Gândiţi-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul
slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a
lui ca persoană. Se pierde prosopoon-ul, persoana, ceva din identitate.
Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Braşov, când
deasupra scenei de la teatrul de păpuşi erau două măşti: una care râde, alta
care plânge. E cea mai bună icoană pe care o am asupra persoanei din teologia
bizantină. Cred că pe măsură ce ne machiem, uităm să ne aducem aminte că
machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii. Pe măsură ce te apropii de
chipul lui Hristos, chipul tău se şterge şi se aseamănă cu chipul lui Hristos! De
aceea seamănă preoţii între ei, pentru că chipul lor seamănă cu icoanele, iar
icoanele seamănă cu Dumnezeu.
La tănţicele machiate, problema se pune invers. Pe măsură ce vor să se
individualizeze, fără îndoială că... se individualizează, nu mai seamănă cu
nimic! Uneori nu mai seamănă chiar cu nimic omenesc. Observaţi, există un
conţinut teologic al machiajului. Pe de altă parte, există o doză de bun simţ,
peste care dacă se trece, este lezată inclusiv frumuseţea feminină, în fond, o
fată care se machiază recunoaşte ce? De ce se machiază? Ca să arate mai
frumoasă. Deci, în esenţă, fără machiaj e urâtă, e o urmare a unui complex. Iar
cum complexele au la bază păcate, trebuie să caute ce anume este păcat în ea,
încât să aibă nevoie de adjuvantul acesta pentru a merge mai departe.
Să ştiţi că nici bărbaţii nu sunt departe de femei la machiaj! Ei nu se machiază cu tot felul de artificii de genul acesta. Ei îşi cumpără care mai de care maşină mai puternică, telefon cât mai
şmecher, câte un lanţ, câte un ceas cât mai sofisticat... Există o mentalitate
de emisie şi pe linia bărbatului.
Pe mine mă deranjează când pentru machiaj fetele sunt scoase afară din
Biserică. Domnişoarelor şi doamnelor care vă machiaţi, nu există anatemă pentru
machiaj! Cine vă spune că nu aveţi ce căuta în Biserică pentru că vă machiaţi,
acela greşeşte. Acela nu are ce căuta în Biserică, pentru că nu a înţeles că şi
machiaţii se pot mântui. Cu o singură condiţie: să se demachieze la timp...
Pr. Constantin Necula, „Provocarile strazii”, Editura Agnos, Sibiu, 2006
0 comments:
Trimiteți un comentariu