APOSTOLUL
Fapte 6, 1-7;
În zilele acelea,
înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru
că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Şi
chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi,
lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea,
fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de
înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în
rugăciune şi în slujirea cuvântului. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii
mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe
Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae,
prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei,
rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se
înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se
supuneau credinţei.
EVANGHELIA
Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
În vremea aceea a
venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el
împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui
Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş l-a
întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, Pilat a dăruit lui Iosif
trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe
cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în
stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi
Maria lui Iosie priveau unde L-au pus. Iar după ce a trecut ziua sâmbetei,
Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să
meargă să ungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii,
pe când răsărea soarele, au venit la mormânt zicând una către alta: cine ne va
prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că
piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt au văzut
un tânăr, şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat.
El însă le-a zis: Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel
răstignit? A înviat; nu este aici; iată locul unde-L puseseră. Ci duceţi-vă de
spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că El merge în Galileea mai înainte de
voi. Acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar ele, ieşind din mormânt,
au fugit de acolo, căci erau cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus
nimănui nimic, căci se temeau.
*
Sf. Grigorie Palama:
Şi
s-au dus ele degrabă "cu frică şi cu bucurie mare" [Matei 28, 8]. Iar
mie îmi pare că Mariei Magdalena, ca şi celorlalte femei care au mers atunci
împreună la mormânt, le era întrucâtva teamă. Căci ele nu înţeleseseră încă
puterea celor grăite de către înger şi nici nu izbutiseră să primească în
întregime lumina, ca să o vadă şi să o înţeleagă pe deplin: însă Maica Domnului
a simţit marea bucurie despre care vorbeşte Matei; înţelegând cuvintele
îngerului şi fiind cuprinsă toată de lumină - ea, care era pe deplin curata şi
plină de dumnezeiescul har; ea, care dăduse crezare arhanghelului, întrucât
acesta se arătase deja de multă vreme vrednic de încredere, prin faptele sale -
cum oare, fiind de faţă la toate aceste întâmplări, ar fi putut Fecioara cea
plină de dumnezeiască înţelepciune să nu fi înţeles ceea ce s-a înfăptuit? Căci
a văzut cutremurul de pământ, acel mare cutremur de pământ, pe îngerul cel din
ceruri pogorator, acel înger strălucitor ca fulgerul, spaima de moarte a
paznicilor, rostogolirea pietrei, mormântul cel gol, minunea cea mare a giulgiului
care nu fusese dezlegat, ci era încă îmbibat de mir şi de aloe, arătându-se
însă golit de trupul pe care-L infa-surase; dar, mai cu seamă, a auzit Maica
Domnului vestea dumnezeieştii bucurii pe care îngerul i-a adus-o. Iar după
auzirea vestirii celei bune, ele au plecat, iar Maria Magdalena, ca şi cum nu
ar fi ascultat cele grăite de înger (care, de altfel, nici nu glăsuise pentru
ea), nu ia seama decât la mormântul cel gol, nu şi la giulgiu: şi aleargă să-i
caute pe Simon Petru şi pe celălalt ucenic, precum spune Ioan [20,2]. Citeşte
mai mult…
*
Pr. Sofian Boghiu:
S-a
vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare
de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele
dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate
timpurile.
Copilele
si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea
si ascultarea de parintii. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat
la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma,
ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia catre cei din suferinta si
ascultarea de parintele lor duhovnicesc.
Mamele
crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea,
cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta,
bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui
Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia
ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi.
Iata
deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti
urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma
a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu
evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii
sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos. Citeşte mai mult...
*
PF Daniel:
După modelul
Sfintelor femei de odinioară, vocaţia femeilor creștine de astăzi este de a
mărturisi credința în Hristos Cel răstignit şi înviat, de a da viaţă şi a
proteja viaţa copiilor, de a promova iubirea milostivă față de semeni, de a
aduce pace şi comuniune, prin prezenţa şi lucrarea lor în Biserică și în
societate, într-o vreme în care omul secularizat pierde tot mai mult sensul
pofund al vieţii. Femeile credincioase şi milostive, harnice şi darnice, ne
ajută să depășim astăzi mentalitatea indiferentismului spiritual și a
individualismului egoist, prin cultivarea iubirii smerite şi statornice faţă de
Dumnezeu şi de semenii noştri. În acest sens, trebuie să manifestăm mai multă
solidaritate în rugăciune şi în fapte bune cu mulţimea femeilor care suferă de
sărăcie, boală, singurătate, violență şi umilinţă. Totodată, trebuie să arătăm
mai multă preţuire şi recunoştinţă faţă de toate femeile creștine care
promovează viaţa în familie, prin naşterea, creşterea şi educaţia copiilor,
apără şi cultivă demnitatea umană în societate, de la profesia cea mai modestă
până la responsabilitatea publică sau socială cea mai înaltă, spre binele
poporului nostru. Citeşte
mai mult...
*
Arhim. Melchisedec Velnic:
Felicităm pe toate
acele creştine, acele mame care ştiu să se jertfească! Ei bine, dacă avem
nevoie de ceva în societatea noastră bântuită de multe ispite şi încercări,
cred că prima dată avem nevoie de mame cu adevărat creştine; de mame care să
ştie să crească şi să hrăneacă duhovniceşte, nu numai cu laptele matern, cu
sânul pe care i l-a dat Dumnezeu, ci să hrănească cu acele cuvinte pe care şi
ele la rândul lor le-au primit de la mamele lor. Acele cuvinte aşezate,
echilibrate, care au o rădăcină sănătoasă până la Maica Sfântă, căci Maica
Sfântă s-a făcut cea dintâi mamă şi este mama noastră a tuturor.
Pe lângă faptul
acesta, că le felicităm pe toate mamele creştine şi, în mod deosebit, pe acelea
care sunt pe lângă biserici, corurile de femei – şi, vedeţi dumneavoastră, dacă
ne uităm aici mai atent sunt mai multe femei decât bărbaţi – şi ele sunt mironosiţe
într-un anume fel, slujind Biserica, liturghisind împreună cu slujitorii
sfântului altar; căci dacă noi liturgihisim în sfântul altar, ele, femeile,
ştiu să dea răspunsul cuviincios, răspunsul cuvenit la ceea ce rosteşte preotul
în sfântul altar, răspunsul care trebuie să vină din partea credincioşilor, al
celor din biserică, să se alăture. Apoi felicităm pe acele femei care ştiu să
se îngrijească de Casa Domnului, fie cu un bănuţ, fie că au pus o floare, fie
că au scuturat un covor, fie că au făcut ceva. Ei bine, şi a acelor este o
osteneală de mironosiţă şi pe acestea trebuie să le avem în vedere în ziua de
astăzi. Ascultă
mai mult...
0 comments:
Trimiteți un comentariu