani.

Însă, în grupul celor care au făcut intenţionat avort, 25,7% încă experimentau un disconfort psihic după primele 6 luni, iar 20% după trecerea a 5 ani de la avort. Cercetătorii au afirmat, de asemenea, că femeile care au făcut avort provocat aveau nevoie să facă eforturi pentru a nu se mai gândi la acel eveniment.

Reacţie complexă

Cercetătorii conduşi de Anne Nordal Broen au afirmat că reacţiile femeilor din grupul celor care au suferit pierderea sarcinii (avort spontan) erau asemănătoare reacţiilor care apar în cazul evenimentelor traumatizante din viaţă, însă femeile din grupul celor cu avort provocat au avut reacţii mai complexe.

Richard Warren, de la Royal College of Obstetricians and Gynaecologists a afirmat că: “S-a pus această problemă dintotdeauna, iar acest studiu demonstreaza încă o dată că decizia de întrerupere a sarcinii poate fi acompaniată pe termen lung de sentimente de anxietate şi vinovăţie.”

“Chiar dacă majoritatea femeilor pot face faţă şi pot depăşi aceste sentimente, dacă e necesar, totuşi trebuie recunoscută nevoia de suport şi consiliere continuă, iar ajutorul corespunzător trebuie oferit.”

Anna Pringle, de la organizaţia pentru viaţă Charity Life, afirma: “Acest studiu confirmă ani întregi de experienţă cu femei care vin la noi pentru consiliere post-avort. Suferinţa emoţională poate să fie imensă.”

Decizie serioasă

Totuşi, o purtătoare de cuvânt din partea British Pregnancy Advisory Service – cea mai mare instituţie din Marea Britanie ce oferă servicii de avort – afirma că majoritatea femeilor au cântărit serios consecinţele, înainte de a alege să facă avort provocat.

“Noi nu vedem chiar atât de multe femei care caută consiliere post-avort. Noi oferim acest serviciu, însă foarte rar vin înapoi pentru că nu ar fi în stare să facă faţă avortului.”

O purtătoare de cuvânt de la Family Planning Association (Asociaţia de Planificare Familiară) afirma că nu există nici o dovadă care să ateste faptul că avortul cauzează în mod direct traume psihologice. “Femeile pot trăi după un avort sentimente confuze, amestecate, cum ar fi uşurare sau tristeţe. Acestea sunt reacţii naturale şi puţine sunt femeile care experimentează probleme pe termen lung.”

Sursa: Altermedia