„Îngeri
cu fețe murdare” este titlul unui film produs la Hollywood în
1938 despre aventurile unui gangster care amenință să devină
eroul și modelul de viață pentru băieții cartierului sărac în
care gangsterul crescuse. Condamnat la moarte, banditul reușește să
se reumanizeze de-abia în drum spre locul execuției. La
insistențele preotului ce se îngrijea de sufletele locuitorilor din
cartierul sărac și rău-famat, gangsterul acceptă să se comporte
ca cel mai mare laș, ca cel mai fricos pămpălău, reușind să-și
dezamăgească micii fani și să-și distrugă propriul mit, spre a
nu distruge viețile unor copii nevinovați.
Veți
zice, poate: așa, și ce-i cu asta? V-ați întrebat vreodată oare
câte starlete și câți indivizi dubioși, în dorința lor oarbă
de avere și de notorietate, ne smintesc copiii chiar și atunci când
stăm la televizor și îi privim comentând răutăcios și
defăimător la adresa lor? Copiii ne aud comentariile, dar mai tare
li se aprinde imaginația și dorința de a-i imita pe cei aflați
sub lumina reflectoarelor.
Acum
mai bine de zece ani, venind în vizită în casa unor prieteni cu
doi copii, băiat și fată (școlari în clasele primare), micuții
m-au întâmpinat cu o revistă TV pe coperta căruia triumfa, cu
sânii la vedere, fără nici urmă de acoperământ, într-o poziție
provocatoare, o domnișoară – vedetă a unui program TV – pe
care ei o cunoșteau ca fiind prietena unui alt prieten de familie.
Domnișoara respectivă le intrase în casă în repetate rânduri și
le vorbise, se jucase cu ei, și lor le plăcea de ea. Stânjeneala
care m-a cuprins poate fi cu greu redată în cuvinte; ei îmi
vorbeau cu entuziasm despre ea și îmi tot arătau revista,
insistând ca și cum ar fi fost vorba de o mare realizare a unei
prietene a lor, nu de o poză deocheată: „Uite ce frumoasă este!
Nu-i așa că e frumoasă?”. Le-am răspuns că oricât de frumos
ar fi cineva, eu nu cred că e frumos să te pozezi gol, și să mai
și arăți aceste poze tuturor! M-au privit destul de descumpăniți
și confuzi, de parcă nu erau siguri dacă au greșit sau nu cu
ceva, dar n-au mai zis nimic.
Anii
au trecut, băiatul e acum student, însă fetița, ajunsă la
adolescență, a trecut printr-o perioadă în care se arăta tot mai
interesată să se pozeze în moduri dintre cele mai avantajoase
(credea ea!), spre a posta acele poze pe o rețea de socializare.
Desigur, părinții au rămas fermi pe poziție și foarte vigilenți:
nu și-au încurajat defel copila (altminteri frumoasă ca o cadră)
să continue astfel, și nici una dintre pozele publice ale fiicei
lor nu este altfel decât decentă, cu toate eforturile ei de a se
surprinde în „ipostaze senzuale”. I-au supravegheat îndeaproape
contul și în permanență au fost alături de ea, când cu vorba
bună și cu explicațiile, când interzicând cu fermitate. M-am
întrebat adesea ce s-ar fi întâmplat cu ea dacă părinții ar fi
fost ceva mai relaxați, ceva mai neglienți, cu ceva mai puțină
decență și frică de Dumnezeu?
Cu
certitudine, mica mea eroină ar fi postat până acum destule poze
făcute după modelul atâtor femei care își dau aere de divă, și
cine știe ce s-ar mai fi întâmplat cu ea. Ceea ce nu înțeleg
multe adolescente este că, postând astfel de poze, transmit mesaje
cu tentă sexuală, adevărate invitații pentru te-miri-cine.
Categoric, la vârsta pubertății și adolescenței, tinerii sunt
intens preocupați de modul în care arată, de cât de atractivi
sunt. Nu trebuie să-i condamnăm, nici să-i ironizăm, altfel
riscăm să le distrugem imaginea de sine și să-i facem deosebit de
vulnerabili din punct de vedere emoțional. Este important să-i
ajutăm să se simtă confortabil în pielea lor, să se descopere ca
persoane cu toate calitățile lor și să înțeleagă că
frumusețea are multe moduri de a se manifesta, nu doar în plan
fizic.
Adolescenții
confundă adesea frumusețea cu senzualitatea și sexualitatea,
popularitatea cu succesul, și nu prea are nimeni răbdare și tact
să le explice cu duhul blândeții că pozele lor „senzuale”,
„provocatoare”, nud sau seminud, nu transmit ceea ce ei cred și
își doresc (anume că sunt frumoși și atrăgători), ci cu totul
altceva: că sunt disponibili, că își oferă trupul. Ei cred că
vor fi văzuți doar de cei sau cele care le-au făcut lor inima să
tresalte, nu și de „ciudați”. Nici nu realizează că aceste
„amprente” cibernetice pe care le lasă în urmă îi vor putea
urmări ani de zile, îi vor putea stânjeni, le vor putea strica
relații, îi vor putea face de rușine. Odată ce ai postat un
material pe Internet, nu prea mai ai nici un fel de control asupra
parcursului său.
Copii
expuși la materiale erotice
Acum
ceva timp, am cunoscut un băiețel care la numai 4 ani avea deja o
îndelungată expunere la materiale pornografice și erotice.
Părinții lui, și ei consumatori de frunte, nici măcar nu se mai
sinchiseau să ascundă aceste materiale de ochii lui. Bietul copil,
cu mintea lui de atunci, înțelegea doar că femeile sunt niște
mari amenințări pentru băieți, aceștia fiind în pericol de a fi
mutilați de ele. Strânsese în el atâta furie împotriva mamei lui
și a femeilor în general, pe care afirma că le urăște,
crispându-se și încleștându-și pumnișorii, încât numai
văzându-l cum spumega și lovea orbește, te cuprindea groaza.
Le-am explicat părinților ce și cum să facă, le-am arătat
pericolele pe care astfel de materiale le prezintă pentru
dezvoltarea psihică a copilului, dar rezultatul a fost că a doua zi
tatăl a adus un almanah deocheat în casă, lăsându-l pe masa din
bucătărie ca și cum ar fi fost ziarul de dimineață… M-am
întrebat adesea ce s-a întâmplat cu acel copil și ce se va
întâmpla cu el în continuare…
Întreaga
societate suferă de hipersexualizare, și industria mediatică,
industria de publicitate, industria de film, industria de muzică nu
fac decât să contribuie an la an la amplificarea acestui fenomen.
Dacă până nu demult femeile erau cele mai pozate în ipostaze
senzuale și chiar pornografice, acum iată că și bărbații tineri
și foarte tineri se întrec în a-și expune trupul în mod public.
Nu poți să nu te întrebi, văzând posterul uriaș din centrul
capitalei în care un tânăr aproape complet dezbrăcat face reclamă
unui parfum, ce fel de mesaj, de fapt, promovează: „Cumpără
acest parfum, dragă tinere, și vei fi la fel de senzual ca tipul
din imagine”. Nu la fel de elegant, nu la fel de rafinat, nu la fel
de admirat – ci „la fel de senzual”, pentru că, nu-i așa, tot
ce contează este să fii senzual! De altfel, în toate aceste
industrii mai sus menționate, circulă o vorbă: „Sexul vinde
produsul”!
Încă
de mici, toți acești copii ai noștri sunt asaltați de imagini și
mesaje cu conținut sexual (și adesea chiar soft-porn) pe Internet,
în ziare și reviste, în postere și reclame, la televizor, în
sălile de concerte. Știrea că în S.U.A., într-o școală
generală, mai bine de o sută de elevi cu vârste între 9-13 ani
și-au postat pozele nud (făcute de ei înșiși cu telefoanele
mobile) pe o rețea bine-tăinuită de ochii părinților nu a mai
șocat pe nimeni, în afară de părinții acelor copii. În epoca
Instagram, Tinder, Facebook etc., poți contacta și poți fi
contactat instantaneu de o mulțime de persoane cunoscute și
necunoscute direct pe telefonul mobil, poți privi și fi privit de
milioane de ochi, poți vedea orice, mult dincolo de ceea ce este
decent, normal sau sănătos pentru psihic. Cum să ne mai surprindă
să aflăm că, la clasa I, într-o școală bună din București, un
elev a pretins și a primit favoruri de natură sexuală de la un
coleg doar pentru a-l lăsa să butoneze tableta pe care o primise de
la părinții săi, în timp ce celălalt băiat nu poseda acest
gadget?
Ori
de câte ori povestesc părinților despre această întâmplare –
păstrând, evident, anonimatul celor implicați –, ei au una și
aceeași reacție: „Vai de mine, uite de ce este bine să-i iei
copilului tot ceea ce au și ceilalți: ca să nu ajungă aici!”. O
astfel de reacție nu face decât să ne convingă o dată în plus
de faptul că nu gadget-urile, ci adulții sunt de vină pentru
capcanele în care cad pruncii noștri. Noi li le întindem, adesea
fără să ne dăm seama. În loc să-și pună problema educației
copilului, a cultivării unei atitudini sănătoase față de
integritatea și intimitatea propriului trup, a cultivării valorilor
morale, a respectului față de sine și față de ceilalți
(întreprindere serioasă și de durată), mulți părinți preferă
să creadă că problemele se rezolvă pe loc… cu bani! Are copilul
tabletă, telefon, calculator? Gata, este în rând cu lumea, deci
totul este bine!
Copiii
și accesul nesupravegheat la Internet
Dimpotrivă,
accesul neîngrădit la Internet al unui copil needucat, neprevenit,
neîndrumat și nesupravegheat de părinții săi este o cale spre un
dezastru cu atâtea ramificații, că nici nu le mai poți enumera pe
toate. Iată ce arată studiile întreprinse în Statele Unite (țară
ce se confruntă de ani de zile cu problema pornografiei, fiind cel
mai mare consumator la nivel mondial) referitor la efectele
pornografiei asupra copiilor:
1.
Creșterea riscului de a-i transforma pe copii în victime ale
agresiunilor sexuale. Pedofilii și alți prădători sexuali
utilizează frecvent Internetul pentru a descoperi potențiale
victime, pentru a le distribui acestora materiale pornografice,
pentru a le pregăti de întâlnire sau doar a le determina să se
pozeze singure despuiate și să le trimită aceste poze. Toți
acești prădători se folosesc de identități false și adesea
ajung ca, profitând de naivitatea victimelor, să le molesteze, să
le șantajeze, să se folosească de acestea în fel și chip. Peste
70% dintre cei care au molestat copii au recunoscut că sunt
consumatori obișnuiți de materiale pornografice, la care apelează
adesea pentru a coborî nivelul de inhibiție al copiilor și pentru
a le transmite mesajul că „este în regulă să faci și tu ce
face persoana din acest film; ei îi place, și ție îți va
plăcea”.
2.
Creșterea riscului de a-i transforma pe copii în agresori
sexuali. Expunerea timpurie a copiilor (mai înainte de vârsta
de 14 ani!) la astfel de materiale determină adesea modificarea
comportamentului lor sexual încă de la vârsta adolescenței, fiind
mult mai predispuși la deviații sexuale decât cei care nu urmăresc
(sau doar au vizionat accidental) un astfel de material. Studiile au
arătat că 53% dintre cei care comit agresiuni sexuale au urmărit
mai înainte materiale pornografice, incitându-i la violență
sexuală. Cu cât consumul de pornografie este mai intens și mai
frecvent, cu atât satisfacția sexuală este mai greu de atins, și
de aici tendința acestor persoane de-a se angaja în comportamente
sexuale din ce în ce mai deviante, mai bizare, mai periculoase.
Același lucru este valabil și pentru agresiunile sexuale comise de
adolescenți împotriva altor adolescenți sau împotriva unor copii.
Experții au constatat că orice activitate sexuală prematură la
copii apare ca urmare a doi factori: expunerea și stimularea. Prin
urmare, deviația sexuală la copil apare în urma molestării sau a
expunerii la pornografie. Cei mai mulți dintre copiii care urmăresc
în mod obișnuit astfel de materiale vor încerca să experimenteze
ceea ce au văzut cu alți copii. Același lucru este valabil și
dacă copiii urmăresc „pe viu” astfel de scene între părinți
sau adulți, adulți și copii etc.
3.
Boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite şi adicție
sexuală. Pe măsură ce copiii sunt din ce în ce mai expuși la
materiale pornografice, aceștia primesc următorul mesaj: este în
regulă să întreții relații sexuale fără responsabilitate, este
acceptabil, ba chiar dezirabil; ești dezinhibat, liber, stăpân pe
corpul tău și pe viața ta. Îmi aduc aminte că acum vreo
şase-şapte ani am citit îngrozită pe coperta unei celebre reviste
pentru adolescenți „Sâmbătă stai acasă sau faci sex?” – ca
și cum în weekend ori stai acasă ca fraierii, ori te duci și faci
sex ca cei cool! Realitatea este că adolescenții îşi doresc să
fie cool și îşi doresc să experimenteze din punct de vedere
sexual, dar acest lucru nu trebuie nici pe departe să se transforme
într-o încurajare deșănțată. Dimpotrivă, este nevoie să
discuți cu ei despre tot ceea ce implică viața sexuală la nivel
afectiv, relațional, în plan comportamental și în planul
sănătății. Adesea, odată ce ai discutat cu ei pe îndelete și
cu argumente, se simt total nepregătiți și vor abandona cu
determinare orice nouă tentativă. Cifrele sunt îngrijorătoare:
numai în S.U.A. unul din patru adolescenți suferă de o boală cu
transmitere sexuală. Tinerii expuși de timpuriu la materiale
pornografice sunt, de asemenea, mult mai predispuși să dezvolte
adicție față de sex și să se angajeze în comportamente sexuale
deviante.
4.
Deformarea atitudinii copiilor și tinerilor cu privire la
viața sexuală, relații, căsătorie, copii. Studiile au arătat
că expunerea intensă a unor subiecți de sex masculin la
pornografie a schimbat în numai șase săptămâni atitudinea lor
față de:
– femei
(devenind mai nepăsători, mitocani și disprețuitori față de
ele);
– viol
(pe care nu l-au mai considerat un act criminal sau, în tot cazul,
nu unul foarte grav);
– sexualitate
(au dezvoltat percepții deformate și un apetit pentru acte din ce
în ce mai bizare, mai violente și mai deviante, sexul normal
nemaioferindu-le nici o satisfacție);
– căsătorie
(care le apare demodată, în opoziție cu relațiile sexuale cu
parteneri multipli care le apar acceptabile, normale și de preferat
monogamiei).
Iată
cât de repede și de ușor este să strici un tânăr prin
pornografie – nu-ți trebuie decât vreo șase săptămâni!
5.
Afectarea dezvoltării copilului și formarea identității
sale. Identitatea psihosexuală se dezvoltă treptat, pe
parcursul copilăriei, pubertății și adolescenței. Pe măsură ce
cresc, copiii primesc treptat informații potrivite vârstei lor
despre sex, diferențele de gen și rolurile de gen, începând de la
cum sunt făcuți băieții și cum sunt făcute fetițele, de unde
vin copiii și de ce mama și tata dorm împreună. Aceste informații
vin din familie, de la școală, de la personalul medical, din
diversele produse culturale, astfel încât, tot treptat, copiii au
șansa de a-și dezvolta în mod adecvat propria identitate
psihosexuală, care se va definitiva la maturitate. Băiețeii se
îmbracă, se joacă și se comportă adecvat genului lor, fetițele,
și ele genului lor, în devenirea lor treptată în tineri bărbați
și tinere femei.
Materialele
pornografice scurtcircuitează această dezvoltare naturală a
identității sexuale și o perturbă ireversibil, dându-i copilului
viitor adult o percepție eronată, deformată despre sine, despre
sexualitate, despre propriul trup, despre ceilalți, lăsându-l
confuz, schimbat, tulburat. Pornografia introduce copilul în lumea
unor senzații pe care nu este pregătit psihic să le experimenteze
și să le conțină. Copiii se pot obișnui să asocieze stimularea
sexuală cu diverse activități (privitul unor astfel de scene,
masturbarea, atingerea unei șuvițe de păr, a unei jucării, a unor
obiecte vestimentare etc.), nu cu apropierea trupului ființei
iubite, în cadrul exclusiv al unei relații trainice, bazată pe
promisiunea parteneriatului pe viață. Pornografia desparte
sexualitatea de fiorul tandru al iubirii, de principiul dăruirii de
sine ființei iubite, dar o desparte și de scopul său nobil –
întemeierea familiei și facerea de copii.
Ca
părinți, ca educatori, ca oameni responsabili, indiferent unde ne
aflăm, avem datoria de a proteja cât mai mult inocența copiilor
noștri de influența distrugătoare a pornografiei.
Ce
putem face în mod concret?
1.
Să le oferim copiilor o educație sănătoasă, solidă, bazată pe
cultivarea valorilor morale, pe formarea caracterului integru.
Indiferent dacă suntem părinți, educatori, directori de programe
TV, jurnaliști, vânzători etc., este de datoria noastră să-i
ferim pe copii de imagini, de expresii și de experiențe cu
conotații pornografice. Chiar și numai când mergem pe stradă sau
când suntem în locuri publice, abținându-ne de la înjurături,
protejăm copiii și inocența lor.
2.
Indiferent care este relația noastră cu copiii, indiferent care
sunt experiențele noastre particulare legate de propriile căsnicii
și de proprii parteneri, să încurajăm copiii să creadă în
valoarea iubirii, a căsătoriei, să creadă în onestitate, în
tandrețe, în gingășie, în frumusețea sufletească. Să-i ajutăm
să identifice și să respingă abuzul verbal, abuzul emoțional,
abuzul sexual, relațiile bazate pe subjugare și exploatare.
3.
Să ne arătăm disponibilitatea de a discuta cu ei toate problemele
pe care le ridică, să îi ajutăm să găsească răspunsuri
valabile la toate întrebările pe care, ca niște ființe atât de
crude și de lipsite de experiența vieții și le pun, fără să-i
criticăm, fără să-i judecăm, fără să-i respingem. Cu
înțelepciune, cu răbdare și cu duhul blândeții îi vom aduce
mereu pe calea cea bună. Când un adolescent se simte criticat și
respins de familie, va căuta iubire în altă parte și va accepta
chiar și lucruri de neacceptat pentru dramul de atenție și de
confort pe care îl va primi.
4.
Să-i ajutăm pe copii să își dezvolte sentimentul valorii
personale, al respectului față de sine și față de celelalte
persoane, să-și dezvolte asertivitatea, puterea de a spune NU celor
care încearcă să îi abuzeze. Toate acestea le facem atunci când
îi tratăm cu respect și le impunem limite și reguli sănătoase,
le dăm explicații, îi ascultăm, le solicităm opiniile.
5.
Să-i învățăm de mici ce este pudoarea, respectul față de
propriul corp ca templu al sufletului și, în egală măsură, să-i
învățăm respectul față de orice ființă umană. Chiar şi a
vorbi de rău un cerșetor sau a-l izgoni cu vorbe urâte este un
exemplu rău pentru copil: îi arătăm că anumite ființe ne sunt
inferioare, fără să ne gândim că mulți dintre cei care au ajuns
în stradă au fost odată oameni în rândul lumii.
6.
Să-i ajutăm pe copii să se descopere pe ei înșiși și să le
dezvoltăm capacitatea de autocontrol cu ajutorul limitelor sănătoase
și cerințelor rezonabile, plecând de la mâncare, haine, jucării
și alte mici posesiuni, până la activități pe care au voie să
le facă și pe care nu au voie să le facă. Înfrânarea, tăierea
voii este unul dintre cele mai importante mecanisme de autocontrol. A
face tot ce vrei și când vrei nu dezvoltă toleranța la frustrare
și te transformă într-o persoană impulsivă, necontrolată,
slabă.
7.
O viață duhovnicească trăită plenar și exemplul personal al
părinților sunt fundamentale pentru buna-întocmire a copilului.
Așa cum avem datoria de a le asigura sănătatea, dezvoltarea
trupească și instruirea minții, tot așa avem datoria de a ne
îngriji de sufletele lor, de a-i ajuta să crească „întărindu-se
cu duhul”. Sub ochii mei au crescut în parohia din care fac parte
o mulțime de copii, Duminică de Duminică la Sfânta Liturghie,
împărtășiți în posturi, spunând rugăciuni alături de
părinții lor. Sunt astăzi tineri frumoși, moderni, școliți,
inteligenți. Iată că se poate, însă numai perseverența
părinților a făcut posibil acest lucru.
8.
Să le explicăm copiilor pericolele potențiale ale Internetului și
să îi învățăm cum să navigheze, utilizând această importantă
resursă pentru instruirea lor. În același timp, avem obligația de
a le supraveghea modul în care accesează Internetul, de a le limita
accesul, de a utiliza programe de control parental, de a le verifica
conturile de e-mail și de pe rețelele de socializare.
9.
Pentru a fi în stare să exercităm controlul și să ne îndrumăm
copiii în mod adecvat, avem nevoie să fim la curent cu tehnologia
de ultimă generație, să ne informăm constant și să învățăm
să o stăpânim, astfel încât să nu fim păcăliți de copii. La
nevoie, să apelăm la specialişti.
10.
Să organizam activități care să le înlesnească copiilor și
adolescenților întâlnirea cu experți din domenii diverse
(psihologie, securitate, poliție, medicină, tehnologie etc.),
pentru a-i preveni și educa cu privire la provocările și
pericolele legate de utilizarea Internetului, pentru a ne sprijini pe
noi înșine în a le oferi copiilor informații adecvate vârstei,
legate de dezvoltarea lor fizică și psiho-sexuală, legate de
relații, de căsătorie, de copii. Mi-am spus adesea că un curs de
educație parentală la elevii de liceu îi va ajuta să devină nu
doar niște părinți mai buni și mai responsabili, ci și niște
adulți mai buni.
Un
lucru este sigur: cu cât vom băga mai adânc capul în nisip și
vom pretinde că pruncii noștri nu înțeleg ceea ce văd sau că
„le va trece” dacă au văzut, cu atât mai mult vom pătimi
(odată cu ei) de pe urma pierderii timpurii și pe vecie a inocenței
lor. Atunci când îngerii noștri își murdăresc fețele, aceasta
este numai și numai din pricina noastră: că e din delăsare, ori
din neatenție, ori din prostie, ori din rea-voință, ori din
stricăciunea propriilor noastre suflete – nu mai contează. Noi
i-am pierdut pe ei și vom da seamă.
Psiholog
Irina Petrea
Articol
publicat în numărul 85 (Februarie 2016) al revistei Familia
Ortodoxă.
Bibliografie:
L.
Marshall, „The Use of Sexually Explicit Stimuli by Rapists, Child
Molesters, and Nonoffenders”, The Journal of Sex Research 25, nr. 2
(mai 1988): 267-88.
Take
Action Manual (Washington, D.C.: Enough is Enough, 1995-96), 9.
Neil
Postman, The Disappearance of Childhood (New York: Vintage, 1994),
137.
Tom
Minnery, Pornography: A Human Tragedy (Wheaton: Tyndale House).
K.E.
Davis şi G.N. Braucht, Exposure to Pornography, Character and Sexual
Deviance, Technical Reports of the Commission on Obscenity and
Pornography (1970), 7.
Patrick
Carnes, Don’t Call It Love: Recovery from Sexual Addictions (New
York: Bantam, 1991).
Stephen
J. Kavanagh, Protecting Children in Cyberspace (Springfield, VA:
Behavioral Psychotherapy Center, 1997), 58-59.
Victor
B. Cline, Pornography’s Effects on Adults and Children (New York:
Morality in Media, 1990), 11.
Jerry
Bergman, Ph.D., „The Influence of Pornography on Sexual
Development: Three Case Histories”, Family Therapy IX, nr. 3
(1982): 265.
Sursa:
Familia Ortodoxă
0 comments:
Trimiteți un comentariu