Danemarca a
fost prima ţară din lume care a legalizat parteneriatele civile pentru
cuplurile de homosexuali și lesbiene, în 1989.
După 23 de ani
de la primul pas, treptat, s-a ajuns acolo unde era de așteptat să se ajungă:
la „căsătoria” religioasă homosexuală.
Iată cum a
parcurs Danemarca pașii care se parcurg în timp, dar sigur, de orice stat care părăsește modelul căsătoriei
naturale bărbat-femeie:
1989 – Legalizarea
parteneriatelor civile indiferent de sexul partenerilor
1997 – Lege
pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor
1999 – Lege
privind faptul că persoana homosexuală poate adopta copilul natural al
persoanei partenere
2006 – Anularea
Legii pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor
2006 –
Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex
2010 – Lege
pentru legalizarea adopției de către cuplurile de același sex
2010 –
Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex
2012 –
Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, care prevede
obligativitatea bisericii de a oficia „căsătorii” religioase pentru cuplurile
de același sex
Deși activiștii „căsătoriei”
homosexuale declară la început că nu doresc căsătorii religioase și nu doresc adoptarea
de copii, pas cu pas, exact aceste cereri ajung să fie satisfăcute de către
stat.
Parlamentul a
votat noua lege în privinţa căsătoriilor între persoane de acelaşi sex cu o
largă majoritate, devenind astfel obligatoriu pentru toate bisericile să
celebreze căsătorii homosexuale. Conform legii, preoţii pot refuza, dar
episcopul local este obligat să găsească o altă biserică unde să se oficieze
ceremonia.
Ca urmare,
biserica are în acest moment două ritualuri de ceremonie. Cel tradiţional,
pentru cupluri de sexe diferite, şi altul nou, pentru cupluri de acelaşi sex.
Milionarul Stig
Elling, fost politician de extremă dreaptă, anunțând în 2012 că se va
„căsători” cu partenerul lui, cu care era de 28 de ani împreună, a spus: „Ne-am
simțit ca și cum am fi trăit în Evul Mediu. Suntem în 2012!”
Dar renunțarea statului de a
proteja căsătoria naturală bărbat-femeie nu se va opri aici. Mai devreme sau
mai târziu, sub același pretext, că nu mai suntem în Evul Mediu, se va solicita legalizarea „căsătoriilor”
poligamice și poliamorice. Paradoxal, aceste practici au existat mult înainte de Evul
Mediu, iar renunțarea la ele a fost înțeleasă ca un semn de civilizație.
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
1 comments:
Infricosator!
Trimiteți un comentariu