Mamă, nu mă ucide!

de Părintele Dionisie Kamenshchikov, Pravoslavie.ru

De 1 iunie, în toată lumea se sărbătorește Ziua Internațională pentru Ocrotirea Copilului. Ocrotirea de cine? De maniaci, de pedofili, de cei ce-i înfiază, care se află în căsătorii între persoane de același sex?... Da, inclusiv de ei. Dar nu în primul rând. Astăzi există un dușman și mai cumplit pentru copil. Acesta este... propria mamă! Da, da. Cât ar suna de paradoxal. Și nu greșim dacă numim această zi mai corect – “Ziua apărării copiilor de propriile mame”.

Datele oficiale despre câte avorturi au loc anual în Rusia variază foarte mult. Sociologii avansează cifre între 1,5 și 3 milioane. După o statistică neoficială, anual, în Rusia, sunt avortaţi 8 milioane de copii, iar dacă avem în vedere utilizarea contraceptivelor cu acțiune abortivă, obținem cifre astronomice. Numai 2% dintre rusoaicele de 40 de ani nu au făcut avort. Zilnic, în țara noastră, apar pe lume aproximativ 1,5 milioane de copii. După calculele oficiale cele mai modeste, unui copil născut îi corespunde unul omorât. În timpul celui de-al doilea Război mondial, în toată lumea au murit 55 de milioane de oameni; acum, pe planeta noastră, anual (!) sunt omorâți 60 de milioane de copii nenăscuți. Iată ce matematică cumplită!

Mamă, ce s-a întâmplat cu tine? Ai născut în timpul războiului, în ruine, ai născut chiar atunci când nu exista nicio garanție că peste două luni toată familia nu va muri de foame. Preferai să mori numai ca micuțul tău să trăiască. Iar acum, într-o perioadă relativ bună, tu supui propriul copil nenăscut (și uneori nu numai unul) la chin și pierzanie. Pentru făt nu a existat în tot universul un loc mai sigur decât cel de sub inima ta. Iar acum, nu avionul sau automobilul, ci uterul matern a devenit locul unde copilul se află în pericol. Ce s-a întâmplat cu tine?

Mă gândesc adesea de ce femeile nu înțeleg sau nu doresc să înțeleagă ce lucru îngrozitor fac efectuând avortul. În primăvara aceasta, la Institutul Social-economic din Saratov au făcut o expoziție cu tematica anti-avort. În bibliotecă au fost puse panouri cu material ilustrativ. Au trecut grupuri de studenți și noi (adică eu – preotul și doctorul din Societatea medicilor creștini) am ținut pentru ei lecții. Odată, după lecție, niște cunoscuți care stăteau împreună cu studenții mi-au tradus un cuvânt pronunțat de o fată. “Şi ce? – a spus ea, ascultându-ne. Mama mea a făcut trei avorturi – și ce dacă!” Îmi pare rău că nu am auzit aceste cuvinte și nu am putut să discut cu ea. Aș fi vrut foarte mult s-o întreb dacă este cu putință ca ea să nu înțeleagă că în locul celor trei frați ai ei omorâți ar fi putut fi ea? Că mama ei bună s-ar fi dus la doctor și ar fi cerut s-o scape de propria-i fiică? Medicul și-ar fi luat ustensilele și ar fi scos-o din uterul matern. Ea ar fi încercat să se ascundă, să țipe în tăcere, dar n-ar fi avut unde să se ducă, cleștele ar fi găsit-o oricum. Și i-ar fi smuls mânuțele, picioruşele, ar fi scos-o pe bucățele afară!...Și în locul ei, în Institutul social-economic ar fi învățat altcineva, cel (cea) pe care mama lui ar fi hotărât să-l lase în viață. E cu putință, oare, să nu înțelegi acest lucru?

Din păcate, mulți consideră avortul ceva obişnuit. Cum îmi spunea o cunoștință: “Înainte eu credeam că avortul este un efect secundar al căsniciei”. În Statele Unite are loc un proces răsunător. Este judecat un oarecare medic – Kermit Gosnell. Medicul (dacă bineînțeles poate fi numit astfel) făcea avorturi la termene mari ale sarcinii. Și când copiii extrași din uterul matern erau încă în viață, le tăia capul cu foarfecele. El este incriminat pentru șapte astfel de episoade. Medicul este amenințat acum cu pedeapsa cu moartea. America a fost zguduită de această istorie. Dar iată ce uimește încă în această situație, o logică diavolească. Kermit a omorât și înainte, a omorât în interiorul uterului, fapt care, după legislația SUA, până la 24 de săptămâni de sarcină se poate face avort fără să fii pedepsit. Cineva a estimat chiar că în “practica sa medicală” el a omorât 16 mii de fetuși. Jurnaliștii, intentându-i proces, s-au încurcat în terminologie. Cum este denumit micuțul omorât în uter și cum să-l denumești pe cel care a fost torturat după ce-a fost scos la lumină? Dacă pe primul poți să-l distrugi și să nu fii pedepsit, pentru omorârea celui de-al doilea poți fi pedepsit cu moartea și trebuie denumit altfel. De exemplu, pe primul îl poți numi “embrion”, iar pe cel de-al doilea – îl denumești totuși “copil” (baby). Cam așa au și făcut. Această istorie demonstrează opinia omului contemporan despre industria mondială de omorât copii.

Nu este exclus ca în viitorul apropiat, în Rusia, să apară necesitatea stabilirii zilei pentru apărarea bătrânilor. Iar eu aș fi denumit-o astfel: “Ziua pentru apărarea bătrânilor de tineret”. Poporul rus îmbătrânește. În prezent, vârsta medie a cetățeanului rus este de 40 de ani. Este foarte mult. Dacă națiunea continuă să îmbătrânească, vom fi în situația în care un salariat trebuie să întrețină 2-3 pensionari. Iar acest lucru este destul de îngrijorător. Societatea începe să caute ieșire. Și nu este exclus ca aceasta să fie eutanasia. Dacă acum, fără să fim pedepsiți, omorâm proprii copii cu milioanele, ce să mai vorbim de bătrâni! O singură injecție și omul nu mai este. Iar societatea este liberă de plata pensiilor și a altor datorii către persoanele în vârstă. Astfel avortul şi eutanasia sunt direct legate. Și despre asta ar trebui să se gândească aceia care trăiesc “pentru ei”, care nu vor să-și umple viața cu nimic împovărător, de exemplu cu copii. Merită să se gândească măcar din interese personale.

Stimate cititorule, în ora în care stai în fața calculatorului, te gândești la ce-ai citit sau scrii comentarii, în țara noastră, dacă luăm cele mai modeste calcule ale sociologilor, sunt omorâți 300 de micuţi nenăscuți. Trei sute! Într-o oră! Într-o zi, în mod corespunzător, vor fi întrerupte 3.600 de vieți omenești. Și acest lucru se întâmplă chiar și de 1 iunie, în Ziua internațională a copilului, când probabil, în țară au loc evenimente și se țin discursuri pretențioase...
P.S. Desigur, fiecare dintre noi tare am vrea să visăm. Să visăm că, cu o oarecare mamă sau mătușă – medic, în această zi se întâmplă o minune. Și dintr-odată nu mai vor să omoare fetusul. Refuză să facă acest rău. Și el rămâne în viață! Și la bătrânețe, mamei bolnave, acest fiu sau fiică îi va aduce medicamentele sau un pahar cu apă. Este posibil să se întâmple ca mătușa-medic, înainte de moarte, în pragul veșniciei, să înțeleagă ce a făcut, să cheme preotul și vine și acel copil neomorât, iar acum preotul îi pune epitrahilul pe cap... Dar acestea sunt doar vise absurde, Iar fapta, fie ea cât de mică, este întotdeauna de preferat viselor mărețe... Munca în acest domeniu, în domeniul protecției copiilor și familiei, este într-adevăr multă.

Preotul Dionisie Kamenshchikov este Coordonatorul Departamentului de tineret al eparhiei Saratov și Volsk.

Traducere: Nicoleta Macovei

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă