foto: Heger (OrthPhoto) |
Din
nou coboară-Te-ntre noi, Isuse
Căci
iarăşi turma Ta e rătăcită
Şi
iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A
vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia
se mai zăreşte ca prin sită,
A
mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se
îndepărtează parcă... Cine spuse
Căci
stingerea ni-i singura ursită?
O,
vino, iubitorule de oameni,
În
sufletul bătrânei lumi să sameni
Din
nou credinţa cea nemuritoare...
Cunoaşte-L
vom? Pleca-vom fruntea oare
Când
întinzându-Şi mâinile amândouă
Asupră-ne,
va zice: ”Pace vouă!”?
0 comments:
Trimiteți un comentariu