Învierea Domnului, frescă - Mănăstirea Decani
Părintele Teofil Pârâian
Pentru vremea la care
am ajuns ne-am rugat de-a lungul întregului post al Paştilor. Am zis la
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite rugăciune către Dumnezeu: "Dă-ne
nouă, Bunule să luptăm lupta cea bună, calea postului să o săvârşim, credinţa
nedespărţita să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori
asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei
Învieri". Am ajuns în ziua Sfintei Învieri, am ajuns să ne închinăm
Sfintei Învieri. Biserica însă ne cere ceva anume şi zice:
"În Ziua
Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să
le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat
din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le".
Întrebarea firească
pentru fiecare dintre noi este: Ne închinăm cu adevărat Sfintei Învieri? Le
zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi? Suntem binevoitori fată de toţi oamenii?
Dacă da, atunci suntem fericiţi, pentru că trăim Ziua Învierii întru care dorim
să ne luminăm. Spunem că Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viaţă
şi de pe pământ la cer. Chemăm cerul şi pământul să se veselească şi zicem:
"Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi să
prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută că Hristos a înviat, veselia
cea veşnică". Pentru că ştim că "prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea
iadului şi începutul altei vieţi veşnice". Şi de aceea "lăudăm pe
Pricinuitorul, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvântat,
Dumnezeul părinţilor şi preamărit". Avem bucuria să vedem pe "Soarele
dreptăţii tuturor viaţa răsărind", ne gândim la lumina Învierii, la
bucuria izvorâtă din mormântul cel dătător de viaţa al Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, ne bucurăm şi noi împreună cu uncenicii Mântuitorului, care s-au
bucurat văzându-l pe Domnul (În. 20, 20) şi răspundem chemărilor Sfântului Ioan
Gură de Aur, care zice:
"Toţi să vă
ospătaţi din ospăţul credinţei, toţi să luaţi bogăţia bunătăţii. Nimeni să nu
plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea de obşte, nimeni să nu se
tânguiască pentru păcate că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se
teamă de moarte că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea
Cel ce a fost ţinut de aceea, prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Şi
aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât
întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a
batjocorit, s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi
de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a
văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este
iadule biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos şi au
căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa
vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în mormânt. Că Hristos
înviind din morţi începătură celor adormiţi S-a făcut. A aceluia este slava şi
stăpânirea în vecii vecilor. Amin".
În această atmosferă
trăind, suntem cu adevărat oameni care prăznuim Învierea Mântuitorului şi dăm
slavă celui ce a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând.
"Hristos a
înviat, ce vorbă sfântă!
Îţi simţi de lacrimi
calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă
serafimi-ţi cântă
De câte ori creştine
tu auzi.
Hristos a înviat în
firul ierbii,
A înviat Hristos în
adevăr,
În poieniţă-n care
zburdă cerbii,
În florile de piersic
şi de măr.
În stupii de albine
fără greş,
În vântul care suflă
mângâios,
În ramura-nflorită de
cireş.
Dar, vai, în suflet
ţi-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea
ta, creştine
Cât bine ai făcut sub
cer umblând?
Te simţi măcar acum
pornit spre bine?
Măcar acum te simţi
mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n
suflet vechea-ţi ură?
Mai vrei pieirea
celui plin de har?
Ţi-ai pus zăvor pe
bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni
o simţi jar?
O, dacă aceste legi
de-a pururi sfinte
În aur măcar azi
te-au îmbrăcat,
Cu serafimii-n suflet
imn fierbinte
Ai drept să cânţi:
Hristos a înviat!"
Fragment dintr-un interviu difuzat în Vinerea Mare (10 aprilie 1998) pe Canalul Radio România Actualităţi
Sursă: Pr. Iulian Nistea
0 comments:
Trimiteți un comentariu