Săptămâna trecută am mers la parada gay Pride
Parade („Mândria de a fi homosexual”) din Ottawa. Nu doar că am fost, ci chiar am participat. Ați putea crede că sunt
nebun. Ştiu, soţia mea a spus acelaşi lucru.
Când editorii mei de la LifeSiteNews mi-au cerut să merg, nu m-am simţit
chiar confortabil. Dar, după ce am stat şi m-am gândit, am început să simt că am un fel de datorie de a participa - indiferent cât de ciudat ar putea suna
asta din partea cuiva care şi-a dedicat viața apărării familiei tradiţionale.
Dar tocmai pentru că apăr familia, m-am gândit că trebuie să merg. Vedeţi,
eu scriu despre homosexualitate tot timpul. Citesc site-urile homosexuale,
urmăresc activiştii și cele mai recente știri pe această temă. Am studiat cererile din agenda homosexuală și am încercat să înțeleg cum se văd
lucrurile din perspectiva lor.
Dar totul se petrecea în spatele unui ecran de computer. Așa că m-am gândit:
dacă am de gând să mă ocup serios de această problemă, atunci trebuie să fiu în
măsură să mă implic în mod direct. Și ce loc ar fi mai bun decât parada gay?
Cred că impresia generală pe care creştinii o au despre paradă este cea a
unei celebrări indecente a sexului. Cu siguranță că această părere se
datorează fotografiilor pe care le găsim on-line. Dar întotdeauna am avut unele
suspiciuni, gândindu-mă că de fiecare dată sunt prezentate doar fotografiile
ieşite din comun. Deci, unul dintre motivele participării mele a fost să văd
cu ochii mei care este adevărul.
Acum, în calitate de martor, pot să vă spun că impresia este în întregime
corectă. În timp ce majoritatea privitorilor sunt îmbrăcați mai degrabă normal,
printre cei care participă la paradă nu a fost deloc ciudat să văd
semi-nuditate și dansuri hiper-sexualizate . Erau o mulţime de oameni, care aveau pe ei doar
lenjerie de corp, alte zeci purtau ornamente de piele și am văzut cel puțin o duzină de femei
topless. Am luat tot ce mi s-a dat, plecând de acolo cu o grămadă de
prezervative. Acum, după ce am participat, pot să descriu parada ca pe o
sărbătorire la scară mare, susţinută de stat, a sexului pervers.
Glorificarea sexului ilicit este ceea ce animă întregul eveniment. Ea vine
chiar şi sub forma aparentă de joacă cu tunurile de apă. În condiții normale, folosirea
pistolului cu apă ar fi ceva inofensiv. Dar când ești stropit de cineva
care îţi înmânează şi prezervative, începi să te întrebi dacă nu cumva este
vorba de o conotaţie sexuală decât de un simplu joc.
Desigur, situaţia se înrăutăţeşte atunci când persoana care te stropeşte
este chiar primarul din Ottawa. Și cred că acesta este unul dintre aspectele cele
mai bolnave care m-au frapat legat de eveniment. Una este ca un grup de oameni
să organizeze o paradă a sexului, şi e cu totul altceva atunci când
administraţia locală, nu doar că permite, ci chiar o promovează, o finanţează și se alătură ei.
Mă mir că persoanele gay se mai pot gândi în continuare la ele însele, ca la
o „minoritate”. Parada a fost înţesată cu membri ai instituțiilor orașului și oficiali. Au închis
pentru ore bune câteva dintre străzile cele mai aglomerate din Ottawa, inclusiv
Bank și Elgin, iar apoi a avut loc o petrecere zgomotoasă pe terenul primăriei. Ei
au beneficiat de toate acestea pentru o sumă modică de 15.000 de dolari, și cu toate acestea,
chiar au încercat, folosind presiunea publică, întârzierea plăţii în zilele de
dinaintea evenimentului.
Așa cum stăteam cu aparatul meu de fotografiat pe stadă şi priveam cum
defilează Primarul, Şeful Poliției, Şeful Pompierilor și un fost Şef al Opoziţiei, mă gândeam la creștinii devotați care au fondat si
au construit acestă mare capitală a noastră și la cât de îngroziţi ar fi dacă ar fi trebuit să
participe la o aşa manifestaţie.
 |
| John deHooge, Şeful Pompierilor |
 |
| Charles Bordeleau, Şeful Poliţiei |
De asemenea, am deplâns faptul că acest eveniment a fost oarecum
considerat „de familie”. Erau copii mici ce
priveau parada de pe margine, dar și zeci de copii care mergeau în interiorul paradei. M-am
gândit la copiii mei și la cât de mult ne-am străduit să le protejăm inocenţa acestor ani ai
copilăriei, atât de delicaţi. Mi s-a rupt inima, gândindu-mă la toată aceasă
nevinovăție jefuită într-un asemenea mod. În orice societate sănătoasă un adult ar
fi acuzat de abuz sexual dacă şi-ar fi luat copilul la un astfel de spectacol,
dar aici, Şeful Poliției făcea parte din spectacol.
La finalul paradei, doi bărbați păşeau solemn cu nişte pancarde în mână căutând,
cred, să arunce o rază de adevăr în întunericul zilei. Pe una din pancarde erau
înscrise cuvintele Sf. Pavel către Corinteni 6: 9-10: „Nici curvarii, nici
idolatrii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei
lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
Pe măsură ce putătorii pancardelor se apropiau, aveau parte, aşa cum era
de aşteptat, de multă furie îndreptată împotriva lor, dar, de asemenea, am
observat o notă de uimire pe fețele multora. Probabil o fascinație că cineva poate fi
atât de înapoiat şi în afara vremurilor. Pancardele au fost cu siguranță un contrast izbitor
cu restul evenimentului.
Mă gândeam la metoda purtătorilor pancardelor. Aşa cum Sf. Toma de Aquino
spunea:„ceea ce este primit este primit în funcție de caracteristicile
receptorului” și nu văd cum, în mijlocul festivităților, mesajul lor ar putut,
eventual, să fie primit. Dar am admirat curajul de a aduce mesajul și am sperat că a fost
oferit într-un spirit de dragoste.
După ce cel mai în vârstă dintre bărbați a fost ușor bruscat de doi
participanţi la paradă, în încercarea de a-i bloca înaintarea, m-am apropiat și am vorbit puţin cu
el. Potrivit lui, oamenii au încercat să-l blocheze de mai multe ori în acea
zi, dar el a rămas netulburat. „Iisus Hristos este de
partea mea”, a spus el.
Cuvintele lui au rezonat în mine, deoarece şi eu am invocat aceeași temelie spirituală
pe tot parcursul zilei. Reflectând însă după
aceea, mi s-a părut că acești oameni au fost un fel de simbol pentru trecerea
Creștinismului prin lumea modernă. Pe măsură ce societatea cade din ce în ce
mai mult într-o anarhie morală, cei care rămân fideli credinței par a fi tot mai
mult rupţi de această lume şi se confruntă cu provocări tot mai mari. Dar noi
vom merge înainte, știind că, așa cum a spus acel bărbat: „Iisus Hristos este de partea noastră.”
Căutăm voluntari
care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă.
Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu