Când,
cu îndrăzneală și credință, vrei să alergi la Născătoarea de
Dumnezeu pentru orice trebuință a ta, poți obține acest har dacă
vei cugeta acestea:
1)
Orice vas în care se pune mir prețios, miroase chiar după ce nu
mai este mirul într-însul. Cu atât mai puternic cu cât mirul a
stat mai mult în el și cu atât mai mult cu cât mirosul mirului a
fost mai puternic. Iar dacă mirul rămâne în vase, el miroase
covârșitor mai mult decât cele golite. Dar dacă s-ar zice că
acel miros este o însușire a unui anumit element, închipuie-ți că
ceva stă lângă o mare ardere și multă vreme ține ferbințeala
deși s-ar depărta de foc.
Cu
aceste observații adevarate, te intreb: ce mireasmă a iubirii de
oameni, ce văpaie a dragostei, ce gânduri ale îndurării și milei
nu se găsesc cu îndestulare în lăuntrul Născatoarei de Dumnezeu,
care nouă luni a purtat în feciorescu-i pântece pe Hristos, mirul
cel nedeșertat? Ea, care ține totdeauna la piept și în iubire pe
Fiul lui Dumnezeu! De aceea, după cum un lucru oarecare apropiat de
un vas de mir prinde miros, ori ceva apropiat de foc se încălzește,
tot astfel, ba poate mai mult, orice lipsit, care se apropie cu
smerenie și cu credință de Mirul ceresc și de focul milei și
îndurării ce de-a pururi arde în pieptul Născătoarei de
Dumnezeu, lucru hotărât va lua sprijin, binefaceri și daruri cu
atât mai multe cu cât are credință și curaj mai mare.
2)
Nici o făptură n-a iubit vreodată atât pe Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, ca Prea Sfânta lui Maica. Aceasta din două pricini: Întâi
fiindcă L-a născut fără de bărbat și al doilea pentru că a
fost unicul și singurul ei Fiu. De aceea dragostea ei a rămas
neîmpărțită. Dacă acest Fiu al lui Dumnezeu și iubit fiu al
Fecioarei și-a dat toată viața și pe Sine tot, pentru trebuințele
noastre, a celor păcătoși, iar pe Maica Sa a dat-o nouă Maica,
sprijin, și mijlocitoare pentru mântuirea noastră, cum și de ce
să nu ne ajute și să nu influențeze voința Fiului ei, Cel atât
de iubit.
De
aceea aleargă iubite, în orice nevoie, aleargă la Prea Sfânta
Născătoare de Dumnezeu. Nădejdea și curajul ce arăți către
dânsa sunt bogăție, fericire și scăpare temeinică. Ele
totdeauna îți aduc daruri și îndurări.
Sfântul
Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați,
p.150-151
Sursa:
Ortodox.md
0 comments:
Trimiteți un comentariu