Lena: „Cât de fin şi perfid se inoculează ideea că aceia care aşteaptă până la căsătorie sunt anormali." / Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie

joi, 12 iunie 2014

| | |



foto: http://www.freedigitalphotos.net


Este strigător la cer cât de fin şi perfid se inoculează ideea ca aceia care aşteaptă până la căsătorie sunt anormali şi că aceasta aşteptare ar fi ceva de care să îţi fie ruşine. Seriale ca „Grey's anatomy" prezintă un grup de prieteni care de-a lungul filmului se cuplează în toate combinările posibile între ei şi dau de înţeles că acesta este modul ideal de viaţă. 

Atunci când apare în grupul lor o virgină, este luată în râs pe faţă, discutată şi comentată de toţi ceilalţi. Un film ca "Jurnalul lui Bridget Jones" are de asemeni ca eroină o persoană care deşi suferă foarte mult din cauza relaţiei sale nereuşite, nu îşi face probleme că a ajuns în pat cu respectivul mult prea repede.

Chiar şi mai clasicul şi aparent inocentul Mihail Sebastian dă în romanele sale nişte exemple de femei "moderne". Dacă îmi amintesc bine, eroină din "Accidentul", necăsătorită şi neiubindu-l pe amantul său, era "mulţumită" că nu ajunsese la 32 de ani fată bătrână şi ajunge să îl cunoască pe Paul culcându-se cu el chiar în prima noapte în care s-au întâlnit. Am văzut o femeie de 60 de ani care merge regulat la biserica dar se plânge ca prietena fiului dânsei este de modă veche şi nu se mută cu el, necăsătoriţi fiind. Poate ar trebui să spună şi preoţii câte ceva despre asta la predici, pentru că se pare că e foarte mare debusolarea, la toate vârstele.

Mie mi-a luat ceva să lupt cu aceste modele / idei false ce veneau din exterior şi îmi propuneau de fapt o viaţă foarte superficială. Am beneficiat de o mamă şi o bunică ce mi-au inoculat de mică ideea că trebuie să aştept până la căsătorie, că aşa e bine şi frumos şi pot să spun ca sfatul lor m-a protejat, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă însă nu m-am culcat cu niciun băiat până acum, nu înseamnă că mă mai simt fecioară, pentru că am văzut destule filme care mi-au tulburat liniştea şi pacea sufletului şi a trupului şi, în plus, am permis la un moment dat, din neştiinţă, superficialitate şi sub influenţa proastă a altora, ca un băiat să se apropie de mine mai mult decât ar fi fost frumos. 

Ne-a păzit Dumnezeu să mergem prea departe, poate şi pentru că era clar că nu era o experienţă prea plăcută pentru mine. Cred că fetele nu sunt făcute să accepte uşor în intimitatea lor pe un bărbat care nu le este soţ. Cel puţin să ai prima experienţă în afara căsătoriei te face să tremuri, la propriu, crezând că ţi-e frig, dar de fapt totul fiind datorat nefirescului situaţiei. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a păzit să merg prea departe atunci şi dacă nu ar fi fost deloc experienţa aceea, m-aş simţi mult mai curată.

Problema a fost că mi se părea că singurul mod în care să te împrieteneşti cu un băiat în ziua de azi e să îi permiţi să se apropie de tine, fizic. Nimic mai fals. Asemenea băieţi nu merită nici să stai la discuţie cu ei, sunt atâţia care apreciază o fată curată (de fapt şi mulţi din cei şmecheraşi, cu mai multe experienţe la activ, prefera o mireasă fecioară) şi e păcat să îţi pierzi vremea cu unii care până la urmă te pot face să îţi pierzi şi sufletul, nu numai virginitatea. 

Toate prietenele mele care au locuit cu prietenii lor înainte de căsătorie, au făcut-o cu gândul că urmează să se căsătorească la un moment dat şi că deci nu ar avea importanţă dacă se mută împreună mai devreme (vin la pachet şi nişte avorturi, anticoncepţionale, dar ce să-i faci, taci şi rabzi de dragul iubitului).

Asta gândesc fetele care se mută cu prietenii lor (bineînţeles, dacă au fost crescute într-o casă de oameni), pe când băieţii nu au chiar această viziune despre necesitatea căsătoriei. Am auzit pe un băiat supărat că familia (bunicii, părinţii) îl împingea să ia de soţie pe o fată cu care locuise câţiva ani, spunând că societatea nu are niciun drept să îi impună acest lucru. Nu vreau să spun că fetele sunt mai bune decât băieţii, ci că poate sunt mai multe fete care se dăruiesc în prima relaţie cu tot sufletul şi rămân aşadar mult mai marcate, ulterior. 

Ştiu două fete care atunci când în final s-au despărţit de prietenii cu care locuiseră câţiva ani, au fost foarte deprimate, au ajuns chiar să ia pastile antidepresive (nu s-au dus nici la duhovnic) şi după aceea au rămas cu un sentiment de irosire şi pierdere a oricărui rost. Aşa că, dragele mele, nu va mai uitaţi la "Bridget Jones" sau altele asemenea. Să fii curată înseamnă enorm, nu neapărat pentru societate cât pentru noi înşine şi pentru Dumnezeu. Şi poate şi pentru viitorii noştri copii şi pentru viitorul soţ, oricine ar fi el în final.

Dacă ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noştri (în primul rând, să existe într-o familie normală), de ce să trebuiască să luăm anticoncepţionale într-o relaţie mai mult decât neclară? Ne mânjim inutil şi permitem să nu se mai vadă chipul lui Dumnezeu în noi.

(Lena, 31 de ani, necăsătorită)

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie. Ne puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com