Părintele
Sofronie spunea adeseori: „De n-aş fi cunoscut vieţile sfinţilor,
de multe ori aş fi căzut în deznădejde, însă datorită lor am
putut răbda şi eu mai mult”. Ne este, aşadar, de mare folos să
citim Vieţile Sfinţilor, pentru că ele înfăţişează diferitele
experienţe şi stadii ale vieţii duhovniceşti, iar când vom
ajunge să le cunoaştem noi înşine din cercare, cele citite ne vor
fi sprijin şi încredinţare pe calea mântuirii. La vreme de
ispită, chiar şi cunoaşterea indirectă a vieţii duhovniceşti
poate fi izvor de mare mângâiere, dându-ne curajul să-I spunem
lui Dumnezeu: „Doamne, dă-mi să cunosc şi eu acest lucru din
cercare”. Aceasta şi aşteaptă Dumnezeu de la noi. În marea Lui
bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată, căci nu
vrea să ne constrângă libertatea cu care El Însuşi ne-a
înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile Lui
mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem un
experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-l statornici apoi
drept singura lege a fiinţei noastre.
Un
mod de a efectua acest experiment este să cugetăm la lucrarea lui
Dumnezeu cu omul, din care cunoaştem marea cinste de care ne-am
învrednicit înaintea Ziditorului nostru. Începem să înţelegem
faptul că omul s-a aflat în cugetul lui Dumnezeu mai înainte de
întemeierea lumii (Efeseni 1, 3-5) şi că Domnul i-a purtat de
grijă în chip minunat atât în Rai, cât şi de-a lungul cumplitei
tragedii a căderii sale. El ni L-a dăruit pe Fiul Său cel
Unul-Născut, Care a venit pe pământ ca să răscumpere cu preţul
scumpului Său Sânge pe omul vândut rob păcatului. Vedem din
negrăita iconomie a lui Dumnezeu faţă de noi cât de măreaţă şi
de minunată este chemarea omului.
(Arhimandrit
Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa
2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia
Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 107-108)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu