de Natalia
Evsikova, 30 mai 2014, Pravoslavie.ru
Avertisment:
Material cu o încărcătură emoţională deosebit de puternică
Prima istorie
Un tânăr medic stătea la masă, strângânde-şi pumnii cu putere. Era
nervos. Nu cu multă vreme în urmă începuse practica medicală ca ginecolog obstetrician și astăzi trebuise să întrerupă o sarcină. Era primul lui avort. Însă nu
acest debut îl frământa pe tânărul doctor, ci procedura în sine. Nici înainte
nu judecase hotărârile femeilor și bărbaților care-și împingeau iubitele lor spre avort, dar acum a trebuise să săvârșească personal acest lucru.
Crimă. Cu mâinile sale.
Devenind specialist, medicul visa să acorde ajutor la nașterea unei noi vieți și nu se
gândea la cealaltă latură a acestei profesii.
Intrând în sala de operație, tânărul doctor s-a oprit și a respirat încet…
Mâinile îi lucrau repede și metodic cu
chiureta, iar pe tăviță cădeau resturi de materie
organică și, împreună cu ele, picau mânuțe, umeri, picioruşe, coaste, intestine… Gâtul tânărului medic era
strâns ca într-un cerc metalic, inima-i bătea puternic iar fruntea i se
acoperise cu picături de sudoare. Ultimul pe tăviță a căzut
căpșorul distrus. O bucată sângerândă, pe care se
distingeau obrazul, nasul, gurița deschisă ca într-o grimasă de
durere, aluneca încet pe fundul tăviței ușor înclinată.
- „Numărul unu” (așa se numește capul
fătului, înlăturat la avort) a ieșit, i-a spus
tânărul doctor anestezistului.
După cinci minute, doctorul era în cabinetul său. Stătea la fereastră și privea în depărtare. El nu vedea însă întinderea panoramei. În fața ochilor lui aluneca o bucată însângerată de cap cu un ochi
semideschis.
- Iartă-mă!, a șoptit bărbatul și a început să plângă. Iartă-mă că te-am omorât!
A doua istorie
- Avem de-a face cu o sarcină, a spus femeia
și, scoțându-și
mănușile, s-a îndreptat spre masă. Începând să scrie, a
întrebat automat:
- Vom naște?
- Nu, a răspuns apăsat tânăra pacientă.
Medicul a
ridicat ochii de pe masă și s-a uitat cu atenție la fata confuză,
care își încheia cureaua de la blugi.
- N-am înțeles. Nu planificăm nașterea?
Medicul și-a scos masca de pe
față și a înclinat capul.
- Nu, a repetat
sec pacienta.
- Deci avort, a
dat din cap medicul. Trebuie să te tratăm, iar apoi să-ți dau trimitere. Așa cum arată acum sarcina,
nimeni nu-ți va face întrerupere.
⃰ ⃰ ⃰
- Iubito, nu
trebuie să faci acest lucru! De ce? Lasă-l să se nască!, încerca tânărul s-o
convingă pe fata slabă și palidă. Apucând-o de umeri, a privit-o direct în față. Dacă așa trebuie, lasă-l să
fie!
- Nu vreau, a
răspuns ea printre dinți. Ți-am spus deja că acest copil nu-mi trebuie. Nu vreau nimic, lasă-mă! Tu ești de vină în situația asta… Te-am rugat
doar…
- Lasă-l să se
nască!, insistă tânărul. El este o parte din mine! Îl vreau!
- Eu nu-l
vreau! Nu-l iubesc. El va fi nefericit toată viața. Nu-mi trebuie acest
copil.
- Mie îmi
trebuie. Eu îl voi iubi. Nu face asta.
- Tu nu mă
asculți?
Fata și-a retras mâna din
mâinile tremurânde ale băiatului.
- Te ascult. Te
rog, gândește-te. Mai este încă timp de tratament.
În loc de
răspuns… liniște.
Tratamentul ar
fi fost de durată și, după termen, un avort obișnuit nu ar fi fost posibil. Nașterile provocate la
termene mari ale sarcinii – ar fi fost ultima variantă.
⃰ ⃰ ⃰
Faţă stătea
întinsă pe pat. Debusolată îşi privea tricoul tras de pe burtă rotundă. S-a
ridicat şi iritată şi-a tras tricoul în jos. Deodată a simţit o lovitură stranie
mai jos de buric. După o secundă, lovitura s-a repetat. Automat şi-a pus palma
pe burtă şi a devenit foarte atentă. În palma ei s-a împins ceva mic şi a
alunecat în jos ca şi cum i-ar fi mângâiat degetele. A fost o simplă mişcare,
dar anume aceasta a produs ceva deosebit.
⃰ ⃰ ⃰
La ultima
ecografie înainte de naștere, părinții au fost înștiințați că vor avea băiat.
Pe fața luminată de zâmbet
au curs lacrimi. Viitoarea mama și-a îmbrățișat burtica cu ambele
mâini.
- Iartă-mă, lumina mea, a șoptit ea. Iartă-mă că era cât pe-aci să te omor.
A treia istorie
Aici este
întuneric. Dar este cald și bine. Îmi place aici, pentru că ea e mama mea. Numai
că ea nu știe că eu sunt aici. Ea e cea mai bună mamă din lume!
⃰
Noi suntem
mereu împreună și îi ascult tot timpul respirația. Numai că nu știu de ce, în ultima
vreme, mama este supărată și din cauza aceasta eu sunt trist. Dar asta o să
treacă în curând, nu-i așa mamă?
Astăzi mama
este foarte mâhnită. Se teme de ceva. Dar o să aștept până când trece și vom fi ca înainte. Te
iubesc foarte mult, mamă. Și tu mă iubești pe mine, nu?
⃰
Ce se întâmplă
cu tine, mami? Acum știi că mă ai. Dar de ce îmi este așa de frică? De ce inima ta bate așa? Iar a mea bate de două ori mai repede, auzi? Mă
tem… Tu o să mă aperi, nu-i așa?
⃰
Ceva se
apropie… Rupe peretele! Unde să mă ascund? Mama! Mămica!
Mi se pare că
cineva vrea să strice casa mea… Ceva se apropie… Rupe peretele! Unde să mă
ascund? Mama! Mămica! Mi-e foarte frică, ajută-mă! Doar mă iubești, nu? Tu ești mama mea! A mea! Noi
nu trebuie să fim despărțiți. O să mor fără tine! Nu pot trăi fără tine!!! Eu am nevoie de tine!!!
Ceva mi-a rupt
mâna… Mămico, vino-ți în fire… Ajută-mă!… Salvează-mă!… Mama!…
Acum nu mai am
picioare… Mă doare foarte tare… Tu le permiți să facă acest lucru?
De ce? De ce? Pentru ce? …
Nu ai nevoie de
mine? Nu-ți trebuiesc… Mama mea… Îmi vine să țip… să țip… Te iubesc foarte
tare… Iartă-mă că nu am devenit bucuria
ta!… Iartă-mă!…
⃰⃰ ⃰ ⃰
Strigătul mut…
El este prezent
de fiecare dată. Din nefericire, noi nu îl auzim. Dar el există.
Totdeauna.
Totdeauna
Totdeauna.
Traducere:
Nicoleta Macovei
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole
pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să
ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com sau redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu