 |
| Foto: pravoslavie.ru |
Trebuie să îi creştem pe copii într-un duh de mare dragoste. Copiii trebuie
să simtă casa ca pe un loc al dragostei şi al afecţiunii părinţilor. Şi aceasta
va ajuta copiii nu doar să crească normal, dar şi, dacă vreodată apucă pe
drumul greşit, să se reîntoarcă acasă – unde există această dragoste.
Părinţii trebuie să-i crească în aşa fel pe copii, încât, chiar dacă pleacă
de acasă cândva, dragostea pe care au trăit-o acasă să le dea putere să se
întoarcă din nou.
Prin urmare, are mare importanţă momentul de când începe educaţia copiilor.
Stareţul Sofronie (Saharov) spunea că educaţia copiilor începe din ziua în care
este conceput copilul în pântecele mamei sale. De regulă nu arătăm o atenţie deosebită
pentru copii şi, când ajung la vârsta de 12-13 ani, când intră în adolescenţă,
atunci înţelegem că ceva trebuie să facem în plus – şi începem să ne rugăm şi
să cerem ajutor!
Atunci când mama se roagă pentru făt şi pentru copil, atunci copilul, când
va creşte, va învăţa şi el să se roage.
Mai mult încă, în timp ce copilul creşte, va trebui să existe acasă o
atmosferă de rugăciune. Când copilul doarme, mama trebuie să meargă la patul
lui, să îl închine şi să se roage pentru el. Când pleacă la şcoală, trebuie să
îl închine, să se roage şi să spună: „Dumnezeul meu, apără-l, ajută-l pe
copilul meu”. Aşadar mama trebuie să se roage lui Dumnezeu să-l apere pe copil,
iar îngerul păzitor să fie mereu cu el.
În acelaşi timp, când copilul este mic să i se istorisească din vieţile
Sfinţilor. Există părinţi care le spun copiilor basme. Noi nu trebuie să spunem
basme, trebuie să povestim viaţa sfântului zilei sau a unor anumiţi sfinţi. Iar
ceea ce aud copiii din vieţile Sfinţilor intră înlăuntrul inimii lor şi nu vor
uita niciodată. Mai ales ceea ce aud copiii la o vârstă fragedă va juca un rol
foarte mare în toată viaţa lor.
De asemenea, părinţii trebuie să îi înveţe pe copii, cât sunt mici, să se
roage cu rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă…”. Eu recomand ca
şi copiii mici, înainte să adoarmă, seara, să spună de 10-15 ori „Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă…” şi apoi să se culce. Când se trezesc din somn, din
nou să spună de 10-15 ori această rugăciune.
Este sigur că atunci când îl învăţăm pe copil de mic să fie în Biserică, să
se roage şi să asculte vieţile Sfinţilor, va rămâne mereu în Biserică. Punem,
adică, în inima lui un magnet care îl atrage pe copil în Biserică. Şi dacă la
un moment dat copilul va face un mare păcat, foarte repede se va pocăi.
În consecinţă, nu trebuie să îl sfătuim continuu, să îi refuzăm ceva;
trebuie să acţionăm inteligent, nu moral. Un copil, pe la vârsta de 15 ani, i-a
spus mamei sale: „Mamă, clasa mea va face party la şcoală, vreau şi eu să
merg”. Era foarte uşor pentru mamă să spună: „Nu, să nu mergi la petrecere.”
Era foarte uşor şi să spună: „De vreme ce merg toţi copiii, mergi şi tu”.
Mama aceasta Îl iubea foarte mult pe Hristos şi a dat alt răspuns: „Copilul
meu, noi, creştinii, suntem copiii lui Dumnezeu şi trebuie ca tot ce facem să
facem cu binecuvântarea lui Dumnezeu – să ne dea Dumnezeu binecuvântarea de a o
face. De aceea, mergi la icoana lui Hristos, roagă-te şi, dacă înţelegi că
Hristos vrea să mergi la party, du-te”. S-a dus copilul în
faţa unei icoane, s-a rugat şi a spus: „Mamă, am înţeles că Hristos mi-a spus
să merg la party”. Desigur, mama nu s-a împotrivit. Când copilul s-a dus la
petrecere şi a văzut că se petrec unele lucruri care nu erau bune, s-a
întrebat: „Oare acestea le-ar fi vrut Hristos? Ar fi vrut Hristos să fiu acum,
aici, unde există această atmosferă? Nu cred c-ar fi vrut, mai degrabă am
înţeles eu greşit”. A plecat imediat de acolo şi s-a
dus la mama lui, căreia i-a spus: „Mamă, Hristos nu dorea să merg acolo!”
Acesta este un exemplu din care se vede cum trebuie cineva să educe copiii.
Nici cu interdicţii, nici printr-o libertate absolută, spunând: „Fă-o şi
lasă-mă-n pace, sunt obosit”. Ci să îi legăm pe copii de părinţi duhovniceşti
buni şi să îi conducem la Hristos.
Mitropolitul
Ierothei al Nafpaktei
fragmente din articolul aparut in nr 14 al revistei “Familia Ortodoxa”
0 comments:
Trimiteți un comentariu