Deşi lentă şi cu tribunalele suprosolicitate, justiţia franceză a reuşit ca
în două luni, prin Tribunalul Înaltei Curţi al oraşului Lille, să acorde
„soţiei” unei femei, mamă a doua fetiţe, adopţia acestora.
Copiii, Laure şi Lise, sunt născute ca urmare a inseminării artificiale cu
donator necunoscut, procedură totuşi ilegală în Franţa, de vreme ce aceasta
este rezervată cuplurilor căsătorite sau celor aflate în concubinaj, ce
convieţuiesc de cel puţin doi ani şi la care s-a constatat medical
infertilitatea sau o maladie gravă ereditară.
La ora actuală, se pare deci că „soţiile” lesbiene nu pot accede la
inseminare artificială în Franta, cu excepţia cazului în care, iar astăzi totul
pare posibil, fertilitatea intrinsecă a relației homosexuale să
poată fi considerată eligibilă pentru tehnologii de reproducere asistată pentru
femeile care o cer. Dar, pentru moment, nu s-a ajuns aici şi astfel, adoptarea
copiilor de către „soț" se sprijină, acum ca şi în viitor, ori de câte ori copiii se nasc în
urma inseminării cu donator, pe recunoaşterea unui drept ce are la bază o
practică ilegală.
Nu cred că se mai poate spune de acum înainte că în Franţa, maxima juridică
„Nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpă” este
încă de actualitate.
Chiar dacă Laure şi Lise pot afla identitatea tatălui lor, toate legăturile
– familiale, juridice, de autoritate, de indemnizaţie alimentară – sunt de acum
înainte rupte, iar copii sunt consideraţi, prin ficţiunea juridică a adopţiei,
ca neavînd alţi părinţi decât cele „două mame”.
Cine dintre Caroline şi Pascale A., cele două femei „căsătorite” în iunie,
va fi mama biologică? Cuplul nu a vrut să răspundă acestei întrebări, ele
lăsând de altfel publicitatea făcută cazului lor să fie gestionată de asociaţia
homosexualilor si lesbienelor din care fac parte. Aceasta a aşteptat decizia
Curţii Constituţionale din 18 octombrie, care a respins cererea la dreptul la
obiecţia din motive de conştiinţă, pentru a alerta mass-media.
Cererea de adopţie a fost depusă la Tribunalul Districtual din Lille de
către cele două două femei „imediat” după „căsătoria” lor din iunie și a primit un răspuns
pozitiv într-un timp extrem de scurt - mai puțin de două luni - de
la judecătorul pentru Afaceri familiale. Asociațiile de lobby sunt
nespus de bucuroase: odată pentru rapiditatea deciziei, dar şi pentru că este o
premieră, iar apoi pentru că este o decizie cu „un impact enorm”, aşa cum arată
Doan Luu, responsabil media al APGL (Association des Parents et Futurs Parents
Gays et Lesbiens – Asociația Părinților și a Viitorilor Părinți Gay și Lesbiene). LGBT
vorbește, de asemenea, de un „mare pas înainte”.
Chiar şi aşa, asociaţiile nu sunt satisfăcute pentru că venirea înaintea
judecătorului rămâne obligatorie pentru soţ(ie), în vederea adopţiei.
„APGL regretă că această primă formă de recunoaștere a familiilor de
același sex se stabileşte printr-o cerere la finalul unei proceduri care a
implicat procurorul republicii şi în care o anchetă socială poate fi solicitată
de către judecător. Copiii noștri nu au nevoie de o hotărâre judecătorească ca să
știe cine sunt părinții lor!”
Asociaţia reclamă, prin urmare, mereu ceea ce nu a obţinut de prima dată
prin cerinţele legii Taubira: extensia „prezumţiei de paternitate”, care face
din soţul legitim căsătorit tatăl legal al tututor copiilor născuţi de femeia
sa, a cărei maternitate este întotdeauna certă (afară de substituirea de copil,
dar să nu mergem în prea multe amănunte, să nu tăiem firul în patru).
Prezumţia de paternitate avea ca scop să protejeze familia legitimă şi să
asigure stabilitatea acesteia în societate, lăsând câţiva copii adulterini să
se strecoare şi să fie consideraţi ca şi legitimi, deşi nu erau.
Dar se ştie că drepturile prioritare recunoscute copiilor legitimi au fost
demontate succesiv până când au ajuns să nu mai însemne mare lucru.
Chiar şi aşa, presupunînd că partenera unei femei poate fi „adevărata mamă”
a copilului născut de „soţia sa”, totuşi se impinge un pic mai departe butonul
de răstălmăcire a dreptului (să nu mai vorbim de ceea ce poate fi în
realitate).
Ce va fi, vom vedea.
În ceea ce priveşte cuplurile căsătorite de bărbaţi, aşteptăm să vedem ce
se inventează.
Sursă: leblogdejeannesmits.blogspot
Traducere: Ştefan Daniel Todor
Căutăm voluntari
care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă.
Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu