Universitatea Harvard: dansând cu diavolul

vineri, 27 iunie 2014

| | |



de Michael Cook, MercatorNet, 13 mai 2014

Cea mai fierbinte chestiune dezbătură în această perioadă la Universitatea Harvard este satanismul. Dintre cele mai citite cinci articole apărute în ziarul Universităţii (The Harvard Crimson), patru tratează Liturghia Neagră, ritualul satanic care se dorea a fi celebrat pe proprietatea Universităţii. Al cincilea articol din acest top al celor mai populare se intitula “Cincisprezece dintre cei mai atrăgători boboci”, sugerând, totuşi, că studenţii de la Harvard nu sunt complet obsedaţi de religie. Litughia Neagră preconizată a fost anulată în ultimul moment, dar întâmplarea dezvăluie multe despre cea mai bogată şi celebră universitate din lume.

Controversa a izbucnit când Clubul de Studii Culturale de la Harvard Extension School a organizat celebrarea de către “Templul Satanic”, un grup newyorkez, a unei liturghii negre, ca parte a studierii tradiţiilor religioase.

Liturghia neagră constă din blasfemierea liturghiei catolice. Pentru satanişti, aceasta are scopul de a-I aduce insulta supremă lui Iisus Hristos. Se fură o ostie (n.red. – pâine nedospită sfinţită pentru împărtăşanie) de la o biserică catolică, aceasta urmând a fi pângărită în semn de fidelitate faţă de Satan. Pentru catolici, este ceva incalificabil.

Iniţial, organizatorii au spus că va fi folosită pâine sacră – pe care catolicii o consideră trupul lui Hristos. Apoi au revenit, spunând că va fi doar o simplă bucată de pâine.

Catolicii de la Harvard şi din Boston au protestat vehement. Arhiepiscopul catolic, cardinalul Sean O´Malley, a declarat pentru presă: “Este respingător. Este foarte dezamăgitor şi tulburător. Este o mare atracţie faţă de rău în lume şi asta nu duce la nimic bun.” Aşadar, nu a existat un răspuns violent. În schimb, studenţii au organizat o ora de glorificare euharistică în biserica locală.

Cum a răspuns Universitatea Harvard?

În primul rând, a încercat să trateze acest conflict ca pe ceva trecător. Decanul Robert Neugeboren a emis un comunicat de presă împăciuitor, în care îi chema pe satanişti să comunice cu catolicii. Chiar dacă evenimentul era ofensator, „noi apărăm dreptul studenţilor noştri de a vorbi şi a se aduna în mod liber”. Comunicatul de presă plin de clişee nu a reuşit, însă, să împace pe nimeni.

Totuşi, avalanşa de proteste a alarmat-o pe preşedinta Universităţii, Drew Faust. Ca să pară cât mai împăciuitoare, fără a admite însă nimic, ea a recunoscut că liturghia neagră este un ritual extrem de ofensator: „Decizia ca un club de studenţi să susţină înfăptuirea acestui ritual este respingătoare; reprezintă o insultă fundamentală faţă de valorile de acceptare, apartenenţă şi respect reciproc care trebuie să definească comunitatea noastră. Este regretabil că organizatorii acestui eveniment, conştienţi fiind de ofensa pe care o cauzează multor altora, au ales să acţioneze conduşi de o atitudine care este nerespectuoasă şi instigatoare”.

Ea a mai declarat că o să participe la ora de rugăciune organizată de studenţi, deşi nu este catolică, vrând astfel să arate respectul pentru credinţa catolică la Harvard şi să demonstreze că cel mai puternic răspuns pentru un discurs ofensator nu este cenzura, ci discursul raţional şi reacţia fermă de dezaprobare.

A fost un generos gest de solidaritate din partea ei, însă a refuzat să schimbe ceva (cel puţin în public), interzicând ritualul negru în perimetrul Universităţii Harvard.

„Discuţiile deschise şi fervente sunt esenţiale în vederea obţinerii de cunoştinţe şi trebuie să susţinem aceste valori chiar şi în clipe controversate. Libertatea de expresie… protejează nu numai gândirea liberă a celor care sunt de acord cu noi, ci şi libertatea opiniilor pe care le urâm”, a mai declarat preşedintele Drew Faust.

Spre uşurarea tuturor, Templul Satanic a anulat evenimentul, obţinând ceea ce se poate să fi fost scopul lor iniţial – notorietatea.

Însă deznodământul acestei situaţii nu satisface pe nimeni.

În plan politic, poziţia preşedintei Faust este slabă. Templul Satanic a fost cel care a anulat evenimentul, nu Universitatea. Totuşi, organizatorii frustraţi ar putea să se regrupeze şi să organizeze un eveniment similar şi la anul.

Sunt multe evenimente ofensatoare pe care Universitatea le-ar suprima fără nicio remuşcare. Dacă un grup de studenţi ar sponsoriza arderea publică a Coranului? Sau dacă anti-semiţii ar organiza o citire publică a „Protocoalelor înţelepţilor Sionului” sau a scrierii lui Hitler, „Mein Kampf”? Sau dacă un grup de studenţi ar organiza un marş al „homofobilor mândri”? Sau dacă studenţii s-ar pronunţa în favoarea mutilării genitale a femeilor? Harvard ar emite imediat un comunicat de presă prin care ar denunţa discursul incitator la ură şi ar interzice demonstraţiile respective în perimetrul universităţii. Dar, după ce a refuzat să interzică acest act notoriu de ură şi defăimare, ce motive ar mai putea oferi Universitatea pentru interzicerea altor evenimente similare?

Poziţia preşedintei Faust este slabă şi din punct de vedere intelectual. Apărarea ei pentru drepturile sataniştilor este inspirată de John Stuart Mill şi Oliver Mendel Holmes Jr. Dar „libertatea opiniilor pe care le urâm” a fost reiterată de atâtea ori în ultimii 150 de ani, încât nu mai înseamnă aproape nimic. A degenerat într-o bombăneală de birocraţi.

Ca să nu mai spunem că o liturghie neagră nu reprezintă „discuţii deschise şi fervente … în vederea obţinerii de cunoştinţe”.
În realitate, aceasta este o ofensă gratuită adusă celor 2000 mii de ani de cultură creştină. Nu este rodul niciunei dezbateri fructuoase şi bine argumentate. A fost mai degrabă o scamatorie de publicitate care exploata renumele universităţii, fără niciun interes pentru discursul academic.

În orice eveniment, Universitatea Harvard este mai degrabă selectivă în a apăra libertatea de expresie. De fapt, predecesorul preşedintei Faust, Larry Summers, a fost concediat după ce şi-a exprimat o opinie care nu se prea bucură de popularitate, pretinzând că femeile sunt subreprezentate în facultăţile de inginerie şi ştiinţă pentru simplul motiv că de obicei acestea nu sunt atât de bune la matematică precum bărbaţii.

Aşadar, la Harvard există un crez şi există erezii. Iar ereticii îşi asumă anumite riscuri. Problema este că nimeni nu ştie exact care este crezul universităţii. Nu este libertatea radicală de expresie afirmată de preşedintele Faust. Mai degrabă, este un scepticism radical cu privire la adevăr – tocmai acel veritas care, în mod ironic, este chiar motto-ul instituţiei. Harvardul o să-ţi apere până în pânzele albe dreptul de a nu avea nicio opinie prestabilită sau chiar dreptul de a susţine o opinie neconvenţională. De exemplu, de curând, la Harvard s-a aprobat un club de entuziaşti ai sado-masochismului.

În perioade de consens şi pace, o universitate bogată şi prestigioasă care se ghidează după această filozofie poate să-şi târâie zilele fără probleme. Dar ce te faci când apar conflicte precum cel legat de liturghia neagră? Este, în acest caz, repetarea mantrei  „libera circulaţie a gândurilor pe care le urâm” un reper moral de încredere? În acest caz, ce gând iubeşte Universitatea Harvard? Ce apără ea, dacă se teme să stabilească distincţia dintre bine şi rău, frumuseţe şi urât, sacru şi profan? Poate tocmai din cauza acestei lipse de repere Harvard, cea mai prestigioasă universitate din lume, se confruntă în prezent şi cu o epidemie de copiere la examene.

 Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
Traducere: Rebeca Bunculeţ

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com