de Sylvia Bass
Te-am întâlnit în lift când mă întorceam de
la pediatru. Eram doar eu și Wren. Te-ai uitat
la ea cu drag în cărucior. Când s-a oprit liftul, ai fost foarte amabilă şi ai
ţinut ușile deschise ca să pot ieşi. Dar, fiind neîndemânatica,
ţi-am trecut cu căruciorul peste picior. „Nu-i nimic”,
mi-ai spus în timp ce îmi ceream mii de scuze. „Am şi eu trei copii”,” mi-ai
mărturisit. Privirea mea s-a coborât pe burta ta cea mare. Am tăcut puţin,
neştiind dacă puteam să te întreb dacă ești însărcinată. „Îl aştept pe al
patrulea”, ai spus. „Felicitări!”, am zis. „Asta este minunat!”. Am văzut un
semn de uşurare pe faţa ta. „Mulțumesc!”, mi-ai spus și sunt sigură că erai serioasă.
„N-aveţi idee cât de mulți oameni mă compătimesc atunci când află că aştept
al patrulea copil. Sau mă întreabă dacă am planificat acest lucru”. „Ce
nepoliticos din partea lor”, i-am răspuns. „Toți copiii sunt o
binecuvântare.”
Când ne-am despărțit,
am simțit o durere imensă pentru ceea ce devenise societatea
noastră. De când a avea o familie numeroasă
înseamnă o tragedie? De ce cred oamenii că atunci când văd o mamă cu mulți copii au dreptul de
a face comentarii nepoliticoase cu privire la planificarea familiei ei? Nenumăraţi
necunoscuţi întâlniţi în magazine alimentare, văzându-mă cu cei trei copii ai
mei, m-au întrebat fără jenă câți copii am de gând să mai am. Erau persoane pe care
nu le întâlnisem niciodată. Să le răspund: Ce ziceţi, săptămâna viitoare îl
aduc pe soțul meu aici şi toţi trei o să discutăm despre planificarea familiei noastre
și o să găsim, cu acordul dumneavoastră, un număr potrivit de copii? Sau: pe
care dintre ei să-i elimin dacă ziceţi că am prea mulţi deja? Dar ca să
fiu sinceră, singurul răspuns la această întrebare despre câți copii am de gând să
am este: atât câţi vor fi.
Și de ce sunt oamenii atât de
obsedați dacă o sarcină este „planificată”sau nu? Copilul dintr-o sarcină
„planificată” are o valoare mai mare decât copilul care provine dintr-o sarcină
„neplanificată”? În ceea ce privește răspunsul la această altă întrebare fără ruşine,
răspunsul meu este că da, Dumnezeu a hotărât ca acest copil să se nască cu mult
timp înainte și voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru această viață care mi-a fost
încredințată mie.
Se pare că
există o regulă nescrisă conform căreia poţi avea doar doi copii: o fată și un băiat, cu
aproximativ 2-5 ani diferenţă de vârsta între ei. Dacă nu reuşeşti să ai un
copil din fiecare sex, ai dreptul la o excepţie şi poţi avea pe al treilea. Cu
toate acestea, rişti să fii luat peste picior de către ceilalţi dacă
într-adevăr greşeşti şi de data aceasta şi la sfârşit ai (Doamne ferește!), trei copii de
același sex. Nu am înțeles niciodată această abordare îngustă a modului de a avea un copil. Dacă
căutaţi diversitate, o să găsiţi cu carul şi când aveţi copii de același sex, credeţi-mă. În
plus, nu-mi place să subliniez ceea ce este evident, dar, indiferent de ceea ce
aveți de gând să aveţi, e totul o chestiune de noroc. Oricât de mult ne-am
dori, nu putem controla totul. Mai ales atunci când vine vorba de planificarea
unui copil. Sunt de acord cu asta mai ales pentru că eu sunt religioasă, dar am
părerea mea în ceea ce priveşte acest argument.
Am trei fete care au fiecare aproximativ un
an diferenţa între ele. Acest lucru, nu se ştie de ce ,îi face pe oamenii să se
simtă jenaţi. Încearcă în mod constant să raționalizeze decizia
mea necumpătată de a avea aşa de mulţi copii atât de apropiaţi de vârstă, cu
faptul că: 1) am încercat fără succes să avem un băiat sau 2) vrem să terminăm
mai repede cu copiii .Ca să fiu sinceră, eu nici măcar nu știu
ce înseamnă a doua variantă. Vrem să avem copii, nu să avem o obturaţie
pe canal. Nici nu mai încerc să le mai explic oamenilor că noi suntem bucuroşi
să avem copii. Pentru ei, pur şi simplu nu contează.
Cine ar avea trei copii unul după altul FIINDCĂ A VRUT? Pentru că, vreau să
spun, nu este greu? Și așa-i că nu se merită? Poate că dacă le-aş spune că sunt o răzvrătită, care
înoată împotriva curentului apei, m-ar înţelege mai bine. A fi răzvrătit este
întotdeauna la modă, nu?
Benjamin
Franklin a fost unul din cei 17 copii. Beethoven a fost unul din cei șapte
și JFK a fost unul din nouă! Fiecare copil are un potențial de a face ceva important în viaţă. Aşa că, te
rog, oferă mamei acestor copii sprijinul și încurajarea de care are nevoie
indiferent dacă acesta este primul sau al nouălea ei copil. Deoarece ultimul
tău copil merită aceleaşi emoţii ca şi primul.
Și doamnei din lift, de o mie de
ori felicitări. Ești cu adevărat binecuvântată.
Traducere:
Dacia Velicu
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
Sursă: HuffingtonPost
0 comments:
Trimiteți un comentariu