Ctitoria voievodului român Radu cel Mare, Lăpușna, din Timoc, a fost închisă de Biserica Ortodoxă Sârbă

17 septembrie 2013, Lăpuşna, Timoc, Serbia,  Romanian Global News

În prezența mai multor credincioși, în fața bisericii abandonate Lapușnia, biserica ridicată de Voievodul român (ungro-vlah) Radul cel Mare, în secolul XVI, preoții Bisericii Ortodoxe Române-Antonie Isac și Ștefan Șarampoi au slujit Sfânta Liturghie. Au fost prezenți, printre alți, și reprezentanți organizațiilor românești: dr. Predrag Balasevic, președintele Partidului Democrat al Românilor din Serbiea, Zavisa Jurj, președintele Asociației pentru cultura Românilor-Vlahilor din Serbia „Aridnae Filum" din Bor , și Dusan Prvulovic, președintele Comitetului pentru drepturile omului CHRIS din Negotin, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Spre deosebire de anii precedenți, în acest an preoții din Biserica Ortodoxă Română și credincioși prezenți au avut parte de o surpriză neplacută. La ușa bisericii abandonate, acoperite cu buruieni și spini, a fost pus un lacăt!

În loc de a sluji liturgia în interiorul ruinelor falnicei biserici, pentru prima oară, liturghia a fost slujită în afară zidurilor bisericii.

Biserică Lapușnia reprezintă o paradigmă a atitudinii Serbiei față de românii timoceni, respectiv urmașii celor pentru a căror nevoi religioase, stăpânul țărilor ungro-vlahe, Radul cel Mare, a ridicat această biserică acum câteva secole.

De teamă că ar putea afecta creșterea conștiinței naționale românești, biserica a fost lasată ravagiilor timpului.

Din clădirea magnifică au rămas doar ruinele care de decenii au fost vizitate numai de ciobani care păzeau turmele lor în apropierea acestei clădiri.

După ce „românii și-au amintit" și au început să „ridice din cenușă", conștiința și identitatea lor națională, cei care în mod conștient au lăsat această biserica la ravagiile timpului, au pus lacăt pe ușa bisericii.

Lacătul este menit să-i oprească pe urmașii lui Radu cel Mare de la revigorarea memoriei acestui ctitor al acestei biserici.

O soartă aproape identică au avut și vlahii, respectiv românii din Nord-estul Serbiei. Conștiința lor națională, sufocată într-un mod conștient, a început să semene cu biserica abandonată Lapușnia.

Numai că, atunci când toată lumea a crezut că se va prăbuși și nu va rezista ravagiilor timpului, „de nicăieri" au apărut „niște tineri", cu credința și dorința de a restaura biserica din Lapușna, dar și de a restaura conștiința națională a acestui popor care a fost suprimată de decenii.

Însă răspunsul a fost „lacătul" sub forma inventării unei noi națiuni și unei noi limbi, „limbă vlahă", după modelul lui Iosif Visarionovic Stalin din Republica Moldova.

„Lacătul" care se pune pe ușa trezirii conștiinței naționale a Românilor timoceni reprezintă obstrucțiile privind întroducerea limbii materne-române în școli, lucru pe care Serbia și l-a asumat în fața comunității internaționale.

Toată manipularea privind inventarea „standardizării limbii vlahe", care pentru comunitatea științifică din Serbia nu este acceptabilă, este o încercare de a închide ușa spre păstrarea identități etnice a celor 300.000 de români/vlahi și aducerea ei la o ruină acoperită cu buruieni, precum biserica Lapușna.

Situația legată de atitudinea administrației de stat și vârful Bisericii Ortodoxe Sârbe fața de români este simbolic prezentată de cuvintele unei bătrâne care s-a aflat în acea zi în apropiere și care zicea că este „păzitorul cheilor bisericii". La la întrebarea reprezentanților organizațiilor românești cine și din ce cauză a închis ruinele bisericii Lapușnia, ea a răspuns că biserica este închisă sub ordinul preotului din Bolievaț, adaugând că „Au venit niște Vlahi (cum zic sârbi) și au spus (referindu-se la biserică) că este a lor. Însă ai noștri spun că este a nostră. Aceasta este a noastră. Aicea este Serbia".

Luni 16.09.2013, reprezentanții organizațiilor românești: Zavisa Jurj, președintele Asociației pentru cultura Românilor-Vlahilor din Serbia „Aridnae Filum" din Bor și Sinisa Vojinovic, președintele Consiliului Municipal al Partidului Democrat a Românilor din Serbia în Boljevac au vizitat sediul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Boljevac și au discutat cu Părintele Ristibor Stevic, care a explicat că după slujba oficiată de Părintele Bojan Aleksandrovic anul trecut în Lapușna, a primit ordin de la superiorii din Zaiecear să închidă biserica. Așa că a recomandat reprezentanților organizațiilor românești să se adreseze conducerii Episcopiei Bisericii Ortodoxe Sârbe din Zajecar, care, după o conversație telefonică, au renunțat la primirea reprezentanțiilor menționați și le-au spus că trebuie să se adreseze Episcopului Bisericii Ortodoxe Sârbe, Iustin.

Este evident mesajul acestui act de închidere a bisericii ruinate – de a opri păstrarea în continuare a identități românești, de a lăsa identitatea română să aibă aceeași soartă ca și biserica Voivodului Radu, să dispară acoperită cu buruieni și abandonată de toți.

Însă se pune întrebarea dacă acest lucru este potrivit unui stat modern în prezent, cum este Serbia și care prin protocolul din Bruxelles de la data de 01.03.2012 și-a asumat obligația privind îmbunătățirea drepturilor românilor/vlahilor din Timoc.